Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! Roumains à Paris/Români la Paris : Smaranda
Am vizionat 2 emisiuni din seria " Talent si Efort " difuzate de TRINITAS TV, dar am sa va vorbesc mai intai de [ * filmul ] cel din urma pe care tocmai l-am vazut :
Am inceput sa imi aleg emisiunile, dupa titlu si persoana care este invitata emisiunii, si privirea mi-a fost atrasa de nume de români din Paris...
Asa fiind, mai ales numele de SMARANDA mi-a retinut atentia si mi-a trezit amintiri...
Personal, nu, nu pot spune ca am amintiri direct legate, eu anume, de numele de familie Smaranda...
Insa la facultatea de Matematica, tatal meu, stiam eu, a avut un coleg, profesor universitar, Profesorul SMARANDA de Matematica, normal...
Dupa ce am vizionat filmul despre
"Maria SMARANDA, artist român in capitala Frantei" ( din 10.11.2017, Trinitas TV ), m-am dus in sufragerie sa il intreb pe tata daca :
" - Tata, nu ai avut tu un coleg profesor SMARANDA ? "
Si tata : " - Ba da ! "
Inca si mama a sarit sa spuna ca sigur ca da, si iata ce explicatii am primit :
Profesorul SMARANDA a fost profesorul de Geometrie al tatalui meu, cand tata inca era student in tineretea lui. Prin urmare prof. Smaranda era mai in varsta decat tatal meu.
Dupa aceea, tata ramanand in facultate dupa absolvire, cadru didactic, au devenit colegi, dar profesorul Smaranda a avut si o functie, mare, pe vremea aceea [ inainte de 1989 ], deoarece el a fost Seful de PERSONAL din Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti.
Dar, numai pana la un moment dat.
Mama : de la ea aflu ca profesorul Smaranda , iata ce spune mama :
" Smaranda, au fost plecati ODATA CU NOI, DAR NU IN ALGERIA CA NOI, ci in alta tara, in.... in CONGO undeva....dupa aceea au plecat in GERMANIA, Smaranda avea DOUA FETE GEMENE, INSA CEVA MAI MARI DECAT TINE, OLIVIA !"
Sa repet si sa mai adaug ce am aflat :
Profesorul Smaranda, casatorit, avea 2 fiice, care azi ar fi in varsta cam de...55 de ani, cam asa, toata familia a plecat in Germania ( sau poate au ramas in Germania, dupa revenirea lor din Congo ), insa apoi sotii Smaranda au divortat, iar fetele au ramas la mama, in timp ce tatal, adica profesorul Smaranda s-a intors la Bucuresti unde a si ramas.
Datorita plecarii din Romania, pe atunci R.S.R., cred ca atunci au plecat, profesorul nu a mai detinut functia de SEF DE SERVICIU PERSONAL.
Spunandu-i eu tatalui meu de emisiunea vizionata :
" - Tata, nu ai avut tu un profesor Smaranda la facultate, coleg ? Am vazut o emisiune, poate ca e fiica lui...."
Tata : " POATE NEPOATA lui... "
Mama atunci a inceput sa-mi spuna ca avea 2 fete care azi ar fi de vreo 55 de ani, deci mai mari decat mine.
Dar si mama era la curent, stia si ea prea bine.
Si acum, revenind la " Talent si Efort " la Maria Smaranda, nu a spus cred, nu a spus cati ani are... pentru ca invitatul emisiunii pe care am vizionat-o prima a spus cati ani are....
Insa Maria Smaranda a spus ca la Bucuresti a absolvit Filozofia, apoi a inceput Istoria Artei pe care a terminat-o la Dijon in Franta, si dupa aceea, obtinand o Bursa a Guvernului francez a inceput ( aici nu inteleg daca e vorba de o facultate anume sau de un master... ) Managamentul Proiectelor Culturale, iar " acum 3 ani am ajuns la Paris", povesteste ea in emisiune.
Aici locuia pe o strada vecina cred cu alta strada avand numele unui roman, nume pe care nu l-am inteles ; prietenul domnisoarei, un polonez, a venit la ea si a intrebat-o daca stie ca Benjamin sau nu stiu cum il chema, este ( a fost ) roman ?
Ea a spus ca nu stiuse.
Dupa 3 ani la Paris insa, are deja un accent si uneori nu am inteles cand pronunta unele nume, fie romanesti, fie frantuzesti, sau denumiri...
Insa e o fata slabuta, ma si intreb, biata, ce mananca la Paris, are cearcane la ochi, tanara insa obosita..
Acum are un proiect cultural, o aplicatie pe care o vrea gata in 2018, despre strazi si locuri pe unde au locuit, trait, mancat ( vreo Terasa ) romani care au trait in Paris, vrea sa faca aceasta punte sau legatura intre romanii din Paris si romanii din Romania.
Silviu a venit dupa cele cateva zile in Paris si a spus ca mancarea costa scump de tot, de aceea francezii nu au oameni grasi, pentru ca nu isi permit sa manance...
Insa in provincie, imi amintesc ca la restaurant iti umplea bine farfuria mare, imensa, cu mezeluri, insa de casa, bune, si mancai pe saturate, eu nu am putut nici pe departe sa golesc farfuria, dimpotriva, si e si pacat intr-un fel pentru ca era mancare foarte gustoasa !!!!
La Poligny, cred ca acolo, am fost intr-o seara cu Roland Pasteur, am mancat ... cum ar spune francezii la " cave ", adica la " pivnita ", la demisol sau subsol de-a dreptul, zidurile erau pietruite, alcatuite din pietre, blocuri de piatra...
Am mai fost cu Roland la un alt restaurant in alt loc, si iata nu mai stiu unde, tot prin provincia franceza, in sate, comune mici, urbane, cum le numesc ei.
Pe urma am fost la Vesoul, da... la un restaurant la pranz si acolo mancai binisor, dar cel mai bine la un restaurant dintr-un sat, acolo chiar mancai mult !
Si in fine, am fost la un Mac Donald's in Franta, nu mai stiu exact unde situat, in drum spre Toulouse, sau pe langa Toulouse, era in exteriorul orasului in tot cazul, dar mai mult mi-a placut la Mac Donald's - ul din Romania, e mai frumos ! Si mananci mai bine, mai mult !
Toate acestea se intamplau in 1999.
Si ma gandeam la biata Maria, din emisiune, Smaranda, ce slabuta este, cum eram si eu candva, ma rog si in 2005, il am ca an - reper, pentru ca incepand din 2006, usurel, usurel am inceput sa ma ingras...
Dar grasa nu sunt nici acum, mi-e teama insa ca am mai pus ceva pe mine...
Da, sa fii la Paris singur(a), e cam greu ! Pentru ca hrana e scumpa si nu poti gati, in principiu nu prea cred ca ai voie la "gazda", adica cand stai cu chirie, chiar fara " gazda " langa tine...
Sa nu se afume bucataria...
Sunt si dezavantaje pentru ca tot acasa mananci mai bine...
Si asa, sa fac acum trecerea la primul documentar vizionat in seara aceasta :
Talent si Efort " Chef bucatar la Paris ", Trinitas TV :
Eroul nostru este un tanar de 28 de ani din Sighetul Marmatiei, Cristian George MIHALI, care a ajuns in strainatate si la Paris, prin sora lui, casatorita cu un portughez, " cumnatul Rui".
Tanarul a fost mai intai la Dublin, apoi a fost sau in Italia sau la un restaurant italian...
Dar sora lui l-a rugat sa il ajute pe " cumnat", adica pe sotul ei care avea sau lucra la un restaurant si care l-a luat sub aripa lui protectoare.
Tanarul si-a dat seama, mai demult, ca lui ii place sa gateasca....
Interesat de retete cum era, pana la urma a facut cariera de bucatar si acum a ajuns chef.
De 8 ani in Franta sau in strainatate, la restaurant cu al sau cumnat a ramas 3 ani.
Apoi a venit la Paris, la unul dintre restaurantele conduse de la distanta de un francez Sebastien Richard ( richard inseamna bogat/ bogatas ).
Acum s-a stabilit la un alt restaurant, unde totusi nu este de nivelul lui, caci a deprins bine bucataria...
Lucreaza la Bistroul " Le Comptoir des Catacombes" din arondismentul XIV al Parisului, unde ne si invita de altfel.
Specialitatea creata de el - nu as fi ghicit niciodata ce este dupa aspect - se numeste " La pomme de Madame Sima ", care a fost sotia unui domn si care....
Marul doamnei Sima e un mar, un fel de mar copt, ( sau fiert ? ) caramelizat, asortat cu bunatati, nu ni le spune pe toate, fiind secret, dar contine si niste piper din locul natal al Chefului , adica din Romania.
El apreciaza ca in viata ai nevoie de perseverenta, dorinta si ambitie pentru a te mentine.
Dupa ziua de munca, se relaxeaza in familie, intrucat sotia lui este cea mai buna " gospodareasa " si ii poate prepara orice fel de mancare si orice bunatate.
Iata, dupa niste ani petrecuti in Franta cum tanara a capatat un accent strain, nu l-as numi insa numaidecat frantuzesc, iar tanarul uita cuvintele si nu ii mai vin pe buze cuvintele romanesti, de pilda el spune " expozand " [ de la verbul a expune, expunand ]...
El a reprezentat Romania cu un stand foarte atractiv si frumos, desigur la un Targ avand in " centrul sau " " tema " Painii si a adus de acasa sau a facut dupa retete pur romanesti, paine impletita, paine din malai, si alte sortimente de paine, standul lui fiind foarte apreciat !!!!
Daca vreti sa vedeti emisiunile care sunt destul de scurte, le puteti vedea aici :
Chef bucatar la Paris : Cristian George Mihali
http://trinitas.tv/chef-bucatar-la-paris/
Maria Smaranda, artist român în capitala Franței
Despre mine : imi dau seama ca nu as putea, nu as fi putut sa stau asa singura in Paris, sau in alt loc, unde esti in trecere, adica unde nu esti acasa si nu ai casa ta stabila si solida.
Cu Roland m-am dus in Franta, dincolo de aspectul pe care il stiti, pentru ca ma ceruse de sotie si ne logodisem, insa el avea o casa a lui, si in care am gasit de toate, in plus el era bucatarul si era foarte gospodar si tot el aproviziona si cumpara.
Da, nu la fel ar fi stat poate lucrurile daca ramaneam acolo, el imi propusese sa fac CURSURI DE BUCATARIE, DE BUCATAR, sa invat sa gatesc !!!! ceea nu m-a entuziasmat atunci, si mai ales ca, daca tot era el bucatarul...
Insa nu poti cumpara si gati ca in Romania acasa la aragazul tau....
Am vazut ca in manastirile franceze din Franta se gateste solid, se gateste in cuptor, pe aragaz, ca in Romania, insa cred ca manastirile sunt o exceptie in Franta !!!!
E bine sa ai casa ta daca poti, sa ai lucrurile tale, radacinile tale....
Am vazut ca azi si la noi exista moda ca o camera sa fie mai mult goala, candva pentru o vreme mi-a placut si mie ideea aceasta.... desi nu am aplicat-o vreodata.
Insa prefer o casa solida cu o mobila traditionala, solida, pe cat e posibil, si cu covoare pe jos, cu perdele la ferestre, ideal si cu draperii ( noi nu am avut pentru ca tata estima ca ne cade galeria in cap, pentru ca o draperie e grea.... ) sau cu obloane, jaluzele exterioare care sa apere de vant si ploi.....
Covoare groase ( pe cat se poate ) pe jos, perdele, draperii, mobila, fete de masa, sau mileuri.... o casa traditionala.
Cred ca e cam greu sa traiesti asa, in trecere prin propria viata.
De aceea ma gandesc cu groaza la unii dintre cei care au trait in exil.
Dar au fost si exilati care au reusit, aproape sigur, sa isi cumpere case chiar, la plural, si sa isi amenajeze cum vor. Au fost si din acestia, nu ?
Pacat insa ca exilul tot exil se cheama.
Si e o tragedie, exilat inseamna o persoana care are neaparat nevoie sa isi paraseaca tara, in acest sens ma refer la " exilat "...
Desigur, nu mereu iti faci viata cum ai fi vrut...
M-am uitat zilele acestea la 43 de minute din filmul Le Père Goriot, un film din 1945, care are imaginea si chiar si sunetul mai clare decat acelasi film realizat mult mai recent, prin 2004, nu il pot vedea caci nu se aude bine si imaginea nu e buna, in el, in cel nou joaca Charles Aznavour, in rolul lui Pere Goriot...
Dar filmul din 1945 e foarte bine si e mai aproape de " aerul" operei lui Balzac mi se pare mie.
Am descarcat si cartea in pdf de pe bouquineux.com, si daca reusesc s-o atasez v-o trimit mai jos, dar iata link spre filmul care e pe youtube si spre carte, in tot cazul :
Le Père Goriot, Honoré de Balzac [ CARTE / LIVRE ]
file:///C:/Documents%20and%20Settings/Administrator.NONE1/My%20Documents/Downloads/Balzac-Le_Pere_Goriot.pdf
Le Père Goriot 1945 [ FILM ]
Ieri am citit din cartea ( in pdf ) CONTES DE NOEL, povestea cu titlul " La Noël du petit joueur de violon ", de Camille LEMONNIER, este ingrozitor de trista !!!!! Eroul, baietelul italian, " emigrat " din muntele sau unde traise cu familia sa, ultimul plecat de langa mama, nu are noroc, poate a ajuns in Belgia, dar acolo desi el stia ca oamenii sunt mai instariti decat in Italia, a murit de frig in noaptea de ajunul Craciunului ! Nimeni nu il primea, nimeni nu ii dadea un banut sau mancare...
In timp ce in Italia, cand coborau din munte ca cante din cimpoi, italienii le dadeau branza, dulciuri, si alte bunatati cantaretilor, sau " colindatorilor"....
Nu credeam ca oamenii pot / au putut fi atat de rai, sunt sigura ca ei au existat, pentru ca scriitorii se inspira din realitate cand isi creeaza personajul, si sunt sigura ca au ajuns in Iad de unde nu vor mai iesi....
Francesco e baietasul care canta la vioara si de care oamenii isi bat joc sau il gonesc...
Interesant ca fetitei bogatasului din oras i se face mila si ii da niste banuti din economiile ei, din pusculita ei.
Cu o zi inainte insa, de a-l si intalni pe Francesco, fetita ii trimisese un banut prin bona ei.
INsa bona a pastrat banutul pentru ea, gandind ca se va casatori cu fiul paracliserului, si fetitei i-a spus ca i-a dat banul asa cum i-a spus fetita, micutului Francesco, un copil, ca si fetita !!
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu