Persoana juridica
In dreptul roman, persoana juridica sau morala era o colectivitate inzestrata cu o anumita capacitate juridica, avand un patrimoniu propriu, dobandind drepturi si asumandu-si obligatii, independent de membrii sai.
In texte, persoana juridica era desemnata prin termenii de corpora sau universitates.
Cea mai veche persoana juridica a fost insusi Statul roman, care avea patrimoniul sau – ager publicus, aerarium, - primea mosteniri si avea debitori.
Dupa modelul Romei au fost organizate apoi coloniile si municipiile.
Erau persoane juridice, si asociatiile de publicani – societates publicanorum – care aveau ca obiect strangerea impozitelor Statului.
Dupa adoptarea crestinismului, ca religie de Stat, Biserica a devenit si ea persoana juridica, dotata cu o serie de privilegii si asezaminte.
Intre persoanele juridice de drept privat se numarau corporatiile, numite collegia, societatile de meseriasi, numite collegia fabrorum, sau asociatiile de oameni saraci, adica collegia tenuiorum.
La inceput, aceste asociatii se formau prin simpla manifestare de vointa a membrilor componenti, fara vreun amestec din partea Statului.
Catre sfarsitul republicii, constatandu-se ca unele asociatii urmareau scopuri politice, s-au luat masuri de ingradire a activitatii lor.
Astfel, Caesar a desfiintat toate persoanele juridice de drept privat, cu exceptia celor care datau din epoca foarte veche.
La randul sau, August a dispus ca nicio asociatie sa nu se constituie fara aprobarea Senatului.
( extras, curs universitar, Drept roman, Dan Oancea, Emil Molcut, Ed. Sansa, Bucuresti, 1995 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu