Senzatiile
Senzatia este cunoasterea unei insusiri separate, a unui obiect sau fenomen, in momentul cand acesta actioneaza asupra unui organ senzorial.
Izolarea unui aspect al realitatii se datoreaza faptului ca, exista organe de simt diferentiate, specializate pentru a receptiona, in conditii optime, o anume categorie de excitatii.
In realitate, senzatia presupune nu doar un organ senzorial, ci un intreg aparat, denumit de I.P.Pavlov “ analizator “. Acesta se compune din organul senzorial, nervul aferent ( senzorial ), si o regiune corespunzatoare din scoarta cerebrala ( zona de proiectie ).
Senzatii separate nu intalnim la omul adult.
Ele exista la animalele inferioare ( am vorbit de psihicul senzorial elementar ) si la copil, in primele saptamani ale vietii, cand mielinizarea incompleta a fibrelor asociative din cortex, impiedica o comunicare instantanee, intre diferitele portiuni ale sale.
O data cu maturizarea mai avansata a conexiunilor interneuronale, fiecare senzatie sintetizeaza cu alte senzatii produse simultan, dar si cu urmele excitantilor anteriori, formand ceea ce numim o perceptie, o cunoastere sintetica a obiectului ( sau fenomenului ), in integritatea lui.
Aspecte ale senzatiei. Diferite feluri de senzatii
A. a ) Aspectul cognitiv, reprezentativ consta in oglindirea unui anume aspect al lumii exterioare, tradus intr-un specific al fiecarui organ senzorial. Este vorba, mai intai, de o caracteristica de ordin calitativ, dar si de una intensiva, senzatia putand avea o intensitate mai mare, ori una mai mica.
Unii amintesc de extensiunea senzatiei, ea sugerand si o impresie de extensiune, intindere.
( b ) Aspectul afectiv. Orice senzatie are o tonalitate afectiva, agreabila sau dezagreabila. Aceasta are ca efect unele reactii ale organismului. Culoarea albastra favorizeaza o stare de calm, de liniste. Rosul, dimpotriva, este un excitant, un iritant. Unele senzatii dureroase pot fi placute : mustarul, ceapa, usturoiul – provoaca usturimi, dar ele sunt resimtite in mod agreabil.
Datorita influentei culorilor, astazi se acorda atentie modului de colorare a tencuielilor, preferandu-se nuantele palide si calde : galben-deschis, bej, albastru pal, etc.
Si in intreprinderile industriale s-a renuntat la nuantele negre, cenusii, tevile, aparatele fiind vopsite in culori deschise, tonifiante, pentru a favoriza o buna dispozitie a muncitorilor la locul de munca.
( c ) Aspectul motor, activ a fost reliefat mai sus. Variate miscari permit producerea si discriminarea senzatiilor.
B. Clasificari ale senzatiilor.
Din punctul de vedere biologic, in functie de modul de excitare a organelor de simt, se deosebesc : ( a ) tangoreceptori, in cazul senzatiilor ce presupun un contact direct al obiectului cu organul senzorial ( senzatiile de tact, de temperatura, de durere, gustul ), si ( b ) telereceptorii, cand obiectele actioneaza de la distanta asupra simturilor noastre ( mirosul, auzul, vazul ).
Aceasta diviziune nu se refera insa la toate simturile.
O clasificare cuprinzatoare imparte senzatiile in 3 grupe :
a) Exteroceptive, care furnizeaza informatii cu privire la obiectele exterioare noua ;
b) Interoceptive, privind modificari in starea interna a corpului ;
c) Proprioceptive, referitoare la pozitia si miscarea corpului nostru.
Inainte de a trece la studiul senzatiilor exteroceptive, care ne ghideaza comportamentul in orice moment, sa aducem cateva precizari, cu privire la celelalte doua categorii mai putin cunoscute, desi sunt si ele prezente tot timpul.
( b ) Senzatiile interoceptive mai sunt denumite si “ organice “, “ viscerale “, sau inca “ cenestezice “.
Fr. Magendie le-a clasificat in 4 categorii :
( 1 ) Senzatii traducand trebuinte de functionare a organelor interne : foamea, setea, sufocarea. Aceasta din urma, sufocarea, nu apare atunci cand lipseste Oxigenul, ci apare atunci cand survine un excedent de Bioxid de carbon.
O persoana care ar fi introdusa intr-o incapere saturata de Azot, dar fara oxigen, ar muri repede, fara a simti ceva.
( 2 ) Senzatiile legate de functionarea organelor sunt senzatii discrete, pe care le simtim cand respiram, ori cand suntem atenti la bataile inimii.
( 3 ) Senzatii provocate de excese : impresia de imbuibare, greata, oboseala.
( 4 ) Senzatii cauzate de stari patologice, de imbolnaviri, dureri interne.
Colicile ( durerile foarte mari ) provocate de tulburari renale, hepatice, gastrice, intestinale sunt bine cunoscute. Totusi, numai anumiti excitanti provoaca durere : intestinele nu sunt sensibile la contact, la taiere, dar ele dau dureri insuportabile, in cazul unor substante putrede, ce pot aparea intr-o dereglare a chimismului digestiei.
La fel, unele leziuni ale inimii nu sunt insotite de dureri, in schimb o crestere brusca a afluxului de sange poate provoca dureri foarte mari.
Nici plamanii, nici ficatul nu dau semnale senzoriale, in cazul presiunii cauzate de o tumoare. Din aceasta cauza, cancerul pulmonar, ori cancerul de ficat poate fi observat foarte tarziu ( uneori intamplator ).
In schimb, tulburarile in circulatia fierii, ori atingerea pleurei sunt foarte dureroase.
In ansamblu, cenestezia nu cauzeaza senzatii puternice, precise, dar ei i se datoraza o impresie generala de bunastare, ori de indispozitie.
Uneori, in vis se strecoara unele senzatii interne, difuze, care ziua sunt acoperite de impresiile din exterior.
Senzatiile organice au un rol important in formarea constiintei de sine a persoanei, in sesizarea separatiei dintre corp si lumea exterioara.
Unele stari patologice sunt insotite de tulburari ale senzatiilor viscerale : anestezii – cand, de exemplu, pacientul nu mai stie daca a mancat, sau nu ; disestezii – cand bolnavul se simte greu, ca de plumb, ori dimpotriva, usor ca un balon de sapun.
( c ) Senzatiile proprioceptive pot fi impartite in 3 categorii :
a) Somatoestezia ( cunoasterea pozitiei membrelor ) ;
b) Kinestezia ( informatii despre miscarea membrelor ) ;
c) Senzatiile statice, care ne fac deplin constienti de pozitia capului si a corpului in spatiu.
Somatoestezia, ca si senzatiile de miscare, se datoreaza unor organe senzoriale existente in muschi, tendoane, ligamente.
Ne dam seama astfel, de contractia sau relaxarea musculara, deci de greutatea corpurilor, de pozitia membrelor, si diferitele miscari.
Senzatiile kinestezice au un rol hotarator in controlul miscarilor, ele fac posibile indemanarea manuala, si cantatul la instrumente muzicale.
Senzatiile statice ( sau de echilibru ) sunt provocate de excitarea organelor de simt, aflate in canalele semicirculare ale urechii interne.
Ele apar cand intervine o accelerare in miscarile corpului si ale capului : astfel, sesizam orice schimbare de pozitie a lor.
Nervul specific acestor senzatii este nervul vestibular ( ramura a nervului auditiv ), care transmite excitatiile la creierul mic.
Daca unui porumbel, i se extirpa un canal semicircular, se observa o relaxare musculara generala si o oscilatie a capului, in planul canalului lezat. Daca i se extirpa toate canalele, nu mai poate sta in picioare, nici zbura.
De asemenea, soarecii cu un canal lezat nu se mai pot deplasa in linie dreapta.
Cat priveste senzatiile exteroceptive, ele sunt mai variate si au putut fi studiate mai amanuntit.
( - extras din Psihologie generala, prof.univ.dr. Andrei Cosmovici, Univ. Al.I. Cuza, Ed. Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu