Sfanta Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu si Mama, The Holy Virgin Mary, The Mother of God and Mother, The Catholic Parish Adormirea Maicii Domnului, Gloria Tibi, Domine !, Drumul Taberei, Mai 2008, Bucharest

Sfanta Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu si Mama, The Holy Virgin Mary, The Mother of God and Mother, The Catholic Parish Adormirea Maicii Domnului, Gloria Tibi, Domine !, Drumul Taberei, Mai 2008, Bucharest

Discursul despre Sfanta Fecioara Maria in cultul si pietatea crestina se pretinde a fi, pe drept cuvant, o realitate necesara si este prezent inca din zorile crestinatatii, pana in zilele noastre, in atentia Bisericii.

Acest discurs, care a cunoscut o dezvoltare progresiva, a diferitelor titluri si atribute ale Fecioarei Maria, trebuie citit intotdeauna in stransa legatura cu misterul persoanei lui Isus Cristos, deoarece, de la Cristos isi trage origine, in Cristos isi gaseste desavarsita expresie, si prin Cristos in Duhul Sfant, conduce la Tatal.

Maria nu poate fi inteleasa fara Cristos, si fara Maria nu am reusi sa ajungem mai usor la Cristos.

Prin anul 20 î.d.C. intr-un satuc Nazaret, situat pe o colina, la 350 de metri sub nivelul marii, s-a nascut Maria ( “Cea iubita de Dumnezeu” cfr. Interpretarii dupa originea egipteana a cuvantului ).

Nu stim prea multe despre parintii si familia ei ; stim doar ca se numeau Ioachim si Ana, si erau oameni sfinti.

Maria s-a bucurat de o formatie buna, primita de la parintii ei, ritmul vietii ei fiind reglementat dupa respectarea Poruncilor lui Dumnezeu si meditarea Sfintelor Scripturi.

Maria era un suflet interiorizat, inclinat spre reflexie si tacere, meditand cuvintele divine si aplicandu-le imprejurarilor concrete ale vietii.

Disponibilitatea Mariei fata de Dumnezeu este sustinuta de un privilegiu pe care nici astazi nu il putem cunoaste indeajuns : NEPRIHANITA ZAMISLIRE.

Biblia nu mentioneaza in mod explicit acest adevar de credinta, dar ea il contine intr-o forma latenta, si a fost nevoie de timp pentru a se dezvolta in constiinta Bisericii, a carei credinta se pastreaza si se aprofundeaza sub calauzirea Duhului Sfant.

Bula “Ineffabilis Deus”, a Papei Pius IX-lea, proclamã dogma de credinta a Neprihanitei Zamisliri la 8 Decembrie 1854.

“Si Ingerul Domnului i-a raspuns : “Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri ; de aceea, Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” “ ( Lc 1, 35 ).

In jurul anului 7 î.d.C. are loc aceasta Buna Veste, pe care Maria o primeste de la Ingerul Gabriel cã va zamisli si va naste pe Emanuel ( Dumnezeu cu noi ) de la Duhul Sfant, veste care o pune in dificultate in fata logodnicului ei.

Nu stim cat de mult intelesese Maria cuvintle Ingerului, insa un lucru e clar, a inteles ca ora mantuirii sosise, si ca ea va deveni MAMA lui Mesia fagaduit si ca acea maternitate va fi lucrarea Spiritului Creator.

Primise un raspuns clar : fecioria sa era placuta lui Dumnezeu si salvata de El.

Maternitatea divina nu ii va stirbi fecioria, ci o va consacra.

Nu incape indoiala ca titlul cel mai sublim al Sfintei Fecioare Maria, este acela de a fi Mama a lui Dumnezeu ( Theotokos – Dei Genitrix – Nascatoare de Dumnezeu ).

Conciliul din Efes, din 431, proclamã cu tarie acest adevar de credinta.

Fecioara Maria a avut parte de multe momente profunde, traite alaturi de fiul ei Isus, incepand din Ieslea din Bethleem, stand sub Cruce pe Golgota, si culminand cu trecerea ei miraculoasa de pe acest pamant, direct in Cer.

Trecerea miraculoasa in Cer, la sfarsitul vietii pamantesti, a Neprihanitei Mame a lui Dumnezeu, Maria pururi Fecioara, a fost definita de Papa Pius XII, prin Constitutia « Munificientissimus Deus » din 1 Noiembrie 1950.

Inaltarea la Cer a Sfintei Fecioare Maria este un eveniment salvific, de o importanta universala.

Este un adevar continut in germene in Biblie, si maturizat in Traditia Bisericii prin reflectie si adancirea credintei.

Biserica priveste astazi cu toate admiratia si speranta la Maria, pentru ca ii este Mama si Mijlocitoare.

Pr.Eugen Mateias.

De ce sa mergi la Biserica

Un om i-a scris o Scrisoare directorului ziarului din localitatea sa, si-i marturisea despre putina importanta pe care a avut-o pentru el, faptul de a merge la biserica in fiecare duminica :

“Am mers la Liturghie, timp de 30 de ani – scria el.

In acest timp, am ascultat aproape 3.000 de Predici, insa nu-mi pot aminti niciuna dintre ele.

Ma gandesc, asadar, ca mi-am pierdut timpul meu, iar preotii pe al lor, dand sfaturi in zadar”.

Pornind de la acea Scrisoare, incepu o mica polemica in sectiunea “Scrisori catre Director” a acelui ziar.

A continuat timp de saptamani, pana cand cineva scrise cateva randuri care, in mod surprinzator, au pus capat controversei :

“Am 40 de ani de cand sunt casatorit.

De atunci am servit mai bine de 42.000 de pranzuri si cine.

Dar nu-mi pot aminti meniul intreg al niciuneia dintre aceste zile.

Au fost inutile toate mesele acestea ?

Nu cred.

M-au alimentat si mi-au dat forta pentru a trai.

Daca nu as fi luat acele mese, astazi as fi mort. »

In invatare exista doi factori : unul, cel care predã si altul, cel care invatã.

Aceasta [ invatarea ] poate sa dea gres din cauza celui care predã, sau din cauza celui care invatã : acela, pentru cã nu predã, si acesta pentru cã nu invatã.

Alimentul ne alimenteaza in masura in care transformam parte din ceea ce mancam, in propria noastra carne.

Hrana ajunge sa faca parte din trupul nostru.

In invatare se intampla oarecum la fel : ceea ce invatam si asimilam se transforma in felul noastru de a fi si de a gandi.

A se forma inseamna a dobandi formã, tinutã in fata vietii.

Fara formare crestina nu exista atitudine si nici viata crestina.

Fara Sfanta Liturghie si fara Sfanta Euharistie nu avem viata vesnica in noi.

-

Extras din “Gloria Tibi, Domine ! Periodic al Parohiei Romano-Catolice “Adormirea Maicii Domnului” , Drumul Taberei, Bucuresti nr.31, Mai,  2008

Ce ramane ?

In 1989 a murit Zita, ultima Imparateasa a Austriei, in varsta de 97 de ani.

A trait foarte modest si retrasa.

Procesiunea care purta resturile ei pamantesti, ajunse la cimitirul Imparatilor Habsburgi din Viena.

Ceremonierul batu la poarta criptei.

Gardianul raspunse din interior : “Cine doreste sa intre ?”

“Zita, Imparateasa Austriei, regina Ungariei, regina Boemiei, Dalmatiei; arhiducesa Austriei... ( in total, 54 de titluri )”.

“Nu o cunosc !”, i se raspunse.

Atunci ceremonierul batu iarasi in poarta.                                              

”Cine doreste sa intre ?”

“Zita, Maiestata sa, Imparateasa si Regina !”

“Nu o cunosc !”, i se raspunse din nou.

Ceremonierul batu din nou in poarta.

“Cine vrea sa intre ?”

“Zita, o femeie muritoare si pacatoasa”.

Si din interior, vocea ii raspunse : “Sa intre !”

Si ambele porti ale criptei imparatesti s-au deschis.

Extras din “Gloria Tibi, Domine ! Periodic al Parohiei Romano-Catolice “Adormirea Maicii Domnului” , Drumul Taberei, Bucuresti