Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul

VVVVV Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul

Capitolul 4 : Privelistea cereasca. Tronul lui Dumnezeu cu douazeci si patru de batrani si cu patru heruvimi

“4.2 Indatã am fost în duh ; si iatã un tron era în cer si pe tron sede Cineva.

4.3 Si Cel ce sedea semãna la vedere cu piatra de iasp si de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfãtisarea smaraldului.

Capitolul 7 : Pecetluirea a o sutã si patruzeci si patru de mii – 144 000 – din semintia lui Israel.

“7.1 Dupa aceasta am vazut 4 îngeri, stând la cele 4 unghiuri ale pamantului, tinând cele 4 vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vânt pe pamant, nici peste mare, nici peste vreun copac.

7.2 Si am vazut un alt înger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei 4 ingeri, carora li s-a dat sa vatãme pamantul si marea,

7.3 Zicand : Nu vãtãmati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru.

7.4 Si am auzit numarul celor pecetluiti : o sutã patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel :

7.9 Dupa aceasta, m-am uitat si iatã multime multã, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stând înaintea tronului si înaintea Mielului, imbracati in vesminte albe si avand in mânã ramuri de finic.

7.10 Si multimea striga cu glas mare, zicand : Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care sade pe tron, si de la Mielul.

7.11. Si toti ingerii stateau imprejurul tronului batranilor si al celor 4 fiinte, si au cazut inaintea tronului pe fetele lor si s-au închinat lui Dumnezeu.

7.12 Zicând : Amin ! Binecuvântarea si slava si întelepciunea si multumirea si cinstea si puterea si taria fie Dumnezeului nostru, in vecii vecilor. Amin !

7.13 Iar unul dintre batrani a deschis gura si mi-a zis : Acestia care sunt imbracati in vesminte albe, cine sunt si de unde au venit ?

7.14 Si i-am zis : Doamne, Tu stii. El mi-a raspuns : Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului.

7.15 Pentru aceea sunt inaintea tronului lui Dumnezeu, si Ii slujesc ziua si noaptea, in templul Lui, si Cel ce sade pe tron ii va adãposti in cortul Sãu.

7.16 Si nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita ;

7.17 Caci Mielul, Cel ce stã in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrimã din ochii lor.

Capitolul 8 : A 7-a pecete. Sapte ingeri cu 7 trambite

8.1 Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, s-a facut tacere in cer, ca la o jumatate de ceas.

8.2 Si am vazut pe cei 7 ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-au dat lor 7 trâmbite.

8.3 Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cãdelnitã de aur, si i s-a dat lui tãmâie multã, ca s-o aducã impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.

8.4 Si fumul tamaiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor.

8.5 Si ingerul a luat cãdelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant ; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.

8.6 Iar cei sapte ingeri, care aveau cele 7 trambite, s-au gatit ca sa trambiteze.

Capitolul 9 : Trambita a 5-a si a 6-a. Cele ce se intampla dupa ce au sunat. Cei 4 ingeri de la Eufrat.

9.4 Si li s-a poruncit sa nu vatãme iarba pamantului si nici o verdeatã si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor.

9.5 Si nu li s-a dat ca sa-i omoare, ci ca sa fie chinuiti 5 luni ; si chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, cand a intepat pe om.

9.6 Si in zilele acelea vor cãuta  oamenii moartea si nu o vor afla si vor dori sa moara ; moartea insa va fugi de ei.

9.18 De aceste 3 plagi : de focul si de fumul si de pucioasa, care iesea din gurile lor, a fost ucisa a 3-a parte din oameni.

9.20 Dar ceilalti oameni care nu au murit de plagile acestea, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se mai inchine demonilor si idolilor de aur si de argint si de aramã si de piatrã si de lemn, care nu pot nici sa vadã, nici sa audã, nici sa umble.

9.21 Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de fermecatoriile lor, nici de desfranarea lor, nici de furtisagurile lor.

Capitolul 10 : Un inger se aratã, tinand in mânã o carte deschisa. Poruncã lui Ioan sa inghitã aceastã carte.

“10.1 Si am vazut un alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc,

10.2 Si in mana avea o carte mica, deschisa. Si a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant,

10.6 Si s-a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, Care a facut cerul si cele ce sunt in cer si pamantul si cele ce sunt pe pamant si marea si cele ce sunt in mare, cã timp nu va mai fi.

10.7 Ci, in zilele cand va grãi al 7-lea inger – cand va fi sa trambiteze – atunci va fi savarsita taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Sai, proorocilor.

10.11 Si apoi mi-a zis : Tu trebuie sa proorocesti, inca o datã, la popoare si la neamuri si la limbi si la multi imparati.

Capitolul 13 : Fiara, care se ridicã din mare, defaimeaza pe Dumnezeu si dã razboi sfintilor. O altã fiarã, proorocul mincinos, se ridicã din pamant. Numele celei dintai : 666

“13.1 Si am vazut ridicandu-se din mare o fiarã, care avea 10 coarne si 7 capete si pe coarnele ei 10 cununi imparatesti si pe capetele ei : nume de hulã.

13.2 [...] Si balaurul i-a dat ei puterea lui si scaunul lui si stapanire mare.                                   

13.4 Si s-au inchinat balaurului, fiindca i-a dat fiarei stapanirea ; si s-au inchinat fiarei, zicand : Cine este asemenea fiarei si cine poate sa se lupte cu ea ?

13.5 Si i s-a dat ei gurã sa grãiascã semetii si hule si i s-a dat putere sa lucreze timp de 42 de luni.

13.6 Si si-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca sa huleasca numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer.

13.7 Si i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul.

13. 8 Si i vor închina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui înjunghiat.

13. 9 Daca are cineva urechi – sa auda !

13.10 Cine duce in robie de robie are parte ; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor.

13.11 Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant, si avea 2 coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur.

13.12 Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei ranã de moarte fusese vindecatã.

13.16 Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte,

13.17 Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.

13.18 Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei ; caci este numar de om. Si numarul ei este 666.

Capitolul 14 : Mielul si cei rascumparati salasluiesc in Sion. Trei ingeri vestesc judecatile lui Dumnezeu. Secerisul si culesul viei.

“14.1 Si m-am uitat si iatã Mielul stãtea pe muntele Sion si cu El o suta patruzeci si patru de mii, care aveau numele Lui si numele Tatalui Lui, scris pe fruntile lor.

14.2 Atunci  am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe si ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce canta cu alãutele lor.

14.3 Si cantau o cantare noua, inaintea tronului si inaintea celor 4 fiinte si inaintea batranilor ; si nimeni nu putea sa invete cantarea decat numai cei 144 000, care fusesera rascumparati de pe pamant.

14.4 Acestia sunt care nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici. Acestia sunt care merg dupa Miel ori unde se va duce. Acestia au fost rascumparati dintre oameni, pârgã lui Dumnezeu si Mielului.

14.5 Iar in gura lor nu s-a aflat minciunã, fiindca sunt fara prihanã.

14.6 Si am vazut apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, avand sa binevesteascã Evanghelia vesnicã celor ce locuiesc pe pamant si la tot neamul si semintia si limba si poporul,

14.7 Zicand cu glas puternic : Temeti-vã de Dumnezeu si dati lui Slavã, cã a venit ceasul judecatii Lui, si vã inchinati Celui ce a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor.

14.8 Si un al doilea inger a venit, zicând : A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adãpat toate neamurile din vinul furiei desfranarii sale.

14.9 Si un al 3-lea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic : Cine se inchinã fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,

14.10 Va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul mâniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasã, înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului.

14.11 Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihnã nici ziua nici noaptea cei ce se inchinã fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei.

14.12 Aici este rãbdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.

14.13 Si am auzit un glas din cer, zicand : Scrie : Fericiti cei morti, cei ce de acum mor intru Domnul ! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei,

14.14 Si am privit si iata un nor alb si Cel ce sedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avand pe cap cununã de aur si in mânã secerã ascutitã.

14.15 Si un alt inger a iesit din templu, strigand cu glas mare Celui ce sedea pe nor : Trimite secera si secerã, cã a venit ceasul de secerat, fiindca s-a copt secerisul pamantului.

14.16 Si Cel ce sedea pe nor a aruncat pe pamant secera lui si pamantul a fost secerat.

14.17 Si un alt inger a iesit din templul cel ceresc, avand si el cutitas ascutit.

14.18 Si inca un inger a iesit din altar, avand putere asupra focului, si a strigat cu glas mare celui care avea cutitasul ascutit, zicand : Trimite cutitasul tau cel ascutit si culege ciorchinii viei pamantului, caci strugurii ei s-au copt.

14.19 Si ingerul a aruncat, pe pamantul, cutitasul lui si a cules via pamantului si strugurii i-a aruncat in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.

14.20 Si teascul a fost calcat afarã din cetate si a iesit sange din teasc, pana la zãbalele cailor, pe o intindere de 1600 de stadii.

Capitolul 15 : Cântarea biruitorilor fiarei. Sapte ingeri cu 7 cupe ale mâniei.

“15.1 Am vazut, apoi, in cer, alt semn, mare si minunat : 7 ingeri avand 7 pedepse – cele de pe urmã – caci cu ele s-a sfarsit mânia lui Dumnezeu.

15.2 Si am vãzut ca o mare de cristal, amestecatã cu foc, si pe biruitorii fiarei si ai chipului ei si ai numarului ei, stand in picioare pe marea de cristal si avand alãutele lui Dumnezeu.

15.3 Si ei cântau, cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cantarea Mielului, zicand : Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Domne Dumnezeule, Atottiitorule ! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor !

15.4 Cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slãvi numele Tãu ? Cã Tu singur esti Sfânt si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru cã judecãtile Tale s-au facut cunoscute.

15.5 Si dupa aceasta, m-am uitat si s-a deschis templul cortului marturiei din cer.

15.6 Si au iesit din templu cei 7 ingeri cu cele 7 pedepse, imbracati in vesmant de in curat, luminos, si incinsi, pe la piept, cu cingatori de aur.

15.7 Si una din cele patru fapturi dãdu celor 7 îngeri 7 cupe de aur pline de mânia lui Dumnezeu, Cel ce este viu in vecii vecilor.

15.8 Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu si din puterea Lui, si nimeni nu putea sa intre in templu, pana ce se vor sfarsi cele 7 urgii ale celor 7 ingeri.

Capitolul 16 : Vãrsarea celor 7 cupe ale mâniei si cele 7 urgii ce vin asupra pamantului.

“16.1 Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor 7 ingeri : Duceti-va si vãrsati pe pamant cele 7 cupe ale maniei lui Dumnezeu.

16.14 Caci sunt duhuri diavolesti, facatoare de semne si care se duc la imparatii lumii intregi, sa-i adune la razboiul  zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul.

16.15 Iatã, vin ca un fur. Fericit este cel ce privegheazã si pãstreazã vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vadã rusinea lui !

16.16 Si i-au strans la locul ce se cheama evreieste Harmaghedon.

16.17 Si al 7-ea inger a varsat cupa lui in vazduh si glas mare a iesit din templul cerului, de la tron, strigand : S-a facut !

16.18 Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic.

16.19 Si cetatea cea mare s-a rupt in 3 parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui.

16.20 Si toate insulele pierirã si muntii nu se mai aflarã.

16.21 Si grindinã mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulirã pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindinã, caci urgia ei era mare foarte.

Capitolul 17 : Desfranata cea mare, numitã Babilonul, umblã beatã de sange ca o fiarã cu 7 capete si cu 10 coarne.

17.1 Si a venit unul dintre cei 7 ingeri, care aveau cele 7 cupe, si a grait catre mine, zicand : Vino sa-ti arat judecata desfranatei celei mari, care sade pe ape multe,

17.2 Cu care s-au desfranat imparatii pamantului si cei ce locuiesc pe pamant s-au imbatat de vinul desfranarii ei.

17.8 Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire. Si se vor mira cei ce locuiesc pe pamant ale caror nume nu sunt scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, vazand pe fiarã cã era si nu este, dar se va arãta.

17.9 Aici trebuie minte care are intelepciune. Cele 7 capete sunt 7 munti deasupra carora sade femeia.

17.10 Dar sunt si 7 imparati : 5 au cazut, unul mai este, celalalt inca nu a venit, iar cand va veni are de stat putina vreme.

17.11 Si fiara care era si nu mai este – este al 8-lea imparat si este dintre cei 7 si merge spre pieire.

17.14 Ei vor porni razboi impotriva Mielului, dar Mielul ii va birui, pentru cã este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor si vor birui si cei impreuna cu El – chemati si alesi si credinciosi.

17.15 Si mi-a zis : Apele pe care le-ai vazut si deasupra carora sade desfranata, sunt popoare si gloate si neamuri si limbi.

17.18 Iar femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare care are stapanire peste imparatii pamantului.”

Capitolul 19 : Hristos biruieste fiara.

“19.11 Si am vazut cerul deschis si iata un cal alb, si Cel ce sedea pe el se numeste Credincios si Adevarat si judecã si se razboieste intru dreptate.

19.12 Iar ochii Lui sunt ca para focului si pe capul Lui sunt cununi multe si are nume scris pe care nimeni nu-l intelege decat numai El.

19.13 Si este imbracat in vesmant stropit cu sange si numele Lui se cheama : Cuvantul lui Dumnezeu.

19.14 Si ostile din cer veneau dupa El, cãlare pe cai albi, purtand vesminte de vison alb, curat.

19.15 Iar din gura Lui iesea sabie ascutitã, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pãstori cu toiag de fier si va cãlca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atottiitorul.

19.16 Si pe haina Lui si pe coapsa Lui are nume scris : Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.VVVVV

( Biblia Ortodoxã sau Sfânta Scripturã, Apocalipsa, paginile 1394-1412, - Paginile 1397-1409 - tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1994 )