Evreii
“ In “ Istoria Romanilor “, V.A. Urechiã ne spune ca : “ Nu numai Armenii erau constituiti in breasla deosebita, ci si Evreii.
In 1775 Alex. Ipsilante rânduesce staroste Evreiloru din Bucuresti pe Pilatu, in urmatorulu pitacu domnescu :
“ Dat’ amu Domnia mea aceasta carte lui Pilatu prin care l’am si facutu Domnia mea staroste de ovrei, pentru carele vazandu Domnia mea la mâna lui hrisoave domnesci intru care scrie, cum ca au avutu acestu obiceiu, adeca era elu impreuna cu toti Ovreii aparati de alte dajdii ce esiau peste anu dela visterie fara de numai ruptoarea loru dupa cum erau asezati la cãmara Domneasca Pricinele Ovreiloru cele mai mici le judeca starostea, iar cele mai mari Cãmãrasulu.
Starostea si casa lui era aparata de fumaritu si de alte randueli, vinariciu, pe drepte bucatele lui si 200 stupi de dijmaritu avea a scuti si cand strangea mari dajdii dela Ovrei, lua de nume cate bani 30 pentru osteneala lui si fiindu si vechilu de hahambasa, lua de totu Ovreulu casnicu cate 1 leu pe anu si alte ( ... ruptu ) ale hahamului, dupa oranduiala loru.
Asemenea sa tina Ovreii povernele ce le-au avutu facute cu cheltuiala loru in Bucuresci pe loculu ce li s’a datu de Domni si sinagoga loru.
Deci acele mili si obiceiuri ce le-au avutu si de la alti frati Domni, cari mai sus areata, m’am milostivitu si Domnia mea de l-am intaritu.
Pentru care poruncimu si noua tuturoru Ovreiloru, sa aveti a-lu sci de staroste, sa-i dati ascultarea ce se cuvine, ca asia este poronca Domniei mele “.
Un alt act privitor la Ovrei este anaforaua din 1782 intarita de Alexandru Constantin Mavrocordat si care se refera la arendarile de pe la sate.
Inainte vreme ovreii tineau in arenda mosiile si satele boeresti, in urma li se interzise aceasta volnicie si ei vin cu jalba la Domnie sa li se redea din nou dreptul “ de a cumpara si a tine orãnde prin satele tinuturilor “, sub pretext ca “ pe la târgu nu pot ei a se hrani cu indestulare loru “.
Boerii se pronunta contra ... Aceasta breasla a jidoviloru ... nu putine suparari si pagube pricinuia nu numai “ la stapanii mosiilor, ci si la locuitorii aceloru sate “.
Boerii enumera relele ovreilor si reamintesc ca “ inca de in trecutii ani raposatulu Grigorie Alexandru Ghica Vvod, la Domnia cea d’intai, au hotarat ca sa lipseasca jidovii de prin sate “.
“ Si asemenea domneasca porunca a datu raposatulu Domn pentru aceasta si la aceastã de pe urmã Domnie a Mariei Sale. Apoi si Maria sa Constantin Dimitrie Moruzu Vvd “.
Domnitorul bine inteles aprobã anaforaua.
“ Noi Alexandru Constantinu Vv. Boj. Milost. Gospodaru Z. Moldavscoi.
Fiinduca Domnia mea voimu ca toti sa aiba linisce si dreptate in teara aceasta, de catra nime vicleniti si jafuiti sa nu fie, pentru aceea Domnia mea hotaramu, ca jidovi cati se afla in teara aceasta, sa locuiasca prin targuri, dupa cum sunt asezati, si cu dreptate sa-si caute alesverisulu loru, iar prin satele tarei nici de cum sa nu fie volnici a locui, nici a face alesverisu cu vanzare de bautura si orãndãrii prin sate, caci cu viclenie ii pagubescu si jafuescu, intarindu-se anaforaua aceasta cu a noastra Domneasca pecete, 1782 Novembre 28.
Prea Inaltate Doamne !
Inaltimei Tale au datu jalbã toti jidovii orãndari, cari mai nainte se afla tiindu si cumparandu cu anulu veniturile a mosiiloru si orandele sateloru de pe la stapanii mosiiloru, caci cu porunca Domneasca, fiindu ei opriti de a nu mai avea volnicie, sa cumpere seau sa tie orande prin sate, ce numai la targuri, ceru acum prin jalba loru, ca iarasi sa aiba ace volnicie, a cumpara si a tine orande prin satele tinutuloru, cum si mai inainte au tinutu zicandu ca pe la targuri nu potu ei a se hrani cu indestularea loru.
Si dupa a loru jalba ne poruncesci Inaltimea Ta, ca sa cercetamu, si cum se va cadea si vomu socoti, prea Inaltimea Ta sa insciintamu.
Dupa luminata porunca Inaltimei Tale s’au cercetatu de catre noi pricina aceasta ; si pricinile cu care s’au facutu oprirea jidoviloru si s’au datu porunca Domneasca de obstie pentru dansii, ca nici de cum sa nu aiba ei volnicie de a mai tine orande prin sate, le aratamu pre largu in jos.
Aceasta breasla a jidoviloru, dupa ce s’au obicinuitu cu acestu felu de urmari a cumpara cu anulu mosiile de pe la stapani si a tine orande prin sate, nu putine suparari si pagube se pricinuia nu numai la stapanii mosiiloru, ci si la locuitorii aceloru sate, caci mai intai de tocmelele ce le facea ei cu stapanii mosiiloru si de zapisele loru ce le da pentru tocmeale, nici odata ei de aceleasi tocmele si zapise nu se tineau, ci felu de felu de pricini si amestecuri arata, spre pagubirea stapaniloru mosiiloru, si in locu unde era sa se foloseasca stapanii de venitulu mosiei sale cate de ceva, pagubi si suparari avea.
Alu doilea, pe locuitorii sateni ii indatoria cu bani din vanzarile bautoriloru loru ; si unde de pe bauturi ramanea cine-va datoru cate cu ceva, ei, ca nisce inselatori, ii incarca si ii napastuia mai multu indoitu si intreitu, din care cei mai multi din locuitori se saracia cu totulu ; si alte multe saracii si pagube se facea si se pricinuia si la stapanii mosiiloru, cum si la locuitorii sateloru, de vreme ca ei cu totulusi totu porniti sunt numai spre aceasta, a cerca chipuri cu care aru putea sa insele, sa napastueasca, ori pe stapanii mosiiloru la tocmelele ce facu ori pe locuitori sa-i incarce la cate putine datorii ce ramanu de pe bautura, caci fiindu jidovi acestia oameni saraci, dupa cum singuri ei se marturisescu, ca altulu nu are sarmaoa lui nici cat de putinu, aceste fapte care le au ei, cu incarcaturile si napastuiril ce facu, o socotescu ca o negutitorie, iar nu se uita la pagubile si saraciile ce se pricinuescu la multi despre dansii, si aceste urmari a loru fiindu sciute si nesuferite de catra toti, inca de in trecutii ani raposatlu Grigore Alexandru Ghica Vvd. La Domnia cea d’intai, au hotaratu ca sa lipseasca jidovi de prin sate, si s’au datu porunca Domneasca de obstie catra Ispravnicii de pe la tinuturi, ca nici de cum pe unii ca acestia prin sate sa nu-i mai primeasca, nici sa mai aiba ei volnicie a cumpara mosii cu anulu, sau a tine orande prin sate.
Si asemine Domneasca porunca a datu raposatulu Domnu pentru aceasta si la aceasta de pe urma Domnie a Mariei sal.
Apoi si Maria sa Constantin Dimitri Moruzu Vvd. Cunoscandu iarasi pagubile si supararile ce se pricinuia la multi despre acestia, asemine iarasi a poruncitu ca nici de cum jidovii sa nu mai tie orande prin sate, ce sa lipseasca cu totulu, si sa mearga la targuri, asia s’au urmatu pana acum.
Si supararile si pagubile ce sunt sciute de catre toti ca se pricinuesce la multi despre jidovi, inselandu ei si napastuindu pe multi la toate tocmele si la vanzarile bauturiloru, ce facu cum s’au aratatu mai sus, noi nu putemu zice ca este bine a li se da voie acestora dupa cererea loru sa mearga iarasi prin sate, fiindu cunoscutu si vederatu ca ei numai cu viclesugurile si cu napastuirile cu facu saraciloru lacuitori, de-i asuprescu si-i saracescu, ca atata le este hrana, iar nu cu vre-o sarmaea, si insciintamu pe Maria Ta, iar cea desavarsita hotarare ramane la prea inalta intelepciune a Mariei Tale.
A Inaltimei Tale prea plecate slugi.
( Urmeaza 5 iscalituri ).
1782 Noembre 24.
La 1804 Alexandru Constantin Moruz Voevod repeta porunca in privinta ovreilor orãndari :
“ Un rand de carti ce s’au scris pe la toate tinuturile catra D-lor Ispravnicii pentru ca sa nu fie volnici jidovi a tine mosii cu anul.
Din slobozenia ce pana acum au avut jidovii a cumpara venituri de mosie aice in tara, cu care prinzand locul stapanului mosiei si puterea stapanirei asupra venitului, nu putine asuprelnice suparari pricinuescu lãcuitorilor, din partea carora si necontenite plangeri se vad.
Deci aceasta urata urmare fiind cu totul in potriva legii crestinesti si a Domniei noastre bunavointa, de a ave jidovi prin chipul acesta stapanire asupra crestinilor, mai mult nu s’au putut suferi, ce am hotarat cu totul sa se opriasca si jidovi cumparatori de veniturile mosiilor sa nu fie.
Pentru aceia dar se poronceste si D-voastra sa dati de stire in tot tinutul acela si sa le aratati tuturor jidovilor ca de la anul viitoriu, venituri de mosii sa nu cumpere, caci nu vor fi ingaduiti, afara numai de oranzile bauturei de care nu sant opriti, cautand inca D-voastra ca si acesti jidovi ce s’u aflat orândatori in anul acesta sa nu se pagubeasca de dreptul lor.
1804 Maiu 18 “.
( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu