Bonjour à tous! buna ziua tuturor ! joi / jeudi 9 novembre noiembrie 2017
Mai
intai de toate vreau sa ii urez LA MULTI ANI MARIEI CRACIUNAS, astazi
este ziua ei de nastere ! La multi ani, ani lungi in plina sanatate,
iubire si bucurie de viata !!!!
Apoi, sa va spun ca ieri seara a sosit acasa si fratele meu, cu valizuta lui !
M-am
bucurat pentru ca ma intrebam daca va fi acasa de ziua mea, si cand nu e
acasa, efectiv lipseste " ceva "... a venit ieri noapte, in fine, se
lasase noaptea, dar pana sa ne* [ *ducem ] , mergem la culcare...
Am
aflat ca a petrecut mai multe zile, aproape o saptamana de joi 2
/11/2017 pana ieri miercuri 8/ 11/ 2017 LA PARIS, in concediu, unde,
aparent s-a dus singur...
A
stat chiar la Hotel si a fost cu pasaportul, l-am intrebat daca nu
merge cu cartea de identitate acum, mi-a spus ca merge, dar la Hotel e
mult mai sigur cu pasaportul, altfel nu e chiar sigur daca obtii o
camera !
Mi-a
adus 2 carti postale frumoase, cum stie ca imi plac, s-a impregnat,
vrand nevrand de atmosfera de acasa - si, desi nu ma suporta, de tot ce a
vazut, vede ca imi place mie, ca fac eu, etc....
A
vizitat Bazilica de la Sacré-Coeur din Paris si mi-a oferit o vedere cu
Notre-Dame du Cap, o statuie superba a Fecioarei Maria cu inima de aur,
aflata in Bazilica Sacré-Coeur ( desi, ca ' specific", am impresia ca
statuia aceasta caracterizeaza mai degraba Canada, am gasit pe internet
ca acolo este o Biserica/ Bazilica Notre Dame du Cap ), si o alta vedere
cu Bazilica Sacre-Coeur in ansamblul sau.
Am
sa vi le arat pentru ca imaginile in sine le-am gasit pe internet, (
insa nu le-am fotografiat, stiti ca nu imi mai merge smartphone-ul ).
De
asemenea, mamei, Silviu i-a adus cadou o medalie, un " banut " cu
Bazilica Sacre-Coeur, si a mai cumparat o revista ( v-o arat si pe
aceasta tot de pe internet ), ultimul numar din CARNETS DE VOYAGE,
QUEBEC, numarul pe octombrie-noiembrie-decembrie 2017, am gasit o
imagine a copertei insa cam neclara, singura pe internet disponibila.
Am sa atasez aceste imagini despre care v-am vorbit mai sus.
Vederea-icoana
cu statuia Fecioarei Maria Notre Dame du Cap am asezat-o langa alte
iconite de la patul lui tata, sa il apere, iar vederea cu Sacre-Coeur am
asezat-o la patul mamei langa alte iconite ale ei.
Am
rasfoit si eu Quebec, o revista frumoasa, scumpa, costa 7,90 Euros,
desi pretul explicit pentru Franta nu e afisat, atat costa cred in
Belgia, insa e cam simpla la nivel de continut, ma gandeam ca poate in
ce priveste Canada, care arata superb, impecabil, nu e totusi mare lucru
de spus, pentru ca Istorie nu prea au, nu se compara cu Europa.
Si
nu e numai ca nu prea au Istorie, dar am impresia ca e o tara care nici
nu vrea sa se axeze pe Istorie, sa ia Istoria in considerare prea mult,
sau chiar deloc.
E impresia mea.
Canada
e frumoasa mai intai de toate de la Creatie, e superba, e ca un Rai,
canadienii si-au luat partea in viata asta, au de toate - si totusi am
auzit ca si la ei exista oameni saraci si chiar pe strada.... - daca in
Europa in orase, pe strazi lumina si cand este, sa zicem, iluminat " din
belsug", lumina e cam chioara, slaba, chiar daca iarna de exemplu se
aprind beculete multe in centrul orasului...
Ei
bine in Canada, cel putin din fotografii, LUMINA STRALUCESTE, noaptea e
oarecum stralucitoare ca ziua, iluminatul este cu adevarat un corn al
abundentei si desigur, numai belsugul acesta de lumina creeaza o imagine
de basm, de feerie ( iarna in special cand e zapada ), si de CORN AL
ABUNDENTEI, DE PARADIS PE PAMANT.
Ideea de bogatie !!!
In
Europa se face continuu economie la lumina, se instaleaza becuri mai
chioare, cu mai putini W, si in Romania cel putin, insasi reteaua nu
permite un curent electric prea puternic, spre deosebire de Franta.
Insa de costat, costa.
Daca pui mai multe aparate in priza, sare siguranta de la panoul electric.
Mai nou la noi becurile sunt ca orga de lumini, clipesc, si asta e de la retea, nu de le becuri !!!
Revenind
la Canada, totul e impecabil, constructiile, cladirile din piatra,
perfect construite, zugravite, pictate, iluminate noaptea, strazile cu
pavaj de piatra care si ea straluceste de curatenie, insa la nivel de
continut ei nu prea au despre ce sa vorbeasca.
Canada pare o tara ca nu cultiva nimic, nicio valoare, ci se bucura de viata pur si simplu, insa neaparat in bogatie.
Stiu
ca o prietena de pe FB, de data mai recenta, stabilita din Romania in
Canada, de acum de multi ani, spunea ca daca li se monteaza geamuri noi,
mai " moderne " mai de calitate, intotdeauna apare ceva mai mai.... -
si am impresia ca au fost obligati sa le monteze, automat casa s-a
incadrat din categoria de lux, sau or fi grade de " lux ", si e
incadrata din oficiu, si le-au si marit impozitele.
Un aspect ar fi ca, daca apare ceva nou, si apare continuu, " omul ", cetateanul e obligat sa se doteze cu acel lucru nou.
Am impresia ca nu poti refuza.
In
schimb lucratorii nu trebuie sa aiba facultate, adica salariile nu sunt
mai mari daca ai facultate, ci sunt bine platiti, de pilda pentru
instalarea cablului electric lung, de nu stiu cati metri, au lucrat
cateva ore, nu multe, si au primit nu stiu cate mii de dolari canadieni.
Lucrezi, esti platit, si punct.
Canada cultiva deci acest lux si bogatie.
Intr-un
fel, ea vrea luxul pentru toti cetatenii ei ( desi atunci nu stiu cum
de au si oameni ai strazii ), dar le ofera mereu ceva nou, si cum necum,
omul nu are de ales si accepta si acel lucru nou.
Dumnezeu
i-a fericit pe Pamant si intrebarea este ce fac ei pentru a fi
recunoscatori, pentru ca prea au primit multe si de toate si as spune
chiar in exces !
Acuma,
concret : nu stiu daca asa traiesc toti canadienii cum arata revista
despre QUEBEC din sfarsitul de an 2017, dar in revista, efectiv cei care
au realizat-o am impresia ca nu prea au avut despre ce sa scrie.
despre
geografie, peisaj : poate s-ar putea scrie mai mult, cred ca da, dar
poate ar scrie geografii, botanistii, biologii - adica oameni cu o
pregatire de specialitate, geologii chiar, si asa mai departe ; adica
probabil ar fi de povestit si cum este anume in Canada...
Pentru
ca au o vegetatie bogata, falnica, variata, bogata si pentru ca e
variata, cresc specii care nu cresc la noi, de pilda de plante,
copaci...
Specificul lor este insa artarul si siropul din artar.
Revista
are si o rubrica in care ne prezinta niste bucatari, am fost
dezamagita, pentru ca e vorba despre Bucataria in Canada, insa bucatarii
isi spun numele, dar nici unul nu dezvaluie preparate pe care le coace,
le face, le prajeste, le pregateste, le baga la cuptor, etc.
Si la rubrica bucatarie daca gasesti o reteta, sau nu, de bucatarie ! In rest numele bucatarilor.
E
mai mult o revista DE PUR TURISM si prezentata cam sarac, incat cand o
rasfoiesti te intrebi pana la urma CE ANUME SA VIZITEZI, SA FACI, IN
CANADA ?
DE CE SA TE MAI DUCI DACA VEZI TOTUL IN CATEVA POZE ? SI ASA ARATA CANADA TOATA, UNIFORMA...
Silviu,
pe care azi dimineata l-am auzit vorbind la telefon, spunea cuiva ca in
Canada sunt respinsi la angajare pentru ca toti pica TESTUL ANTIDROG,
si astfel CANADA CAUTA FORTA DE MUNCA DIN AFARA CANADEI, adica care sa
nu se drogheze.
Daca
va intereseaza - desi eu nu va " garantez " nimic, nici reusita - insa
pur si simplu va spun acest lucru, aceasta informatie, daca vreti sa
incercati sa lucrati in Canada, aparent, exista sanse sa reusiti.
Nu
stiu exact cum e in Canada, dar ca o remarca, in tari din Europa exista
oameni suciti si sariti - desi ei nu se ating de droguri !!!! Asta ma
amuza, dar ma si face sa plang !
Poate ca poti fi un sarit, un imbecil, dar, daca nu te droghezi, esti om angajat si pastrat in serviciu... cine stie ?
In
Romania, deschideti ziarele, vedeti cam cine se bucura de locuri de
munca, nu vreau sa spun de functii si ce fac ei din functiile cu pricina
in care sunt numiti, investiti....
Sunt
fiinte in Romania care chiar ne vor, ne-ar vrea pe toti plecati din
Romania, fara sa se gandeasca nicio clipa la consecinte, sau la ce se va
intampla daca populatia ar emigra toata sau in mare majoritate !!!
Cand
vezi toti naucitii cum lovesc in oameni, de cum intalnesc un om, il au
in fata lor, aud despre el - incep sa pocneasca si loveasca....
Credeti
ca toti naucii acestia se drogheaza la noi ? Eu zic ca ei nu se
drogheaza, si nici nu au nevoie de drog pentru a fi asa de smintiti.
Il
auzeam pe Silviu povestind la telefon : in avion ar fi nimerit pe scaun
langa... el e uneori direct in exprimare, langa doi tigani, la
intoarcerea la Bucuresti, stewardeza i-ar fi propus lui Silviu sa se
aseze in alta parte daca vrea, Silviu i-a spus ca el si-a ales locul si
i-a multumit, spunand ca ramane acolo.
Insa
dupa putin timp a inceput dialogul intre cei doi tigani, pe tonul si cu
accentul si pitorescul tiganesc si am inteles ca in dialogul lor cei
doi faceau apel si la Silviu, ceea ce l-a determinat sa se mute urgent
langa o doamna sau o fata....
Unul
din tigani : " Fa, du-te fa, sa iti iei... [ nu stiu ce ] !" , " Hai,
fa, cum nu stii ? Hauleu, hai ca iti arata domnul ! [ si il indicã pe
Silviu ] ! "
Vazandu-se
implicat, pe post de ghid sau sfatuitor, Silviu si-a parasit locul,
cred ca stewardeza cand i-a propus sa se mute stia mai bine ce va urma
!!!!
Dupa
aterizare Silviu a nimerit la un alt Terminal, si bine ca a spus, sau
si-a dat seama, in caz contrar nu stiu ce patea, era prea tarziu ? ! Dar
de ce, ce patea ?
Se
pare ca trebuiau sa o ia pe niste scari numerotate si oamenii nu
respectau scara pe care erau pusi sa o foloseasca, ci mergeau pe o
alta....
dar
cum nu am mai calatorit de mult si personal nu ma dau in vant dupa
calatorii, mai ales drumul in sine, drumurile, deplasarile ca atare pe
mine ma indispun, dureaza mult, si astepti mult si stai o zi pe drum
.... - deci eu nu mai stiu cum se calatoreste acum, or fi noutati, nu
stiu despre ce scari vorbea Silviu !
Curentul
din aeroport, aerul conditionat adica, drumul pana la aeroport,
intotdeauna aeroportul e departe de oras, asteptarea - ca pleci si tu
mai devreme, sa fii sigur ca nu intarzii - pana intri la controlul
actelor si bagajelor sau cantarirea lor, dupa aceea, din nou astepti in
sala de unde vei fi luat cu autobuzul si dus pe pista, pana la scara
avionului, si nici TUBUL, acela, cilindrul acela MIE NU IMI PLACE, CAND
ESTI IN ZONA NIMANUI, IN PAMANTUL NIMANUI, este un TUB SAU CILINDRU care
nu imi place, pe unde cobori din avion ( poate si urci nu mai stiu
concret cum a fost la mine ) si ajungi, fara sa mai treci pe pista, in
autobuz, - si ajungi in sala aeroportului unde sosesc pasagerii.
Exista
in aeroport ZONA ACEEA, care pe mine MA INFIOARA, e o zona in care NU
TE AFLI IN NICIO TARA, IN NICIUN STAT, O ZONA - PAMANTUL NIMANUI, in
care esti PARCA COMPLET " DEZBRACAT" DE DREPTURI SI IDENTITATE.... zona
aceea mi se pare lugubra, oribila, teribila, si chiar trecerea printr-un
tub sau cilindru ma infioara....
Imi
amintesc ca asa am coborat cred cand m-am intors prima oara in 1999 din
Franta cu avionul, dar nu mai am foarte precise amintirile, insa stiu
ca am trecut printr-un tunel in care paseam - desi eram mai multi oameni
in avion !!!! - singura aproape, in fata mea la o distanta destul de
foarte mare, pasea un alt om....
Parca
eram cosmonauti si traversam de pe o planeta pe alta planeta si eram
obligati sa pastram distanta intre noi ! cand m-am vazut singura in
tubul acela care semana, la dimensiuni mult mai mari, cu " burduful" de
la autobuzul 368, 168 din anii 1980 (- 1989 _ din Romania, din
Bucuresti....
Burduful,
sau tunelul sau tubul acela pe care calcam cam nesigur, caci se
balanseaza am impresia, usor nu calci PE PAMANT, PE SOL....
E o senzatie teribila, parca ESTI AL NIMANUI, SINGUR IN UNIVERS, SI NU STII CE TI SE VA INTAMPLA....
Da, amintirile se mai estompeaza....
Dar
asa a fost in ianuarie 1999 am plecat cu Lufthansa din Bucuresti
Otopeni, la Lyon, insa am facut obligatoriu escala la Frankfurt pentru a
schimba avionul, de la Frankfurt am luat alt avion pana la Lyon....
Am
stat pe drum de la ora 4, 5h00 dimineata sculata acasa, cand imediat sa
te speli, sa revezi bagajul, actele, sa nu uiti ceva, sa mananci putin,
ceva, sa pleci cat mai rapid, sa iei taxi, sa stai n trafic in
Bucuresti, sa ajungi la Otopeni si sa tot astepti imbaracare - debarcare
in Frankfurt, iar imbarcare - debarcare in Lyon, DE TE IA MAMA DRACULUI
PE DRUM, am ajuns la 22h30 cam asa, si de acolo din Lyon pana in
localitatea FRAISANS din Muntii Jura din Franta sunt multi kilometri de
parcurs la ora aceea cu masina BMW a lui Roland Pasteur.Cand am ajuns si
eu intr-o casa de om, la Roland in casa, la " noi " acasa, cum spusese
el pe atunci, IMI VUIAU MOTOARELE LUFTHANSA IN CREIER si ma durea capul
cumplit !
Cum o fi fost RAZBOIUL MONDIAL ???? Si cum or trai bietii PILOTI ????
Am
stat in toti curentii de aer de pe aeroporturi, oameni necunoscuti,
grabiti spre casa lor cate unii, oameni care poate muncesc in alta tara
si se intorc la ei, oameni obisnuiti si cu figuri gri, triste, tacute,
care au obiceiul, dupa cum exprima fata lor, sa faca acel drum cu
avionul, o zi gri, cenusie, umeda si rece in Frankfurt, un oras fara
soare.... oameni fara un zambet pe chip !!
Pfff !! NU VOI UITA NICIODATA, CE SENTIMENTE DEZAGREABILE !!!!
O omenire FARA SPERANTA, si asta, acolo in Frankfurt, unde erau straini !
Cred ca si ei tanjeau dupa CALDURA CASEI, DUPA FAMILIE, DUPA STABILITATE SI SIGURANTA !
Sa
atasez imaginile de pe internet gasite, vederile/ cartile postale de la
Silviu, pe care mi le-a daruit ieri noapte la sosirea din Paris, sunt
intocmai !
Langa
Sacre-Coeur un tip umbla cu TREI LUPI DUPA EL, erau LUPII LUI, nu erau
caini-lupi, nu erau specia caine-lup, ERAU LUPI din padure, lupi
adevarati...
Silviu era uimit, i-ar fi spus unui lup : " Nu te uita asa la burta mea !!! "
Lupi in Paris, adica animale de " companie " !
IN
1991 nu aveau voie nici sa aiba caini sau o broasca testoasa, decat cu
nu stiu cate aprobari prealabile si putini oameni aveau un animal de
companie atunci.
In
sfarsit, poate individul cu lupii nu era chiar langa Sacre- Coeur sau
era, eu asta am auzit in convorbirea telefonica a lui Silviu dupa ce s-a
intors acasa, era in alt loc poate din Paris.
Pentru
colegii lui de serviciu, de munca, Silviu a cumparat mai multe carti
postale frumoase cu Parisul ! Le va duce colegilor dar acum are libere,
zile libere, a sosit in zilele lui libere....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu