Suditii
“ Un rand de carti ce s’au scris pe la toate tinuturile pentru sudetii ce tin mosii in orândã cu anul.
Din jaloba ce s’au dat, luânduse instiintare cum cã unii din supusii Rusesti si Austriecesti, ce se aflã aice in tarã tiind cu anul mosii boeresti, mãnãstiresti, si de la altii, si intamplanduse a ave pricini cu lãcuitorii, stapanii mosiilor, ci tin in orãndã, sau megiesi din pregiurul lor, voescu a face suparari socotind ca sant suditi si nu vor putea fi giudecati, nici invinovatiti ca raelele, dupa pronomiile cele de obstie ale tarii, si nu se supunu cand sant chemati de catra D-voastra a merge la cele ce trebuinta si obieciul pamantului cere sa se faca cercetare la starea locului, care urmare a lor, este nu numai pricinuitoare de pagubire pamantenilor, ce si impotriva bunii randueli si a privilegiurilor asazate, si pentru ca sa lipsasca acest feliu de suparari, sa scrie D-voastra sa instiintati pe toti suditii de la acel tinut care tine mosie in oranda, ca porunca Domniei mele este, suditii ce tinu mosii in oranda, la pricinele acele ce va cere trebuinta dupa obiceiul pamantului, a se cerceta la starea locului, sa se supuie ca si raelel a merge cand vor fi chemati de D-voastra si datori a urma la toate dupa privilegiurile pazite de obstie la acest feliu de pricini, pentru care s’au dat de stire atat la general Consulatul Rusescu, cat si la C.C. Agentie din Iasi, ca sa arãte suditilor ce tinu mosii si care vor primi a se supune a urma dupa poronca aceasta, sa tie si de acum mosie ca raelele de aice, iar cei ce nu vor voi a se supune, de la viitoriul sfeti Gheorghi inainte sa se lase de a mai tine mosii cu anul, si daca vre unii din transii, nici ca vor supune ca raele, nici vor esi pe mosie, sa instiintati pe Domnia me, ca sa se urmeze pentru unii ca aceria obstestile pravile, dupa obiceiul pamantului, ca sa conteniasca jalbele si pricinele de suparari.
1803 April 15.
Proc. Vel Logof. Bals. “
Cartea catra Dumnealor Ispravnici pentru suditii ai Rusiei si ai Nemtiei din 11 Ianuarie 1784 se ocupa de implinirea banilor, ce se datoresc suditilor de catre pamanteni.
Domnitorul arata ca a dat un pitac catre Logofatul Tarii de sus ca implinirile sa nu se mai faca prin mumbasirlacul diferitilor zapcii, carii reclamau trepede mari, ci sa se faca de zapcii nepercepandu-se de cat numai doua la suta.
Cartile legate la 5 judete pentru suditi a nu mai supara vamesii peste tarifa din 5 Martie 1785, constata ca vamesii percep suditilor de pravalie cat 40 de bani “ osabitu si cate o para “, afara de ceea ce se da la stapanul locului.
Acasta fiind “ afara din ponturi si din catalogul Domniei “ se opreste.
Vamesii nu vor mai lua nimic de aci incolo peste tarif si peste trei la suta vama.
Cele “ Catre ispravnici publicatii la 17 judete si la caimacamu pentru suditi “ cauta sa puna oare care ordine in asezarea suditilor, carii se inmultisera peste masura.
Domnitorul hotaraste, ca, avand in vedere ca unii au luat fie patenta de suditi, fie pasporturi straine, fie carti altele, fi adeverinte dela ghenerali sau “ alte obraze ale Nemtiei, atat inaint de razboiu, cat si in timpul razboiului si dupa razboiu si carii nu s’au tras in partile Nemtiei, ci au ramas in tara “, vor fi de acum incolo considerati ca raiale ale prea puternicului imparat si supusi ai Domniei Sale, afara bine inteles de cei ce sunt adevarat din pamanturile Nemtiei, carii raman supusi nemti.
Pentru ralizarea acestui scop Domnitorul porunceste ispravnicilor, ca sa intocmeasca lista de suditii din judetul lor, cu toate detaliile necesare si sa trimeata la Domnie o asemenea lista, iar ei sa spuna suditilor ca in termen de cel mult 4 zile sa se prezinte cu toate actele ce vor avea la secretaria Domniei, “ fara a le arata lor sfarsitul trebii si scopul “ Domnului.
Toti cei ce nu vor fi adevarati supusi nemti vor ramane pe viitor supusi ai tarii romanesti si li se vor lua cartile de supuseni straina.
Publicatiile la toate judetele pentru suditi a nu cumpara lucru statatoru in tara din 29 Iunie 1792 interzic acestora de a cumpara lucru nemiscator in tara.
Cartea legata la ispravnicul Prahovei pentru venitul mosiilor ce era date la straini din 15 Aprilie 1792 hotarase intr’o chestie particulara, acea a arendarii mosiilor unor manastiri la suditi straini, dar intinzand aceasta hotarare la toate cazurile similare in viitor, ca sa nu se mai vanza venitul mosiilor la straini.
Anaforaua intarita de Alexandru Constantin Moruzi la 6 Aprilie 1794 ( ? ) e privitoare la reclamatiunile facute la domnie de tãrani bãrsani ce veneau la pasunat cu oile in tinuturile muntoase ale tarii rumânesti.
Desi este iarasi o chestiune particulara, totusi pntru ca boerii se refera in parerile lor la vechiul obiceiu si Domnul hotaraste nu numai pentru reclamanti ci in viitor pentru toti carii vor fi in asemenea caz, ea ne intereseaza.
Care sunt dispozitiunile ei ?
Plangerile sunt in numar de 11.
Intaia e ca la intoarcerea lor “ inlauntru “, vataful de plaiu ii trimite la ispravnici sa le dea ravasul Spatariei ca sa poata trece si asa zabovesc trei patru zile si cheltuesc de om cate 1 taler si 30 de bani.
Pãrerea boerilor este : ca nu se poate fara ravas, dara ispravnicii sa trimeata un logofat ca sa le dea ravasul necesar.
A doua plangere e ca luandu-li-se de ravas cate 30 bani de om la fiecare trecere, ei carii vin de cate 20 de ori pe an cheltuesc pana la 25 de taleri cu aceasta.
Parerea boerilor este : ca sa nu se ia de ravas mai mult de 4 parale si nu de num, iar chezasul ce li se cere sunt datori sa-l dea, insa daca este departe sa dea chezasia inscris.
A treia plangere e ca nu pot cumpara marfa mai mult de 10 taleri fara carte domneasca.
Parerea boerilor este : ca trebue carte domneasca de vreme ce Domnul trebue sa stie ce marfa ese din tara, dar ca vor putea sa cumpere marfa fara ravas pana la 20 si chiar 30 de taleri.
A patra plangere e ca aveau hrisov dela Ipsilant Voevod sa nu li se ia nici miel, nici cas, nici urdã nici alt nimic iar acum li se ia un miel si un taler de odae si un cas mare de stânã.
Parerea boerilor este : ca desi exista hrisov dela Ipsilanti Voevod in acest sens, totusi exista o alta carte a acestui Domn anterioara acelui hrisov, in care admitea sa se dea “ Havaetul obicinuit “ adeca de urma un miel mic si de stana un cas si acest obiceiu s’a urmat si sub Caragea voevod si sub Mihaiu voda Sutul, deci sa se urmeze si pe viitor.
A cincea reclamatiune este ca muntele pe care pasc nefiind doar al lor li se amesteca vite si cai printre cele ale vecinilor si in acest caz li se ia de pripas si li se ia cate 4 – 5 taleri, lucru ce nu se facea inainte cand interveneau plaesii numai in caz de hotie si le lua numai 1 taler si 60.
Parerea boerilor este : ca numai pentru caii de furat sau pierduti sa se plateasca de acum cate 200 de bani, iar pentru celelalte vite nimic.
A sasea plangere e ca atunci cand aveau nevoe sa treaca pentru vreo treaba dincolo le lua vataful cate o para, iar acum le ia 3 parale.
Parerea boerilor este : ca sa li se ia “ ca din vechiu “.
A saptea plangere e ca la judecati cu pamantenii nu li se face dreptate.
Parerea boerilor este : ca sa li se faca dreptate, iar de nu sunt multumiti sa se duca la ispravnici si nemultumindu-se nici acolo “ usa Divanului Mariei Tale le este deschisa “.
A opta plangere e ca inainte vataful cand lipsia avea vechil, dar acum trebue sa-l astepte cu zilele.
Parerea boerilor este : ca vataful de acum incolo sa lase vechil cand lipseste.
A noua plangere e ca atunci cand conãcesc pe o mosie pana sa plece la munte li se ia un miel primavara si o putinica de lapte toamna, ceea ce nu dedeau mai inainte.
Parerea boerilor este : ca “ cum a fost asa sa fie “.
A zecea plangere e ca negutitorii ii insala cu cantare viclene si ii fac sa piarda pe zi pana la 12 ocale si cer cantare drepte cu pecetea domneasca.
Parerea boerilor este : ca vataful cand i se arata vre-o asupreala si prinde vre-un cantar fals sa-l arate pe acela la ispravnicie spre a fi pedepsit.
Cartile ce s’au scris pe la toate tinuturile pentru suditii ce tin mosii in oranda cu anul din 15 Aprilie 1803 arata la ce indrazneala ajunsesera suditii in Moldova.
Alexandru Constantin Moruz Voevod, arata ca cei carii tin mosii in arenda fac suparari si proprietarilor si megiesilor cu credinta ca sunt suditi si nu vor putea fi judecati nici invinovatiti ca raialele si nu se supun cand sunt chemati.
De aceea da porunca Domnitorul ca la pricinile acele ce ar cere trebuinta dupa obiceiul pamantului a se cerceta la starea locului, sa se supue ca si raialele a merge cand vor fi chemati.
Despre aceasta s’a dat de stire si la General Consulatul Rusãscu din Iasi si C.C. Agentie.
Cei ce nu se vor supune de la viitorul câstiu – in speta Sfantul Gheorghe – sa se lase de mosie.
Acestea sunt dispozitiunile cu caracter mai general luate in privinta suditilor.
In multele procese relative la ei se mai intalnesc, bine inteles, multe dispozitiuni privitoare la ei, dar care n’au ce cauta in aceasta examinare a hrisoavelor domnesti. “
( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu