Sfinti
dacoromani si sfinti români mai vechi
Biserica
Ortodoxa Romana nu inscrisese pana acum catva timp, in calendarul si cultul ei,
nici un sfant de origine romaneasca. Organizandu-se sub directa dependenta a
Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, ea a primit, in cultul ei, sinaxarul
si calendarul (lista sfintilor) din Biserica
greceasca, in care se afla nu numai sfintii
din epoca anterioara despartirii Bisericilor, care sunt cinstiti in toata
Ortodoxia, ci si sfintii nationali si neomartirii greci, introdusi treptat
in sinaxarele grecesti dupa marea schisma, si chiar o parte din cei bulgari,
sarbi si rusi. Trebuie sa amintim ca:
a) In epoca persecutiilor religioase din primele patru secole ale erei noastre, crestinismul dunarean a dat o sumedenie de
martiri si sfinti dintre stramosii nostri daco-romani din Tracia, Moesia si
Dacia Traiana, dintre care unii sunt si astazi pomeniti in
sinaxarele ortodoxe ; amintim, de ex., pe mucenicii Dasius si Emilian Marturisitorul de la Durostorum
(Silistra de azi), Chiril din Axiopolis (Cernavoda de azi), preotul
Montanus cu sotia sa Maxima din Singidunum (Belgradul de azi),
episcopul-misionar Nichita de Remesiana, mucenicii Nichita Romanul, Sava Gotul,
episcopii Bretanion (Vetranion) din sec. IV si Teotim al Tomisului, cei patru mucenici descoperiti la
Niculitel (Filippos, Attalos, Kamasis si Zoticos) s.a.
b) Trecand
apoi la epoca de dupa organizarea tarilor si a mitropoliilor romanesti,
documentele vorbesc despre sfinti
ca Leontie de la Radauti, facator
de minuni, al carui trup zacea nestricat (intreg) in episcopia de la Radauti pe la
inceputul secolului XVII,
sau Vasile facatorul de minuni, de la manastirea Moldovita (secolele XV - XVI).
In cronici, in cantecele populare si in amintirea
credinciosilor din preajma locurilor
pe unde au trait unii din marii nostri pustnici, se pastreaza amintirea unor
sfinti ca Ioan egumenul de la Prislop (din Silvas, sec. XVI), sau Daniil Sihastrul, contemporanul lui Stefan
cel Mare, ingropat in manastirea Voronet. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (sec. XVI) enumera o seama de sfinti romani, cinstiti in vremea
lui, ca Rafail de la Agapia, ca parintele Chiriac de la Bisericani, un alt Chiriac de la
Tazlau, Epifanie de la Voronet, Partenie de la Agapia, Ioan de la Risca,
Inocentie de la Pobrata si Eustatie. Se mai pastreaza de asemenea,
in popor sau in manastirile prin care au trait, amintirea sfantului Iosif de la Bisericani, a maicii Teodora de la
Sihla (sec. XVIII), de care pomeneste si
scriitorul C. Hogas in
insemnarile sale de calatorii
prin Muntii Neamtului, a cuviosului
Antonie din Valcea (+
1720), care
a sihastrit intr-o pestera sapata de el insusi in piatra, langa schitul Iezeru din preajma comunei Cheia (in partile valcene), a cuviosului Nifon de
la schitul
romanesc Prodromul idin Sf. Munte s.a.
c) Pe
alti romani cu viata sfanta i-au venerat popoarele vecine, care i-au cinstit ca
sfinti inaintea noastra. Astfel, la bulgari si la sarbi e cinstita, inca din
sec. XIV, Sfanta Teofana (Tofana), pe
numele ei de botez Teodora (Todora), fiica domnitorului Tarii Romanesti Basarab
I (sec. XIV) si mama tarilor bulgari Sratimir si Mihail Asen, care a fost
casatorita cu tarul bulgar Ivan Alexandru din Tarnovo (sec. XIV) si apoi s-a
calugarit (dupa 1352) intr-o manastire de langa Vidin. Un neomartir originar
din Valahia (Tara Romaneasca),
martirizat de turci la Constantinopol (+ 12 mai 1662), si anume Sfantul Ioan Valahul (Romanul), era
cinstit de multa vreme in Biserica greceasca, dar numele lui a fost trecut in
sinaxarul zilei de 12 mai din Mineiul romanesc pe aceasta luna, abia din
secolul trecut. Necunoscut a ramas la noi si ieroschimonahul
moldovean Antipa din Calopodesti, din secolul
trecut,
care a calugarit in Moldova, in Muntenia si la Athos, apoi s-a asezat in manastirea ruseasca Valaam,
unde a murit la 10 ianuarie 1882 ; numele lui a fost trecut de calugarii rusi de la Athos in Mineiul rusesc pe ianuarie tiparit
in manastirea ruseasca Pantelimon din Athos, la 1906.
Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/liturgica/sfinti-romani/sfinti-dacoromani-sfinti-romani-vechi-70797.html
*
Manastirea "Duminica
Sfintilor Români"
La marginea de sud-est a Capitalei, pe Soseaua Oltenitei nr. 255, in
imediata vecinatatea a comunei Popesti-Leordeni, pe un teren ce apartine
Arhiepiscopiei Bucurestilor, se ridica semeata o biserica monumentala, cu
hramul "Duminica Sfintilor Romani", izvorata din evlavia Prea Fericitului Parinte
Patriarh Teoctist, fata de toti sfintii cei din veac ai Ortodoxiei Romanesti si ca prinos de
multumire si recunostinta fata de vrednicii sai inaintasi in Scaunul
Patriarhal.
Zamislita in gandul Prea Fericitului Parinte Patriarh
Teoctist inca din anii 1954-1955, cand era episcop vicar al Sfintei Arhiepiscopii a
Bucurestilor, biserica s-a construit intre anii
2003-2006, pe vatra unde, inca din anii 1987-1989, la vremuri de grea cumpana
si prigonire a credintei, s-a ridicat, prin purtarea de grija a Prea Fericirii
Sale un nou asezamant al Atelierelor Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane. Acest asezamant avea sa fie, intru toate, continuator al lucrarii de mult folos bisericesc initiate de vrednicul de pomenire patriarh
Justinian Marina in cadrul ansamblului "Schitul
Maicilor" din Bucuresti, disparut in anul 1982, in urma
dezlantuirii furiei demolatoare a regimului totalitar de atunci.
Sfantul locas a fost
conceput, prin arhitectura, pictura si sculptura interioara si exterioara, in
stilul si frumusetea bisericilor
brancovenesti. Planul cruciform al bisericii, cu parter si demisol, se
compune din pronaos, naos, cu doua abside laterale, poligonale in exterior si
arcuite la interior, si incaperea semicirculara a altarului, avand in partea de
nord proscomidiarul. La demisol este amenajat un paraclis, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Corpul bisericii
are o lungime totala de 31,5 m si o latime de 8,65 m. inaltimea de 31,5 m la
turla principala, confera edificiului multa zveltete. Turla Pantocrator, mai
ampla si mai inalta, monumentalizeaza naosul, iar turla mica, mai scunda, se
situeazdeasupra pronaosului. Acoperisul turlei mari a fost confectionat la sol
si ridicat cu o macara. Turla mica, realizata de asemenea la sol, a fost si
aceasta ridicata cu o macara, succesiv, intai corpul si apoi acoperisul.
Ferestrele bisericii, inguste si alungite, cu ancadramente sculptate in piatra,
sunt prevazute cu vitralii, iar invelitoarea este din tabla de cupru. Edificiul
este impodobit cu elemente cioplite artistic in piatra (capiteluri, coloane,
ancadramente si 3 braie), dupa modelul celor brancovenesti, unele recuperate de la bisericile demolate
din Bucuresti si refolosite la dorinta Parintelui Patriarh Teoctist.
Intrarea se face printr-un
pridvor deschis, asezat pe latura de sud a bisericii, lat de 8, 40 m si lung de
5,50 m, marginit de opt coloane cu baze si capiteluri cioplite artistic in
piatra. La nivelul pridvorului se ajunge urcand noua trepte placate cu piatra. In dreapta si stanga usii de intrare
strajuiesc chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, in mozaic. Deasupra
usii este inscris textul pisaniei. Pe frontarul pridvorului este
reprezentata, in mozaic, stema Patriarhiei Romane iar mai sus, la dimensiunile
fatadei, icoana hramului bisericii, in
mozaic, cu inscriptia "Duminica Sfintilor Romani". Cele doua registre inegale
ale fatadelor, despartite de un brau median din piatra, sunt prevazute cu o
succesiune de ocnite. In registrul superior, in aceste ocnite, sunt
reprezentate in mozaic icoanele unor sfinti romani. Pe peretele de vest, in
registrul de jos, in trei ocnite succesive sunt reprezentati in mozaic patriarhii Miron Cristea,
Justinian Marina si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Deasupra, in
mozaic, este infatisata icoana "Duminicii Sfintilor Romani" potrivit
cuvintelor Mantuitorului Iisus Hristos: "Eu sunt
vita, voi sunteti mladitele" (Ioan 15, 5), cu chipuri de sfinti romani in
medalion. Deasupra se deschide un foisor, marginit de patru coloane de piatra,
unde sunt montate trei clopote, din care doua turnate la Viena, in Austria,
potrivit inscriptiei de pe ele.
Interiorul bisericii este
zugravit in tehnica fresca. Pardoselile
sunt din marmura. Pe peretele de vest al pronaosului, deasupra usii ce duce
in cafas, este zugravita inscriptia: "Intru slava implinirii a 80 de ani
de Patriarhat, intru slava si pomenirea sfintilor romani si pentru cinstirea
inaintasilor sai, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a savarsit lucrarea
ctitoriceasca de zidire si infrumusetare a acestei sfinte biserici din
contributia sa si a bunului credincios Alexandru Constantin din Bucuresti cu
ajutorul preotilor si dreptcredinciosilor crestini. Binecuvinteaza, Doamne, pe
cei ce iubesc podoaba casei Tale!", In partea opusa, pe peretele de nord
al pronaosului, este zugravit ctitorul, Prea Fericitul Parinte Patriarh
Teoctist, invesmantat in odajdii arhieresti. Astfel zidita si impodobita, biserica
a fost randuita a fi locas al rugaciunilor neincetate ale monahilor manastirii
"Duminica Sfintilor Romani", intemeiata odata cu tarnosirea
bisericii, si inzestrata, pentru
inceput, cu un prim corp de chilii, pe latura de sud a incintei, construite in lunile iulie-octombrie a
anului 2006.
Prea Fericitul Parinte
Patriarh Teoctist, prin a carui staruinta s-a ridicat asezamantul, a trait pas
cu pas grijile si bucuria acestei ctitorii, vizitand saptamanal santierul si
observand fiecare detaliu, incurajandu-i si indrumandu-i pe toti cei implicati
in zidirea bisericii si chiliilor: arhitecti, ingineri, constructori,
coordonati de catre Parintele Consilier Eparhial Nicolae Cringasu care s-a
ingrijit ziua si noaptea de asigurarea resurselor materiale si financiare
necesare constructiei, in regie proprie a bisericii.Prin inaltarea bisericii
inchinata sfintilor romani si prin intemeierea Manastirii, pentru ai carei
vietuitori s-au construit alaturi chilii, harul Duhului Sfant a facut ca vatra Manastirii "Schitul Maicilor"
sa fie stramutata pe acest loc, unde s-a construit incapatoarea cladire a
Atelierelor Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
ale carei planuri le-a intocmit vrednicul de pomenire Patriarhul Iustin
Moisescu, si care, cum s-a aratat, a fost inaltata de Prea Fericitul Parinte
Patriarh Teoctist intre anii 1987-1989 si inzestrata cu toate cele necesare
lucrarii obiectelor bisericesti destinate sfintelor slujbe: iconostase, icoane,
ferecaturi de evanghelii, policandre, clopote, sfesnice si sfinte vase
liturgice de toate felurile. S-a tamaduit, astfel, in parte si cu multe
eforturi, rana demolarii atelierelor din
incinta ansamblului "Schitul Maicilor", a carei frumusete dainuie
nesters in sufletele slujitorilor si credinciosilor bucuresteni.
Slujba de tarnosire a Sfantului Altar, sfintirea
bisericii si a corpului de chilii s-a savarsit in ziua de duminica, 29
octombrie 2006, de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, in al douazecilea an
de slujire patriarhala a Prea Fericirii Sale, impreuna cu un marit sobor de
arhierei, preoti si diaconi, in mijlocul unei multimi de credinciosi.
Binecuvantat fie Domnul
Dumnezeul nostru si inchinat si preamarit intru sfintii sai, in vecii vecilor!
Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/manastirea-duminica-sfintilor-romani-68182.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu