Bonjour à tous! Buna ziua ! 3 octobre /octombrie 2017
Sper sa va pot expedia acest mesaj, pentru ca de la ora 12h22 Yahoo france mi-a afisat Erreur 18 " Nicio conexiune internet " si inca " Nu putem lua legatura cu Inboxul sau Cutia dvs. de Receptie [ a emailurilor ] ! " " Nu putem incarca emailurile "
Pana la urma le puteau incarca, am vazut ce am primit azi, insa nu puteam deschide niciun email sa ii vad continutul, am fost nevoita sa inchid yahoo.france pentru un timp.
Yahoo ma sfatuieste sa caut in meniul Outils, OUTILS, pentru a diagnostica problemele de conexiune, insa eu oricat am cautat, un meniu OUTILS nu am gasit....
Am la contul de yahoofrance parametri, teme, si nu mai stiu ce, dar OUTILS nu am !!
Sau mai spune " Luati legatura cu Assistance...", dar unde gasesc eu rubrica Assistance yahoo, zau ca nu vad !!!
Acum am revenit pe email, insa nu am cutezat sa mai incerc sa imi deschid vreun e-mail primit, de frica ca iar dispare tot emailul si imi pun " placa " Will be right back ! Multumim pentru rabdare. Inginerii nostri lucreaza repede pentru a rezolva problema !!! "
Pentru ca disparea totul, la un moment dat, de pe ecran si deci nici sa scriu nu puteam !!!!
Ieri am primit acea Petitie de la Alexandra Maskova, ea se scuza ca trimite A DOUA OARA acest mesaj [ al ei ], si explica ca au avut un atac de retea si aceasta, in conditiile in care multe persoane vroiau sa semneze petitia pentru finantarea unui film Lupta pentru viata ! impotriva avortului, insa persoanele nu au reusit, din pricina acelui atac de retea IMPOTRIVA russian@citizengro.org....
Si eu ma gandeam sa va trimit azi Petitia Alexandrei Maskova de ieri sa o vedeti, normal, e toata in limba rusa, si exact atunci cand am vrut sa imi deschis un mesaj primit ( despre credinta, inainte de a va trimite Petitia cu pricina ) nu mi-a mai mers yahoo-ul France !!!!!
Am inceput ziua de azi, am terminat de fotografiat ultima parte a cartii Viata Sfantului Ignatie Briancianinov, si am de gand sa va trimit cele 55 de fisiere sau pagini fotografiate, odata cu care se termina si cartea aceasta, dar gasesc interesante reflectiile, gandurile si experienta de viaa prezentata in cartea sa, de Sfantul Ignatie !!!!
Nu am apucat deci sa va trimit ultima parte a cartii desi am fost harnicuta !
In casa e tare frig, astept cu caldura, sa ne dea caldura !!!!! la calorifere....
Este inconfortabil sa stai in frig toata ziua, si in baie e frig, norma, si apa calda nu vine cand deschizi robinetul.... o gasesc mereu rece pentru ca trebuie sa o lasi minute in sir pentru a veni calda si 20 de minute, unii spun si mai mult, ai mei folosesc apa rece si numai eu deschid la baie apa calda.... care e rece de cate ori ma spal pe maini....
Si noaptea adica e apa rece, la apa calda...
Ca eu ma tot scol noaptea sa merg la baie....
Dimineata la fel....
Si daca apoi vine apa calda, insa parca se evapora, dupa scurt timp iar vine apa rece, pe robinetul de apa calda.
Mama mea, vroiam sa va spun, a fost ieri la Biserica Romano-Catolica de la Drumul Taberei 39, sau 38, putin mai sus de Piata Moghioros, a spus ca " E asa liniste in Biserica aia ! Nu sunt cersetori.... nu te bate nimeni la cap... "
I-am spus sa cumpere si sa duca foi de scris, albe, frumoase, pentru ca eu dat Acatist si m-am mai dus pe la Biserica lor....si sa le lase acolo pe masuta panga statuia Sf Anton de Padova.... vazuse masuta, deci s-a uitat bine prin Biserica !
Mama spune despre - si e drept ca sunt - cersetorii care apar duminica la Biserica noastra din parohia noastra ortodoxa, ei apar la portita mica pe care o strajuiesc, cand intri sau iesi, ii gasesti in curte sau afara....
Mama spune : " Lui Silviu i-a spus unul ( sau una ) : " STITI, DVS, MI-ATI MAI DAT MIE BANI !!!", adica vroia sa ii mai dea Silviu bani si de data aceea....
Cand am iesit din Biserica in vara, si mie mi-a spus un domn in varsta, bine imbracat " sarut mana " dupa care mi-a cerut bani, parea din familia celor care vin la Portita sau in curte, si el se lipise de portita Bisericii, pe dinafara....
Un domn cu parul alb, parea inalt, dar sedea, nu stiu cum se srijinea de gard si parea ca sade, in fine, nu aveam bani, ca ii am foarte dramuiti.
Cineva odata i-ar fi spus unuia dintre cei care invariabil vin duminica sa cerseasca - sa se duca la munca, dar acesta a ras si i-a spus : " Ei, vezi sa nu ! "
Si atunci ????
Insa cred ca mama si de Olga fuge si pe Doamnele de pe bancute ea a spus ca nu le saluta, ca nu le da atentie....
Prefera sa mearga la Biserica Sf Parascheva din parohia Pr. Burlan la Piata Moghioros.
Noaptea trecuta, poate mama s-a rugat pentru mine ieri, eu stiu ? Rugaciunea unei mame pentru copilul sau e foarte puternica, lucru dovedit !!
Si ieri noapte m-am visat - se facea ca eram in Biserica SACRE COEUR din Bucuresti, care e a francezilor, oarecum socotita, cred, dar acolo se tin slujbe in mai multe limbi, si in franceza, e situata pentru mine departe, undeva in zona Arcul de Triumf- Aviatorilor, zona mare pentru mine si niciodata nu am fixat bine acele imprejurimi, ca sa le spun asa....
Deci poate Sacre Coeur o fi putin prin alta parte, dar tot in acel punct cardinal, spre Nord, Nordul Bucurestiului....
Eram in Biserica Sacre-Coeur care insa in interior ( nu am fost niciodata acolo in realitate, dar pe internet gasisem niste fotografii ale bisericii ) era pictata cu peretii roz deschis si cu litere argintii mari, scria ceva pe peretele usii....
Eram sanatoasa, tanara, desi nu aratam cum sunt eu, mie mi s-a parut ca eram mai urata decat sunt eu, e si o chestiune de gust, aveam parul nebru tuns rotund, scurt, ochii negri si pielea alba si purtam cizme cu tocuri inalte si subtiri pe care mergeam sigura pe mine si foarte sanatoasa, adica nu ma dureau articulatiile si nici inima....
M-am gandit ca poate ma vindeca Dumnezeu pe care il rog la culcare in fiecare noapte inainte sa adorm !!!
Zambeam, eram multumita, purtam un fas/ haina din materialul numit " piele de piersica " de culoare rosie, un rosu spre visina si cred ca aveam o fusta roz pe dedesubt, si cizmele inalte, pana spre genunchi, negre, si aveam genunchiere din lana alba tricotata...
Cu parul neted, lins, eu il am ondulat bine, negru, lucios, natural, cu ochii negri mari, si zambind larg, cu pielea alba, eu nu eram eu cea din realitate, dar stiam in vis ca eu sunt, desi aveam alt aspect !
Apoi le vorbeam oamenilor, erau cativa in sala aceea, care era interiorul Bisericii Sacre-Coeur din Bucuresti, nu stiu ce le spuneam, ceva de bine si zambeam.
Dupa aceea m-am visat, cum ar veni la Universitate in centrul Bucurestiului, intr-o incapere destul de mare, parca ar fi fost o resedinta Episcopala sau o Manastire, undeva ma aflam la etajul cladirii, de acolo pe fereastra vedeam panorama orasului, Universitatii,cladirea se afla cum ar veni vis-a-vis de cladirea Universitatii si de acolo vedeam frumos, dar Bucurestiul era parca un altul, MULT MAI MARE, DE DIMENSIUNI MAI MARI, CERUL MAI ALBASTRU DE CUM ESTE IN MOD OBISNUIT, si ceva, o statuie alba, ceva, ca de fildes era undeva in zona statuilor de la Universitate care sunt sau care au fost... cele pe cal....
Orasul deci, zona aceea din fata cladirii Universitatii unde sunt statiile RATB de troleibuze, unde se aflau domnitorii pe cal, era o zona de mari dimensiuni, nu asa " mica " cum e in realitate, se vedea superb, ca si cum eram intr-o capitala occidentala, gen Viena....
Ma aflam intr-o incapere si in fata mea un calugar imbracat in haina alba, alb spre usor spre galbui, lunga, larga, si cine era calugarul care imi vorbea ?
Era judecatorul Dan LUPASCU, fostul judecator si vice-presedinte al Judecatoriei Sector 5 apoi presedintele Tribunalului Bucuresti si apoi presedintele Curtii de Apel Bucuresti !!! pe care l-am cunoscut, la el am fost de vreo 2 ori in audienta, cand era la Tribunal presedinte....
Acum era calugar si eu MA MINUNAM, si pe fata, mai jos, pe obraz undeva mai jos spre gura, pe langa gura AVEA O CICATRICE LARGA, DESTUL DE LUNGA, PRONUNTATA, mare !!!!El imi vorbea prietenos, tot in stilul sau sobru si solemn, distant, cum imi vorbise in realitate cand ma aflam la el in Audienta in cabinetul sau, insa acum era prietenos, desi fata, chipul ii erau sobre, nu stiu exact ce imi spunea, dar era in picioare, inalt, in fata mea, cu fata la mine si imi vorbea frumos, cred ca vroia sa imi spuna ca el mi-a fost prieten si eu nu am inteles ( pentru ca eu nu il cred prietenos pe jud. Dan Lupascu nicidecum.... nu cred adica ca mi-a vrut binele sa fiu mai precisa ) , apoi mi-a spus sa ma uit pe geam, eu chiar eram langa geam, acesta fiind in dreapta mea, dar eu ma uitam la interlocutorul meu, Dan LUpascu...
I-am urmat indemnul si mi-am indreptat fata si corpul spre fereastra, si atunci am vazut ca fereastra era foarte lunga, larga, mare, mare de tot, desi ne aflam credeam eu intr-o cladire veche, care nu are ferestre mari si largi, nu atat de mari si nu atat de largi...
Si m-am uitat pe geam si era un cer asa frumos de albastru cum inrealitate nu am vazut niciunde pe Pamant, acea nuanta de albastru parca nu o intalnesti pe pamant, vedeam statuile, de fapt nu le vedeam, vedeam jos, cladirea Universitatii, in fata mea si jos, in fata cladirii, unde este exact statia de troleibuz 90, 91, 336, era un spatiu mare, parea populat, viu, insa nu vedeam oamenii, si undeva langa Universitate ar fi fost ceva, ca o statuie alba, culoarea spre albul fildesului, nu stiu ce putea reprezenta, parca un cerc, un oval, dar se vedea , se desprindea pe fundalul acelui tablou...
Calugarul in haina lui, rasa lui lunga, alba, tot alb culoarea fildesului, larga, ampla, dar dreapta, Dan Lupascu cu o cicatrice mare si adanca pe obraz, in partea de jos, paralela oarecum cu gura, imi vorbea si vorbindu-mi parca vroia sa imi spuna ca lui ii datorez faptul ca vad pe fereastra acel peisaj frumos din fata cladirii Universitatii, ca si cum el l-ar fi creat pentru mine, deci el vroia sa imi spuna ca mi-a facut un mare bine, sau ce a facut [ peisajul ] a facut pentru mine, sau faptul ca mi-a dat posibilitatea sa fiu unde ma aflam si sa vad acel peisaj !!!!
Si m-am trezit, am mai visat ceva, insa am uitat, dar in mod sigur am mai visat ceva....
Si acum revenind la realitate :
IN fotografiile de familie trimise ieri catre voi, in poza unde sunt 2 tineri, in picioare, in costum, da, cred ca l-am recunoscut bine, am descifrat azi 2 cuvinte " Valerii si Serghei ", din pacate nu descifrez si celelalte cuvinte, nu inteleg scrisul de mana cu litere chirilice, eu de abia daca il inteleg cu litere de tipar, sau ' stas "..
Ceea ce inseamna ca in poza sunt fratii Serghei si Valerii Markov din Chisinau, ei s-au despartit la un moment dat, pentru ca Serghei a plecat la Moscova cu tatal lui, iar fratele sau a ramas in Chisinau cu mama lui, a lor.
Poza in partea de jos, in stanga are o data din anul 1952, din decembrie mi se pare.
Ma intreb si eu cum de l-am recunoscut ieri !
Pentru ca am luat pozele, rapid, rapid le-am vazut, am dat poza dupa poza, si le-am pus inapoi in cutia lor, sa nu vina tata in camera sa ma vada cu ele...
Cand peste cateva ore le-am scos din cutie, pe rand, sa le fotografiez, atunci mi-a retinut atentia poza in care apar Valerii si Serghei, ochii, zambetul, fata lui Serghei, dar nu avea nasul lui.....
Eu nu l-am vazut niciodata pe Serghei Markov, sau asa cred, nu din cate stiu eu.... nu a venit la noi la Bucuresti niciodata, acasa.
In mod ciudat in oras, si pe strada, si odata la poarta Palatului de Justitie de peste drum de Biserica Domnita Balasa l-am vazut, pot spune pe Serghei, sau asa mi s-a parut mie...care Serghei ?
Va explic acum :
In casa la noi o singura data a aparut o poza cu Serghei Markov din Moscova, prin mai 1988 cand la noi acasa a telefonat Serghei sa anunte, - pentru mine asta a fost asa, hodoronc-tronc ! - sa vin 3 colegi de-ai sai la un seminar in Bulgaria, de Stiinta si vor sta cateva ore la Bucuresti, au legatura cu trenul de noapte spre Sofia, deci tata s-a dus la Otopeni la aeroport sa ii intampine pe colegii lui Serghei si i-a adus la noi acasa, am stat la masa si spre seara tata i-a condus la Gara de Nord, i-a urcat in tren spre Sofia....
Un profesor universitr, cam la 60 de ani si ceva, scund, bine legat, si apoi erau Igor Kovaliev sau Kovaliov - acesta precis e KGB-istul mi-am spus cand l-am vazut, si precis asa si era, era, el le asigura paza, a treia persoana era un barbat rus inalt, cam la 50 si ceva de ani, cu studii superioare, il chema IUrii si nu mai stiu cum, ca mi-a lasat numarul lui de telefon si acolo a scris cred numele de familie, dar cine sa inteleaga ?
Toti erau ingineri.
Cand au intrat in casa, Igor- DECI EU IN CLIPA AIA II VEDEAM PRIMA OARA PE TOTI TREI - Igor s-a postat in fata mea, eram in jurul mesei din sufragerie, era pusa masa, de mama, IGOR MI-A PUS FRONTAL IN FATA OCHILOR POZA UNUI BARBAT CU OCHI NEGRI, ZAMBITORI, CU CALVITIE, CU FRUNTEA MARE, LATA, cu un un chip optimist, zambitor, scund parea barbatul, desi ii vedeam numai capul parca SI M-A INTREBAT , adica eu nu intelegeam dar ma intreba : CINE E, IL CUNOSTI ???
Eu am zambit, pentru ca stiam cine este !
Cu o zi inainte stersesem praful in sufragerie, deschisesem si usile bibliotecii unde se pune praf, la tata, si m-am uitat curioasa, se mai e nou din dulapul lui tata, si am dat peste O FOTOGRAFIE IDENTICA CU CEA DIN MANA LUI IGOR, pe spatele ei scria SERGHEI MARKOV.
Asa incat eu sigura pe mine, zambind, AM SPUS, AM DAT DIN CAP : "DA, E UNCHIUL SERGHEI !!!!"
Abia peste ani, si de cand v-am mai povestit intamplarea, mi-am pus intrebarea IN ACEA CLIPA PARINTII MEI CE OR FI CREZUT DESPRE MINE, NU VOR FI FOST MIRATI DE RASPUNSUL MEU ?
Ca tata ascundea de mine poza lui Serghei si nu mi-o aratase !!!!
Am impresia totusi, ca cel mai mult A RAMAS TOTUSI SI MULTUMIT SI PERPLEX, INSUSI IGOR KOVALIOV, DE RASPUNSUL MEU PROMPT SI SIGUR SI MULTUMIT !!!
Abia dupa aceea Igor s-a asezat la masa...
Imi venea sa rad putin in sinea mea, sa il intreb : " Ce e mai, tanar frumos, daca esti KGB-ist crezi ca oamenii care nu sunt nu au creier ??? "
"Ba au, Igore oamenii creier si daca nu sunt in KGB !"
S-a asezat Igor in capul mesei, foarte tanar, avea insa si nepoti, si numai varsta de 35 de ani !!!!
Capul rotund, calvitie, parul blond- cu tenta de blond roscat, ochii rotunzi si foarte albastri, nasul rotund si deloc lung, fara sa fie carn, bine legat, muschiulos, si-a facut flotarile pe covor inainte sa plece la gara de Nord, cu camasa bleu deschis si costum gri impecabil, trebuie sa recunosc chiar arata impecabil....
Pielea alba , fata rotunda, plinut, cu mushiuleti si carnita pe el....
Si v-am povestit, sa vad daca trimit acum emailul...
Poza lui Serghei a mai ramas din 1988 niste ani cred, un timp, in casa la noi, tata o mutase in alt loc, dar eu o gasisem, cand stergeam praful ma mai uitam la ea, dupa alti ani a disparut insa....
Acum nu mai este, sau poate e ascunsa in alta parte.
desi nu cred.
Igor si-a luat poza lui Serghei, a sa, cu care venise el, cu sine, nu ne-a lasat-o noua.
Cand au sosit la aeroportul din Otopeni, mai 1988, zi calda de vara, exact de vara, copacii infrunziti, verzi, frumos, o zi minunata, 1 mai....
Tata se speriase, ca il aresteaza Ceausescu care NU II SUPORTA PE RUSI, ca ce cauta el la aeroport, pentru ca nu avea nimeni voie cu strainii, si la Otopeni ce sa cauti ?
I-a asteptat tata pe colegii lui Serghei, au aparut, cu Igor in frunte, Igor umbla ca la el acasa, in Rusia, nu avea el treaba, IGOR CAND AU APARUT CEI TREI IN SALA UNDE DEJA II ASTEAPTA CEI LA CARE AU VENIT, AVEA IN MANA IN FATA LUI, FOTOGRAFIA LUI TATA !
Eu asa am inteles, fotografia lui tata... oricum o fotografie, sau a lui serghei sau a lui tata...
CAND A VAZUT TATA, SI IGOR SPUNEA SUS SI TARE ( fara sa il intrebe nimeni nimic ) :"NICOLAE MARCOV, NICOLAE MARCOV"- adica anunta ca il cauta pe Nicolae Marcov, ca el ii asteapta, tatal meu adica !
Tatal meu SA INTRE IN PAMANT SI NU ALTA !!!!
Iata deosebiri de tari, state, popoare, conduceri, guverne, oameni, mentalitati, personalitati, etc.
Si tata care s-ar fi imbracat bietul incognito daca putea si vroia sa fie discret !!!
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu