Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! Les Romanov/Romanovii documentar in 4 parti
Am gasit o pagina internet pe care se aflã un documentar in patru parti despre Ultimul Tar al Rusiei Nicolae Romanov al II-lea, in limba romana.
Cu ocazia aceasta am vazut ca existã pagina facebook " Filme Documentare "
Documentarul il puteti deci vedea accesand acest link :
|
De asemenea ieri am rasfoit cateva articole de pe blogul rusesc in limba franceza
artcorusse.org, am aflat astfel ca in Rusia Tarista belgienii erau cei care detineau reteaua de tramvaie, tramvaiele belgiene gasindu-se pe intreg teritoriul Imperiului Tarist...
Si un articol pe care il veti putea privi cu placere, si spun " il veti putea privi " pentru ca tema articolului este descoperirea intr-un conac din Sankt-Petersburg, cu ocazia restaurarii acestuia, a comorii ascunse de o familie rusa, familia Nariskin, in transcriere frantuzeasca " Narichkine ", comoara a fost cu grija ascunsa insa, ea este alcatuita in mare parte din tacamuri, chiar asa, pe vremuri tacamurile erau pretioase, lucru pe care il vedem si in alte tari, de exemplu in Franta lui Napoleon ( si in Franta monarhista cu siguranta ) in romanul lui Balzac " La Rabouilleuse "... Tacamurile au fost conservate in otet de familia Nariskin-Trubetkoi inainte de plecarea ( sau poate fuga ) acesteia in noiembrie 1917 din Rusia, dupa Revolutia Rusa din 1917 din cursul acelui an.
Comoara insa nu dezvaluie numai tacamuri, ...
Va las sa o admirati daca deschideti articolul pe acest link :
"Un trésor a été découvert lors des travaux de restauration d’un l’hôtel particulier du 18 siècle, rue Tchaïkovski, à Saint-Pétersbourg. La famille aristocratique Narychkine-Troubetskoï, propriétaire de l’hôtel, a quitté la Russie après la révolution Bolchevik, en novembre 1917.
manoir = conac ; ( ar mai insemna chiar castel ( feudal ) )
Din cate stiu, am inteles ca " manoir " desemneaza mai ales o constructie de dimensiunea si importanta unui " conac ", dar in fapt, dimensiunile ca si gusturile sunt la aprecierea fiecaruia, pentru unul o anumita constructie poate parea mica, marisoara, iar pentru altul poate fi vazuta mare....
Exista o revista " Belles Demeures " pe care o vazusem eu una, pentru prima oara la Roland Pasteur cand ma aflam la Fraisans, [ in 1999 ] , uneori seara, Roland lua revista aceasta ( care aparea cred lunar ) si o deschidea la fiecare pagina, mi-a spus ca isi doreste mult un castel, ar fi fost desi el nu spunea asa " visul sau", era o dorinta pe care vroia sa si-o realizeze.
Dupa revenirea mea in Romania am gasit revista Belles Demeures - la vanzare - la punctul de presa si carte, numit Libraria Inmedio ( sau Immedio nu mai stiu exact, dar cred ca o puteti gasi pe internet ) din Institutul Francez Bucuresti din Bul Dacia 77, sector 1.
Am cumparat un numar, desi pretul era cam piperat si din toate paginile revistei cred ca pot spune ca atunci cand era prezentat un castel spre vanzare ( revista infatisa locuinte frumoase, mai mari, mai mici, castele, de vanzare sau poate si de inchiriat nu mai stiu, mai ales pentru vanzare insa ! ) se folosea simplu, cuvantul " château ", iar cand era vorba de un conac se folosea cuvantul " manoir ".
Pana la urma nu e mai complicat decat atat.
Si ca sa vedeti ca totusi am avut un logodnic " visator ", sau un exemplar pragmatic-visator.
Visa si el la ceva...
Nu era chiar un pragmatic sarac cu mintea si sterp la suflet... !
In felul sãu...
In romanul lui Balzac cu titlul " La Rabouilleuse " mama tanarului Philippe care avea patima jocurilor de noroc si nu se oprea nici cand castiga si el, ci juca pana pierdea totul, astfel incat ajunsese sa le fure celor din casa banii pe care acestia ii tineau ascunsi pentru a avea din ce trai....
Mama, matusa si fratele sau mai mic cel care va deveni pictor si pe care mama se va putea baza mai degraba decat pe risipitorul ei fiu, primul nascut si preferatul ei...
Acestia il iubeau dar el incepuse sa ii pandeasca si stia unde isi ascundea fiecare banii, pentru ca nu ii lasau la vedere, la inceput ei in niciun caz nu au ascuns banii de Philippe, apoi au vazut ca incep sa lipseasca....
Facand datorii, mama trebuia mereu sa le achite sa isi ajute fiul care ameninta ca se sinucide.
Cand fiul a furat agoniseala matusii, cea care ( culmea ) si ea avusese patima jocului la Loto si pierduse bani multi in urma cu niste ani, dupa care matusa s-a mai " controlat ", s-a mai franat in patima ei, totusi a strans, a economisit, putem spune rupandu-si de la gura - iata patima in dimensiunea ei ! - banuti pentru ca isi dorea ca de Craciun sa incerce ultima data ( peste ani cand stransese o suma bunicica ) la Loto, femeia sperand ca va castiga de aceast data...
Ei bine Philippe a desfacut salteaua in care matusa, batrana de-acum, isi tinea banii si i-a luat fara scrupul, desigur ca a pierdut din nou totul la joc.
Intre timp, mama lui Philippe se si sperie dar i se face si cumplit de rusine de fapta fiului sau cel iubit, si se duce in camera ei de unde ia sa ii ofere - spre despagubire - matusii, un tacam, niste tacamuri bune pe care le pastrase, de unde cititorul vede ca tacamurile reprezentau o anumita valoare si erau pastrate printre lucrurile cele mai bune si care la nevoie puteau fi vandute pentru a obtine niste bani...
Numai ca, mama ia asupra sa, si ii spune matusii ca ea insasi avand nevoie de bani a sustras banii matusii din ascunzatoare, ea o femeie atat de credincioasa, cinstita, fara pata, dezinteresata, dedicata familiei, care toata viata a facut sacrificii pentru familia ei ( ramasese vaduva de tanara cu 2 copii de crescut )... era imposibil ca o femeie ca ea sa umble sa sustraga banii matusii, locuiau in aceeasi casa....
Dar punctul culminant este altul : cand sa deschida cutia cu tacamuri, SE DESCOPERA CA ERA GOALA : Philippe fiul risipitor le-o luase inainte mamei si matusii si luase din casa orice ban sau bun care putea fi vandut... !!!
Am citit o buna parte din roman, insa m-am oprit la un moment dat, si potrivit obiceiului meu cand nu citesc pe loc un roman intreg ( il voi termina insa ) m-am uitat cum va fi finalul.
Philippe va muri, va pleca sa lupte in Algeria, colonie a Frantei, el care luptase pentru Napoleon si cazuse in uitare si nu mai avea slujba dupa ce Napoleon fusese exilat....
Peste ani, Philippe cel devenit patimas la joc, pagubos, si fara capatai, adesea beat, mai tot timpul de fapt beat, care traia tot datorita mamei si fratelui si matusii - nu stiu cum, ca nu am aflat, dar pleaca in Algeria, aici insa e prins si incercuit de algerieni, desi era insotit de alti francezi, acestia ( se vede ca nu il iubeau ) ( insa au comis o crima astfel ) se aflau la o distanta destul de mica cand Philippe a inceput sa tipe si sa ii cheme in ajutor, el fiind colonel, francezii, stateau efectiv deoparte si il lasau sa urle, algerienii i-au taiat capul si astfel Philippe a murit, si-a aflat sfarsitul fiul risipitor.
Fratele sau mai mic, cu privire la care se ingrijorase cel mai mult mama pentru ca intentiona sa devina pictor, iar ea spera sa obtina o functie, chiar mai mica insa sigura in Administratie, si care frate nu ii parea mamei la fel de frumos precum Philippe, avand hidrocefalie - acest frate insa picteaza, are talent cu adevarat, isi vinde tablourile si el isi sprijina mama pana la capatul vietii.
Adusa la sapa de lemn de Philippe, mama, care in cursul vietii a fost nevoita sa renunte la o buna parte din renta ei viagera sau din venitul ei ( cred ca o renta avea ), o vindea, pentru a acoperi datoriile lui Philippe - la batranete, dupa ce treptat se restransese pana nu mai avea cum sa se restranga si la ce sa renunte, biata femeie ISI IA SERVICIU !
Va dati seama ca pe vremea aceea, dupa Napoleon, femeile nu prea lucrau, putine erau cele care lucrau.
Si lucreaza la Loterie, unde avea un program pana noaptea, efectiv termina la miezul noptii programul, iar fiul ei cel mic, pictorul venea si o lua acasa !
Cand a fost mama pe moarte, cineva i-a transmis lui Philippe, dar el nu a vrut sa vina si a facut o remarca cinica....
Fiul cel mic i-a fost mamei alaturi.
In acest chip, Philippe si-a terminat viata in acord cu viata rea pe care a dus-o, fiind rau a dat peste oameni mai rai decat el care i-au taiat gatul, iar francezii lui, l-au lasat sa piara.
Nu stim exact daca francezii lui ii cunosteau viata rea pe care o dusese, nu stim daca din cauza aceasta l-au lasat in pericol si omorat ; e drept insa ca nu trebuiau sa procedeze astfel !
Fratele cel mic intalneste un ocrotitor si astfel se insoara ; mai mult el isi mosteneste fratele mai mare, pe Philippe.
Philippe reusise sa se inavuteasca putin, era proprietarul unei case si al unui teren sau domeniu. Asta i se intamplase insa, cred, spre sfarsitul vietii.
Am uitat sa spun ca, dupa ce Philippe i-a sustras economiile de ani de zile matusii care chiar atunci, in acel sfarsit de an, vroia sa joace ultima data la Loto, matusa a facut atac de apoplexie, la nu mult timp a si murit.
Insa, ce i-a dat lovitura finala a fost daca imi amintesc bine, alta veste, legata tot de Loto :
Mama si fiul ei cel mic stiau cat de mult dorea matusa sa mai joace la Loto si cat iubise jocul in tinerete, ea avea un numar al ei, care insa niciodata nu iesise castigator.
In acel an, mama si fiul au vrut sa contribuie, sa ii dea matusii inapoi de la ei, banii furati de Philippe.
Ca matusa sa fie despagubita.
Si in ultima clipa, fiul cel mic, pictorul s-a dus cred ca duca la Loto numarul matusii, era in apropiere de Craciun....
Dar a ajuns la foarte putin timp dupa inchiderea birourilor unde se inregistrau si eliberau buletine de joc, cam asa vine povestea...
Si, asta a fost....
Insa dupa cateva ore in vizita le vine un amic de o viata, cativa domni veneau seara in vizita la cele doua femei, de mai multi ani, si se cunosteau deci prea bine..
Acest domn vine la ele cu vestea cea mare : " Am auzit, spune el, stiu, a castigat numarul dumneavoastra !"
Numai ca domnul nu stie ca matusa nu putuse tocmai atunci, sa isi depuna numarul spre inregistrare la Loto !
Tocmai in acel an, numarul matusii - necastigator o viata - castigase !
Matusa...
Moare.
Lovitura de gratie pentru ea.
Mai ales ca ea si nepoata ei traisera foarte cumpatat, si pe vremuri traisera cu mult mai bine, chiar foarte, foarte bine...
Insa dupa ce femeile au ramas vaduve s-au mutat impreuna, pentru a face economii si au pus banii lor, venituri mai ales din rente mi se pare, impreuna.
In tinerete, matusa pierduse la Loto si nepoata o ajutase sa iasa din datoriile ei : atunci a saracit nepoata rau, ramasese deja vaduva... matusa se cam folosise de banii nepoatei, dar nepoata nu a protestat ci a mai vandut din mobilier, obiecte de valoare si s-a mutat cu matusa intr-un apartament in Paris....
Desigur, nu isi mai permite casa pe care o avusese, tot vanzand sa acopere datoriile matusii.
De aceea, cand Philippe care era inca un copil pe atunci, mai tarziu, peste ani, ii fura matusii economiile, iar mama lui speriata de viciul fiului sau, ii cere o explicatie, ba chiar pentru prima data ii spune sa plece din casa, Philippe cu tupeu replica ca el nu a facut nimic [ luand banii matusii ] , intrucat matusa le furase lor banii [ lor ] in urma cu ani.
Mama insa, speriata de argumentul fiului sau, adica il vedea ce decazut ajunsese, ii explica ca in toti anii petrecuti in acelasi apartament, de atunci, matusa i-a inapoiat, cu totul, chiar de cateva ori [ in plus ], suma datorata, nepoatei sale, desigur asta s-a petrecut in timp, caci femeile isi pusesera banii la comun.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu