Familia romana ( 2 )
Rudenia
Potrivit dreptului vechi, numai rudenia civila, numita agnatiune, producea efecte juridice.
Rudenia de sange sau cognatiunea, a fost multa vreme lipsita de efecte juridice.
Agnatiunea era legatura dintre persoanele aflate la un moment dat sub aceeasi putere, dintre persoanele care au fost sub aceeasi putere in trecut, sau dintre persoanele care s-ar fi aflat sub aceeasi putere, daca pater familias ar mai fi trait in momentul nasterii lor.
Dreptul civil cunostea, asadar, trei categorii de agnati.
In prima categorie, intrau toti cei aflati sub puterea lui pater familias la un moment dat : sotia, copiii, nepotii din fii.
Din categoria a doua faceau parte cei care au fost in trecut sub aceeasi putere, dar care, apoi, au devenit sui iuris : fratii, dupa moartea tatalui lor.
Cea de a treia categorie de agnati era formata din persoane care nu s-au aflat vreodata sub aceeasi putere, dar s-ar fi putut afla, daca pater familias ar mai fi trait in momentul nasterii lor : verii primari, nascuti dupa moartea bunicului ( lor ).
Cele trei cercuri ale agnatiunii nu sunt fixe, ci mobile, asa incat rudele de sange, de un anumit grad, in functie de imprejurari, se pot afla in oricare categorie de agnati.
Astfel, doi veri primari sunt in primul cerc al agnatiunii, daca bunicul lor traieste, ei trec in al doilea cerc, dupa ce ei devin persoane sui iuris, si ei fac parte din al treilea cerc, daca ei se nasc dupa moartea bunicului ( lor ).
Era foarte important sa se stie in ce categorie de agnati intra anumite persoane, deoarece in epoca veche, fundamentul mostenirii era agnatiunea.
La limita exterioara a celei de a treia cateogrii de agnati, se aflau gentilii.
Erau gentili, cei care nu puteau dovedi cu certitudine ca ei se trag din acelasi pater familias, desi existau anumite indicii in acest sens.
Gentilitatea, ca forma de rudenie civila, ii unea pe membrii aceleiasi gnti.
Gentilii se mosteneau intre ei, dar numai in lipsa agnatilor.
Cognatiunea
Cognatiunea, sau rudenia de sange, era legatura dintre cei care aveau un autor comun, indiferent daca ei se gaseau sau nu, sub aceeasi putere.
Cognatii nu sunt intotdeauna si agnati.
Astfel, sora trece prin casatorie sub puterea barbatului ( ei ), si ea inceteaza sa mai fie agnata cu fratele ei, ramas sub puterea tatalui ( lor ), dar ea continua sa fie cognata cu fratele ei.
Pe langa cognatiunea reala, care isi are izborul in natura, romanii cunosteau si cognatiunea fictiva.
Izvorul cognatiunii fictive, se afla in regula ca toti agnatii sunt cognati.
Prin urmare, indiferent daca erau sau nu, rude de sange, agnatii deveneau in mod automat, si cognati.
Astfel, adoptatul devine agnat cu membrii familiei adoptantului, intrucat el se afla sub aceeasi putere.
Fiind agnat, adoptatul devine si cognat cu membrii familiei adoptive, cu toate ca el nu este si ruda de sange.
Asadar, daca toti agnatii sunt cognati, nu toti cognatii ( fictivi ) sunt rude de sange.
( extras, cur universitar, Drept roman, Emil Molcut, Dan Oancea, Ed. Sansa SRL, Bucuresti, 1995 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu