Le
Vieux Moulin II, Le
Français par La Méthode Directe Premier Livre, pages 86,87, Robin &
Bergeaud, Hachette
Le Français par
La Méthode Directe Premier Livre, Robin & Bergeaud, Hachette, est un livre
de ma mère, que sa cousine germaine, Catéla ( Ecaterina / Catherine ) ( ENACHE
)-STOIAN lui avait offert, je n’étais pas née, maman aimait le français.
Ecaterina Enache-Stoian était la fille de « oncle Ticã » et
« tanti Milica », oncle Ticã Enache était l’un des frères de ma
grand-mère maternelle Ioana ( ou Jeana ) Enache-Mardale. Ecaterina ou Catela
Enache a épousé Florin STOIAN, ensemble les conjoints ont vécu et/ou voyagé de
nombreuses années à l’étranger, surtout aux États-Unis, mais aussi en France,
en Allemagne, et dans d’autres pays que maman connaissait le mieux, je ne m’en
souviens pas très bien. Florin Stoian avait fait ses études à L’Académie des
Sciences Économiques ( A.S.E. ) de Bucarest et par la suite a été l’attaché
commercial de l’Ambassade de la Roumanie aux Etas-Unis plusieurs années. Il a terminé
sa vie dans un fauteuil roulant, soigné pendant des années, par Catéla, sa
femme, souffrant de la maladie de Parkinson, il est décédé dans les années
2000. Florin Stoian a été le seul ami du général Pacepa, l’ancien directeur de
la Direction des Renseignements Extérieurs de la Roumanie (D.I.E., Directia de
Informatii Externe) de la Sécuritate roumaine, lequel a fui aux Etats-Unis en
1978.
{
Le Vieux Moulin II
/
Bãtrâna Moarã [si] Fosta (Vechea) Moarã II
LA LETTRE H
Combien de sortes d’h y a-t-il en français ?
Câte feluri de h existã/sunt în francezã ?
Combien de.... y a-t-il ... ? / Câte ... sunt/existã... ?
RÃSPUND cu : IL Y A ...
Il y a deux
sortes d’h en français :
- l’h muette [ la lettre h muette ] (avec la liaison). Ex. :
UnÈhomme, (un om)
deuxÈhivers, (douã ierni)
troisÈhirondelles (trei rândunele, rândunici)
- l’h aspirée (sans liaison). Ex. :
Un *hibou, ( o
bufnitã )
des *hiboux, (
[ niste ] bufnite )
le plafond est
*haut. ( tavanul este înalt ).
Haut =
înalt ;
Haute = înaltã ;
Bas = jos,
scund ;
Basse = joasã ; scundã
Un = un ;
Des =
niste ;
Une = o ;
Des =
niste ;
(l’) hiver =
iarna ;
(l’) été =
vara ;
(l’) automne =
toamna ;
(le) printemps
= primãvara ;
Le pronom personnel complément direct :
LE, LA, L’, LES.
Pronumele personal complement direct :
Le
meunier regarde
ce paysan. ( Morarul priveste acest
tãran ).
IL......................................LE regarde. ( El [morarul] îl priveste [pe tãran] ).
Le meunier regarde ce paysan.
Il le regarde.
(le) sujet =
subiect(ul) ;
(le) verbe =
verb(ul) ;
(le)
complément direct = complement(ul) direct.
La paysanne
[sujet/subiect] lave [verbe/verb] son linge [complément direct].
La paysanne
lave son linge. / Tãranca îsi spalã rufele.
Elle le lave. / Ea (si) le spalã.
Sujet
|
Verbe
|
Complément direct
|
Proposition/Propozitie
|
La paysanne
|
lave
|
Son linge
|
Elle le lave
|
Henriette
|
Offre
|
Son bouquet
|
Elle l’offre
|
Maurice
|
Prend
|
Sa casquette
|
Il la prend
|
Cet élève
|
écrit
|
Sa dictée
|
Il l’écrit
|
Les jardiniers
|
Arrosent
|
Nos fleurs
|
Ils les arrosent
|
Nous
|
Aimons
|
Ces fruits
|
Nous les aimons.
|
Henriette oferã buchetul sãu. Ea îl oferã.
Maurice îsi ia
cascheta. El si-o ia.
Acest elev
scrie dictarea sa. El (si-) o scrie.
Grãdinarii
stropesc florile noastre. Ei le stropesc.
Noi iubim (Nouã
ne plac) aceste fructe. Noi le iubim.
Le fruit =
fruct(ul)
Les fruits =
fructe(le)
La dictée =
dictare(a)
La fleur =
floare(a)
Les fleurs =
flori(le)
Arroser (verb
de grupa I, terminat în « ER ») = a stropi
(le) jardinier
= grãdinar(ul)
(les)
jardiniers = grãdinari(i)
Aimer (verb de
grupa I, terminat în « ER ») = a iubi, a(-i) plãcea ;
ces fruits =
aceste fructe
cet élève =
acest elev
«CE » = ( în
acest caz ) este adjectiv demonstrativ ;
Ce = adjectiv
demonstrativ, singular, masculin ;
Cum se scrie ? Se scrie :
Ce garçon = acest bãiat – pentru cã « garçon »,
substantivul pe care îl determinã începe cu o consoanã, care este litera
« g » ;
Cet élève = acest elev – pentru cã « élève »,
substantivul pe care îl determinã începe cu o vocalã, care este litera
« é ».
Ce docteur = acest doctor ;
Cet argent = (1) acest argint ; (2) acesti bani ;
Cet or = acest aur ;
Ce professeur = acest profesor.
Scriu c’est :
Pentru cã am « ce »
+ est = acesta este, este - si nu se pot întâlni douã vocale, în acest caz
vocala « e », atunci prima vocalã « e » din cuvântul CE cade, si în locul ei asez,
pun APOSTROF, voi avea :
CE
+ EST = C’EST
Ce
+ est = c’est
Care sunt vocalele în limba francezã ? Vocalele sunt :
A,
e, i, o, u, y
Si acum vom
conjuga trei verbe la modul indicativ, timpul prezent :
- voir – verb de grupa a III-a : a vedea ; ( a întelege : ex. : “Je vois” = Vãd (înteleg) ) ;
- entendre – verb de grupa a III-a : a auzi ; ( a întelege : ex. : “j’entends par là... » = înteleg de aici,
înteleg prin aceasta (asta)... ) ;
- pouvoir – verb de grupa a III-a : a putea ;
Voir quelque chose
= A vedea ceva
Je vois / Eu vãd
Tu vois / Tu vezi
Il, elle voit / El, ea
vede
Nous voyons / Noi vedem
Vous voyez / Voi vedeti
Ils, elles voient / Ei, ele vãd.
Je vois, unde
« vois » se citeste, se pronuntã [ voa ], pentru cã grupul de litere
« OI », se pronuntã [ OA ], iar ultima literã nu se pronuntã, nu se
citeste, nu se aude.
Vois, se
citeste [ voa ]
Voit, se
citeste [ voa ]
Voyons, se
citeste [ voa ion ], ca si cum ar fi 2 cuvinte, sau 2 silabe, desi nu sunt,
cand pronunt marchez o pauzã mica, micã, aproape imperceptibilã, mai exact
pronunt [ voa ] ca si cum ar fi un cuvânt, si în continuare imediat pronunt [
ion ] ca si cum ar fi alt cuvânt, adicã apãs pe fiecare aceste particule.
Voyez, se
citeste [ voa ie ], cu « e » românesc, se aude « e »
-ul ;
Voient, se
citeste [ voa ].
Entendre quelqu’un
= A auzi pe cineva
J’entends / Eu aud
Tu entends / Tu auzi
Il,elle entend / El, ea aude
Nous entendons / Noi auzim
Vous entendez / Voi auziti
Ils, elles entendent / Ei, ele aud.
Pouvoir parler = A
putea sã vorbesti
Je peux = Je puis / Eu pot
Tu peux / Tu poti
Il,elle peut / El, ea
poate
Nous pouvons / Noi putem
Vous pouvez / Voi puteti
Ils, elles peuvent / Ei, ele pot.
Asa cum l-am
conjugat pe « voir », a vedea, sã îl conjugãm (conjugati) pe
« revoir », care înseamnã : a revedea.
Voir = a vedea
Re+voir (revoir)= a re+vedea (revedea)
Revoir ses amis =
A-si revedea prietenii.
Sã vedem
câteva propozitii pentru cuvinte, pentru vocabular !
C’est une souris que le chat regarde. ( Pisica priveste un soarece./ Este un soarece [ acela ] pe care pisica îl
priveste. / Un soarece este [ acela ] pe care pisica îl priveste ).
C’est une tortue que l’enfant touche avec une baguette. Copilul atinge cu o baghetã (un betisor) o
broascã testoasã. / Este o broascã
testoasã [ aceea ] pe care copilul o atinge cu un betisor. )
C’est une mouche que l’hirondelle attrape dans son bec. ( Este o muscã [ aceea ] pe care rândunica
o prinde în ciocul sãu./ Rândunica
prinde o muscã în ciocul sãu. )
C’est un *hibou que nous entendons quelquefois pendant la nuit. ( Este o bufnitã [ aceea ] pe care o auzim
câteodatã în timpul noptii. )
Toucher ( verb
de grupa I, se terminã în « ER » ) = a atinge ; se citeste [ tu
se ] , [ tu she ], cu « s » românesc din « soarece »,
« sobolan » ;
Pendant = în timpul ;
Dans son bec = în ciocul sãu ;
(le) bec = cioc(ul) ; se
citeste [ bek ], [ bec ] ; cu « e » românesc ;
(la) tortue = broasca-testoasã ;
(la)
grenouille = broasca râioasã (broasca de baltã);
Attraper ( verb ) = a prinde ;
(la) nuit = noapte(a) ;
Avec = cu ; se citesc [ avek ]
, [ avec ] ; cu « e » românesc ;
Dans = în ; (2) din ;
(la) souris = soarecele ; se
citeste [ su ri ] cu « u » românesc ;
(le) rat = sobolan(ul) ;
guzgan(ul) ; se citeste [ ra ] ;
Que = pe care ;
(le) chat =
pisica ; se citeste [ sa ], [ sha ] cu « s » românesc din
« soarece », « sobolan » ;
(les) chats = pisicile ;
(la) mouche =
musca, se citeste [ mus ], [ mush ] cu « s » românesc din
« soarece », « sobolan » ;
(les) mouches
= mustele ; se citeste [ mus ], [ mush ] cu « s » românesc din
« soarece », « sobolan » ;
C’est un = Este un ;
C’est une = Este o ;
Qu’est-ce que
c’est ? Ce este ?
Rãspund cu : C’est un... / C’est une... Este un... /Este
o...
C’est... que ...
C’est un moustique qu’une araignée prend dans sa toile.
C’est une oie que nous voyons au bord de l’eau.
C’est un grain de blé que la fourmi a trouvé.
C’est une grenouille qu’un bruit fait sauter dans l’eau.
Este un tântar pe care un pãianjen îl prinde în pânza sa.
Este o gâscã pe care noi o vedem pe malul apei.
Este un grãunte de grâu pe care furnica l-a gãsit.
Este o broascã râioasã pe care un zgomot o face sã sarã în apã.
Un moustique =
un tântar ;
(le) moustique
= tântar(ul) ;
(le) grain =
grâunte(le) ; se citeste [ gren ], « e » -ul se aude, dar este
nazalizat ;
(l’) oie =
gâscã ; gâsca ;
Une oie = o
gâscã ;
(l’) araignée
= pãianjen(ul) ;
Une
araignée = un pãianjen ;
Le bord =
malul ;
De l’eau =
(al) apei ;
(la) fourmi =
furnica ;
Trouver ( verb
de grupa I, terminat in « ER » ) = a gãsi ;
Sauter ( verb
de grupa I terminat in « ER » ) = a sãri ; se citeste [ sote ],
cu « e » românesc ;
Dans l’eau =
în apã ;
Un bruit = un
zgomot ;
Le bruit =
zgomotul ; se citeste [ brui ], cu « u » din limba francezã,
adicã nu cu « u » românesc ;
Grupul de
litere « AU » din limba francezã se pronuntã [ O ] ;
« OU »
se pronuntã [ U ] ;
« AI »
se pronuntã [ E ] românesc ;
prendre ( verb
de grupa a III-a ) = a lua, a prinde ;
Care sunt accentele în limba francezã ?
Accentele sunt :
(1)
l’accent aigu
[ / ] = accentul
ascutit ;
(2)
l’accent
grave [ \ ] = accentul grav ;
(3)
l’accent
circonflexe [ Ù ] = accentul
circumflex care se pune pe unele vocale lungi ;
Care sunt vocalele nazale în limba
francezã ?
Les voyelles nasales sont / Vocalele nazale
sunt :
An, in,
on, un, en
dont
l’n ne se
fait pas sentir ( în care litera « n » nu se face simtitã (auzitã) ).
LES SYLLABES MUETTES =
SILABELE MUTE
În limba francezã
avem SILABELE MUTE, sau
LES SYLLABES MUETTES qu’il importe d’élider, care trebuie elidate, [
acestea sunt ],
(1)
fie la sfârsitul cuvintelor
alcãtuite din mai multe silabe :
tabl(e),
chais(e), madam(e) : adicã nu citesc ultima literã care este “e” ;
(2)
fie, în mijlocul cuvintelor,
între douã silabe sonore :
mad(e)moiselle,
au-d(e)ssus, vêt(e)ment ;
(3)
fie, în sfârsit, în grupurile de
cuvinte.
La table =
masa, se citeste [ tabl ] ;
la chaise =
scaunul, se citeste [ shez ] ; ca în “sezi ! (stai jos !)” ;
madame =
doamnã, doamna ; se citeste [ madam ] ;
mademoiselle =
domnisoarã, domnisoare ; se citeste [ madmoazel ] ;
au-dessus =
deasupra ; se citeste [ odsu ], cu “u” frantuzesc ;
vêtement =
hainã ; se citeste [ vetman ] ; cu “an” frantuzesc nazalizat ; de fapt, acest
« an » din [ vetman ] este un fel de « an » nazalizat si
« en » nazalizat ;
En classe = în clasã, la orã, la ore ;
en, se citeste [ an ] nazalizat ;
Si acum voi scrie cum se citeste, cum se aude, cum trebuie pronuntat când
citesc, câteva cuvinte, propozitii, în care litera “e” NU SE PRONUNTÃ, nu se
aude, si o voi scrie micã, deci citesc sau pronunt ca si cum litera “e” nu ar
fi scrisã :
Cuvinte cu o
singurã silabã sonorã, care se aude, se citeste :
·
nièce, citesc [ nies ] ; “e” romanesc ;
·
tête, citesc [ tet ] ; “e” romanesc ;
·
bouche, citesc [ bush ] ; “u” romanesc ;
·
rose, citesc [ roz ] ;
·
poche, citesc [ posh ] ; la poche =
buzunarul ;
Cuvinte cu 2
silabe sonore, care se aud, se citesc :
·
casquette [ kasket ] ; “e” romanesc ;
·
vêtements [ vetman ] ; “e” romanesc ;
·
Madeleine [ Madlen ] ;”e” romanesc, [ Madl
e n ] , se aude “e” si se aude “n”, ca in “enterocolitã”, “mezenter” ;
·
Jacqueline [ Jaklin ] ; [ Jakl i n ], se aude “i”
si se aude “n”, ca în “independent”, “inteligent”, “interesant”.
Grupuri de cuvinte/
cuvinte cu 3 silabe sonore, care se aud, se citesc :
·
Mademoiselle [ Madmoazel ] cu “e” romanesc ;
·
Que faites-vous ( ? ) ( Ce faceti ? ) [ Ke fet-vu ? ], unde în [
ke ] citesc cu « e » mut frantuzesc, se citeste « eu », se
aude totusi « e » muet, ca în « cœur », iar în [ fet ]
citesc cu « e » românesc ; [ vu ] cu « u »
romanesc ;
·
C’est le matin ( Este dimineatã ) [ Se lmatin ], cu
« in » vocala nazalizatã, care sonor “trage” spre “en” ; în [ Se ]
citesc cu « e » românesc ;
Grupuri de cuvinte
cu 4 silabe sonore, care se aud, se citesc :
·
Elle n’a pas de gants. ( Ea nu are mãnusi ) [ El na pa dgan ], se citeste cu « e » romanesc si în “gan”, cu
vocala “an” nazalizatã ;
·
Je marche lentement, combien de minutes, etc. ( Eu merg încet, câte minute, etc. ) [ Je marsh
lantman, kombien de minut ], se citeste « eu » din cuvantul cœur, sau
din cuvantul « Dieu », in [ Je ], in
[ lantman ] am vocale nazalizate, in [ kombien ] citesc
« en » ca « in »
vocala nazalizata, in [de ] citesc « e » mut, adica ca in cuvantul
« cœur », ca in « Dieu »
Grupuri de cuvinte
cu 7 silabe sonore, care se aud, se
citesc :
·
Il laboure avec son cheval, la troisième saison de l’année ( El arã cu calul sãu, în al treilea anotimp al anului ) [ Il labur avek son shval, la troaziem sezon dlane ], in [ labur ] citesc
cu « u » romanesc, in [ sezon ] citesc cu « e » romanesc,
in [ dlane ] citesc cu « e » romanesc.
Cu privire la “e” muet, sau vocala “e” mut din alfabetul francez :
Litera “e” muet, cãci asa se numeste, este o vocalã mutã,
care nu se aude, nu este sonorã, nu se citeste, nu se pronuntã.
Si totusi, vocala “e” muet, sau “e” mut se aude, se
pronuntã, si nu de putine ori, numai cã ea nu este ( foarte, prea ) sonorã, concret spun “e”, si
se aude cã scot un sunet.
În transcrierea foneticã dictionarele deosebesc sunetul
vocalei mute “e”, în functie de cuvinte, cu toate acestea, se poate spune, în
general, cã “e” muet este “e” muet peste tot unde apare.
Astfel am cuvântul “le” ( care este articolul hotarat
masculin singular in franceza, corespunde in limba romana cu acel “l” final al
substantivelor masculine si neutre : “baiatul”, “ghiozdanul”, “maslinul”, etc.
), am cuvinte precum sunt : “feu” , “peu”, “jeu”, si cuvinte precum sunt :
“cœur”, peur”, “neuf” – in toate aceste cuvinte, sunetul
vocalei “e” mut este transcris fonetic DIFERIT.
Si totusi, putem spune ca in toate aceste cuvinte se aude
acelasi “e” mut.
Uneori vocala “e” mut nu se pronuntã absolut deloc, ca si cum nu
existã in cuvant, dar ea existã, este scrisã, ortografiatã ;
Alteori vocala “e” mut, desi este “e” mut se pronuntã ca in
cuvintele :
·
Feu,
·
Peu,
·
Jeu,
·
Cœur,
·
Sœur,
·
Mœurs,
·
Peur,
·
Neuf,
·
Le
ea se pronuntã ca in cuvintele de mai sus, se aude, adica
cand vorbesc emit un sunet, nu tac, nu sunt mut, nu sunt mutã !
Vocala « e » muet se scrie « e » ca
in limba românã litera “e” din alfabetul nostru.
Insa, pe vocala “e” muet in limba franceza sunt puse,
asezate 3 accente, care sunt, si le-am mentionat mai sus : accentul ascutit,
accentul grav, si accentul circumflex.
Atunci cand pun un accent pe o vocala “e” muet, ea devine
sonorã, se citeste, se aude clar, sonor.
Ca in cuvintele romanesti : elev, energie, elefant, euro,
etc.
(le) feu = foc(ul) ;
peu = putin ;
(le) jeu = joc(ul) ;
(la) peur = frica ;
Neuf = nou ;
Cœur = inimã
Sœur = sorã (biologica) ; (2) calugarita ;
Mœurs (la plural !) =
moravuri ;
Vœu = promisiune, legamant, facut(a) de o persoana cand
intra in viata calugareasca, devenind astfel un calugar, sau o
calugarita ;
vœu = dorinta, urare ;
vœu = promisiune ; legamant ; juramant ;
vœu = rezolutie, intentie ( prin opozitie cu “decizie” )
;
Cuvantul « mœurs » acceptã douã
pronuntii :
·
Pot pronunta : [ meur ] cu « e » mut ;
·
Pot pronunta : [ meurs ] cu “e” mut, si ultima litera, adica litera “s” se aude, este sonorã, se pronuntã.
Cu privire la adjectivul, sau adjectivele :
“neuf” si “nouveau” :
« Neuf » si « nouveau » sunt
adjective masculine, la singular fiecare si ambele inseamna : NOU.
Adica NOU.
Cu toate acestea – insa voi reveni asupra acestor 2
adjective ! - existã o nuantã, o
deosebire, mai mult sau mai putin « finã, între ele :
Ca o paranteza ! :
Am citit intr-o carte, si acum nu voi scrie despre acest
lucru, si am tras concluzia ca nu se cunoaste, sau cine a scris, sau a citat in
cartea aceea, despre limba franceza, am constatat ca nu se prea cunoaste, sau
nu se cunoaste deosebirea dintre aceste doua adjective.
Si multe nu se cunosc, iar la scoala aici nu se invata
limba franceza, din nefericire.
Profesorii aplicã manualele gata facute, cei care le fac,
pesemne ca urmeaza anumite instructiuni.
Ca o parere a mea, numai a mea, eu cred ca in Romania nu
s-a vrut ca elevii, oamenii sa fie bine instruiti, sa fie bine invatati, adica
serios invatati, in mod sigur nu in ce priveste limba franceza.
[ Daca citim romanul “Apostol” de Liviu Rebreanu, care
s-a inspirat din realitatea acelor ani, atunci aflãm cã cei care guvernau sau
erau deputati, cu adevarat nu vroiau ca elevii, oamenii sa invete, iar
invatatorului repartizat intr-un sat, mosierul, care este deputat, i-a spus
clar sa nu faca carte cu elevii sai, caci nu trebuie sa stie carte prea multa,
ba chiar cam deloc !
Si eu cred ca s-a continuat in acest fel si dupa
instalarea regimului comunist la putere, care a mai pastrat, pentru ca nu avea
de unde lua, oameni care facusera scoli pentru ca avusesera bani, oameni din
vechiul regim.
Sau poate s-au gandit ( si ) comunistii ca e mai bine sa
fim tampiti.
De aceea, in orice caz si in orice imprejurare si
oriunde, omului ii sade mai bine sa fie modest, simplu, dar multi au fost
laudarosi, aroganti, ingamfati in Romania, alergau dupa diploma de la facultate
si au sarit peste scoala generala de 8 clase sau peste ani de liceu.
Sau i-au facut pe toti acestia, dar nu prea aveau
educatie.
Bunul simt, educatia, la fel ca si sufletul bun cu care
te nasti, nu le inveti la scoala, la scoala iti preda materia si “Au revoir !”, adica “La revedere !”. ]
( Nu este cazul limbii romane, pentru ca limba romana se
preda foarte bine !!!! )
Dar limba franceza este o limba straina.
Parerea mea este ca oamenii nu au fost prea atrasi de
limba franceza, desi multi au avut ocazia, demult, sa invete in tari
francofone, in Franta in special.
Nu a existat o motivatie, iar ideologiile au “pus capac”
limbilor straine.
Pentru ca in lagarul comunist, cu greu putem spune ca
s-au invatat limbi straine.
Imi amintesc ca aici la scoala din Romania, in clasa in
care eu am venit in clasa a III-a, din Constantine, de la Scoala Franceza
Catolica, unde eu am facut primele 3 clase, si aici am fost inscrisa in clasa a
III-a ! si aici la Bucuresti eram si cu vreun an mai mica decat colegii
mei de clasa ( de generatie ), in clasa in care am fost repartizata dupa
inscriere, se invata limba franceza din clasa a II-a, deci de un an invatau
limba franceza, si acum incepusera al 2-lea an de franceza.
Iar din clasa, abia, a VI-a, am inceput limba germana, a
doua limba straina obligatorie.
Ei bine, manualele de limba franceza au fost totusi
umane, desi nu contin cred nici o treime din limba franceza, daca as incerca
asa, o “cuantificare” a materiei.
Insa manuelele de limba germana erau un dezastru, intrucat vocabularul,
lectiile, cuvintele erau si nu glumesc, de genul acestora si acestea precum :
CAP = Cooperativa Agricola de Productie, IAS = Intreprinderea Agricola de
Stat, apoi : Tovarasul Profesor, etc.
Nu se poate spune ca aceasta era limba germana, mai ales
ca in RFG nu existau aceste cuvinte, neexistand o organizatie de tip comunist,
a societatii, deci, nu prea puteai sa “fugi” daca te batea gandul sa pleci din
RSR ( Republica Socialista Romania) in RFG, pentru ca nu stiai deloc limba
germana !
Dar, au fost persoane care au studiat demult, inainte de
comunisti in Franta si pesemne nu au fost motivate, sau nu au invatat bine, sau
nu au fost inscrisi la scoala, la o institutie de invatamant, pentru ca nu (
prea ) cunosc limba franceza si care apoi mai mult sau mai putin s-au intors in
Romania.
A mai existat si tendinta, superficiala, cum este si in
cazul limbii engleze de a considera si spune ca : « Ah, franceza,
engleza, sunt usoare ! Mai ales engleza !”, SI NU ESTE ASA, nu sunt
usoare.
Si cu cat inveti mai putin, cu atat gasesti ca e mai usor
!
In carti despre Literatura Engleza, scrise in engleza in
original, sunt mentionati autori, scriitori, poeti englezi din epoci diferite,
ei bine se poate citi ca ei, desi erau la origine pur englezi, insa pentru a
deveni scriitori invatau/munceau cate 12 ore pe zi si mai mult ! Si aceasta
zilnic.
Si ei erau englezi, nascuti englezi din parinti englezi.
Si au mers de mici la scolile engleze.
Un domeniu al cunoasterii este vast, in general, cum este
si cazul oricarei limbi, si nu poti spune ca epuizezi « subiectul ».
Pentru stiinta, cunoastere este loc, si sa tot inveti si
afli.
Mai grav este ca in/ din scoala, elevul /absolventul nu
invata, nu stie limba franceza.
Se poate spune ca ai absolvit si nu ai invatat, ca nu ai
avut de unde.
Ma gandesc in acest caz, ca, da, scoala e gratuita, dar
iata, o fi avand motivele ei sa fie gratuita, stie ca nu in toate domeniile
pregateste bine elevii, adultii de mai tarziu.
In sfarsit, e bine ca e gratuita, si trebuie sa ramana
gratuita, dar parca iti vine sa spui ca : “atat cat “dai”, tot atat si “face”
“.
Existã profesori buni, da, ei existã, dar ei trebuie la
clasa sa predea ceea ce stã scris in manuale.
De la caz la caz, existã profesori foarte buni, si care
mai mult au invatat sau calatorit in Franta, ei stiu pentru ei insisi limba
franceza, dar la clasa predau ce si cat scrie in manual.
Si mai sunt si cei care nu au calatorit si nu au invatat
in Franta, nici intr-o scoala franceza in Romania sau in alta tara, si este
aproape imposibil sa inveti o limba straina, aflandu-te in tara ta.
Si cred ca e valabil peste tot, dar peste tot.
Sa revin la NEUF SI NOUVEAU :
Cand spun
« neuf » si cand spun « nouveau » ?
Existã totusi o deosebire, si anume :
Voi spune ca : “Eu m-am mutat intr-o casa nouã”, si daca
m-am mutat intr-o casa care este proaspat construita, care nu a mai fost
locuita, sau, a fost extrem de putin locuita, atunci voi folosi adjectivul “NEUF”.
Daca voi spune, voi povesti cuiva : “M-am mutat. Intr-un
apartament nou.”, si nu m-am mutat prima oara, sau apartamentul in care m-am
mutat nu este nou, ci numai eu ma mut acum in el pentru prima oara, atunci voi
spune “NOUVEAU”, si mai precis voi spune “NOUVEL”, pentru ca “appartement”
INCEPE CU O VOCALA, cu vocala “a” si atunci voi scrie :
nouvel appartement = ( un ) nou apartament ;
Neuf = nou ;
Neuve = nouã ;
Nouveau = nou ; cand este inaintea unui cuvant ce incepe cu o
consoana !
Nouvel = nou : cand este inaintea unui cuvant ce incepe cu o vocala,
sau cu un « h » mut !
Nouvelle = nouã.
« Neuf » se foloseste deci cand noutatea, caracterul de nou este
cu sensul de : nou-nout, prima data, foarte
nou, absolut nou, proaspat, nou ; facut de putin
timp si care nu a servit deloc, sau aproape deloc ;
De exemplu : une maison
neuve = o casã nouã, o casã nou
construitã, o casa care nu a mai fost locuita, sau foarte putin locuita.
« Nouveau » se foloseste cand noutatea e noua, dar e in acelasi
« gen », in aceeasi « linie » ; care vine dupa
cineva sau dupa ceva de aceeasi specie :
de exemplu : “anotimpul cel nou”, “noul anotimp”, - da, dar au
mai fost anotimpuri si vor mai fi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu