Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 20 / 03/2017
Nu v-am povestit, si sunt pe cale sa le uit de-a binelea, visele mele din ultimele zile sau mai exact, nopti.
Mai intai sa va spun ca pe acest computer pe care lucrez, mediul de operare este WINDOWS XP, si browser-ul meu de internet este CHROME.
inainte am avut Internet Explorer, la care am renuntat in favoarea acestui Chrome, cu ajutorul caruia, e drept, cel putin pe Facebook puteam desfasura pagina postarilor in newsfeed, caci internet explorer nu imi permitea asta, era lent si se bloca.
Deci o perioada am fost multumita de Chrome la maxim pot spune.
Insa, de ceva timp, am primit notificari in sensul ca acest Chrome instalat pe computerul meu nu mai primeste actualizari pentru WINDOWS XP.
Asta inseamna ca foarte adesea sunt inregistrari video, pe diverse pagini web sau site-uri pe care EU NU LE POT VIZIONA, nu apar, nu imi apare decat un mesaj : "nu se poate incarca pluginul".
Am inteles ca mi-ar lipsi - dar culmea ca eu cred, vad ca il am deja - instalat pe computer un soft, Adobe Flash Player.
L-am instalat, pentru ca unele siteuri te ajuta indicandu-ti o adresa internet unde il descarci gratuit, insa nu merge, dupa ce l-am descarcat este complet nefunctional.
Se pare ca acest Adobe mi-ar fi util pentru a vizionat aceste video-uri, insa nu sunt sigura ca e singurul motiv pentru care nu pot vedea diverse video-uri sau transmisiuni Live.
De pilda am primit azi un email de la Terra Sancta, Tara Sfanta, ei vor difuza la ora 17h00 ora Ierusalimului, in direct o slujba pentru Sfantul Iosif sarbatorit in fapt pe 19 martie anual.
Insa, desi pagina Christian media news are vreo 3 canale directe, emit in direct, fie ca este, fie ca nu este, imagini si slujbe de la Grota Bisericii Bunei Vestiri si de la Biserica Bunei Vestiri si de la Biserica Sfantului Iosif din Nazareth, eu nu pot viziona imaginile.
Mai demult, de curiozitate m-am uitat cum arata vazut din interior un loc din Tara Sfanta si mergea, functiona, puteam sa vad, nu era slujba, insa erau camere video care emiteau cred pe loc, direct, in timp real si vedeai si simteai atmosfera dintr-o Biserica din Tara Sfanta.
Nu stiu ce sa fac sa remediez acest neajuns.
Ma intreb de ce pentru Windows XP care e un windows bun, broweser-ul de internet CHROME nu mai primeste actualizari din oficiu, adica asa au hotarat nu stiu cine, cine se ocupa cu asta.
Dar culmea ca, desi automat sunt sfatuita sa incarc alt browser, si am incrcat de 2 ori Mozilla Firefox care imi permite sa intru pe internet, nici cu Mozilla nu pot incarca aceste pluginuri, care adesea imi apar afisate ca nu se pot incarca.
In mod firesc, cu Mozilla reuseam.
Acum nici cu Mozilla nu mai pot.
Inca folosesc Chrome pentru ca trebuie sa gasesc un browser compatibil cu computerul meu si cu Windowsul meu.
Si ACUM sa va povestesc franturile de vise pe care mi le amintesc :
Noaptea trecuta am visat cateva persoane pe care le cunosc sau le cunoasteti unii dintre voi, si anume :
ma aflam ca intr-o sala, frumoasa, foarte frumoasa, in semi-obscuritate, o sala de spectacol, semi-obscuritate cum e sa zicem la Athenee sau in alta sala, unde luminile nu sunt puternic aprinse, mai ales inainte si dupa ce spectacolul incepe.
Eram asezata in sala, jos, la parter, si cu mine, pe scaune, in fotolii mai erau Mihaela Milos, colega noastra de facultate, si verisoara mea Irina Vatava-Moscalenco din Chisinau ( care e si pe Facebook ).
Mai era cineva cunoscut si am uitat cine.
Mai era si unul dintre baietii Irinei, cel mai mare, insa nu semana intocmai cu cel pe care il vad eu in albumele foto ale Irinei pe FB.
La etaj, in loja, in dreapta noastra, in picioare, statea imbracata foarte elegant, aproape pompos, cu fast, intr-o rochie maro insa un maro sclipitor, culoarea alunei care stralucea placut, fosnitoare, o rochie din material fosnitor, ampla in partea de jos, unde dupa cordonul taliei, urmeaza "fusta", o fusta bogata, in falduri placute si stralucind, un material fin si fosnitor ca o matase de cea mai buna calitate, insa usor teapana.
Cine era imbracata astfel ? Doamna Elena Stefanescu ( Carabis, cum se numeste ea zi ), profesoara noastra din liceu si fosta diriginta din clasa a IX-a, profesoara de Limba si Literatura Romana.
De fapt, in sala, jos la parter, dadeam un examen la Limba romana, cei, adica cele din sala.
Fiul Irinei Vatava a venit sa o cheme, nu vroia sa o lase acolo pe Irina mama lui si venise si o striga : "Mama, hai sa mergem ! Nu mai sta aici !", si o lua dupa el.
Am ramas cu Mihaela Milos si alta persoana pe care nu mi-o amintesc.
Si, culmea, desi in liceu la extemporale sau teze la Limba Romana m-am descurcat bine si foarte bine, acum in examenul din visul meu nu stiam subiectul si nu stiam ce sa scriu.
Doamna Stefanescu in picioare, dreapta, in loja ei, ne supraveghea, mai curand ne pazea ca o prietena.
A coborat jos in sala adica, apoi si eu am spus ca nu stiu subiectul si mi-a spus : "Scrie cu cuvintele tale, cum stii tu, ce iti amintesti !", si pentru ca nu scriam mi-a spus : Atunci comenteaza strofele astea trei !", insa poezia si strofele le stiam inca si mai putin, in timp ce la primul subiect tot apucasem sa scriu cate ceva.
sala de spectacol, catre finalul visului putea si chiar sala de concerte de la Athenee din Bucuresti.
Apoi m-am trezit.
Visul acesta e chiar de noaptea trecuta.
Un alt vis, au trecut vreo 2 zile de atunci :
M-am visat - poate, dar nu vedeam, aparent ma aflam in sediul Palatului de Justitie, unde stiam ca erau sau inca mai sunt Judecatoriile ( in vis asa era ! ) si urcam pe o scara la un etaj undeva.
Nu vedeam nimic in jur, nici treptele scarii.
In fata mea pe treapta superioara imediat, urcand si ea, era judecatoarea Delia Popescu, cu ochii ei albastri frumosi.
Delia Popescu si Cristina Vladutescu ( azi Vladescu ) sunt sau au fost judecatoare la Judecatoria Sector 2 Bucuresti, in perioada in care eu am lucrat acolo, dupa plecarea mea nu mai stiu, Cristina e avocata mi se pare, iar Delia nu stiu... intre 1995- ian. 1998 erau la Judecatoria sector 2.
Eu intram - in realitate - in complet de judecata cu Vladutescu cristina, si o singura data am intrat cu Delia Popescu, pe cand presedintele instantei era judecatorul Valentino Acatrinei.
Deci, sa ma intorc la povestirea visului meu :
Urcam si in fata mea, de sus, Delia Popescu s-a intors spre mine, desi si ea urca, iar eu in urma ei, pe scara, m-a privit zambind si i-am recunoscut si regasit ochii cei albastri si parul ei negru tuns scurt... insa Delia era imbracata in "stilul" sau hainele mele chiar, haine din cele pe care le purtam atunci cand eram grefiera de sedinta la judecatoria sector 2 bucuresti, adica Delia purta un pulovar negru din lana, cum am avut eu, si parca si pantofii mei, o pereche de pantofi negri din piele, insa pe care nu ii mai aveam in 1995-1998, ci ii avusesem demult in liceu prin 1985, 1986 !, in mare, Delia era toata in negru.
Imi zambea.
Parca, parca la un moment dat mi-am spus in visul meu : "AH, uite-o pe Delia, dar ia te uita ! de fapt este [ sau zice ea ca este ! ] Cristina Vladutescu !!!"
Dupa aceea m-am gasit, tot in vis, intr-o incapere din "tribunal", adica din Palatul de Justitie, un birou complet aproape complet gol, insa....
In acea incapere era grefiera ( dna ) Valerica Barbu ( pe care am cunoscut-o in septembrie 1993 la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, am fost colege de birou ), care, ce credeti ca facea ????
Era singura in acea incapere cu ciment gri pe jos, si in camera aceea era, abia o zaream insa, o masina inalta, mare, de spalat rufe !!!!
Valerica Barbu se ocupa cu ceva acolo....
M-am gandit eu in sinea mea, in visul meu : "Ia te uita, aici e biroul grefierelor si grefierii au inceput SA ISI SPELE HAINELE !"
Dupa aceea am inteles ca Valeria Barbu sau dna valerica le spala grefierelor hainele lor ! care haine se aflau in masina cea mare si inalta de spalat.
Insa am intrebat : "Dar unde sunt HAINELE MELE ?"
Si Dna Barbu mi-a raspuns : " TI LE-AM ARUNCAT, TI-AM ARUNCAT HAINELE, TU NU MAI AI HAINE ( pentru ca ai plecat [ din judecatorie ] ! ) !"
Apoi m-am dus intr-o parte, o latura a incaperii cu ciment gri pe jos si am vazut niste castronele, niste strachini, cum avem noi acasa, cumparate recent de mama, din ceramica, traditionale, de curand mama chiar a cumparat cateva noi-noute si eu imi mai spal si prepar o salata in ele !
Si am vazut intr-un colt niste castronele din acestea goale, unele peste altele, care poate asteptau sa fie spalate, dar pareau curate, si parca, nu stiu de ce, ar fi trebuit poate chiar eu sa le spal.
Insa ce m-a speriat a fost ca grefierele imi aruncasera hainele mele si EU NU MAI AVEAM HAINE, dupa cum mi-a spus dna Valerica Barbu.
Si m-am trezit cam prost dispusa.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu