Bonjour à tous! Buna ziua tuturor!!! marti mardi 14 novembre 2017
Am sa va spun putin - pentru ca mai mult nu am de spus - cum a decurs ziua mea de nastere, pe 12 noiembrie 2017.
Mai intai am sa le multumesc prietenilor, colegilor care mi-au urat " La multi ani " pe pagina de facebook, nu am avut timp sa le raspund tuturor, am gasit o alta " serie " de urari astazi, dar voi raspunde fiecaruia in parte !
Asa, la prima vedere, ca o remarca, de la an la an imi ureaza La multi ani pe Facebook persoane care nu ma cunosc deloc, cum se numesc ele " prieteni virtuali", in schimb imi ureaza tot mai putini dintre cei care m-au cunoscut si ma cunosc, si ma refer anume la cei care in anii trecuti mi-au urat " la multi ani ! ".
Este o constatare numai.
Am si colegi fideli, un exemplu este Sorin Silviu Udubasa, caruia i s-a alaturat Marius Laurentiu Dumitru, amandoi colegii mei de clasa din anii de liceu.
Sorin Udubasa negresit ureaza la multi ani si de zilele onomastice tuturor.
Acasa, mama a cumparat un mini-tort " Diplomat " cu fructe, mic, cam de patru portii mai serioase, si noi suntem patru persoane in familie.
In schimb desi o intrebam - vazand tortul in frigider - daca " Ai cumparat tort ? " - mi-a spus pana si cand am desfacut pe masa tortul : " Nu am cumparat. Ce tort ? Nu stiu ce e acolo ! "
Are un stil de a-ti " face " ziua !
Incepuse putin si cu o zi inainte, dar in fine, nu voi povesti acum, mai ales ca a incetat.
Am comandat o icoana pentru ziua mea de nastere, pe care o vazusem si o vroiam de mai multe luni de zile.
De la SfinteleIcoane.ro.
Acum asteptam sa soseasca icoana, am comandat-o vinerea trecuta, deci cu 2 zile inainte de 12 noiembrie 2017, pe 13 noiembrie 2017 pagina sfinteleicoane.ro mi-a trimis e-mail si mi-a confirmat comanda, apoi ieri am primit 2 emailuri de la ei, cum ca a fost expediata deja.
Desi emailul mai nou , la 16h20 primit ma anunta ca in 2-3 zile lucratoare mi se va livra comanda, un alt e-mail primit la 16h15 ma anunta ca a fost expediata [ deja ] comanda mea !!
Este vorba de o icoana sarbatorita pe 26 decembrie in fiecare an, mai exact de reprezentarea Soborului Sfintei Fecioare Maria, intotdeauna are loc imediat, a doua zi dupa Craciun ( 25 dec. ), icoana mi se pare mai frumoasa, parca are un " plus" , parca e mai reusita, mai duioasa, mai frumoasa, ca de Poveste Frumoasa, si tine loc de icoana Nasterea Domnului, nu ca nu as vrea si icoana aceea, dar mi se pare mai completa chiar, aceasta....
In Soborul Fecioarei Maria Nascatoarea de Dumnezeu apar Ingerii sus, pe / in Cer anuntand Nasterea Pruncului Iisus, jos, in partea de jos sunt Fecioara Maria tinand in brate Pruncusorul Nou-Nascut, pe Iisus si in fata lor se inclina cei trei Regi Magi veniti cu darurile...Sfantul Iosif este si el langa Fecioara Maria, iar in spatele lui cred ca vedem un Pastor, pentru ca si Pastorii sau Ciobanii au venit sa I se inchine Pruncului in Ieslea in care S-a nascut El, Domnul Nostru.
In partea cea mai jos, icoana ne " anunta " ca Soborul Maicii Domnului este in ziua de 26 decembrie.
Mai exista o varianta a icoanei, in care culorile, desi frumoase, nu mi-au placut asa de mult precum Cerul albastru inchis, mi-a placut acel Albastru si Ingerii care Il anuntau pe Iisus si culorile sunt parca mai placute in icoana comandata de mine ; in varianta a 2-a care exista, a aceleiasi icoane, pe icoana scrie in limba greaca.
( La care eu ma uit... ca mâta in calendar, cel mai adesea ).
Asa, in varianta aleasa de mine scrie in romaneste pe icoana si am sa v-o arat imediat.
Am copiat-o de pe site-ul sfinteleicoane.ro
Sambata trecuta, cu o zi inainte de ziua mea de nastere, tata a plecat sa-si faca plimbarea matinala, ziua in care isi vede prietenii.
Duminica insa, a doua zi, a " disparut" cu mama, au plecat impreuna, desi cred ca dupa aceea drumurile lor s-au despartit, iar tata a sosit acasa inaintea mamei.
In timp ce era plecat a sunat la telefonul fix cineva...
Silviu nu raspundea, eu ma gandeam ca poate o fi Cornelia Stanescu dar aveam asa o banuiala ( confirmata mai apoi, adica cum am banuit, asa a fost ) ca " de acum " Cornelia o suna pe mama direct pe mobilul mamei !!!!
Si asa este.
Mi-a confirmat chiar mama.
" Sa nu-l scoale pe Silviu dimineata !", si cand a sunat Cornelia pe 13 noiembrie 2017, mai intai desigur a raspuns mama, in bucatarie, unde sta ea toata ziulica cand nu citeste in fotoliul din sufragerie...
Vine mama in sufragerie, ii intinde mobilul lui tata care nu intelegea ce doreste de la el si o aud pe mama, ferma, pe un ton de ordin ( ca tot nu pricepea bietul tata ) : " VORBESTE ! [ mai ! ] "
Era Cornelia Stanescu, si pe tata l-am auzit ca ii spune sa dea telefon pe fix.
Era ora pranzului, sau ora pranzului trecuta, si eu am facut remarca : " Da, sigur, sa nu il trezeasca pe Silviu la pranz, cand Silviu e treaz, uite-l ! "
Este clar ca mama nu vrea sa vorbeasca cu mine Cornelia.
Dar nu v-am spus cine a sunat, a fost o surpriza !
Raspund - eram doar cu Silviu acasa - si era un domn care il cauta pe tata.
Cand am raspuns, dupa felul in care a spus " alo ", dupa voce, mi-am spus in sinea mea : " Ia te uita, acesta e sigur Caius Dragomir !!! ", dar vocea imediat dupa aceea si-a schimbat timbrul, desi vorbea cu putina dificultate, calm si m-a anuntat : " Ma numesc Dinu Liviu..." si mi-am amintit ca dl Dinu Liviu era un coleg [ profesor ] al tatalui meu de la facultatea de Matematica.
Tata nu era acasa, l-am intrebat daca vrea sa imi lase numarul de telefon sa il sune tata, numai daca vrea, si in caz ca tata nu are numarul dumnealui.
Apoi, cum necum am inceput sa vorbim, pentru ca, sa vedeti :
Dintr-o data imi spune : " Si o mare urare de La multi ani ! pentru azi !"
Eu, mirata, intreb : " Dar iertati-mi intrebarea, de unde stiati ??? "
Raspunsul a fost cel mai " tare " : " PAI CUM SA NU STIU, CAND E DITAMAI BLOGUL ??? "
Si, adaugand " peste care am dat intamplator..."
In continuare, dl profesor Dinu Liviu mi-a explicat ca s-a amuzat si radea singur citind cele scrise de mine, cu umor ( a simtit ca scriu cu umor anumite lucruri ), pe blogul meu.
Mi-a spus ca il recunoaste pe tata din descrierile mele, " Acesta este colegul meu de facultate pe care IL IUBESC MULT, COLEGUL MEU NICOLAE MARCOV !!! "
Si a spus, si-a afirmat iubirea pentru tata inclusiv prin mladierea vocii, traia acel sentiment de bucurie pe care un om il are cand apreciaza sau iubeste alt om.
Mi-a spus chiar ca scriu si scriind unele lucruri sunt spuse cu sclipiri de geniu !
In sfarsit, mi-a spus ca radea singur citind, cand am scris ca " Tata tacea..."
Cand s-a intors tata acasa i-am dat numerele de telefon sa isi sune colegul, insa tata in timp ce se pregatea sa ii telefoneze, cred ca tot dl Dinu Liviu a sunat primul.
Pana la urma au stat putin de vorba la telefon.
In timp ce imi vorbea, mi s-a parut ca dl Dinu Liviu are si ceva din " stilul" de a vorbi al dr. Aurel Romila, insa fara sa aiba si vocea, timbrul vocii aceluia.
Umor are si domnul profesor Dinu Liviu, cand l-am intrebat de numarul de telefon fix (tata, neavand mobil nu suna pe mobil ) mi-a spus : " Stati...sa imi incordez eu muschii...."
" sa imi amintesc..."
Mi-a explicat si mi-am dat seama, pentru ca mi-a dat numarul sau de mobil, imediat, si i-a fost mai usor asa, - ca nu prea mai utilizeaza fixul, azi toata lumea vorbind pe mobil....
Poate si pentru ca i-am explicat ca tata nu e acasa, pentru ca a plecat cu mama si isi face plimbarea, pentru a lua aer si a face exercitiu necesar sanatatii...
In fapt, nu stiam unde a plecat tata si nici nu i-am vazut pe parinti iesind pe usa impreuna...dar au disparut cam odata de acasa....
M-am gandit initial ca mama poate imi va cumpara trei crizanteme cum procedeaza ea in unii ani, de ziua mea de nastere.
M-am gandit ca poate tata s-a dus cu ea la piata sa cumpere flori.
Cred ca de aceea profesorul mi-a spus " Stati...sa imi incordez eu muschii... sa imi aduc aminte... "
Insa cu o zi inainte de ziua mea am avut tensiunea arteriala cam mare, la un moment dat tata mi-a luat tensiunea de doua ori, imediat, o masuratoare dupa alta, cu tensiometrul lui care are bateriile cam descarcate... si au rezultat doua seturi de valori cam diferite, in decurs de cateva secunde... aveam insa tensiunea cam mare pentru mine.
Insa de ziua mea a fost rau de tot.... pana si tata s-a gandit ca poate va fi necesar sa cheme Salvarea la mine....
De cateva zile aveam ameteala, usoara, insa neplacuta, si incepuse sa ma doara capul.
De ziua mea durerea de cap a crescut pana cand seara - cu greu am raspuns pe FB urarilor ce mi s-au facut, apoi am inchis PC-ul caci mi se facuse rau - durerea a fost asa intensa, ascutita, si mi se facuse greata, stare de voma....
M-am intins pe pat, nu puteam nici sa citesc, nici vorba.
Lumina insa nu ma deranja si capul ma durea incepand cu orbitele, fruntea, zona parietala, insa nu ma durea si nici acum nu ma doare in zona occipitala, adica la ceafa, la spate.
Si e bine asa, caci la ceafa, zona occipitala e legata de VEDERE.
Cand ai meningita, daca ai, tot zona occipitala, din cate stiam eu, doare prima.
Si nu suporti lumina.
Eu suportam lumina foarte bine.
Ma " blegisem", simteam ca lesin aproape.
I-am spus mamei ca nu ma simt bine, dar ca un fapt " divers" ii spun de ani de zile si nu ma crede, deci nu m-a crezut nici duminica trecuta.
de bine ce i-am spus a inchis usa la hol, intre camere si eu ii spuneam ca mi-e rau, si am insistat sa lase deschisa usa, poate strig dupa ea, dupa ajutor....
Cu greu, a consimtit.
Mai tarziu m-am dus pana in dormitor unde erau ai mei si le-am spus ca ma simt rau de tot.
Tata a venit dupa cateva minute la mine, la pat.
Silviu era la serviciu.
Se lasase noaptea.
A stat tata cu mine, a venit cu tensiometrul, dar degeaba, i se descarcasera bateriile si nu a rezultat nicio valoare a tensiunii.
Ieri mi-a luat insa tensiunea cu vechile baterii, care, se pare, erau ceva mai incarcate.
Mi se lasa bratul moale, moale, parca eram lesinata... mi-era si ciuda, cum imi este cand vad ca ma lasa sanatatea, imi venea si sa plang, dar de cat am plans, nu mai am lacrimi, ceea ce nu inseamna ca nu disperasem !
Tata " Si tu esti prea sperioasa !!!! "
MI-era greata, rau de tot.
In picioare nu puteam sta, si durerea de cap devenea intensa, ascutita, insuportabila.
Trebuia sa stau in pat, intinsa, mai tarziu, am reusit sa adorm si in somn durerea a mai cedat.
dar cand ma trezeam revenea imediat.
Asa a fost si a doua zi.
Abia pe la 17h30 , deci seara, ca acum e si intuneric bezna la ora aceasta, am reusit sa ma dau jos din pat si sa deschid computerul.
Initial pentru ca asteptam veste de la sfinteleicoane daca au trimis comanda.
Mama m-a tot intrebat toata ziua cand vine icoana, caci eu bolnava, am rugat-o pe ea s-o primeasca....
O rugasem oricum, pentru ca ii trecusem ei numele la adresa noastra, a ei ( ca tot zice ca e casa ei ), si desi nu a vrut, pana la urma a acceptat.
A ramas acasa, e drept, ea care pleaca la cumparaturi si pe unde mai pleaca in cursul zilei.
A lipsit putin si l-a lasat pe tata de veghe.
Si asa, vrand sa vad daca am primit veste despre sosirea icoanei, am deschis computerul.
L-am auzit pe tata in dormitor, pana sa vina la mine la pat in sufragerie, ca ii spunea mamei pe un ton ( adica tu nu intelegi, draga ! ) : " Magda, ARE PROBLEME CU INIMA !"
A inceput tata sa inteleaga, cate ceva.... daca a venit el la mine !
Si ma uitam la noi doi, imi ziceam in sinea mea " Astia doi, mama si Silviu ne ingroapa si mama ridica din umeri si rade ! "
Pentru ca tata nu merge si nu se tine foarte bine infipt in pamant pe picioare, e fragil, tata nu trebuie nici atins, se dezechilibreaza pentru ca nu sta prea echilibrat, prea solid pe picioare.... !
Si asa, amarat ( ca un ranit de razboi ) a venit la patul meu, s-a asezat pe marginea patului si a ramas cu mine vreo 20, nu stiu daca 30 de minute.
Dupa care a spus ca i s-a facut somn, a inceput sa imi arate in picioare ca e viteaz, ' forte " - CA SA MA INCURAJEZE - e atat de slab, si isi ridicase bratele ca Popeye Marinarul care manca spanac si era puternic, sa imi explice ca ma pot baza pe el !!!!
Ti se rupea sufletul daca il vedeai, slab, slab cum e azi, nu mai are nici muschi, cu bratele slabe....
Mama in dormitor citea pe marginea patului ei, la veioza ( da, recunosc i-ar trebui un pat nou, asa este, insa ideea e ca nu se deranja ea... )
Tata m-a intrebat unde am cartea de identitate.
I-am spus.
" Tocmai acum ti s-a facut rau, cand te-a felicitat si DINU ??? " - ma intreaba tata.
In sfarsit, abia ieri seara ( pe 13 nov. 2017 seara ), pe la 18h45 au sosit la noi Negoescu, administratorul blocului si dl Dinu, un domn care, acesta, este instalator si locuieste ca si Negoescu in blocul vecin, in R 5.
Pentru ca mama ii chemase de vreo, poate chiar de 2 zile...
De mai multe zile avem 2 pete ude, ude in baie, altele decat cele de la inundatia de acum cativa ani, nu multi.
L-am auzit pe Negoescu, mai putin pe dl Dinu.
Apoi am auzit sus, la etaj - ziceai ca e la noi in baie - zgomot de ustensile, dl Dinu s-a dus la etajul 3 la baie, precis, sa vada ce s-a defectat.
Pe Negoescu eu nu il plac, si am mai explicat de ce :
In primavara 2000 cand lucram traduceri pentru o doamna din Franta, Gisele Nadalin, pe care am cunoscut-o atunci prin fostul meu prieten Bruno Lavail, el ma rugase daca pot traduce ceva pentru cineva... am acceptat cu rezerva ca ma straduiesc, dar nu am mai tradus, era si vorba de Finante, si nu stiu daca voi reusi.
Am reusit, si apoi am mai capatat niste traduceri.
Eram platita foarte bine, recunosc, la nivelul Uniunii Europene, si mult peste nivelul traducatorilor care sunt romani si traduc in Romania.
Am precizat asa, desi si eu sunt romanca, ca sa fiu inteleasa : traducerile celor care lucrau pentru UE erau platite mult peste, cetatenilor romani, decat romanilor din Romania care traduc in limbai straine, in Romania si sunt platiti tot aici in Romania.
De aceea, cand acum catva timp am citit niste articole ale traducatorilor nostri si am vazut ce onorarii sunt, cat se plateste o pagina de carte, desi exista si onorarii mai ridicate putin, acelea insa foarte rare.... toate preturile de aici sunt mici.
Sunt chiar mici.
Si, intr-o zi frumoasa, predasem o traducere, m-am dus acasa la dna Nadalin in str. Episcopiei ( imobilul din stanga cladirii Ateneului Roman, cand esti cu fata la Ateneu, e un imobil de locuinte aflat in fapt peste drum de imobilul imediat din stanga Ateneului, la parter exista si un Bistro, strada duce " in sus " la statia RATB de la fostul magazin " Eva " )
M-am intors acasa, sau dusesem traducerea, sau daca nu , la putin timp dupa aceea, m-am dus in oras sa imi cumpar ceva, nu mai stiu, dar a fost cu acea ocazie... iesirea mea.
Cobor din lift la noi la etajul 2 si in usa din stanga liftului, a apartamentului vecinului Eugen Boanta, erau Negoescu cel tanar si cam scund, cu ochelari de vedere cu lentile fumurii, de obicei asa le are, si [ astazi raposatul ] + inginer Stroescu, care era, fie presedintele Asociatiei de Proprietari , fie in comitetul de bloc.
Stroescu locuia pe scara B, opusa scarii noastre A. La scurt timp dupa aceea a decedat.
L-am auzit pe Negoescu, eu coboram din lift si i-am salutat, cred ca nu mi-au raspuns si ma vazusera caci eram la 2 pasi de ei sau mai putin chiar, cat e distanta de la ascensor, la apartamentul de langa ghena de gunoi, al dlui Boanta...
Negoescu se uita la vecinul Boanta si il intreaba : " Ce facem cu fata asta , ca umbla cu barbati ? "
Uite, vezi cum incep sa uit, dar ca a spus acest lucru nu uit.
Nu mai stiu daca a spus numai ca " umbla cu barbati " sau / si / ca , " castiga, pentru ca umbla cu barbati " !!!!
Va dati seama, nu ? !
Eu am ramas perplexa.
Cu mine oricum nu vorbea.
Boanta e un om in varsta, nu putea fi vorba de alta persoana, decat de mine, caci Boanta acesta nu are vizite, relatii, sta continuu acasa sau mai pleca la tara, vara.
Ieri seara acum :
13 noiembrie 2017 :
Mama ii invita in casa pe Negoescu si dl Dinu.
Dupa ce s-a scuzat ca e cam deranj la noi, nu e deranj, dar nu mai avem unde sa punem lucrurile.
Desigur, apartamentul nostru trebuie renovat, dar nu " vad " cand se va intampla asta.
Ii conduce in baie, il aud pe Negoescu ca o intreba unde a pata de apa...
Au vorbit putin, mama i-a aratat.
Apoi o aud pe mama ca spune " Ea sta acasa ! Nu lucreaza !"
Dupa plecarea celor 2 domni, mama, pe care am intrebat-o daca Negoescu a intrebat-o despre mine ceva, a negat, mi-a spus ca nici nu ma stie, ca nu a intrebat de mine, ca ce sa aiba el cu mine, etc.
Eu i-am spus " Ai spus ca sta acasa, nu lucreaza ", iar mama a negat ferm.
Nu a spus ea asa ceva, iar Negoescu nu a intrebat nimic de mine, nici nu ma stie !
In urma cu niste ani insa, veneam acasa, seara si la usa blocului un domn repara broasca usii de la bloc, au trecut niste ani de atunci, totusi... si Negoescu langa domnul lacatus.
Ma vede si - ca sa vedeti ca desi nu prea m-a vazut el pe mine la fata ma stie insa foarte bine ! - ma intreaba daca am cheie de la bloc si nu mai stiu ce m-a intrebat.
Negoescu a mai venit la noi in ultimii ani, cand m-a vazut si l-am vazut, pare foarte multumit de el cand ma vede, eram in dormitor la computer la birou, si au intrat atunci un domn, dl Miu care venise sa programeze ziua cand isi va lua echipa si va veni sa monteze la calorifere repartitoare ( lucru care nu s-a mai intamplat niciodata ), si desigur, Negoescu.
De cand l-am auzit pe Negoescu cum vorbeste despre mine, ca sa nu mai spun ce draci avea mama pe mine in acea perioada, de altfel in 2003 m-a si reclamat la psihiatrie mama, eu stiu ca mama m-a reclamat pentru ca nu ma suporta si continuu, vesnic imi reproseaza fel de fel, cam totul, viata mea o supara si are de reprosat....
De atunci eu nu mai pot sa-l numesc " domn " pe acest individ, care e administratorul blocului nostru R 4, desi el locuieste in R 5, bloc vecin.
Cu privire la documentarele despre care ieri seara v-am scris :
In filmul despre curatenia si igiena la Versailles :
Eu v-am infatisat pe scurt tema filmului si ma grabeam sa plec in camera cealalta...
Vroiam sa spun ca aristocratii isi albeau fata cu " Blanc de Céruse " care era carbonatul de plumb.
Despre aceasta substanta am gasit si ales 3 articole, se utiliza in cosmetica mai ales, dar si pictorii il utilizau si chiar lemnul caselor se vopsea cu Blanc de Céruse.
Era toxic, si totusi folosit.
Provoca riduri, adanci, si inainte de vreme.
Provoca boli de ochi, de piept....
Aristocratii insa isi albeau fata cu el, era astringent.
Se folosea si fardul, rosu, acesta era in functie de ocazie, nuanta de rosu era in functie de ocazie, scrie intr-unul din articolele pe care vi le atasez.
Si fardul era nociv.
Aromele, parfumurile folosite, am spus ca se schimbau zilnic.
Nu mi-a venit sa cred si de aceea nu v-am scris, era utilizat parfumul de
civette,
civette inseamna tot in franceza = ciboulette, iar in romana inseamna arpagic !
Copiii mici imbaiati chiar cu apa, se inveleau apoi in solzi, eu am scris cochilii, dar imi amintesc ca in film au spus solzi, in fapt e cam acelasi lucru cred, si poate fi acelasi lucru...
Solzi/ cochilii de stridii, asta, daca am auzit bine.
Daca aud bine, inteleg, cu putine exceptii.
Stridia e invelita ca si scoica intr-o cochilie, si fiecare parte a cochiliei se mai numeste si " écaille", cuvantul folosit in fimul despre Versailles.
écaille inseamna solz, mai inseamna carapace de broasca testoasa, mai inseamna " baga", si inca mai inseamna valva de scoica, si inca coscoveala ( la ziduri ).
Ecaillage inseamna curatirea solzilor ( la peste ) si DESCHIDERE A STRIDIILOR.
Mai inseamna cojire, coscovire a tencuielii, vopselii, glazurii.
daca deschideti google.ro si tastati " Le Blanc de Céruse" veti gasi articolele pe care vi le atasez, dupa titlu, in dreapta titlului vedeti ca exista " Traducerea/ Traducerea paginii" si daca dati click va traduce pagina in limba romana.
Pentru ca traducerile automate nu sunt intotdeauna bune sau intocmai, atasez in franceza articolele gasite pe internet despre Albul de Céruse.
Ah, da, am numai link-urile spre 2 articole si un al treilea in pdf il atasez :
Cum se folosea in cosmetica Albul de Ceruse, si in general in ce consta el....
Mai jos iata si copia icoanei pe care am comandat-o :
Maquillage et cosmétiques sous l’Ancien Régime
http://www.histoire-pour-tous.fr/histoire-de-france/4880-maquillage-et-cosmetiques-sous-lancien-regime.html
Céruse et cosmétiques sous l’Ancien Régime, XVIe – XVIIIe sicècles
http://www.cnrs.fr/cw/dossiers/doschim/decouv/couleurs/lanoe.pdf
Le Blanc de Céruse
https://fr.wikipedia.org/wiki/C%C3%A9ruse
olivia "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu