Cuviosul Antipa Atonitul de la Calapodeşti -
Moldova
(10 ianuarie) ( sfinteleicoane.ro )
Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc şi călugăr
sfînt, l-a odrăslit pămîntul Moldovei în veacul al XIX-lea.Acest ostaş al lui Hristos,
numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816
într-o familie de ţărani credincioşi din satul Calapodeşti - Bacău. La vîrsta de 20 de ani a fost
călăuzit de Duhul Sfînt să intre în nevoinţa călugărească.
Mai întîi s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) în
obştea Mînăstirii Căldăruşani. Apoi s-a dus la Muntele
Athos şi s-a stabilit în schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de sihaştri români.
Aici a deprins meşteşugul nevoinţei duhovniceşţi de la cei mai aleşi călugări
atoniţi, ajungînd vestit în schit pentru postul şi osteneala lui. Tot aici a
primit tunderea în monahism şi s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul
lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni.
După aproape cinsprezece ani de sihăstrie în schitul
Lacu, bunul nevoitor a trăit încă patru ani de zile în Mînăstirea Esfigmenu. Aici primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele de Antipa şi este hirotonit diacon. Astfel, înmulţind ostenelile şi privegherile
de toată noaptea, Cuviosul Antipa era cinstit în tot muntele ca mare sihastru
şi lucrător al rugăciunii lui Iisus. Se învrednicise încă şi de darurile
vindecării bolilor şi al înainte-vederii.
Iubind mai mult singurătatea şi smerenia decît cinstea şi
lauda, în anul 1860 Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos şi
s-a reîntors în Moldova, la mînăstirile din preajma Iaşilor. Dar văzîndu-se împresurat de mulţi
credincioşi, căci numele lui se vestise în toată ţara, după trei ani a plecat să se închine la moaştele cuvioşilor părinţi de la Pecersca. Apoi a ajuns la mînăstirile din nord, uimind
pe toţi cu sfinţenia vieţii lui. De aici, auzind de vestita Mînăstire ortodoxă Valaam, aflată pe o insulă din lacul
Ladoga, aproape de hotarele Careliei (Finlanda), Cuviosul Antipa, iubind
fericita linişte şi înstăinare, în anul 1865 s-a aşezat în această mînăstire. Aici trăiau călugări foarte sporiţi,
lucrători neîntrecuţi şi dascăli iscusiţi ai rugăciunii lui Iisus.
În Mînăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17
ani de zile, învrednicindu-se de darul preoţiei şi "arătînd fapte minunate
de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune şi în desăvîrşită sărăcie".
Cea mai mare nevoinţă a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care
neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea gîndurile cele necurate şi gusta din
bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfînt. La aceasta adăuga post îndelungat,
privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii şi alte neştiute osteneli
duhovniceşti. Săvîrşea încă adesea dumnezeiasca Liturghie şi se ruga mult
pentru lume şi pentru ţara în care s-a născut.
Pentru o petrecere aleasă ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobîndise de la Dumnezeu
darul facerii de minuni şi al înaintevederii. Căci cunoştea gîndurile cele ascunse ale oamenilor şi pe mulţi îi
povăţuia pe calea mîntuirii. Era de asemenea şi un mare părinte duhovnicesc şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii.
Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atît în Carelia cît şi în Rusia de
nord, încît mulţi monahi şi credincioşi iubitori de Dumnezeu îl căutau şi
îi urmau învăţăturile. Avea şi în Mînăstirea Valaam cîţiva ucenici aleşi,
dintre care cel mai sporit era ieroschimonahul Pimen, bărbat cuvios şi foarte
învăţat.
După o nevoinţă binecuvîntată ca aceasta, Cuviosul Antipa
Atonitul şi-a dat sufletul cu pace în braţele Mîntuitorului Hristos, la 10 ianuarie 1882, şi a fost înmormîntat în gropniţa Mînăstirii
Valaam. Este singurul călugăr român care s-a nevoit
în această vestită mînăstire isihastă din nordul Europei.
În anul 1883, văzînd părinţii Mînăstirii Valaam că
ieroschi-monahul Antipa Luchian este venerat de ucenici şi de credincioşi ca
sfînt, au rînduit să i se scrie viaţa pe scurt spre lauda lui Dumnezeu şi
folosul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, scrie
în acelaşi an nevoinţa părintelui său duhovnicesc, intitulată "Vrednicia
de pomenire viaţă a ieroschimonahului Antipa".
Viaţa
Cuviosului Antipa a fost tipărită la Petersburg de două ori, în anii 1883 şi
1893, răspîndindu-se atît în Rusia şi Finlanda, cît şi în Muntele Athos. Iar
canonizarea şi trecerea în rîndul sfinţilor a fost făcută în Muntele Athos, în
anul 1906, după 24 de ani de la mutarea sa din viaţă. În Mineiul pe ianuarie, în zece zile, tipărit
în limba rusă la Mînăstirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figurează şi
"Cuviosul ieroschimonah Antipa
Atonitul ", cu viaţa sa pe scurt. Numele său este cinstit mai ales în
mînăstirile din Sfîntul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în
rîndul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinţi ai Atonului
(Pr. Prof. Liviu Stan, op. cit., p. 73-75).
Aşa
s-a nevoit şi s-a săvîrşit în chip plăcut lui Dumnezeu, departe de ţară, un
mare cuvios român, dascăl al liniştii şi al neîncetatei rugăciuni, cu ale cărui
sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe
noi. Amin.
Sursa:
https://sfinteleicoane.ro/sfinti-ianuarie/294-sfantul-antipa-de-la-calapodesti.html
*
Manastirea Sfantul Antipa de la Calapodesti
Manastirea Sfantul Antipa de la Calapodesti este o manastire cu obste de
calugari din judetul Bacau. Manastirea poarta hramul Sfantul Cuvios Antipa, ca
hram principal, dar si pe cel al Tuturor Sfintilor Romani.
Manastirea Calapodesti este
situata la 68 de kilometri sud-est de orasul Bacau, in satul Calapodesti din
comuna Dealul Morii, pe soseaua Bacau - Secuieni - Izvorul Berheciului - Dealul
Morii - Frumuselu. Din satul Banca, inainte de Dealul Morii, se poate folosi o
poteca ce urca dealul, poteca pornind de la 150 de metri de statia de autobuz.
Fata de orasul Adjud, Manastirea Calapodesti se afla la o distanta de 37 de
kilometri nord-est.
Manastirea Sfantul Antipa de
la Calapodesti - scurt istoric
In biserica actualului sat
Calapodesti, a primit Taina Botezului, in anul 1816, Alexandru Luchian, devenit
mai tarziu Sfantul Antipa.
Pentru amintirea vredniciei
Sfantului Antipa, credinciosii din satul Calapodesti si satele vecine au cerut
infiintarea unei manastiri. Dorinta lor a fost bine primita de Episcopia
Romanului, care in anul 1997 il numeste pe Ieromonahul Ghenadie Dinga sa se
ocupe de ridicarea constructiilor necesare si organizarea unei obsti de
calugari.
Intrarea in incinta
manastirii se face pe o poarta din lemn, sculptata in stil traditional. Gardul
este tot din lemn si acoperit cu tegola. Odata intrati in curtea manastirii,
credinciosii sunt condusi pe o alee betonata, cu banci din lemn, pentru odihna.
Chiliile sunt chiar langa vechea biserica a cimitirului, urmand ca, odata cu
terminarea noii biserici, sa se construiasca un alt rand de chilii, ce vor
intregi proiectul de constructie.
Sfantul Antipa s-a nascut in
secolul al XIX-lea, in Moldova, a ajuns apoi in Sf. Munte Athos si a trecut la
cele vesnice in Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga, in
Rusia, la nord de Sankt Petersburg, dupa 17 ani de nevointa in acest loc.
Alexandru s-a nascut in anul
1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau, intr-o familie de clerici.
Parintii sai dreptcredinciosi erau Gheorghe si Ecaterina Luchian. Ca sa ne dam
seama de atmosfera din familia in care a copilarit sfantul, este suficient sa
spunem ca tatal sau era diacon, iar mama s-a calugarit mai tarziu, primind
numele de Elisabeta.
In "Patericul
Valaamului" gasim scris ca cei doi soti nu au avut copii mult timp, insa,
in cele din urma, rugaciunile le-au fost ascultate si Dumnezeu le-a daruit un
prunc numit Alexandru. Despre acesta mai stim ca lua in manutele sale serpi
veninosi si, spre mirarea si spaima tuturor, acestia nu-i faceau nici un rau.
La varsta de 20 de ani a intrat ca frate in obstea Manastirii Brazi; aici
s-a nevoit, ducand o viata plina de lipsuri si de necazuri, vreme de doi ani si
tot aici s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, iar sub povatuirea
schimonahului Ghedeon, un pustnic ce petrecea de aproape 30 de ani in
apropierea manastirii, a deprins Sfantul rugaciunea mintii.
Sfantul Antipa Athonitul -
viata in Sfantul Munte Athos
In tara, el va ramane timp
de doi ani, dupa care va pleca la Sfantul Munte, dornic de desavarsire. In
Sfantul Munte Athos se va opri la chilia unor doi conationali, pentru ca mai
apoi sa-l regasim la Man. Esfigmenu, facand ascultare la bucatarie.
Cu sfatul duhovnicului,
Sfantul Antipa a intrat mai apoi in nou formata obste a Schitului romanesc
Prodromu, ce se zidea atunci prin grija si osardia parintilor Nifon si
Nectarie. Astfel, dupa aproape doua decenii de la sosirea sa in Athos, Antim
ajunsese cunoscut ca un parinte imbunatatit, mare sihastru si iubitor al
Rugaciunii lui Iisus.
La colecta, in Romania si
Ucraina. La liniste in Valaam.
Parintii din Prodromu, avand
nevoie de resurse pentru ridicarea schitului si vazand in Sf. Antipa un om
gospodar dar si induhovnicit, l-au trimis la metocul din Iasi pentru colecta.
Dupa un timp, va merge pentru colecta in Ucraina, pentru ca mai apoi, fermecat
de singuratatea Valaamului, sa se stabileasca acolo, pana la sfarsitul vietii.
Numele si faptele sale
minunate se vor raspandi cu repeziciune in nordul Rusiei, ceea ce va avea ca
efect multimi de credinciosi veniti in pelerinaj la Valaam, pentru a putea
vorbi cu alesul lui Dumnezeu. El se va invrednici si de daruri minunate, precum
cele ale profetiei si vederii cu duhul.
In chilia lui nu era nici
pat, nici scaun. Lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in cea
dintai saptamana a postului Sfintelor Pasti, nu gusta si nici nu bea nimic, iar
in restul zilelor ii era de ajuns mancarea pe care o primea sambata la pranz.
Sfantul Antipa si-a cunoscut
sfarsitul mai inainte cu trei zile, cand icoana facatoare de minuni a Maicii
Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din
chilie au cazut, s-a asezat singura pe pieptul Sfantului. Dupa trei zile, in
chilia sa de la Valaam, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii
Domnului, Sfantul Antipa a adormit in pace, in varsta de 66 de ani.
Dupa o indelungata viata
petrecuta in nevointe calugaresti, ieroschimonahul Antipa isi va da viata in
mainile Domnului, in ziua de 10 ianuarie 1882, la varsta de 66 de ani, si va fi
inmormantat in gropnita de obste a Manastirii Valaam.
Datorita faimei sfinteniei,
de care Cuviosul se bucura inca din viata, un ucenic al sau, ieromonahul Pimen
va scrie in 1883 viata lui, povestita insusi de Sf. Antipa, inainte de a muri.
In anul 1906, calugarii de la Sfantul Munte, care-l cunoscusera pe Cuvios, l-au
trecut pe acesta in randurile sfintilor, in cartile lor de cult. Acest fapt are
pentru noi o semnificatie deosebita, deoarece el este singurul calugar atonit
roman, care a fost trecut in randul sfintilor printr-o canonizare spontana,
venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice, ceea ce constituie si un temei
pentru recunoasterea sfinteniei sale de catre biserica stramoseasca.
Sfantul Antipa de la
Calapodesti - Sfintele Moaste
Biserica Ortodoxa Romana l-a
canonizat pe Sfintul Cuvios Antipa de la Calapodesti in anul 1992, iar slujba sa a fost intocmita
anul trecut de catre Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul, actualul arhiereu-vicar
al Episcopiei Romanului.
Sfintele sale Moaste se afla imprastiate pe la mai multe
sfinte locasuri de rugaciune. Astfel, cunoastem despre urmatoarele: Manastirea Christiana, din Bucuresti; Manastirea
Suruceni, din Basarabia, unde se afla "bratul drept" al acestuia;
Manastirea Valaam, din Rusia, in Bisericuta Sfintilor Serghie si Herman.
Cu siguranta, particele din
Sfintele sale Moaste se afla si in Sfantul Munte Athos, Cuviosul Antipa de la
Calapodesti fiind singurul calugar athonit roman trecut in randul sfintilor,
canonizarea sa avand loc in Sfantul Munte in urma cu 100 de ani.
Sursa foto: sfantipa.ro
Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sfantul-antipa-la-calapodesti-68042.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu