- II - sau continuarea mesajului de mai jos :
Si sa termin ideea ultimã din emailul de mai jos, doctorita aceea, stagiara atunci in 2003 la Psihiatrie, cea cu parul lung, negru, mi-a dat dosarul in ziua externarii mele, ca sa il duc la dr. Romila, si sa fiu externata, dupa aceea am mers la secretariatul pavilionului unde o asistenta in alb afland ca sunt acolo pentru formele de externare si cred ca acolo deja avusese permisiunea sa intre si tatal meu, venise sa ma ia acasa - SA NU FIE NIMENI IN SITUATIA IN CARE M-AM AFLAT EU !!! ca nu imi venea sa cred tot ce traiam ! - asistenta, o femeie grasa, in alb ( halat ), exclama, desi eu eram asezata pe scaun parca, la un moment dat luasem loc... , spune asistenta : "Ia uita si ii da drumul sa plece !"
Nu stiu daca n-a spus ceva la modul ca ea nu mi-ar da drumul ! ( daca ar avea ea putere de decizie ). Eram in iunie 2003, 26 iunie.
Astazi, cand mama a adus iar vorba despre Psihiatrie, tacuse o perioada nu prea lunga, nu mai spusese asa ceva, il aud pe Silviu ca spune : "spune Rugaciuni !", cand mama spunea ca "nu are loc de munca".
Pe tata deja l-a cam enervat, caci sedea linistit, dar mama iar a adus vorba de psihiatrie.
Si acum in urma cu numai cateva minute, discutau, tata si mama.
Mama pleaca si cand se intoarce acasa ea vine cu vesti : s-ar zice ca vecinele, sau cineva, ii spun, o sfatuiesc ce sa faca, pentru ca a spus ceva, cum ca "e bine" ? si il lamurea pe tata pesemne ca nu e cazul de internare.
Sa stiti ca asa mi-au facut in 2003, nu aveam, intr-un fel, "de-a face" cu parintii mei, eram acasa, insa atat, si imi cautau pricina, dar efectiv imi cautau pricina, se tineau scai de mine prin casa si nu ma lasau in pace.
Asa m-am trezit eu internata.
Si nu ai voie sa deschizi gura sa ii spui mamei ceva, nu ai voie NICI SA TE APERI, pentru ca efectiv nimeresti reclamata la spitalul Obregia de psihiatrie !!!
Eu sunt intrigata pe buna dreptate, cum se pot oameni ridica impotriva ta, a mea, tu taci, tu iti vezi de viata, mai trista sau mai buna, pe care o ai, cum o ai acolo, cum o fi ea, dar te trezesti cu oameni care te acuza, sau care te pun la zid, fie vecini, posibil, ca in trecut, fie doctori.
Trebuie sa termin de fotografiat paginile din LUMEA, magazin politic, azi si sa le trimit.
Ieri : sambata : la usa la noi, mama o lasa la usa pe doamna Balas si merge in bucatarie, tata era asezat la masa, mama ii spune : "Nicu, stai, da-te la o parte !", si cred, presupun ca a deschis sertarul mesei si a luat de acolo ceva, apoi s-a dus la usa la doamna Balas, si a soptit usor ceva, catre ea, iar pe dna Balas am auzit-o multumind si spunand pe un ton ( plangea ) plangacios si umil : "NU O MAI JIGNESC !", suna ca o promisiune.
Poate mama i-a dat niste banuti, ceea ce pe mine m-ar bucura sincer.
Pentru ca ea acuma, femeie singura, are mai putin decat noi.
Mama vine de afara, de pe unde e plecata si il lamureste pe tata cu privire la mine, daca sunt bine sau nu, sanatoasa sau nu, daca invat sau nu, adica ii spune ce fac, sau cum sunt eu.
De asemenea, mamei ii place sa ne povesteasca ea, de unul sau altul, ce mai spun vecinii, ce mai faceau colegii de ei birou in trecut cand lucra, dar eu sa ii povestesc ceva, nu are timp, e grabita, [ spune ] sa o las in pace, sa fac eu ce vreau, si s-o las pe ea.... "ca nu am timp de de-astea !"
Adica de "de-astea" povestite de mine ea nu are timp.
Si asa, cum sa traiesc, cand sunt oameni care nu ma cunosc si cand ea ma vorbeste dupa toanele ei si inchipuirile ei, cand si cum vrea ea ????
Ieri am avut cu ea o discutie mai diferita, despre trecut :
Cand am terminat scoala generala, i-am spus ca ma inscriu la liceu la Nicolae Balcescu, sau actualul Sfantul Sava din Bucuresti.
Mama nu a vrut, mai ales tata, pentru ca eu nu "stiam" matematica.
Insa eu am tinut mortis ca ma inscriu la Balcescu.
Mama nu ar fi spus nu, insa in ziua rezultatelor, am plecat cu Dana Pacuraru o vecina de pe scara cealalta, prietena cu mine, mai ales poate cu Lili Iacob, deoarece ele 2 au fost colege de clasa in scoala, nu numai vecine, sa vedem rezultatele.
Cand am iesit pe usa, mama mi-a spus ferma "daca nu esti pe listele alea de admisi, NICI SA NU TE MAI INTORCI ACASA, AI AUZIT, NU MAI ESTI FATA MEA, NU TE CUNOSC !" - asa mi-a spus.
Mi-a stricat in clipa aia toata ziua si m-a speriat.
De spaima, ma uitam la liste si nu ma vedeam deloc, am inceput dupa admisi, sa ma duc spre listele de respinsi si incedpusem sa le citesc, ma asteptam ca acum, acum, vad numele meu la picati.
Din spate, din multime, Dana Pacuraru ma striga si ma apuca de cot : "Olivia, AI INTRAT, OLIVIA, AI INTRAT, VINO SA TE VEZI PE LISTA "
Eram deja pierita, in sensul ca parca mi se luase brusc, cheful de viata, dorinta de viata, cu gandul la ce zisese mama acasa, la momentul la care Dana Pacuraru a inceput sa ma zgaltaie si sa strige "OLIVIA, AI INTRAT, OLIVIA, VINO SA TE VEZI !"
AM S-O TIN MINTE PE DANA TOATA VIATA PENTRU ASTA, stiti de ce ?
PENTRU CA DANA STRIGA CU BUCURIE PENTRU MINE, ERA BUCUROASA CAND IMI STIGA CA AM INTRAT !
M-am dus dupa Dana, care mai inalta imi deschidea drumul, eram tare mica, slaba si pirpirie in vara aceea, abia terminasem clasa a VIII-a si se vede din poza de grup cu clasa mea, a VIII-a H din iunie 1982, eram o umbra de fetita, incat si mie mi-e mila sa ma uit la mine insami in poza aia, mi se face rau.
Pentru ca nu stiu cum am terminat si clasa a VII-a si a VIII-a in sensul ca eu, poate si datorita varstei, perioadei de crestere, nu prea mancam, mai din lipsa poftei de mancare, mai din faptul ca nu se prea gaseau la Alimentara mancaruri bune, pe vremea comunistilor, eram o umbra de corp, ERAM UN INVELIS DE CORP, mica, scunda, slaba, o umbra de copil care inca nici nu prea crescuse cat ar fi trebuit poate.
Nu stiu cum am trait eu atunci.
Si Mirela Margoi era foarte slaba, insa mai inalta ca mine, parca mai bine "infipta".
Si mama vroia sa invatam fara sa mancam.
De fapt, asa am si invatat.
Fotografia aceea eu nu prea suport s-o vad, caci mi se face mila de mine.
Ieri seara mama mi-a spus ceva, dar trebuie sa ma intorc in timp ca sa explic :
Dupa ce am terminat liceul, dar cand nu mai stiu cand exact, mama mi-a spus ca ea m-ar fi ajutat la admitere la liceu, adica, cum se zice la noi, am avut o pila, asa a spus in trecut, ca o rugase pe Marga ( Ionica ) sa ma ajute.
Cum reusea Marga sa ma ajute, nu stiu.
Ea lucra sau lucrase si la ministerul sanatatii, poate si in alta parte.
Marga era maritata, copii nu a avut niciodata, si sotul ei era, dar si ea a fost, el sigur a fost, adica de el zicea mama direct ca a fost colonel de Securitate, insa incepuse sa bea, si alcoolul l-a adus in scaun cu rotile, poate si alte probleme, necazuri, si l-a ingrijit Marga, asa era cred povestea, ca tin minte ca sotul Margai si Florin Stoian sotul verisoarei mamei mele Catela Stoian, Florin era in scaun cu rotile de la Parkinson* [*din alte motive].
Si Marga Ionica, la randul ei, si-a ingrijit sotul un numar de ani.
Marga a fost si ea colonel, a avut un grad mare, insa nu stiu daca chiar in Securitate, cel mai probabil acolo ( sau la Interne ? )
Deci, dupa niste ani, mama mi-a azvarlit in fata, cand i-am spus ca nu ma ajuta si nu doar atat, dar nici nu ma lasa sa traiesc macar si am dreptul la viata mea - mi-a aruncat in fata ca ea m-a ajutat sa intru la liceu in iunie 1982.
Prin Marga.
O poveste pe care o stiu chiar de atunci :
In ziua examenului meu, primul, la Limba si Literatura Romana, in iulie 1982 ( admiterea a fost parca in primele zile din iulie ???? nu ? ), mama era la serviciu la Institutul de Proiectari al uzinei Vulcan, din strada Sebastian, si de emotie, la ora examenului meu, si-ar fi rupt ( nu voit ! ) rottring-ul cu care scria in tus !
Si colegii de birou stiau de emotiile mamei !
In ziua mea de examen :
Cineva ar fi venit si i-ar fi spus mamei - s-o mai intreb, daca mai are chef sa imi repete - ca s-a dat, cum zicea mama ieri cand am discutat cu ea despre examenul de liceu din 1982, ca "S-a dat DUNAREA, DUNAREA, la Romana !"
Eu i-am spus mamei :" DOBROGEA, DOBROGEA" ," mama !"
Mama a tinut minte multi ani, foarte multi titlul lecturii Dobrogea , Dobrogea, abia ieri seara l-a denumit Dunarea, Dunarea.
Dar eu ii spun ieri : "Stii cred ca mi-a picat Dobrogea, Dobrogea, pentru ca m-ai ajutat tu !"
Mama a spus ca ea nu m-a ajutat, cum ?
Eu i-am spus : "Prin Marga, si eu chiar m-am mirat multi ani la rand, cum a putut Marga sa faca sa-mi pice Dobrogea, Dobrogea, la COMENTARIUL LITERAR ?!"
Adica ma miram ce mare influenta sa fi avut Marga Ionica in Romania in acei ani !
Dar mama imi spune ieri : "NU TE-A AJUTAT MARGA, CA NU PUTEA, nici eu", si, mama continua ieri seara si imi zice : "TE-A AJUTAT DUMNEZEU."
Punct.
Sa imi fac cruce si nu alta.
Profesoara Anghel Zenovia de Romana de la scoala 169 din Drumul Taberei, mai sus de noi, ne-a facut un Plan de Studiu, in ultimele zile de scoala in clasa a 8-a : sa invatati din prima zi in care luati vacanta acuma, imediat, luati in fiecare zi si invatati PE DE ROST 2, 3 comentarii literare !", nu mai stiu cate a spus ea, "SA LE INVATATI PE DE ROST COMENTARIILE ca nu aveti timp in examen sa va aduceti aminte ce sa scrieti in teza !"
Si ne-a instructat ea cum sa invatam, a mai spus ea.
Comentariile, peste 95% din lectiile din cartea de Romana, ni le facuse si dictase chiar profesoara ZENOVIA ANGHEL.
Instructajul acesta al ei, pentru mine a fost in mod real PROVIDENTIAL.
Si faptul ca venise cu listele cu liceele din Bucuresti si ni le-a citit, si dupa aceea, dupa ce ne-a spus un cuvant despre cele mai bune, ni le-a prezentat, imediat, desi prima oara auzeam de ele, ne-a luat la rand la Catalog si ne-a intrebat "LA CE LICEU TE-AI HOTARAT MARCOV SA DAI ADMITERE ?"
Pe loc.
Deci ca si cum era normal sa decidem atunci pe loc.
Noi, niste elevi, am gasit firesc cum procedeaza dna Anghel, o fire extrem de hotarata si categorica.
Si pe loc eu am spus, firesc : "LA NICOLAE BALCESCU, TOVARASA, DOAMNA ANGHEL !"
Anghel a ramas o clipa perplexa, pentru ca ea ne spusese de ce nota suntem noi la limba romana dupa ce ne avea la clasa din clasa a 5-a.
Mi-a spus ca eu nu pot lua la Balcescu chiar nota 10, zece, ca e liceul cel mai sever din Bucuresti si din tara !
( Mai erau vreo 2 foarte bune, aproape de Balcescu pe care ea insa il aprecia cel mai sever ! )
Eu insa, am ramas pe pozitie, ferma.
Nu, ca eu merg la Balcescu.
Si abia cu 10 minute in urma auzisem de Balcescu.
Ea mi-a spus, a aplecat capul usor in lista ei, pe ganduri parca, si mi-a spus : "
BINE, MARCOV, DAR SA STII CA EXISTA UN RISC [ sa nu intri ] !"
Femeia asta, ANGHEL ZENOVIA a fost o profesoara DE EXCEPTIE, DE MARE TINUTA, la lectie spunea, preda, si "da" TOTUL DIN EA, DE LA EA, parca isi facuse un tel din a te invata corect limba romana cu toate dificultatile ei.
A fost PROVIDENTIALA IN VIATA MEA, O SPUN SI AZI, DUPA ANI SI ANI SI ANI, LA FEL O SPUN, FARA EA, EU NU ma gandeam deloc, nu stiam nici liceele, unde sa ma duc eu la liceu ?
Si ne-a dictat Comentariile lectiilor din manual !!! La toti.
La clasa.
Erau Comentarii facute de ea insasi !!!
deci eu aveam o incredere ferma, oarba in ANGHEL ZENOVIA SI CE MA INVATASE EA.
Ea insa, intrucat comentariile ne recomandase sa le invatam pe de rost, s-a gandit la proba de GRAMATICA, si a spus ca eu nu pot fi notata chiar cu zece la Balcescu, pentru ca nu sunt eu chiar de zece.
Totusi, parca la clasa imi daduse ea si zece ?
Mai greu a fost cu tata, care spunea ca eu nu stiu matematica, si mamei mele "Magda draga ! E PROASTA CA TINE !"
Asa i-a spus, ca opozitie la hotararea mea de a merge la Balcescu :
"MAGDA DRAGA, E PROASTA CA TINE ! CUM SA DEA EA LA BALCESCU ? PAI EA NU STIE MATEMATICA, CE-O SA FACA DUPA CE INCEPE LICEUL ? O SA TINA RITMUL CU CEILALTI COLEGI ?"
Totusi, in final, mama nu s-a opus, daca se opunea mama, ea ma impiedica sa ma inscriu la admitere la Balcescu unde mi-am depus dosarul.
Si, dupa ce am terminat clasa a 8-a au ramas cateva zile, vreo 14 zile sau 2 saptamani, sa invatam, sa trecem acasa prin toata materia la romana si la matematica, si sa mergem la liceu sa ne inscriem la admitere.
Si atunci am invatat pe rupte le ROMANA, de dimineata pana seara, cu voce tare, INVATAM PE DE ROST COMENTARIILE LITERARE ale dnei ANGHEL.
Ragusisem.
In primele zile a mers mai bine, dar pe masura ce zilele treceau, NU MAI AVEAM VOCE, RAGUSISEM.
In holul dintre camere, cel care da si in baie, scriam pe linoleumul albastru cu creta alba, exercitii de Gramatica si tot eu le rezolvam imaginandu-mi ca sunt la ora la dna Anghel.
De matematica eu m-am ocupat mult mai putin in acele zile in raport cu Romana.
dar m-am concentrat toata pe LIMBA ROMANA, caci stiam ca e sansa mea, punctul meu forte limba romana, SI NU MATEMATICA.
Eu am stiu ca, daca intru la Balcescu, intru pentru ca stiu Limba Romana si am tras cat am putut de tare la Romana, incat azi ma intreb si eu, parca eram apucata !!
Pe ultima suta de metri.
Daca a spus doana Anghel sa invatam asa, eu asa invat.
Sa mor ragusita si nu alta, sa raman fara voce.
Dar nu am renuntat.
Si, sa vedeti acuma :
Primul Comentariu literar pe care in cele 2 saptamani de vacanta pana la admiterea din iulie 1982 l-am invatat, a fost DOBROGEA, DOBROGEA !
Imi placuse lectura, bucata, pentru ca imi era aproape si de Constantine cu clima calda, si in Dobrogea era cald si uscat....
Si Dobrogea, Dobrogea, nu stiu cum, parca imi placea asa, o aveam la inima.
Si am invatat-o la virgula.
Dar apoi cu zilele, mai obosisem, si spre ultimele comentarii nu mai stiam asa bine, ordinea fragmentelor, paragrafelor, si ma intrebam eu cum sa le tin minte, de pilda Plugarii nu stiam asa de bine, desi ma straduiam sa il tin minte.
Cand, in ziua aceea de examen, primul meu examen, s-au deschis plicurile cu Subiecte si a rasunat, anuntat titlul COMENTARIULUI LITERAR DOBROGEA, DOBROGEA, am tacut, DAR ERAM ASA FERICITA, SI AVEAM EMOTII, DAR IN CLIPA AIA MI-AM SPUS :
VOI INTRA LA BALCESCU !!!!
Si am intrat la Balcescu.
Am inceput si am scris tot Comentariul facut de profesoara de romana ANGHEL ZENOVIA, am rezolvat exercitiile de Gramatica avand-o in minte, cum ne explica ea si ne scria pe tabla si ne facea sa intelegem si sa retinem....
Imi dau lacrimile.
Cum am trecut proba de matematica, nici atunci nu am stiut prea bine.
Pentru ca de la bun inceput EU AM STIUT CA, DACA INTRU LA BALCESCU, INTRU CU LIMBA ROMANA.
Si asa a fost.
Stiam ca daca iau nota mare, mare la Limba Romana, o sa imi traga media mult in sus si intru la admitere.
SI ASA A FOST.
Am obtinut nota 9,50 ( noua si cincizeci de sutimi ) la Limba Romana si nota 8,59 ( opt si cincizecisinoua de sutimi ) la Matematica, si deci o medie de 9,04 ( noua virgula zeropatru sutimi ) si cu 9,04 ma aflam pe listele de ADMISI LA SECTIA MECANICA A LICEULUI DE MATEMATICA- FIZICA NICOLAE BALCESCU in iulie 1982.
Dana Pacuraru se afla la 2, 3 candidati in sus de mine, cu o medie de 9,06 mi se pare, cam asa ceva.
Vestea buna dar pentru mine, acum, incredibila, dupa ce atatia ani am auzit ca m-a ajutat mama sa intru la Balcescu, si ieri seara i-am spus : "Credeam ca mi-a picat Dobrogea, Dobrogea, pentru ca a reusit Marga Ionica sa ma ajute !" si " toti anii astia eu am fost convinsa ca, de aceea mi-a picat acel comentariu, primul invatat de mine si cel mai bine !"
Dar stiti ?
Atunci cand in iunie 1982 eu imi invatam comentariile literare, nici nu i-am spus mamei, nici nu am avut gandul atunci, nu imi statea gandul : mama m-o fi auzit prin casa repetand "Dobrogea, Dobrogea !", comentariul, desi ziua invatam de dimineata si ea era de la 7, sau 8 la serviciu, plecata de la 5, 6 de acasa...
Deci nu stiu daca eu ii spusesem mamei ca acela e comentariul cel mai bine stiut de mine, dar in sinea mea ma gandeam ce bine ar fi sa imi pice Dobrogea, Dobrogea !
Si mama ieri m-a lamurit, serioasa :
" TE-A AJUTAT DUMNEZEU."
Posibil, cine stie ?
DUMNEZEU oricum m-a ajutat.
Dar e posibil ce spune ea, adica indirect spune ca nu am fost ajutata nici de ea, nici de Marga Ionica in vara aceea 1982.
Pe de alta parte, atunci, in iunie 1982 mama NICIODATA nu a spus in casa, si nu mi-a spus vreun cuvant, cum ca m-ar putea ea ajuta la admitere. Asa ceva nu s-a pronuntat in casa.
Da, sa nu uit :
COZONACUL :
Silviu merge la manastire la CIOROGARLA si de acolo cumpara cozonaci facuti de Maici cred, sunt calugarite acolo.
O data mai demult a adus, si mama a spus ca sunt de la manastire, si acum cand vad in casa cozonacii acestia mari, stiu ca Silviu a fost plecat la manastirea de la Ciorogarla.
Uneori cozonacii sunt de post, cand suntem in posturile mari de peste an.
olivia
Le Dimanche 5 février 2017 14h31, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 5/02/2017
Astazi e duminica si ne-am trezit mai tarziu, adica eu si fratele meu, m-am trezit si mai devreme insa am adormit apoi la loc, cu gandul ca e tare bine uneori sa fie si duminica.
In timpul saptamanii, chiar daca stai ( stau ) acasa, nu iti vine sa te scoli tarziu.
Aceasta dimineata era sa zic - deci aceasta zi a inceput tare neplacut, de vorba cu mama...
Acum mama a plecat, ea stie unde, cineva a sunat-o la interfon si i-a raspuns "Nu acum ( sau nu azi ) iubito, altadata, acum nu !", deci o fi declinat o propunere de intrevedere cu vreo vecina.
I-am spus mamei zilele trecute sa ii dea si ea cozonac doamnei Balas, si azi am vazut-o ca a luat punga cu un cozonac.
Si a plecat dupa aceea.
Problema e ca intre mama si mine, din partea mamei, nu exista comunicare si nu exista sustinere.
Mama - dintotdeauna m-a gonit, in sensul ca, de cate ori vroiam sa ii povestesc ceva, sau sa fac ceva, imi raspundea, ca si azi : "Du-te tu acolo cu ei !", sau "Fa tu asa, si lasa-ma pe mine !"
Ieri seara am avut cu mama un fel de discutie, caci cu mama nu poti discuta foarte bine, si a fost tare de inteles, ieri dupa-amiaza de fapt cred, si despre asta va spun putin mai incolo.
deci ieri spre uimirea mea, mama a fost tare de inteles si rationala si chiar mi-a spus ceva care m-a uimit, mi-a adus o clarificare a ceva din trecut, daca asa e cum zicea ea ieri.
Astazi insa :
Silviu azi pleaca la jobul lui si mama ii pregateste sanvisuri, apoi ii incalzeste mancare la bucatarie ii pune masa, sa manance.
Si la fel a procedat si azi.
Dar are o agitatie - ea o numeste graba- insa e o agitatie de-a dreptul, si se vede ca e asa...
Se agita, si in fine e si in varsta, e activa inca si stiu ca ii face bine sa fie activa, dar ea ne pune la punct de toti.
Am baut apa si am lasat un pahar, paharul cu apa pe masa.
Am ramas mai incolo de ea, asteptand sa imi pun apa in ibric, de cafea, pe aragaz.
Si o priveam cum se misca, cand ma vede se agita si mai tare si a zgaltait paharul cu mana, nu are loc pe masa, din neatentie, incat putina apa s-a revarsat pe masa.
Nervoasa a pus un servetel sub pahar, sa absoarba apa.
Cand i-a incalzit mancarea lui Silviu si a pus-o pe masa, sandvisurile le pusese in rucsacelul lui - o gentuta neagra noua, pentru mancarea lui Silviu, s-a facut putin loc, se pregatea sa plece...
Si am luat un tocator din lemn, avem intotdeauna unul pe masa in bucatarie, pe el pun eu vasul, oala de pe foc cand il iau de pe foc, de pilda iau ibricul cu apa fiarta pentru ceai sau cafea, il pun pe tocator, adica pe bucata din lemn, caci asa arata o bucata de lemn.
L-am luat si l-am pus pe ochiul mic al aragazului.
Insa, cum era lumina multa in bucatarie de pe geam, nu am vazut ca ochiul era aprins, mama nu il stinsese, desi incalzise demult mancarea lui Silviu pe acel ochi !
Si ma intorc spre dulapul cu usa lunga, verde, sa iau ibricul, sa iau cafeaua ( rasnita cu cafea ) si borcanul cu zahar bucati sa pun totul pe un colt al mesei.
Si simt un miros si cum eram adormita, ma mir ce o fi, ma uit si tocatorul se afumase, era pe ochiul aprins al aragazului !
Eu am fost aceea care m-am speriat si am spus ca a luat foc tocatorul, si mama l-a luat - calma ! - de pe foc.
Am spus ca nu am vazut ochiul aprins, flacara nu se vedea in lumina zilei.
Insa care a fost reactia mamei ???
A spus ca : " gata, nu are nimic", l-a tras de pe foc, insa a adaugat nervoasa, AGITATA ca "Tu nu vezi ca nu faci NICIODATA NIMIC CA LUMEA ?"
Eu i-am spus ca asa zice ea, caci ma dispretuieste si ea a spus, profitand de incidentul cu tocatorul ca parca nu vad ca asa este ?
"Asa este, NU ESTI BUNA DE NIMIC OLIVIA."
In afara de asta, acum e batrana si se vede si are miscarile sacadate - ma gandesc, normal ca si eu pot ajunge asa - si cand pune o ceasca, o farfurie pe masa, cand se grabeste mai ales - ea se grabeste intotdeauna ! - le tranteste, cred ca si din cauza ca nu mai vede bine.
Pe urma in hol, langa usa bucatariei, de nervoasa ce e, a dat ceva pe jos, nu stiu ce, poate un mar, poate altceva...
Si se agita, vorbea tare, geamul era deschis, agitatie, graba, eu cam adormita azi, m-am trezit cu greu, trebuie sa iau o gura de cafea pana deschid eu bine ochii dimineata... si dupa ce ca se agita asa in preajma mea, tot mie imi reproseaza fel de fel.
M-a lasat in bucatarie, mereu ma goneste, sa fac cafeaua ca vine Silviu la masa, eu ca imi pun niste icre pe paine, cumparase putine icre, si ea ca : "Ti-am spus ca vine Silviu, mananci dupa aia !!!", mereu ma goneste, ne "regleaza" viata si mai lipseste sa puna semne de circulatie prin casa !!!
Unde ai voie si cand, sa mergi, sa stai, sa te muti.....
Parca eu nu puteam pe un colt de masa sa mananc o felie de icre pe paine...\
Asa am procedat, dar am enervat-o mai rau.
S-a dus in sufragerie, de fapt, s-a oprit la usa bucatariei si pe frigider parea ca studiaza cutiile de parfum ale lui Silviu, astepta sa ies eu din bucatarie de fapt.
Tata venise in sufragerie si se asezase pe patul meu si isi luase un aparat de radio mic, sau nu stiu ce aparat de-al lui si il studia..
Ea se agita, Silviu in patul lui facut birou isi pusese in fata laptopul....
Si o aud pe mama ca spune : "Psihiatria nu o ia ca nu are loc de munca ..."
Iar o apuca gandul cu psihiatria....!!
Uitati-va ca sta cu toate vecinele, ele, vecinele si-au iubit, cum necum copiii, sau i-au sustinut macar i-au lasat in pace, si mama "compatimeste" cu ele, vede ca ele isi iubesc copiii, insa pe mine ma evita, insa le incurajeaza sau sustine pe ele, le ajuta cu ce poate, acum cel mai mult sincer ma gandesc la doamna Aurelia Calugaru, mama Magdei, de la etajul 8.
E bine ca femeile acestea isi iubesc copilul.
Ce nu e bine, nu e bine ca mama le-a vorbit de rau despre mine, astfel ca nici ele nu ma suportau si nu ma vorbeau de bine, oricum in decursul anilor mama a stat mult de vorba cu ele si despre mine, si nu de bine.
Interesant este ca toate aceste femei, mame si doamne : nu realizeaza, ele par sa nu realizeze situatia : ele, fiecare in parte ii povesteau sau povestesc mamei despre copiii lor, azi adulti, cam de seama mea, ce mai fac, ce-au mai facut, care le mai e viata, daca si cum ii ajuta ele, insa ele nu vad ca mama e complet diferita si nu stie ce sa mai zica de mine anapoda !!
In plus, ele au stiut si mai ales Calugaru cred, si demult, au stiut precis si faptul ca mama vrea sa ma interneze.
De aceea am si incetat eu sa vorbesc cu unele persoane, pentru ca ele au stiut si au tacut.
Si cred, aproape sigur, dar aproape sigur, verisoara mea [...] a stiut si mama ei... !
Totusi, ce mi se pare mie rau : faptul ca in jurul meu, eu personal, eu anume, eu in bloc, sau eu in familie, nu am avut oameni de caracter si oameni adevarati si oameni care sa aiba suflet bun, minte, echilibru si bun-simt si buna-credinta.
Cu si fata de mine s-au purtat oribil, ca niste criminali care au stiut si au tacut, sau au pus gaz pe foc.
de aceea e bine sa consemnezi la vreme, ca pe urma totul se uita, si chiar unii oameni cu varsta, uita.
Fac raul si maine poimaine au si uitat, sunt inocenti ca niste nou-nascuti.
Sau poate nu li se pare ca au facut ceva rau.
Eu niciodata acasa nu am auzit-o pe mama, ca, din prietenia ei cu vreo vecina, a relatat ca vreo vecina vrea sa isi interneze copilul la psihiatrie, ca isi denigreaza copilul, ca il vorbeste de rau - niciodata nu a existat asa ceva.
Numai mama mea se comporta asa.
Si totul a pornit azi la pranz, de la o discutie pe un ton de inteles, mama a venit acasa cred ca da, fusese plecata la cumparaturi, a spus ca trecuse si pe la Biserica....
A intrat in casa si a inceput mama sa discute cu tata :
Dupa ce i-a spus lui, m-am dat eu jos din pat si m-am dus la bucatarie si am inceput eu povestea relatata de mama....sa vedeti despre ce anume este vorba :
Mama s-a intalnit cu vecinii de deasupra, de la etajul 5, sotii Ghinea, in varsta, poate mai mari ca parintii mei.
Ei au un fiu, pe Mihaita, care dupa terminarea Politehnicii a plecat devreme de acasa, nu stiu cum, a reusit si s-a mutat, s-a insurat apoi, si nu mai stiu acum daca are copil, poate o avea, nu stiu.
Doamna Ghinea si ea, a fost o vecina care prin anii 2000 mai statea de vorba cu mine si imi povestea atunci ca nu are nepot, ca ar vrea un nepot.
Astazi, doamna Ghinea i-a povestit mamei ca Mihaita, la inceput, dupa facultate a deschis o pravalie, ca in viata i-a mers totul snur, recunoaste si ea, si acum are deschis de el, pus pe roate de el, si cu sotia lui ( cuplul e foarte unit ) UN AZIL DE BATRANI.
Doamna Ghinea nu a spus "inginer", mama a apreciat ca nu e semeata sa spuna ca are un fiu inginer, dimpotriva, ea a spus : "Fiul meu cu ingineria nu prea a facut nimic, dar i-a mers bine in viata in tot ce a facut, de la bun inceput, a inceput cu pravalia, apoi.... [ aici nu stiu ce-a spus ], si acum are un Azil de batrani !
Din cate spune mama mea, exista multe AZILE dar cu vreo 20 de locuri fiecare.
azile sau aziluri ?
o sa ma uit in DEX dupa aceea cum face pluralul exact.
sau poate si asa si asa.
Mama, catre tata, pana sa vin eu in bucatarie : completa povestirea intalnirii cu sotii Ghinea : "In gandul meu", spunea mama, "vroiam sa-i zic ca or fi reusit si altii mai destepti ca Mihaita in viata ".
Mama intotdeauna simte nevoia sa faca comparatii intre oameni anume, la care se refera, sau in general : ca si acuma, "exista unii mai destepti ca Mihaita".
In fine, asa, cu titlu general, despre sotii Ghinea din bloc, ar mai fi putin de spus, cum am scris in trecut despre vecini in acel Jurnal al meu despre care tocmai vorbeam in mesajele mele, cand am adaugat vestea despre [...].
M-am dus si eu la bucatarie, tata se retrasese si i-am spus direct mamei : "Te-ai intalnit cu dna Ghinea ? Mihai si-a facut azil de batrani ?"
Cel mai adesea mama spune ca ea nu a zis nimic, ca eu inventez sau visez, pentru ca nu vrea sa vorbeasca cu mine ! Dar azi a raspuns si ea normal si a spus : "Da, si-a facut azil Mihai".
Acuma, eu cuget asa, in sinea mea : omul trebuie sa isi cinsteasca parintii, si cred totusi ca nici parintii nu au dreptul sa isi bata joc de copiii lor, sau sa le faca "orice" vor ei, motivat de faptul ca ei sunt parintii.
Nu am vazut atata lipsa de respect la o femeie si mama, ca la mama mea, fata de mine, incat am ajuns sa nu mai stiu ce sa zic, sau sa zic ca azi " Doamne, apara-ma, e ca un terminator mama mea !"
Uitati-va, daca mama a dat cu mana peste paharul meu cu apa si apa a curs pe masa, apoi a trantit vesela pe masa si i-a scapat ceva pe jos in hol - are ea si niste motive de sanatate, normal, precizia miscarilor*[*adica, lipsa de precizie a miscarilor], slabirea vederii.....
dar eu sa fac asa, poate si eu ma imbolnavesc, IMEDIAT SARE CA OLIVIA NU E BUNA DE NIMIC, "SI CE ? NU SE VEDE ?" SI E ATATA DISPRET SI BATJOCURA CHIAR, IN TONUL VOCII EI !
De multe ori a spus asta pe un ton de batjocura vadita, de superioritate, ca de la un om inteligent la un prost notoriu, la un redus mintal de care "trebuie" sa razi si de care 'sa faci misto"....
Iar eu azi eram adormita si nici nu are rost sa discuti cu ea aprins, pentru ca are un creier ca o tabla de metal, e opaca, si la fel sunt si psihiatrii la care direct, sau indirect, a ajuns ea sa ma reclame in trecut si pana azi.
Dar e uimitor cum soarta, imprejurarile ii scot mamei in cale, sau lui tata, sau lui Silviu : daca ei nu ma iubesc, soarta le scoate in cale oameni care si ei ( fie ca ma cunosc, fie ca nu ma cunosc decat din auzite ! ) nici ei nu ma iubesc, nici ei nu ma plac, si ei incep sa aiba draci si nervi impotriva mea de parca eu - care nici nu stiu pe unde merg ai mei si ce vorbesc - cine stie cine sunt si ce fac.
Si eu chiar imi petrec "inocenta" zilele.
Ce mai aud eu, fie in casa, fie afara cand mama vorbea tare cu vecinele, in rest, nu puteam sa banuiesc dimensiunea raului infaptuit in contra mea, adica mama in mod sigur le spusese, doar de ani de zile se frecventeaza, ca eu sunt o nebuna, ca ma vrea la Psihiatrie....
Pai, o data, acum cativa ani, terminasem ? Cred ca nu terminasem facultatea inca, vine doamna Calugaru la noi si sta in hol si tata ii deschisese usa, mama nu era acasa, pe mama o cauta.
Si ii spune, o aud, pe un ton spasit ca niciodata, ca spune : "Nu va suparati, DAR NOI NU O INTERNAM !", asta ii spunea pe tonul cel mai umil, Aurelia Calugaru tatalui meu.
Insa, inainte de acea zi, pentru ca doar de ani si ani se viziteaza si frecventeaza, au parcurs vecinii acestia, alte etape fata de mine :
Tot in facultate sa fi fost eu, insa mai inainte de incidentul de mai sus, doamna Calugaru o sfatuia pe mama, tot in hol la noi, statea in usa "Fa-i fisa medicala !"\
Deci, e clar ca mama mea si cred, si tata, au avut un anturaj, poate nu acelasi anturaj, caruia i-au povestit despre fiica lor cea nebuna Olivia.
Cornelia Stanescu nu e vecina din bloc, deci ea e din anturajul lui tata mai mult, din copilaria lui tata prietena si vecina si apoi colega de liceu( si cu mama colega de liceu insa ).
Cornelia Stanescu nu ma cunostea pe mine, eu nici nu am stiut ca ea exista, pana dupa 2003, prin 2005, 2006 am vorbit la telefon cu ea, totusi pana in 2005 e o viata intreaga in care eu nici nu aveam habar ca exista colega tatalui si mamei mele de liceu !
Ce oameni ascunsi !!!!
Dar ce "oameni" !!!!
Imi pare rau, imi pare rau ca eu nu pot aprecia aceste ascunzisuri, in care un om e pus la zid si infierat, dupa discutii "secrete" care au loc ani de zile, fara ca persoana in cauza sa banuiasca ce i se intampla si de la cine ???? Chiar de la parintii ei !!!!
Toti acesti oameni si au mai fost cred si altii : toti si-au iubit sau sustinut copiii.
In schimb cat suflet au pus impotriva Oliviei, fiica, cum sa spun ? Fiica vecinei lor, fiica prietenului din copilarie, fiica colegilor ei de liceu !!!!
Pai daca ei au fost si sunt adulti care isi iubesc, sau macar isi ajuta copiii, cat pot, unii mai mult, altii mai putin, dar pot, macar cu vorba, macar psihologic, cum de nu au inteles ei ce se intampla cu mama si tatal meu, ce "sentimente" au ai mei fata de mine ???
Si, ei ca niste parinti iubitori au apreciat firesc ce sentimente aveau parintii mei fata de mine ?
Sa nu zic direct ura, ura si iar ura.
I-am spus azi mamei : " poate iei [ cumperi ] o cutie de compot de ananas, ca stiu ca nu costa scump !"
Mama imi recomanda sa mananc din frigider, unde a aparut o cutie dupa ce mama a plecat de acasa ieri, si asta, dupa ce venise doamna Balas cu coliva la noi, ea si-a pomenit fiul ieri, sambata, la Biserica.
Si eu, pentru ca mama nu plecase la cumparaturi, ci plecase din casa, dupa plecarea dnei Balas de la noi, si cand s-a intors in frigider am vazut bucatele de alimente in poleiala argintie, adica pomana, in afara colivei primite direct de la dna Balas, am vazut si cutia cu compot.
Si mi-am spus ca e si cutia de la dna Balas.
Si mama azi imi spune :
EU : "Credeam ca e de la dna Balas compotul !"
Mama : (si tipa, deja devine super-agitata, nervoasa ! ) : "nu draga ! compotul eu l-am cumparat !!!"
si adauga mama isterica : "CE ? TU CREDEAI CA OMUL ITI DA TOATA CASA LUI LA PARASTAS ?"
Eu nu pricep deloc, cum de pune mama problema in felul acesta ?!
Cum adica, a dedus ea ca eu imi inchipui ca omul la parastas daruieste altuia pomana "toata casa lui" ?
Mama imi atribuie numai rationamente, judecati, ganduri anapoda, sucite, anormale, sau de om cu inteligenta mai mult decat redusa sau stramba.
Si nu iese din convingerile ei fata de persoana mea si inteligenta mea.
Imi vine sa plang.
E asa salbatica in casa cu mine, cu noi, si iese la vecini si se arata un sprijin moral cel putin al vecinelor cu care discuta, le ajuta cu ce poate, cand poate.....
De pilda a sosit un plic, o factura de lumina, pe numele lui Calugaru Constantin, sta pe etajera.
Pesemne si pentru noi a sosit, nu stiu.
Tata, zilele trecute a plecat sa plateasca lumina, zicand ca asa trebuie si cine s-o plateasca.
Seara, noaptea, ma uit pe plic si vad Calugaru Constantin, si apartamentul familiei Calugaru, adresa lor pe plic.,
ACUM NU stiu daca tata s-a dus sa le plateasca si lor lumina, asta nu stiu, mama insa pesemne ...e posibil s-o plateasca ea, eu nu ma revolt, o plateste daca e, cu banii familiei Calugaru, ei ii dau bani, sigur, insa vreau sa explic ca mama ajuta vecinii constant.
Ei sunt la Viena.
Sunt limite depasite de mult, si cu mult, ale oamenilor fata de mine, dar viata lor e calma si se scurge firesc.....
Mama totusi, e mandra cand aude, se bucura se reusitele copiilor vecinelor sau vecinilor.
Cat despre Olivia....
Sa vedeti....
I-am spus ca intr-un documentar francez, vedem cum francezii s-au mutat in chiliile unor calugari si ii imita pe calugari, fiind oameni la pensie.
Si mama imi spune, ma "trimite", ma expediaza nervoasa :
"Bine, draga, DU-TE TU SA STAI CU EI !"
Sau, cu privire la FB[facebook] : Nu demult o canadianca, de origine romana, mi-a cerut OK-ul si i l-am dat, i-am spus mamei si mama mi-a spus : "BINE, DRAGA, STAI TU DE VORBA CU UNII CA ASTIA, CU EA, SI LASA-MA PE MINE ca nu vreau sa ascult.... !"
" PLEACA TU LA EI !"
Oricum nu se pusese problema vreunei plecari, deci mama extinde, interpreteaza cu de la sine putere.
Si astazi, agitata, nervoasa si totusi multumita pentru ca avea program si avea unde sa plece....
Vedeti, dintr-o data a inceput sa tipe si sa spuna ca nu fac nimic bine, niciodata si a adus vorba despre Psihiatrie, care nu ma ia pe mine "ca nu are loc de munca".
Doamnei Ghinea mama i-a spus azi : "nu stiu doamna, ca vad ca azi oamenii nu au unde lucra si ajung cam toti la cules de capsuni !!!! "
INSA CEVA MA INTRIGA si nu imi da pace,
Eram in anul intai de facultate 2005-2006, in 21 martie 2006, am fost la Inalta Curte in strada Batistei 25 ( 25, parca ), sector 1, la sediul ICCJ la sedinta penala a judecatorului Ioan Griga, profesorul de penal partea generala.
La Sectia Penala adica, de aceea spun "sedinta penala".
Ne invitase din vreme, de la curs, pe toti, iar sala de sedinta era prea mica pentru noi toti.
Insa, in jurul cumva, al acestei date, oare inainte ?
Nu imi pot aminti.....
pe 21 martie 2006 am fost imbracata oarecum de primavara, era o zi calda ..
Dar, fie inainte, fie dupa, oare dupa sa se fi racit brusc vremea ?
EU AM MAI FOST ODATA la o sedinta a profesorului Ioan Griga ( din 2010, cam de atunci, el e avocat !!!! )
Cu un bun coleg MIhai Miriunis, care si el fusese cu Delia Baibarac o colega de an si stia, cunostea "locurile", am fost inca o data la dl Griga la o sedinta, numai cu Mihai Miriunis.
Ne-am asezat, cand s-a mai eliberat in sala ( deci atunci nu eram cu toti colegii de an ! ), pe bancile de lemn, mai in spate.
O vreme am stat langa fereastra, in picioare.
Stiu ca plouase, sau fusese zapada topita, stiu ca aveam ceva noroi pe cizme si nu stiam cum sa il curat, pentru ca cizmele mele erau din piele intoarsa si tineam mult la ele, erau frumoase si ma simteam bine in ele, si pentru ca imi place sa fiu curata toata, de sus pana jos.
Bancile de lemne situate chiar in fata "catedrei" judecatorilor, unde sta completul de judecata.
Deci judecatorul se uita drept spre si in sala la oameni.
Ei bine, trecuse un timp pana cand ne-am gasit locuri pe banca, sa stam jos.
Si asistam si noi, desi nu vorbeau la microfon judecatorii si nu se prea auzea, erau si niste inculpati in boxa.
Ne asezam, Mihai si cu mine in banca :
La un moment dat - au fost 2 momente despre care vreau sa vorbesc :
dar nu retin ordinea lor, succesiunea lor.
La un moment dat, usa din spatele completului de judecata s-a deschis ( ei intra pe alta usa in sala, nu pe usa pe care intra justitiabilii ) si langa profesorul IOAN GRIGA A INTRAT O DOAMNA, in care eu am recunoscut-o pe fosta vice-presedinta a judecatoriei sector 2 bucuresti din perioada ( nu stiu exact anul cand venise ea, nu il mai stiu, dar perioada ) 1995- ianuarie, februarie 1998, DOAMNA ANCA DICU, JUDECATOARE.
Am dedus pe loc ca si Anca DICU a fost promovata sau a obtinut prin concurs un loc de judecator la ICCJ.
Ea a venit langa profesorul GRIGA si s-a uitat in sala chiar spre, eu as spune, la mine, nu doar spre mine, ci ca s-a uitat la mine, Anca DICU era o femeie inalta, foarte slaba, snur, foarte inalta si mai brunetica la ten, o femeie frumoasa insa, finuta, mi-a placut de ea, insa mie imi plac oamenii in general, mie imi plac efectiv oamenii, insa ea chiar era finuta, ca aspect fizic, la infatisare, desi asa, nu era ea o faptura prea buna, insa am impresia ca oamenii din Romania, judecatorii nu au idee de bunatate, si suflet bun si viata normala, li se pare dimpotriva firesc ca, daca esti judecator nu poti fi un om bun.
Ba poti si trebuie sa fii un om bun, si daca esti judecator.
Adica nu trebuie sa fii al dracului.
Trebuie sa fii bun, intelept si drept.
Ei bine, ANCA DICU s-a uitat la mine, mi-am spus : "
"a intrat, o fi aflat ca sunt acolo, a venit sa ma recunoasca, prea s-a uitat spre mine.....", asa mi-am spus, sau "poate a venit si privind in sala m-a vazut si atunci i-o fi spus lui GRIGA ca uite in sala o grefiera, pe care o stiu din anii trecuti !!! "
Insa, mai degraba Anca Dicu intrase chiar cu scopul de a ma recunoaste, pentru ca i-a spus ceva, inalta cum este ea, s-a aplecat la nivelul judecatorului Griga, asezat in jiltul sau, si i-a spus ceva in soapta, usor, la ureche, apoi s-a redresat si s-a mai uitat rapid usor spre sala, fugar, si s-a intors cu spatele spre usa pe care venise, a coborat de pe "catedra" si a pasit pe usa biroului de grefieri pe care intrase in sala, disparand astfel.
Sedinta de judecata a continuat.
Al doilea moment din ziua aceea, CARE MA INTRIGA LA CULME :
Nu stiu daca inainte, sau dupa intrarea in sala de sedinta a Ancai Dicu :
La un moment dat grefiera face apelul intr-un dosar si desi nu tare sa rasune sala, insa totusi cu voce tare, aud STRIGAT NUMELE MEU :
"MARCOV"...
Am fost uimita, insa mi-am spus ca, din cate stiu eu, EU NU AM NICIUN DOSAR PE ROLUL INSTANTELOR, deci de ce o fi procedat asa grefiera ?
Si nici nu am auzit dupa numele meu, sa fi strigat, a mai spus ea ceva, mai incet, judecatorului, sa fi striga - daca era cazul, celelalte parti din dosar !!!!
Daca dosarul era real !!!
Griga a privit putin spre mine, a lasat capul in jos, parca nehotarat, nestiind cum sa procedeze, iar grefiera ii pusese in fata un dosar !!!!
Si acum ma intreb : deci normal ar fi imposibil ca eu sa fi fost parte in vreun dosar si sa nu primesc citatie, la ICCJ un dosar se judeca IN RECURS, deci pana la recurs, se judeca la instanta de fond !!!!!
Si eu niciodata nu am primit citatie sau sentinte judecatoresti sau decizii judecatoresti comunicate, una macar din toate aceste acte procedurale trebuia si eu sa primesc, daca ERA UN DOSAR REAL.
Si stiti la ce ma gandesc ?
Mama m-a reclamat in 2003 la Psihiatrie, si s-a plans la dr Marin Stancu de la camera de garda ca am vrut s-o omor !!!!!
Poate spitalul a sesizat Parchetul si Parchetul JUSTITIA.
Dar EU NICIODATA NU AM PRIMIT VREO CITATIE, SAU HOTARARE JUDECATOREASCA.
Deci, in ipoteza ca a existat un dosar, EU NU AM HABAR DE EXISTENTA ACELUI DOSAR.
Dar va dati seama ????
Va dati seama ?
ma gandeam eu, pana unde merge lumea, societatea ?
In 2007, Gabriela Manole, avocata, fosta grefiera mi-a spus ca "azi" procurorii in sedinta afirma ca unele parti au cazierul judiciar depus la dosar, si avocatului ii inchid gura, Gaby Manole a patit asa, si clientul ei NU AVEA CAZIER JUDICIAR, pentru ca Gaby Manole reusise sa verifice asta la Politie si el nu avea cazier, insa procuroare de sedinta s-a sculat in picioare si a pus concluzii, zicand " Doamna Presedinta [ adica judecatoarea ] sa luati act sa inculpatul ARE CAZIERUL JUDICIAR DEPUS LA DOSARUL CAUZEI si sa....."
Gaby a cerut cuvantul si a spus ca nu are cazier clientul ei, nu are DELOC cazier.
Judecatoarea - presedinta - completului i-a inchis gura avocatei Manole si i-a spus :
"Doamna avocat, ce faceti ? Va certati cu doamna procuror ??"
Si ma gandeam, nu cumva am fost judecata, poate condamnata in lipsa la vreo pedeapsa cu suspendarea - AVAND IN VEDERE ACUZATIA MAMEI MELE DIN IUNIE 2003 DE LA PSIHIATRIE - si asa, doar asa poate, sa se explice ca eu nu am primit decizia instantei, ADICA NU AM CUNOSTINTA DE NIMIC.
Pentru ca, daca ma judecau in lipsa - va dati seama si la fond, si in recurs !!! - si ma condamnau la inchisoare, veneau sa ma ia de-acasa la inchisoare, sa fac puscarie.
Dar nu a venit nimeni niciodata.
Si atunci imi spun ca, da, orice sentinta judecatoreasca, oricare, care priveste o persoana, trebuie sa ii fi adusa persoanei la cunostinta, insa eu nu am primit nimic.
Pentru infractiunea de omor, Tribunalul Bucuresti este instanta de fond.
Dar ICCJ judeca numai in recurs.
Si inca : ma gandeam ca mama vrea sa ma decada din dreptul de mostenire pentru ca, daca atentezi la viata unui om dupa care ai dreptul sa mostenesti, si daca instanta de judecata te-a gasit VINOVAT si TE-A CONDAMNAT, PRIN SENTINTA SAU DECIZIE JUDECATOREASCA DEFINITIVA, IREVOCABILA, atunci NU MAI AI DREPTUL SA MOSTENESTI persoana pe care ai vrut s-o omori !!
Dar e necesara pentru asta O SENTINTA JUDECATOREASCA CARE SA TE FI GASIT VINOVAT.
La infractiunea de omor, TENTATIVA se pedepseste, adica se judeca si se pedepseste, daca esti gasit vinovat.
In mod normal, nu imi puneam astfel de probleme, dar vad ca traim O VIATA CIUDATA, ANORMALA, care a depasit limitele bunei-credinte si limitele sanatatii mintale.
Voi ce credeti ?
In dosarul meu de la Psihiatrie, mi l-a dat sa il duc de la etajul 1 unde aveam salonul, la parter, unde avea biroul doctorul Aurel Romila, seful pavilionului de Resocializare unde am fost internata intre 17-26 iunie 2003, - mi l-a dat o doctorita tanara, nu mai stiu cum o chema poate Luminita.... cu parul negru, lins, cu coada, cu ochi negri si tenul alb, o fata frumoasa...
L-am deschis si in el nu am vazut decat consemnarea celor pe care mama mea le reclama contra mea, in seara in care am fost internata, nu am vazut insa nimic care sa fie scris de doctori si sa spuna ca - dupa perioada internarii mele, la capatul acelor zile de internare, doctorii ar fi constatat ca sunt vreo nebuna sau persoana conflictuala criminala.
Nimic de genul asta nu statea scris in dosarul meu.
L-am dus in biroul prof. Romila Aurel, in fata caruia ma aflasem in vara 1990 cand dr. Caius Traian Dragomir a spus ca mergem sa vorbeasca el cu un prieten de-al lui, ca vrea sa vorbeasca cu amicul lui.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu