Hrisoave privitoare la tãrani

Hrisoave privitoare la tãrani

“ Hrisovul din 1742, Ianuarie 12 este urmarea unei noi reclamatiuni ; acea a egumenilor manastirilor, carii spunu Domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat voevod, au venit cu jalbã mare la el.

Satele de oameni ale manastirilor fusesera din vreme in vreme inchinate de diferiti Domnitori pe la boeri  cu toata slujba lor astfel ca manastirile se  vedeau lipsite de brate de munca ; pentru cele neinchinate, autoritatea calugarilor se pare ca nu era suficienta ca sa faca pe sateni sa lucreze.

Asa ca ei lucrau in voia lor, iar nu dupa dreptatea ce s’ar fi cazut, caci neavand nart, nu se stia ce sunt datori sa lucreze si dealtminteri nici calugarii nu aveau voe a le porunci prin egumenii lor.

Despre veracitatea asertiunilor egumenilor marturisesc toti episcopii si boerii.

Se tine deci un sfat de obste si hotararea data de Voevod este urmatoarea, care merita sa fie reprodusa, intru cat nu coprinde aceleasi dispozitiuni cu care n-am obicinuit :

1. Tot omul casnic, fie om domnesc, boeresc ori slujitor, care se afla pe mosie manastireasca, sa fie silit sa lucreze 12 zile pe an manastirii, fie cu claca, fie cu carul, fie cu sapa, sau fie in alt fel si sa dea dijma locului dupa obicei.

Pentru executarea lor egumenii sa-si pue vornicei la aceste sate.

2. Pentru cei “ ce se arata cu blestematii “ ne fiind urmatori poruncii, egumenii sa le faca zapis si sa-i pue la lucru sa-si inplineasca slujba datorita, luandu-si ravas de la vornicel, care la randul sau va da socoteala egumenului.

Spre a evita ori ce stabilire din nou a oamenilor boeresti pe satele manastiresti, egumenii sunt obligati sa nu primeasca asemenea oameni.

Daca i-au primit totusi, boerii pot sa si-i reia.

Cat despre oamenii straini, ei pot sa se aseze pe mosiile manastiresti, cu conditie sa nu fie veciniti niciodata.

Iata si hrisovul in extenso :

“ Ion Constantin Neculai Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn tarii Moldovii.

Instiinta damu tuturor cui se cade a sti de vreme ce Domnia mea indata ce amu venitu la scaunu, voindu a face tuturor deobste asezamantu, p langa altele si aceasta porunca cu tarie am datu, ca totu omulu mosianu sa fie volnicu a stapani mosia sa.

Si acum dara viindu inaintea Domniei mele, toti egumeni depe la toate Sfintele Manastiri din tara.

Aratau mare jalba zicandu, ca satile cu oamenii c’au avutu manastirile cele mai multe au fostu inchinate pe la boieri cu toata slujba lor, de catra carele manastirile nice unu folosu n’au avutu, si inca si cele ce nu era inchinate iarasi oamenii ce lacuesc pe acele mosii putinu folosu facea manastiriloru, lucrandu in voea loru, iar nu dupa dreptatea ce s’au cazutu, ne avandu nici unu nartu, nici egumenii voe a le porunci cat se cade, si la aceasta cerandu dreptate, fiind si Sfintiile loru episcopi ai tarii, si dumnealoru toti boerii de fata asemine au marturisitu si dumnealoru, ca au avutu manastirile aceasta strambatate : si cu dreptate este ca sa’si stapaneasca mosiil dupa poronca ce s’au datu.

Si cu toate aceste cu un glasu poftindu toti egumenii hotararea de la Domnia mea pentru oamenii ce lacuescu pe mosiile manastiresti, cei ce nu sunt vecini sa le de unu nartu de cate zile voru lucra pe anu, ca si oamenii sa stie ce va fi slujba loru pe anu.

Socotitam Domnia me si cu sfatu de obstie am hotaratu : totu omulu casnicu ce va side pe mosia manastireasca, ori omu domnescu, ori boeresc, ori slujitoriu, ori ce felu de breasla a fi, sa aiba a sluji doua-spre-zece zile intr’unu anu mânãstirii ori cu claca, ori cu carulu, cu boii de va sluji la ceva, sau cu sapa, sau ori la ce felu de lucru va fi oranduitu de egumeni, toate acele 12 zile sa’i socoteasca, si dejma locului inca sa’si dea totu omulu pe obiceiu, si vornicei prin sate inca si egumenii sa’si pue pe care or socoti.

Iar oamenii ce s’aru arata cu blastamatii neurmandu poroncii ca sa lucreze manastiriloru dupa hotararea ce arata mai susu unora ca acelora sa le faca zapisu egumenii, si sa’i pue la lucru ca sa’si plineasca slujba loru, si totu omulu dupa ce isi va ispravi lucrulu  sa iea ravas de la mana vornicelului in care sa arãte c’au lucratu deplinu, si vornicei sã de samã la egumeni.

Acestu nartu ilu voru avea manastirile de la oamenii ce nu sântu vecini, iar pe vecinii loru sa’i stapaneasca pe obiceiu ; - oamenii de prin satele boeresti de s’ar intampla a veni la satele manastiresti nice de cum egumenii sa nu’i primasca, dar si boerii sa fie volnici a lua de prin satele manastiresti si sa’i duca la urma loru, iar oamenii streini ori cati de multi ar veni, sa se aseze pe mosiile loru, slobozi se fie, si acei oameni nice odata sa nu se vecinueasca,  nici sa aiba grija de vecinie. Aceasta facemu stire.

Leat 7250 Ghenari 12.

( L.P.)

*

O alta reclamatiune, a taranilor de asta data, da nastere circularei la 4 judete : Ilfovu, Prahova, Secueni si Buzau.

E vorba de cei ce au facut curãturi si s’au vazut apoi despoiati de pamantul acesta dobandit de ei dupa vechiul obicei prin insusi faptul curãturii.

Ei se plâng si Domnitorul “ ia instiintare “ de acest abuz, pe care il reprima in termenii urmatori..

1782 Aug. 13. Circulara la 4 judete : Ilfovu, Prahova, Secueni si Buzau.

“ Amu luatu Domnia mea insciintare, cum ca unii din stapanii mosiiloru, adeca, Egumenii de pe la manastiri, boeri, archirei si alti boerinasi, dupa ce s’au tocmitu mai dinainte vreme cu unii din locuitori de le-au datu crânguri, paduri maracineturi, prin asezamantu ca sa le curete, sa le faca livezi de fanete sa si le stapaneasca acei muncitori, si ei sa ia numai dijma .... si dupa ce s’au ostenitu si le-au destupatu si le-au curatitu acele locuri cu multa truda pana le-au adusu la star de le-au facutu livezi de fan ...., estimpu propietarii mosiiloru ieau de la sateni livezile “ ... Voda ordona sa se respecte dreptulu sateniloru, cari au facutu curãtura, si mai cere si o statistica, aratandu anume : ce mosie ? stapanulu mosiei ? Cu indreptarea ce veti face : curaturile, ce le-au luatu ce fânu a fostu ? « 

Nota : Cu privire la vecini o semnificatie a termenului se desprinde dintr-o fraza a Capitolului III al cursului, intitulat “ Hrisoave privitoare la robie si rumãnie, si anume : “ Hrisoavele domnesti ce se ocupa de robi si de rumâni sau vecini sunt destul de numeroase si formeaza o parte importanta din legislatiunea vechilor nostri domni. “

( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )