Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 21 /03/2017
Sa va povestesc, ziua aceasta, dimineata a inceput cu telefonul fix, care suna, a raspuns mama si a ascultat, a ascultat ce i se spunea la capatul firului, de cineva, dupa care a multumit si a spus ca "nu venim", "multumesc domnisoara", "dar nu venim"....
Apoi eu am intrebat despre ce era vorba, tata cred ca deja venise in bucatarie unde mama sta cam toata ziua, si fratele meu se trezise....
Era ora 10h20.
Dimineata.
Mama mi-a raspuns la intrebare in felul acesta : "Da ! du-te [ tu ] la conferinta !", alte detalii nu am aflat si nici nu am intrebat.
E adevarat ca, la intervale de timp, telefonul fix suna la noi si daca raspunzi ti se pun intrebari fel de fel, un fel de sondaje de opinie....
Mi s-a intamplat sa raspund chiar eu, si intr-o vreme, pur si simplu persoanele, erau numai femei sau fete tinere, dupa voce, mi-au parut chiar obraznice sau cam ciudate dupa tonul vocii, ca si cum ceva le irita, insa s-ar zice ca trebuiau sa sune si sa te intrebe ce doreau ele...
de pilda o data intrebau cred ceva despre vacante.....
Nu imi place deloc acest stil, si niciodata nu poti sti daca e ceva serios sau nu cumva e altceva la mijloc.
Imi amintesc ca, in vara 1999 sau nu la foarte mult timp dupa aceea, cand m-am intors din Franta si cand logodna mea se rupsese, la noi a venit acasa - a cerut voie mamei si asta e foarte adevarat ! - o tanara, o fata, fratele meu spunea si spune azi ca in fapt nu a fost colega lui la scoala generala, insa o vedea ca venea pe la scoala generala 169, poate a fost in alta clasa sau generatie, promotie de elevi, nu stiu, era o vecina, mama spunea ca o stie, dar mama cand ii cunoaste pe toti vecinii, cand nu ii cunoaste... prea bine....
Fata se numea Ana, si locuia in bllocul B 35 cred, din cate auzisem si cu fratiorul ei si cu tatal ei.
In vara 1999 sau 2000 in parcul Moghioros, unde mai ieseam cu o fosta vecina si copiii ei, un bun prilej sa mai ies si eu din casa mai mult, mai ales vara la soare si aer....
Intr-o buna zi in parc Ana, tanara aceasta, se intalneste cu fosta noastra vecina, se cunoscusera si ii spune ca o suna logodnicul ei din SUA la ora 4 dimineata, ora Bucurestiului, si o scoala din somn....
Eu am zambit, dupa cum am spus, logodna mea tocmai se desfacuse sau rupsese, in fine.
Ana insa a fost reticenta si s-a adresat fostei noastre vecine, spunand, incepand sa spuna ceva la modul sa nu spuna si altora despre ea, sa nu vorbeasca despre ea....
Sa fiu sincera, vecina aceea a noastra, nu imi vorbise despre Ana.
Insa o stiam pentru ca venise la noi acasa, in sufragerie, pentru a face un sondaj de opinie, sau mai degraba pentru un Chestionar.
Chestionarul purta asupra - si nu mi-a placut deloc, dar deloc !, bine, nu ea il facuse.... - veniturilor membrilor familiei noastre, ce ne permitem sa cumparam cu salariul nostru, daca avem venituri, daca am cumparat si ce anume, de pilda o masina de spalat, sau nu mai stiu ce bunuri din acestea a mentionat ea....
Chestionarul parea deplasat, pentru ca oricum, - mai intai nu stiu cine o trimisese - si apoi nu inteleg astfel de curiozitati, care trebuie marcate prin raspunsuri in Chestionare si oricum nu ne marea nimeni salariul, sau nu ne dadea nimeni un loc de munca si salariu.... deci nu am inteles scopul si perspectiva Chestionarului ei, ce anume viza de fapt ?
O fi fost vorba despre consumerism, dar mi se parea penibil.
In anii aceia, Ana devenise oarecum cunoscuta, din vedere macar, pe strada Delinesti, pentru ca isi plimba cainele, avea un caine mare, negru, sau maro inchis la culoare, nu mai stiu ce caine, ce rasa, dar era mare, inalt si il striga pe numele sau, "Shabba !"
Cam asa ceva, nu ?
O auzeam de sus, din casa, strigandu-si cainele...
Dupa putini ani, Ana a plecat din Romania, si dupa aceea, am auzit ca s-ar fi casatorit, poate inSUA.
De curand, in urma cu cateva zile insa, mama a spus, nu stiu cum a adus vorba, sau a venit vorba despre Ana, si mama a spus ca s-a maritat, [ dar ] in ANGLIA.
Mai stiu ca la un moment dat era parcata sub ferestrele dormitorului nostru, langa blocul A 5, o masina, marca ...era o Dacia, nu mai stiu, eu prea bine marcile nu le stiam, o Dacia de culoare rosie, rosie, frumoasa insa.
Ar fi fost masina Anei si mai precis inca, a fratelui ei.
Si asa a disparut din "cadrul" nostru, din peisaj, Ana cea cu parul foarte negru, scurt, des, si cu ochii negri, o fata frumoasa, bruneta, inaltuta, mai inalta decat mine, insa prea inalta nu era, era tocmai bine pentru o fata si bine proportionata, mai mult slabuta, insa destul de viguroasa.
Dupa ce a sunat telefonul si mama a ascultat, peste vreo 15- 20 de minute, candva intre 10h25 si 11h00 a sunat iarasi telefonul fix, am raspuns eu, si era dna Cornelia Stanescu Bogdan, colega de liceu a parintilor mei.
Am vorbit putin cu ea, apoi m-a intrebat daca "Nicu e acasa ?" si l-am chemat pe tata la telefon care nu a vorbit cu ea prea mult.
Dna Cornelia mi-a spus ca nu face prea bine, ca a facut o recidiva la genunchi, la gonartroza ei si de 3 luni, ea care era activa pe la marketuri, adica la cumparaturi si magazine, cum le place si ne place noua fetelor si femeilor sa mergem... - nu mai iese din casa, acum ia Artrostop si si-a pus o genunchiera, insa totusi nu poate merge.
I-am spus ca ma voi ruga pentru ea, ceea ce voi face, cand voi incepe sa imi spun Acatistele.
Apoi l-am chemat pe tata la telefon.
Dupa aceea am iesit in balconul nostru, mama a cumparat de putin timp, 2 ghivece noi cu muscate, un ghiveci cu muscata roz-fuchsia si un ghiveci cu muscata rosu inchis, sunt culori vii si au inceput sa se deschida mai mult, mai ales cea rosu inchis.
Am sa vi le arat, cand le fotografiez, ceea ce nu am facut inca.
Iesind eu in balcon, afara avem un soare superb, crengile copacilor de langa blocul A 5 inverzesc in fiecare zi mai mult, o sa avem o explozie DE VERDE, DE MUGURI PROASPETI SI NATURA REINVIATA, va fi superb !!!!!, in balcon, jos, langa blocul nostru, aud o tanara femeie care pesemne vorbea la telefonul mobil cu cineva, si spunea cam asa, pe moment nu am dat atentie, ca nu stau si in fapt pe mine nu m-a preocupat vreodata sa dau atentie dialogurilor, spuselor oamenilor si daca nu as fi avut necazuri nu imi ocupau timpul nici azi....
De jos, femeia ii spunea cuiva la telefon cam asa, sa nu imi vina sa cred : "Da, Drumul Taberei ...57, Marcov, Marcov [ Olivia ? ], da, nu e[ste] [ nr. ] 57 ? Am vazut eu gresit, inseamna ca am vazut eu gresit.... parca se scuza, repede, sa nu isi supere interlocutorul....
Dupa care a adaugat, in continuarea conversatiei ei, sa isi informeze interlocutorul, ca : "Stancu a zis ca .... o ia ? ( sau ) nu o ia" ?
Acuma sa fiu sincera, nu stiu ce se intampla, dar stiu ca numele de Stancu l-am mai auzit pe strada Delinesti.
Am avut neplacerea sa cunosc un doctor psihiatru cu acest nume de familie, "Marin Stancu" de la camera de garda a spitalului de psihiatrie "obregia" din Berceni, in iunie 2003 cand parintii mei m-au reclamat la Psihiatrie pentru ca nervii lor si enervarea si furia lor depasise atunci orice imaginatie si nu isi mai suportau fiica.
Adica pe mine.
Vedeti, in ianuarie 2002, pe la jumatatea lunii eu am plecat prin demisie de la ultimul meu loc de munca de atunci, fundatia ( asa o fundatie ! numai umanitara nu era fundatia aceea si cred ca si altele sunt la fel ) Terre des hommes.
In iunie 2003 parintii mei m-au reclamat la Psihiatrie.
Dupa aceea, dupa teribilul si neasteptatul pentru mine eveniment si incident, adica internarea mea, si dupa ce am iesit din spital..... tot in iunie 2003...
Venise cred de acum, nu, nu mai era toamna, sa fi fost inceput de iarna poate...
Intr-o zi plecasem de acasa, si imi placea sa mai merg si pe jos, de pilda cand mergeam la piata sau magazinele din piata preferam normal, sa merg pe jos o statie, decat sa iau troleibuzul....
Si ma aflam in dreptul blocului R 6, adica la Drumul Taberei nr. 53, e un bloc pe langa care treci cand iesi de pe strada Targu-Neamt, pentru a te indrepta in directia centrului....
Si din fata, la o distanta oarecare, venind in directia mea, il vad pe doctorul Stancu, eu zic ca nu putea fi decat el, de altfel a teribil si e ciudat omul acesta, dar bine, e psihiatru, ce poti sa zici, din moment ce e psihiatru ????
Nu stii cum sa iti explici.....
Din directia opusa, in dreptul statiei de la 'Poiana Muntelui", care se afla langa parcul Drumul Taberei ( Moghioros ), mergand pe langa gardul parcului, si nu singur, insotit de o femeie, poate o asistenta, venea deci dr. Stancu, doar daca nu cumva s-a "intrupat" cineva in el, in locul lui, atunci era chiar dumnealui.
Si omul acesta parea de fel foarte agitat si nemultumit de viata si suparat si enervat pe viata, a fost impresia mea de cand l-am vazut in seara zilei de 17 iunie 2003 la Camera de garda a spitalului de psihiatrie "Obregia".
Asa era si acum, doar ca nu bombane tot timpul, e un mosulet, dar un mosulet tenace si al dracului, poate a si facut pact cu Diavolul.
Ei bine mosuletul acesta e un psihiatru.
Inalt, cu parul complet alb, stafidit la fata, ridat adica, cum arata stafida, uscat, uscativ, cu voce cam ragusita si neplacuta, cu ochii albastri si pielea alba, insa are darul de a fi teribil de nesuferit, poate pentru ca mie omul mi s-a parut ca nu e de buna-credinta si punct.
Si era usor adus de spate, asa mergea.
L-am vazut o data, in iunie 2003 in curtea spitalului de psihiatrie, tata era langa mine, venise sa ma vada, si dr. Stancu a aparut din fata, si la fel, insotit de o femeie mai scunda, cu parul vopsit blond, pieptanat si coafat, usor umflat sau tapat, si in halate albe, amandoi.
El mi-a spus : "Sa nu fugi !", si asta a fost tot.
Am remarcat insa prin toamna, iarna despre care am inceput sa povestesc putin mai sus in acest e-mail, ca de fugit, fuge mai mult chiar el, dr. Stancu.
Mi s-a parut ciudat ca il vad, s-a uitat la mine, acolo langa parcul Drumul Taberei, din mers, purta pe cap o palarie din aceea gen ciuperca, si mergea cam ciudat, trupul sau inalt, nu mai era foarte drept, avea tendinta sa fie ca Turnul din Pisa, inclinat pe o parte, asa mergea el, sau nu se simtea bine sau poate are o deformatie a coloanei vertebrale, sau din pricina vreunei posturi gresite...
Mergea asa, rapid, grabit, cu pas alert, efectiv jurai ca alearga dupa cineva, si venea spre mine si ma intrebam ce are ???? Cu femeia care il insotea si parea ca il ghideaza, oarecum, si cu trupul inclinat.....
Cand a ajuns acolo unde este o intrare in parc, prima intrare in parcul Drumul Taberei, cand te afli in dreptul blocului R 6, si te indrepti ca mine, spre piata Moghioros, ai blocul R 6 in dreapta ta, atunci, la cativa metri mai sus este prima intrare in parcul Moghioros, adica gardul se intrerupe si pe acolo poti intra in parc.... de altfel parcul se afla, terenul sau, exact vecin cu terenul ce imprejumuieste blocul R 6.....
Ei bine si acest Dr. Stancu a cotit-o brusc, dar brusc, si-a inclinat trupul sau inalt si uscativ si in varsta, si a luat-o parca "razant" pe aleea care intra in parc....
Era suparat, parca si bombanea ceva, incruntat, ca si cum cine stie ce patise, sau ce probleme avea pe capul lui !
Pentru ca nici eu, si nici el nu ne-am oprit din mersul nostru, eu inspre piata, el inspre mine, cand distanta s-a micsorat intre noi, l-am auzit ca spune " Si cu alea ce facem ? Pe alea le lasam in pace, nu facem nimic !"
S-ar putea sa mai fi spus ceva, si am uitat, pe de alta parte, cum a luat-o razant pe aleea parcului nu am mai auzit ce spunea mosuletul suparat.
Dar am ramas la parerea mea ca nu a fost un om de buna-credinta, deloc, dar deloc.
Si nu stiu ce dorea de la viata mea ?????
Daca nu a fost om corect, .... dar sa mai spun ?
Adica mi se pare grav.
Sa trec la altceva :
Noaptea trecuta am visat-o pe colega mea de facultate, pe blanda Camelia Muntean.
Pentru ca in anul intai, prin 2005-2006 ieseam cu colegele la Spring Time-ul de pe strada Academiei, de langa facultatea noastra de Drept, ieseam si cu Camelia care mai venea cu noi uneori.
A venit si Tudor Mirea cu noi, ii spuneam Titi.
Ei bine, si noaptea trecuta, in visul meu, ma aflam la 2 mese lipite, undeva, la un fel de spring time si la masa in fata mea era Camelia asezata, langa mine alta fata si mai era o fata tanara poate langa Camelia.
Toate purtam halate de casa, cum mi-a cumparat mie Silviu unul pe care insa i l-am dat inapoi, groase, pufoase, calduroase, si toate de aceeasi culoare, singura diferita era doar nuanta, erau verde-turcoaz, albastru deschis-verde turcoaz, unele de nuanta mai deschisa si unul de nuanta mai vie, mai intensa.
Si Camelia manca un sandvis si fata de langa mine la fel, iar eu nu aveam unul, dar spuneam ca trebuie si mie sa imi aduca mama un sandvis, sau cam asa ceva.
In jurul nostru era lumina, ziua si lumina destul de buna, si nu vedeam decat cele 2 mese, goale, si noi asezate la mese si mancam ; pe masa nu era nimic de mancare.
Am mai visat ceva, si un copilas mic, un copil frumos, si pe urma visul a trecut la alta secventa si am uitat......
Nu mai stiu.
M-am trezit.
Si v-am povestit cum a inceput si ziua aceasta de 21 martie 2017.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu