Suditii
“ Cu cresterea puterei Austriei si a Rusiei, cu cresterea dorintelor si ambitiunilor lor cotropitoare, rolul lor in Principatele romane creste si el.
Autoritatea lor este tot mai mare, insolenta consulilor, agentilor si elciilor austriaci si rusesti de asemenea si sub Alexandru Constantin Mavrocordat Voevod, consulul austriac insultã pe domnitor, pentru ca acesta a refuzat sa-l primeasca cu pompa princiara.
Era firesc ca acesti agenti straini sa intervina pentru supusii lor la toate ocaziunile, caci era un mijloc de a face sa se simta de toti puterea imparatiei pe care o reprezentau in tara si sa atraga cat mai multi aderenti.
Era firesc iarasi ca multi din locuitorii tarii sa caute spre a fi mai aparati de vexatiunile si angaralele de tot felul, de abuzurile si de prevaricatiunile dregatorilor si slujbasilor sa recurga la protectiunea acestor agenti straini reclamand supusenia ruseasca sau austriaca.
Suditii erau nu numai straini de neam, ci si moldoveni si conflictele deveneau deci tot mai dese.
De aci si nevoia ce se simti in curand de a se crea un logofat al strainilor pricini ; de aci si nevoia de deasa interventie a domnitorilor in chestiunile privitoare la suditi.
Hrisoavele ce redam vor da o idee de preocuparile domnitorilor in aceasta directiune :
“ Carte catre dumni-loru Ispravnici pentru suditi ai Nemtiei si ai Rosiei.
“ Dumnea-voastra Ispravniciloru ot sud ... sanatate, va facemu stire, ca pentru implinirile de bani ce aru avea, ori negustorii, ori altu suditu alu Rosiei si alu Nemtiei dela pamanteni de aici ai tarei, seau dela altu negustoriu raia alu prea puternicei stapanescii noastre Imparatii, care implinire s’ar face prin mumbasirlâcu alu zapciiloru Divanului Domniei-mele, seau prin mumbasirlâculu altoru zapcii ai targului, am poruncitu Domnia-mea, prin Pitacu, aici dumnea-lui Vel Logf. de Teara-de-susu, de au arãtatu porunca la toti zapcii, ca dela acea implinire de bani ai suditului aceluia sa nu aiba a lua mai multa zãciuiala decat la suta doi, dupa imparatestile ponturi, ci dar, dupa cum aici au datu porunca, asa si deumnea-voastra nu lipsimu a va porunci, ca de se va intampla si aici a se face vre-o implinire prin zapcilâcu, asemenea sa urmeze a se lua zãciuialã la suta doi, iar nu mai multu. 1784, Ian 11 “.
“ Carti legate la 5 judete pentru suditi a nu mai supara vamesii peste tarifã.
“ Dumnea-voastra Ispravniciloru ot sud ... sanatate, au jãluitu Domniei mele unii din negustorasi suditi ai Nemtiei, cum-cã vamesii de pe la târgurile acestui judetu aru supãra afarã din vama ceea-ce se cuprinde in tarifã si apucã ca sã le ia de prãvãlie câte bani 40, osãbitu si câte o para, afarã de ceea ce dã la stãpânulu locului, care aceastã cerere a vamesiloru fiindu afarã din ponturi si din catalogulu Domniei mele, cum ingãduiti dumnea-voastrã a face vamesii in potrivã urmãri, in vreme ce intru atâtea rânduri vi s’au scrisu porunci, ca peste tarifã si peste 3 la sutã vamã sã nu se supere mai multu suditii cu nici unu felu de numire ?
Ci dar iatã vã poruncimu, sã dati strasnici porunci vamesiloru si sã nu-i ingãduiti a face urmãri si cereri dela suditi, cum nici dela raiele peste ponturi, cã apoi veti fi dumnea-voastrã in vinã.
1785, Martie 5 “.
“ Cãtre ispravnicii, publicatii la 17 judete si la caimacamu pentru suditi.
Vã facemu Domnia mea insciintare pentru rândulu suditilor a nemtiei, cã ori câti sunt de feliulu lor din pãmântul pre puternicului nostru impãratu, veri pãmânteni de aici ai terii Românesci, veri streini de peste Dunãre, din pãmânturile impãratului, macar ce feliu de lege aru fi, unii ca acestia ce au luatu patente de suditi, i pasporturi i alte cãrti, seau adeverinte dela ghenerali si alte obraze ale Nemtiei, ori in curgerea vremei rãzboiului, ori mai inaintea rãzboiului, seau si in urma rãzboiului, pe toti acestia ce n’au urmatu a se ridica de acia si a se trage la tãrile Nemtiei in vremea curgerii rãsboiului, avem a-i cunosce de raiale ale prea puternicului impãratu si de supusi ai Domniei mele, si ori si ce patente seau pasporturi i carti si adeverinte nemtesci au, avem a le lua de la mâinele lor si a rãmânea in rândulu raialelor noastre ; deci indatã ce veti primi porunca Domniei mele, sa cercetati in totu judetulu dumneavoastrã, ca sã aflati câti dintr’acestia se aflã in partea locului, cu numele de suditu, pe care aducându-i inaintea dumnevoastrã sã-i cercetati, ca sã-i dovediti de unde sunt de feliulu lor ? anume sã-i luati in scrisu, si fãrã de a le arãta lor sfârsitul trebii si scopulu nostru, sã le dati poruncã ca sã-si iae patentele, pasporturile, cartile seau veri-ce adeverinte nemtesci au in mâinele lor, cu care sã vie impreunã pânã in douã trei zile, multu pânã in patru, dupã trebuintã si dupã depãrtarea judetului , sã se afle aci la secretaria Domniei mele cu acele sineturi, darã sã trimeteti de altã parte foaie Domniei mele de numele si feliulu lor, si in ce orasu seau satu se aflã acumu acolea cu arãtarea din ce zi i-ati sorocitu, ca sã scimu pe celu ce n’a urmatu a veni.
Iar câti sunt de felulu lor adevãrati si bine cunoscuti din pãmânturile nemtiei, unii ca aceia au a rãmânea iarãsi suditi in orânduiala lor, precum si sunt de felulu lor, pe care numai sã’i luati in scrisu numele si si pãmântulu de unde este de felulu lui, si ce acareturi sau stãri au aici in tearã ? si sã trimeteti Domniei mele foaie deosebita de acestia, nefiind trebuinta de a trimete pe acestia la secretarie, asa dar sã urmati si asteptãmu rãspunsulu de urmare.
1792, Martie, 3.
Aseminea pitacu s’au fãcutu si cãtre Dumnalui Banulu Brâncoveanu, i Dumitru Scarlat Greceanu, i dumnealui biv vel postelnicu epistatulu Agiei, ce sunt orânduiti cu asezãmântului Bucurescilor, pentru suditii ce vor fi in Bucuresci.
“ Publicatii la toate judetele pentru suditii a nu cumpãra lucru stãtãtoru in tearã.
“ Io Mihail Constantin Sutul Vv.
“ Fiind-cã din cea-l-alta Domnie a noastrã au fostu porunci date de obste pentru suditi a nu se ingãdui sã cumpere lucru nemiscãtoru in tearã nefiindu slobozi dupã impãrãtescele porunci, iatã vã poruncimu sã grijiti de aceasta si pe nimenea sã nu ingãduiti a vinde lucru nemiscãtor la suditi, si de se aflã vre-unulu sã insciintati Domniei mele “. 1792, Iunie 29.
“ Carte legatã la ispravniculu Prahovei pentru venitulu mosiilor ce era date la strãini.
“ Dumnea-voastra ispravnicilor ot sud Prahova sanatate ! facemu dumnea-voastra in scire ca la Octombre 26, ale anului trecutu vi s’au trimesu porunca Domniei mele, ca sa desfaceti pe egumenulu Sinaitul si pe egumenulu Mãrgineanul cu nisce locuitori dela Sãcele din tinuturile tãrii Nemtesci, la care vânduse veniturile mosiei mânãstiresci aici in tearã, spre a nu tinea mai multu strãini din cea parte arende de mosii aici in tearã ; dupa care poruncã viindu amândouã partile aici dela Divanulu Domniei mele li s’a fãcutu musaadea pânã acum la primãveara si apoi sã se desfacã, deci fiind-cã au venitu acelu sorocu, iatã vã poruncimu strasnicu, cã atâtu pe acestia, cãtu si pe alti asemenea, mai multu sã nu-i ingãduiti a vinde pe viitoarea vreme vre-unu venitu la mosie, seau de alte acarete la strãini din teara nemteasca, cã vor perde si se vor osândi ; de care sã avemu si rãspunsu, care-lu asteptãmu fãrã de zãbavã, cum cã i-ati desfãcutu si fiti sãnãtosi “.
1792, Aprilie 15 “.
“ Anafora de orânduelile suditiloru ce tinu si aci in tarã la pãsune.
Io Alexandru Constantin Moruzi Voevodu i gosp. Cetindu-se inaintea Domniei Mele anaforaua dumnea-lui Vel Spãtaru i a dumnea-lui Vel Vornicu, si la toate madelele in parte fãcându Domnia Mea chibzuirea cea cuviincioasã, le gãsimu cu bunã orânduiala urmate si intocmite, cu care aceasta orânduialã nu potu avea suditii vre-o zãticnire si pagubã in mergerile si venirile loru, si se va pãzi si nizamulu tãrei, care se cuvine, de care poruncimu sã se facã si deosebitu cãrtile Domniei Mele, strasnice poruncitoare cãtre ispravnicii judeteloru, i cãtrã vãtasii, cuprinzãtoare pe largu ca in tocmai sã urmeze acestoru ponturi, fãcându-le Domnia Mea la pont, alu treilea sincatavasis, ca si pana la tal. 50 marfa sã aibã voe fara de carte domneasca a trece, insa dincolea, neoprite si in toata vremea sa grijeasca ispravnicii si dregatorii a fi diafendifsiti si ocrotiti, ca impotriva acestoru ponturi sa nu fie suparati, urmandu si ei datoriiloru dupa vechiulu obiceiu alu tãrei, mai vartosu la celea ce se cuvine catre prea puternica imparatie, intr’a caruia pamantu se chivernisesce, se indestuliazã si isi facu alisverisurile loru. 1794 Aprilie 6. “
( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu