Facerea, Capitolul 18, Avraam primeste pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri, Capitolul 19, Pieirea Sodomei, Biblia :

Facerea, Capitolul 18, Avraam primeste pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri, Capitolul 19, Pieirea Sodomei, Biblia :

VVVVVBiblia, Facerea, Capitolul 19, Pieirea Sodomei :

“1. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot sedea la poarta Sodomei. Si vãzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor si s-a plecat cu fata pana la pamant

“2. Si a zis : “Stapanii mei, abateti-vã pe la casa slugii Voastre, ca sa ramaneti acolo ; spalati-Vã picioarele, iar dimineatã, sculându-Vã, Vã veti duce în drumul Vostru”. Ei insa au zis : “Nu, ci vom ramane in ulitã”.

“3. Iar el s-a rugat stãruitor si S-au abãtut la el si au intrat in casa lui. Atunci el Le-a gãtit mancare, Le-a copt azime si au mancat.

“4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetãtii Sodoma, tot poporul din toate marginile, de la tanar pana la batran, au înconjurat casa,

“5. Si au chemat afarã pe Lot si au zis catre el : “Unde sunt Oamenii, Care au intrat sa mâie la tine ? Scoate-I, ca sã-I cunoastem ! »

« 6. Si a iesit Lot la ei dinaintea usii si, închizând usa dupa dânsul,

“7. A zis catre ei : “Nu, fratii mei, sã nu faceti niciun rãu.

« 8. Am eu douã fete, care n-au cunoscut inca barbat ; mai degrabã vi le scot pe acelea, sa faceti cu ele ce veti vrea, numai Oamenilor acelora sa nu le faceti nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperisul casei mele ! »

« 9. Iar ei au zis catre el : « Pleacã de aici ! Esti un venetic si acum faci pe judecatorul ? Mai rãu decat Acelora iti vom face !” Si repezindu-se spre Lot, se apropiarã sa spargã usa.

“10. Atunci Oamenii aceia, care gãzduiau in casa lui Lot, intinzandu-Si mâinile, au tras pe Lot in casã la Ei si au încuiat usa ;

“11. Iar pe oamenii, care erau la usa casei, i-au lovit cu orbire de la mic pana la mare, incat in zadar se chinuiau sa gaseasca usa.

“12. Apoi au zis cei doi Oameni catre Lot : “Ai tu pe cineva din ai tãi aici ? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul in cetate, scoate-i din locul acesta.

“13. Cã Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru cã strigarea impotriva lor s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem”.

“14. Atunci a iesit Lot si a grait cu ginerii sãi, care luaserã pe fetele lui, si le-a zis : “Sculati-vã si iesiti din locul acesta, cã va sã piardã Domnul cetatea”. Ginerilor insa li s-a parut cã el glumeste.

“15. Iar in revãrsatul zorilor grãbeau îngerii pe Lot, zicand : “Scoalã, ia-ti femeia si pe cele douã fete ale tale, pe care le ai, si iesi, ca sa nu pieri si tu pentru nedreptatile cetatii !”

“16. Dar fiindca el zãbovea, îngerii, din mila Domnului catre el, l-au apucat de mânã pe el si pe femeia lui si pe cele douã fiice ale lui

“17. Si, scotându-l afarã, unul din Ei a zis : “Mantuieste-ti sufletul tãu ! Sa nu te uiti inapoi, nici sa te opresti in camp, ci fugi in munte, ca sa nu pieri cu ei !”

“18. Iar Lot a zis catre Dânsii : “Nu, Stapane !

“19. Iatã sluga Ta a aflat bunãvointã înaintea Ta si Tu ai facut milã mare cu mine, mântuindu-mi viata ; dar nu voi putea sa fug pana in munte, ca sa nu mã ajunga primejdia si sa nu mor.

« 20. Iatã cetatea aceasta este mai aproape ; sa fug acolo si sa ma izbavesc. Ea e micã si-mi voi scãpa acolo viata prin Tine !”

“21. Si i-a zis îngerul : “Iatã, iti cinstesc fata si-ti împlinesc acest cuvant, sa nu pierd cetatea despre care graiesti.

“22. Grabeste dar si fugi acolo ; cã nu pot sa fac nimic pana nu vei ajunge tu acolo !” De aceea s-a si numit cetatea aceea Toar.

“23. Cand s-a ridicat soarele deasupra pamantului, a intrat Lot in Toar.

“24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasã si foc din cer de la Domnul

“25. Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia.

“26. Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare.

“27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineatã si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului.

« 28. Si, cãutând spre Sodoma si Gomora si spre toate împrejurimile lor, a vazut ridicându-se de la pamant fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.

“29.  Dar, cand a stricat Dumnezeu toate cetatile din partile acelea, si-a adus aminte Dumnezeu de Avraam si a scos pe Lot afarã din prapadul cu care a stricat Dumnezeu cetatile, unde traia Lot.VVVVV

VVVVVFacerea, Capitolul 18, Avraam primeste pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri :

“1. Apoi Domnul S-a arãtat iarãsi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiazã, cand sedea el in usa cortului sãu.

“2.  Atunci ridicandu-si ochii sãi, a privit si iatã trei Oameni stãteau înaintea lui ; si cum I-a vãzut, a alergat din pragul cortului sãu în întâmpinarea Lor si s-a închinat pana la pamant.

“3. Apoi a zis : “Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tãu !

« 4. Se va aduce apã sa Vã spãlati picioarele si sa Vã odihniti sub acest copac.

“5. Si voi aduce pâine si veti mânca, apoi Vã veti duce in drumul Vostru, întrucât treceti pe la robul Vostru !” Zis-au Aceia : “Fã, precum ai zis !”

“6. Dupã aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis : “Frãmântã degrabã trei mãsuri de fãinã bunã si fã azime !”

“7. Apoi Avraam a dat fuga la cireadã, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degrabã.

“8. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alãturi de Ei sub copac.

“9. Si l-au intrebat Oamenii aceia : “Unde este Sarra, femeia ta ?” Iar el, raspunzand, a zis : “Iatã, in cort !”

“10. Zis-a Unul : “Iatã, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui.

“11. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca.

“12. Si a râs Sarra in sine si si-a zis : “Sa mai am eu oare aceastã mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu ?”

“13. Atunci a zis Domnul catre Avraam : “Pentru ce a râs Sarra in sine si a zis : « Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt ? »

“14. Este oare ceva cu neputintã la Dumnezeu ? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu !”

“15. Iar Sarra a tagaduit, zicand : “N-am râs”, caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis : “Ba, ai râs !”

“16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreacã.

“17. Domnul insa a zis : “Tãinui-voi Eu oare de Avraam, sluga mea, ceea ce voiesc sa fac ?

« 18. Din Avraam cu adevarat se va ridica un popor mare si tare si printr-insul se vor binecuvanta toate neamurile pamantului,

“19. Cã l-am  ales, ca sa invete pe fiii si casa sa dupa sine sa umble in calea Domnului si sa faca judecatã si dreptate ; pentru ca sa aducã Domnul asupra lui Avraam toate cate i-a fagaduit”.

“20. Zis-a deci Domnul : “Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pãcatul lor cumplit de greu.

“21. Pogorî-Mã-Voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu”.

“22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, in vreme ce Avraam stãtea inca inaintea Domnului.

“23. Si apropiindu-se Avraam, a zis : “Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit ?

“24. Poate in cetatea aceea sa fie cincizeci de drepti : pierde-i-vei, oare, si nu vei cruta tot locul acela pentru cei cincizeci de drepti, de se vor afla in cetate ?

“25. Nu se poate ca Tu sa faci una ca asta si sa pierzi pe cel drept ca si pe cel fara de lege si sa se intample celui drept ce se intampla celui necredincios ! Departe de Tine una ca asta ! Judecatorul a tot pamantul va face, oare, nedreptate ?”

“26. Zis-a Domnul : “De se vor gãsi in cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toata cetatea si tot locul acela ».

“27. Si raspunzand Avraam, a zis : “Iatã, cutez sa vorbesc Stapanului meu, eu, care sunt pulbere si cenusã !

“28. Poate cã lipsesc cinci din cincizeci de drepti ; poate sã fie numai patruzeci si cinci ; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toatã cetatea ?” Zis-a Domnul : “Nu o voi pierde de voi gãsi acolo patruzeci si cinci de drepti”.

“29. Si a adãugat Avraam sa graiasca Domnului si a zis : “Dar de se vor gãsi acolo numai patruzeci de drepti ?” Si Domnul a zis : “Nu o voi pierde pentru cei patruzeci !”

“30. Si a zis iarãsi Avraam : “Sã nu Se mânie Stapanul meu de voi mai grãi : Dar de se vor gãsi acolo numai treizeci de drepti ? » Zis-a Domnul : « Nu o voi pierde de voi gasi acolo treizeci ».

“31. Si a zis Avraam : “Iatã, mai cutez sa vorbesc Stapanului meu ! Poate cã se vor gasi acolo numai douazeci de drepti ». Rãspuns-a Domnul : “Nu o voi pierde pentru cei douãzeci”.

“32. Si a mai zis Avraam : “Sã nu se mânie Stapanul meu de voi mai grãi inca o datã : Dar de se vor gãsi acolo numai zece drepti ?” Iar Domnul i-a zis : “Pentru cei zece nu o voi pierde”.

“33. Si terminând Domnul de a mai grãi cu Avraam, S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul sãu.” VVVVV

( Biblia Ortodoxã sau Sfânta Scripturã, Facerea, paginile 26, 27, 28, 29, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1994 )