+ Adaug pagina din Agenda mea cu emailul Ioanei Valcu, nu de alta, dar l-am gasit si Ioana chiar a existat....
Acest email m-am grabit dupa ce l-am scris sa il trimit colegilor de facultate, ii am in grupul USHdr, si merge mai rapid la expeditie, si acum il retrimit colegilor si il trimit pentru prima oara prietenilor si colegilor, cu filele adaugate :
Cititi emailul de mai jos, cu el am inceput :
olivia
Le Jeudi 30 mars 2017 14h20, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 30/03/2017 Ioana Valcu + TDH Roumanie
Pentru ca ieri seara v-am scris despre Ioana Valcu, secretara fundatiei elvetiene la Bucuresti, Terre des Hommes cu sediul in strada 10 sau 7 Mese, sector 2 Bucuresti....
Am sa alatur cateva fotografii de la Fundatie, vreo 2 fotografii sunt facute in luna septembrie 2002, adica in luna in care eu am inceput sa lucrez acolo.
La inceput mergeam zi de zi, insa nu lucram, decat imi arata Ioana ce voi avea de facut,cat o priveste pe ea, trebuia saracuta sa isi lucreze si termine lucrarile tot in luna aceea.
V-am spus ca amintirile nu revin mereu cum vrei, la fel de prompte si de precise, totusi am fost mai multe zile la fundatie in septembrie si Ioana continua sa lucreze, parca totusi nu am petrecut intreaga luna septembrie in acest fel, deci cat a durat exact perioada acestei "treceri" de la secretara, pe care sa plece, la noua secretara, adica eu, nu mai stiu.
De obicei, si cred, ca oricare, ma mai ajut in reactualizarea amintirilor mele de fotografii, de Notite ( daca au existat si le-am pastrat ), in general vorbind, cand iti amintesti de ceva, "scoti la bataie" cam orice material documentar gasesti, mai ai, ai pastrat, sau ti-a ramas.
In tot cazul, si asta mi s-a parut "nostim", ieri am cautat in lista de contacte email, pe mailul meu de pe yahoo france, desi nu o mai vedeam ca ar figura, totusi am cautat adresa email a Ioanei Valcu, si nu mai este.
In schimb, peste catva timp, insa inchisesem computerul, mi-am amintit ca, da, cum sa nu ! - am adresa mail a Ioanei intr-una din Agendele mele cu persoane de contact din anii trecuti, respetiv in cea verde si poate nu doar in ea, si v-am trimis-o mai demult, in tot cazul, acum am fotografiat coperta acelui Repertoir(e) si pagina de la Litera V unde figureaza Ioana Valcu, deci am gasit-o !!!!!
In tot cazul, iarasi zic, mi-am mai amintit ceva :
Cand a telefonat la fundatie mama Ioanei Valcu - in completarea celor povestite in emailul meu de ieri seara ! - da, ea era, pe mine m-a uimit ca eu raspunzand : "Alo ?" sau "Alo, oui ?", la capatul firului, doamna a spus cam nedumerita : "Toma ? Cine e ? Toma ? "
Pana la urma, eu a trebuit cred sa ii explic, parca asa au stat lucrurile, cred ca, a trebuit sa ii spun ca sunt noua secretara ( ? ), si in cele din urma doamna a cerut sa vorbeasca cu seful mare, deci cu Delegatul fundatiei Terre des Hommes, care, de acuma era domnul elvetian Jean-Luc IMHOF, nu mai era fostul Delegat, francez, si daca imi amintesc eu bine, tatal unui baietel numit "Thomas".
Eu nu l-am vazut niciodata pe fostul Delegat, el nu mai era cred nici in Romania, la data la care eu am fost prima oara la fundatia TDH si am sustinut un interviu, mai intai, si atunci deja era acolo delegatul Jean Luc Imhof, era si sefa-contabila si administratoare a fundatiei, frantuzoaica de origine din Marsilia care insa se mutase la Paris, de unde venise in Romania cu serviciul, dupa cum se vede.
Da, si mai cred ca, dupa telefonul mamei Ioanei si da, ea a vorbit in imprejurarea aceea cu delegatul "nostru" J.-L. Imhof, - DUPA PLECAREA IOANEI VALCU DIN FUNDATIE - deci eu imi amintesc ca, parca trecusera niste zile bune, cand a sunat la fundatie mama Ioanei.
Mi se pare ca, oricum i-am scris- dar cred ca i-am scris anume cu aceasta ocazie, i-am trimis un email Ioanei Valcu sa o instiintez ca mama ei a telefonat la fundatie, la "noi".
Deci, iata, atunci imi erau lucrurile ceva mai clare, insa acum am uitat.
Stiu ca Ioana Valcu mi-a raspuns la acel email.
Si dupa aceea eu i-am mai scris ceva, cred, si i-am spus sa manance ( Ioana era foarte slaba ), si la acest email s-ar putea ca ea sa nu mai fi raspuns.
Oricum, dupa un schimb de mailuri, destul de scurt, Ioana Valcu a incetat sa mai scrie si sa imi mai scrie.
Cred iarasi, ca sosise la Sofia si isi incepuse noua ei viata la bursa de studii.
Si spunea ca e bine.
De ce o fi dorit mama ei sa vorbeasca cu delegatul elvetian, asta nu am aflat, nu cred sa fi aflat, doar daca J L Imhof nu mi-a explicat atunci, macar in mare, motivul telefonului.
Mie insa mi s-a parut ceva "ciudat", pentru ca, daca mama Ioanei stia ca fundatia are un nou delegat, deci un alt delegat decat cel cu care Ioana fiica ei lucrase la fundatie, de ce a mai intrebat la telefon cand eu am raspuns "alo" : "Toma ? Cine e ? Toma ? "
De aici insa am dedus ca persoana care telefonase, era o persoana totusi familiarizata cu fundatia, cu Personalul fundatiei TDH.
Un fel de persoana, "de-a casei", care acum revenea si nu stia de schimbarile produse in ultima vreme si era nedumerita, nu mai regasea mediul familiar al fundatiei pe care il cunoscuse.
Ioana Valcu era extrem de slaba, muncea, dar - si nu este normal - nu manca mai nimic, sunt si sigura de asta, mai intai ca nu o vedeam mancand, avea la ea o sticla de 05 litri de ceai din plante, si din sticla aceea bea aproape zilnic, cand venea cu ceaiul pregatit.
Sefa-contabila, Claudine-Faustine Justafre spunea ca nu e bun ceaiul, adica e "otrava", nu trebuie sa bei asa ceva, cand eu intr-o buna zi, i-am urmat exemplul Ioanei si imi pregatisem si eu ceai din plante.
In schimb lui Claudine ii placea ceaiul in pliculet, si din plante, si chiar am cumparat o data impreuna o cutie, sau a cumparat ea si am facut la fundatie.
Ioana purta mereu aceleasi hainute, o pereche de blui albastri, niste ghete, nu chiar bocanci, niste ghete - bocanci, si cand m-am dus la fundatie, era inca cald uneori ziua, mai ales la amiaza, zile de septembrie, Ioana purta un maieu simplu din bumbac, cu bretele, de culoare verde-inchis, parca.
Aceiasi pantaloni, blugii albastri, ghetele galbui-bej care nu stiu daca erau din piele naturala, sau numai asemenatoare , si un tricou, un maieu, parca odata avea un pulovar, sau un hanorac.
In fotografii poarta ochelari de vedere, uitasem si vad in poza, aveau lentile fumurii / maro, si parul, desi scurt, il strangea la spate, avea parul natural negru si buzele foarte subtiri, amandoua, stranse, formau aproape o [ singura ] linie dreapta, cand zambea.
Nu stiai cum poate trai, asa slabuta, mereu muncind, dar cand manca ?
Adica totusi zilele ei erau dedicate numai muncii si pauze de masa, timp de odihna, nimic ????
Cred ca una din asistentele sociale, Iuliana Olteanu, o fata mai scunda, indesata, plina, cu ochelari de vedere si ea, cu parul mai lung, lung, si negru, strans in coc la spate, cu nasul lung si drept, cu tenul brun, cu pielea bruna, si care purta aproape doar fuste lungi si drepte, lungi pana la glezne, o invitase pe Ioana la ea intr-un sfarsit de dupa-amiaza.
Cu Iuliana Olteanu pana la urma nu m-am inteles, sau ea nu s-a inteles cu mine, a fost chiar agresiva cu mine, in sensul propriu al cuvantului agresiv, a agresa pe cineva !!!!
M-a lasat perplexa, dar, perplexa !!!!
Si Claudine avea instincte agresive.
Toate erau conflictuale, semete, pline de ele.
Asa, cand le ascultai, odata, Iuliana Olteanu a spus ca la apartamentul social din str. Eliza Moroiu, aflat nu departe de str. George Georgescu nr.1 ( unde e Politia Romana ), in zona 11 Iunie ( piata Unirii ), 11 Iunie, mai sus incolo, inspre str. George Georgescu, pe niste strazi cam imbarligate, gasesti str. Eliza Moroiu cu niste imobile-blocuri chiar vechi si absolut incredibil de reci si friguroase, care in interior nu au lumina zilei, fiind inconjurate sau de alte imobile, sau pur si simplu nu razbate soarele acolo. Un cavou ar putea fi, cred, mai plin de caldura, decat era acel apartament social, unde primeau mamele tinere, fete tinere si minore chiar alungate de acasa, cand au ramas gravide, si dupa ce au nascut ( tatal plecase si mai demult....).
Interesant este ca fie dl Tanase, fie altcineva, poate soferul taxiului pe care l-am luat si nici soferul nu mai gasea cu harta in maini, strada Eliza Moroiu, se pare ca blocul din Eliza Moroiu se afla imediat langa si dupa o casa, sau un imobil in care fie fusese candva, fie inca mai functiona, un bordel de prostituate.
Ca sa nu imi ocup nici eu azi, chiar intreaga dupa-amiaza cu aceste amintiri, in timp, sau in alt mesaj, voi mai reveni poate asupra lor si cu alte povestiri sau detalii sau explicatii.
Acum insa am sa atasez 2 fotografii cu "echipa" : in poze sunt :
Ioana Valcu, vedeti ca, separat, dintr-una din pozele acestea am "decupat-o" doar pe Ioana Valcu, singura, ca sa fie limpede care anume era Ioana Valcu.
Dupa numarul ei de telefon fix de acasa, gasit in Agenda mea verde, cred ca locuia in Militari.
In Pozele cu "echipa", in fapt sunt mai multi francezi, eu, cum, nu stiu, dar cineva din fundatie stia, o echipa de francezi tineri au venit intr-o zi cu un fel de camion-caravana si au adus ajutoare, niste cutii din carton in care nu stiu exact ce se afla.
Le-au depozitat acolo.
In poze deci, din personalul nostru al fundatiei TDH sunt Ioana Valcu, Iuliana Olteanu cea mai "grasuta" cu o helanca, bluza alb-galbuie in poza, cu fusta lunga pana in pamant, cu nasul ei drept, lung, cu tenul brun si ochelari de vedere, sta pe langa Ioana cred, in grup, si in alta poza s-a asezat langa mine ( asta era chiar la inceput, ca pe urma ce mi-a putut face fiinta asta !!! m-am crezut in atmosfera de penitenciar, conduita de penitenciar, comportamente si maniere "alese", ales- agresive ! ).
Cat ma priveste port un pulovar roz-lilas, cu guler rulat pe gat, din lana, mohair si la facultate in 2005 am imbracat acel pulovar calduros si care imi placuse mult, il am si azi, a inceput insa sa se decoloroze, pe alocuri, de la spalat, si un pantalon negru si botine ( cizmulite ) negre, care stalucesc frumos, le-am cumparat "din piele ", dar nu cred sa fi fost din piele veritabila nici pe departe, s-au facut apoi cam urate, desi le ingrijeam cu crema de ghete neagra, si totusi ma costasera cam scump !
Asta e marfa si calitatea ei...
Eram tunsa scurt de tot, cu parul vopsti blond.
In alta fotografie, facuta de mine in seara in care am pus pe masa cateva fursecuri de ziua mea de nastere, si cand asistentele sociale nu au vrut sa ramana, in final insa, le-am rugat si au ramas, am facut fotografii atunci, si s-au voalat, la fundatie, atunci sau si in alta zi, cand le-am luat de la developat si poze pe hartie, multe, foarte multe fusesera voalate, nu iesise nimic.Dusesem filmul la un Centru Foto pe Calea Mosilor, sau pe o strada care intersecta Calea Mosilor, unde intr-o zi ma rugase Claudine sa ii duc ei un film ca sa ii faca ei niste poze ale sale.
Pai, la masa, in camera care era mai mare a apartamentului fundatiei, a vilei, acolo era biroul asistentelor sociale, fiecare avea un loc la o masa si un computer, ele oricum nu prea lucrau acolo.
Unele lucrau pe un alt program umanitar, la Centrul de Reeducare din Gaesti ( inspre Pitesti incolo ), si anume Sorana Oprisan, poate si Mihaela Godinac ( curios, ea nu s-a dus cu Sorana la Gaesti, nu stiu unde anume isi desfasura ea munca ? ), si Mariana Tudorache, o asistenta angajata cand eram eu deja secretara, si cu care a lucrat Sorana, cred ca se cunosteau ele doua, si au plecat la Gaesti, mai tarziu, unde ramaneau si o saptamana intreaga ( parca ? ).
La inceput, faceau naveta Gaesti-Bucuresti, pentru ca in CR Gaesti lucrau cu deliceventa juvenila, cu baietii sau si cu fetele ? Multi din acesti tineri delicventi ( infractori ) avea si o intarziere mentala, foarte pronuntata, sau un handicap, erau, cu tristete o spun, nedezvoltati mintal sau intarziati mintal, cred ca multi erau analfabeti.
Deci cu ei erau probleme, pentru ca multi aveau si handicap mental.
Fetele, Sorana si mai apoi, Mariana lucrau cu ei, le organizau jocuri... exista un barbat-educator in CR Gaesti care se ocupa de baietii acestia inchisi acolo pentru infractiuni diverse.
Dar si fundatia isi avea camera ei unde instalase o mocheta-covor, si niste jucarii parca, ceva mare, de pilda de genul minge... si nu stiu anume cum, Sorana lucra cu acesti, in fond, nenorocosi si loviti ai soartei, ca doar nu isi alesesera asa o viata si nastere defectuoasa.
Proveneau din familii dezorganizate, sau care erau ( cu toti membri lor ) infractori.
In schimb, alte asistente al TDH : Iuliana ( Iulica ) DOMBICI ( care tipase la mine " Cum indraznesti tu sa intrebi cine ma cauta pe mine la telefon ??? ", Iuliana Olteanu, Georgiana Neumann, - ele lucrau pe al 2-lea program umanitar al fundatiei TDH "Preventia abandonului maternal" si mergeau in Maternitate, efectiv, au spus, pazeau lauzele, care fugeau din Maternitate unde isi lasau nou-nascutul, sau il aruncau !!!!
Ele le pazeau sa nu faca asa o grozavie acele femei, lipsite cu totul de orice instinct matern.
Pe Mihaela Godinac am auzit-o odata vorbind la telefon sau cerand si vorbind apoi cu " Domnul Inspector CHEAGA !", stiu ca m-a amuzat ( fara malitiozitate ) acest nume de familie CHEAGA.
Dupa cate mi se paruse mie in ziua aceea la fundatie, intr-o buna zi, Mihaela GODINAC cea cu parul lung si extrem de cret, era din HUSI, dar nu stiu care Husi, ca, se pare, exista 2 localitati Husi, in Hunedoara si in Moldova !
Mihaela Godinac intr-o buna zi venise imbracata in uniforma noastra de liceu din anii de liceu '1980, cu sarafan bleu-marine, nu cred ca era altceva decat efectiv, concret, uniforma de liceu din anii ' 80 din Romania, pentru ca cine sa isi confectioneze la Croitoreasa, un sarafan, identic as zice, cu cel din anii de liceu si sa il poarte in anii 2002, 2003 ????
Mi s-a parut lucru ciudat !!!! Dar, ciudat.
In fotografii : Claudine, sefa contabila e intr-un tricou alb cu maneci scurte, langa ea, in stanga cand privesti poza, vedem capul dlui Tanase, logisticianul nostru, si mai apare Lucia STIRBU care lucra sau colabora cu alta fundatie, si pleca des cu aceia la Lausanne parca, oricum in Elvetia, cu ce fundatie ?
Stiti ca, de fapt nici nu vreau sa deschid "cutia cu amintiri" ? Erau femei tare rele.
Lucia Stirbu era in varsta si deosebit de slaba, si marunta.
Intr-o ocazie mi-a aratat ce suflet "bun" avea.
Era bruna la ten, la fata si la piele si avea parul permanent, rar, scurt, si negru vopsit.
sau aproape negru.
Poarta in poze cred un puloar rosu, portocaliu, roz, cam asa ceva, se vede, fata de albul tricoului Claudinei Justafre.
Sorana Oprisan poarta un pulovar albastru si ochelari de vedere, are parul scurt, vopsit blond.
Barbatul mai inalt, pe scaun insa asezat, mai sigur pe el, cu parul blond inchis si cam cret, bine cladit e jean Luc Imhof, elvetianul.
In poza in palton rosu mai apare avocata fundatiei, ANA VADAN.
Avea ea, atunci si un avocat stagiar, un "asistent", ma rog il ajuta, il tinea pe langa ea.
Un baiat tanar si amabil, de felul lui.
Interesant e faptul ca Ana VADAN fusese candva avocata stagiara a unui avocat definitiv, SILVIU CONSTANTINESCU.
Acest avocat Constantinescu imi facuse mult rau cand eram grefiera de sedinta in 1995 la judecatoria sector 1 Bucuresti, predasem un dosar ( subtire ) in Arhiva Civila si el venea si imi cerea dosarul, si m-a reclamat, a spus ca sunt nebuna si a propus sa fiu scoasa din Justitie, pe acest motiv, de nebunie.
Aveam semnatura arhivarului, pe caietul meu de Predare Dosare in Arhiva, si el semna dupa ce verifica numarul dosarului predat ; il predasem deci dosarul nu mai era la mine in biroul meu.
Imediat ce mi-a scris reclamatia si a inaintat-o VALENTINEI TATULESCU presedinta judecatoriei sector 1 bucuresti de atunci, primavara-vara 1995, IN ARHIVA CIVILA A APARUT SI S-A GASIT, AM FOST ANUNTATA, DOSARUL ACESTUI AVOCAT.
Eu insami coborasem de vreo 2 ori in Arhiva si cerusem voie sa il caut, mi-au indicat unde sa caut.
Pentru ca desi eram grefiera, nu puteam cauta toata Arhiva dupa gustul meu.
Colegii arhivari stiau si unde aseaza dosarele, pe categorii, dupa criterii anumite.
Cert e ca fuseses ascuns, sunt sigura de asta, sau poate avocatul l-a studiat la el la biroul ( "personal", la cabinet ! ) de avocatura, cum am auzit-o in anul 2005 pe Adriana Motatu o prietena ( procuroare de sednta, apoi avocata ) ca procedeaza unii avocati.
Adica scot dosarul si il baga in servieta si il citesc la ei la cabinet.
desi nu e voie.
Eu ii inteleg ca in arhiva mnu ai cum sa studiezi un dosar, e imposibil.
Dar nu ai voie sa il scoti din arhiva si din cladirea judecatoriei.
Pentru ca nu e voie, banuiesc ca de aceea ei tac si nu spun nimic.
In lipsa insa, grefierul de sedinta, judecatorul, arhivarul - sunt pusi sa scoata dosarul, si daca nu il gasesc e lucru grav pentru ei !
Sunt luati pe rand : grefierul de sedinta, judecatorul, arhivarul, din aproape in aproape dupa caz.
Insa acel avocat a avut intentii rele fata de mine, de aceea el si-a ascuns singur dosarul eu asa zic.
Pentru ca Valentina Tatulescu, judecatoarea vroia sa "scape' de mine, sa ma mute la alta judecatorie, la sectorul 4.
valerica Barbu, grefiera de sedinta in 1995 in acelasi birou cu mine mi-a spus ca Andrei Dumitru unchiul meu avocat, in urma cu niste ani, si in perioada aceea din trecut vicepresedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti, o sanctionase pe judecatoarea valentina tatulescu si o mutase disciplinar la judecatoria sector 4 bucuresti.
In 1990, 1991, Andrei Dumitru a deveit avocat in Baroul Bucuresti.
Pana in nov. 2008 cand a decedat.
Dar fusese magistrat, judecator si sef.
Si chiar a fost o razbunare la propriu.
Lumea e mica sau, uneori ma intreb daca nu e potrivita sa fie mica ????
In fine, am auzit si am vazut ca erau tare rele femeile care lucrau in / pentru / in colaborare cu - fundatii "umanitare", erau femei foarte rele.
Si, sa atasez pozele, ca mai am sa va trimit si Eliade tot azi....
Si eu slabisem, dupa ce incepusem munca la fundatie, intr-o fotografie atasata mai jos, port un pulovar alb, pe gat, cu maneca lunga, din lana, si o brosa cu litera O, suflata cu aur, era un martisor primit de 1 martie de la un domn avocat din Baroul Bucuresti, Dl ( Nicolaescu - ) Friedmann ( Joseph ), dar candva intre 1999-2002 parca, oricum, sigur dupa ce incetasem sa lucrez la judecatorii, prin demisie in iunie 1999.
Imi placuse si il purtam in piept, l-am prins si la gulerul paltonului iarna, in alta ocazie, si cu timpul aurul cel suflat a inceput sa se desprinsa, acul lipit de spatele literei O s-a dezlipit si brosa mea s-a rupt... in acest fel, prin uzura, in timp, insa o am si acum, asa, in piese...
Ba, am sa va arat si NOTITELE MELE, de pe site -ul Manastirea SIHASTRIA RARAULUI, ce carti anume am descarcat, le-am trecut pe niste coli albe, pe care obisnuiesc sa notez.
Si am sa va arat si samponul meu nou, Garnier Ultra Doux cu Masline pentru parul meu natural, nevopsit si cam uscat de fel.
Acestea, in alte emailuri, urmeaza.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu