“ Cu Grecii, comunitatea de confesiune religioasa era de natura a asigura o legatura mai intima.
Tarile romane pururi ospitaliere tuturor strainilor nefericiti si tuturor desmostenitilor soartei le-au stat deschise inca din a doua jumatate a veacului al cincisprezecelea.
De n’ar fi fost caracterul hraparet al Grecilor, infumurarea si ambitiunea lor, de n’ar fi fost acea “ Graeca fides “, de mult cunoscuta si rau vazuta de toti, de sigur ca raporturile intre Greci si Romani ar fi fost pururi cordiale.
Dar temperamentul grecesc a adus violente uri intre doua neamuri, amandoua asuprite, a nascut razmerite in tara, maceluri, si izgoniri ale Grecilor din tara.
Cand Fanariotii se instaleaza pe tronurile tarilor romane, lupta impotriva grecismului ia caracterul unei lupte de razbunare si de scuturare a jugului nesuferit, care venea sa se adaoge celui turcesc.
Haiducii intai, pandurii lui Tudor in urma concretizeaza aceasta lupta dusa cu inviersunare, tocmai atunci cand Grecii puteau sa se creada ajunsi stapani pe tarile noastre, cand in hatihumaimurile sultanilor se recunostea egalitatea de drepturi la functiuni pentru boerii greci si boerii pamanteni si un nizam asigura domnia Munteniei si Moldovei la patru familii fanariote.
Singurele documente pe care le redam sunt acele ale lui Leon Voda si Matei Basarab.
Cel dintai e privitor la alungarea Grecilor din tara, al doilea la inchinarea manastirilor tarii la lavrele grecesti din Orient.
Iata ce spune primul hrisov, dupa reproducerea fragmentului ce ne o da Magazinul Istoric :
“ Estrasa din hrisovul lui Radul Leon Vv. pentru convocarea Adunarei generale, spre a goni pe Grecii laici din teara.
Da Domnia mea aceasta poronca a Domniei mele, ca sa fie de mare credinta, cinstitilor arhierei, prea cuviosilor arhimandriti si egumenilor de pre la toate sfintele manastiri, si tuturor boiarilor celor mari, si aldoilea tuturor slujitorilor, popilor, diaconilor si a tuturor taranilor, cati se afla vietuitori pe tara Domniei mele, ca sa se stie ca domnind Domnia mea pana al patrulea an si miluind Domnia mea pe oamenii streini pre Greci, cu boerii si cu slujbe, iar ei incepura a face si a adaogi lucruri si obiceiuri rele in tara Domniei mele, si toata tara nu le-au mai putut obihni vazand ca sant de mare paguba tarii pentru aceea am socotit de am strans toata tara, boearii cei mari si mici, rosii si mazili, si toti slujitorii, de am sfatuit cu voia Domniei mele pentru atata pustiere si saracia tarii a Domniei mele, de am cautat sa se afle de unde cad aceale nevoi pre tara, de care lucru aflat’am Domnia mea si am adevarat din preuna cu toata tara, cum toate nevoile si saracia tarii este de la Grecii streini care amestec Domniile si vand tara fara mila, si celelalte.
Anul 7177, ( 1669 ).
( Din Tribuna romana ) “.
[ ... ] “
( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu