Doctrina
Ortodoxã despre interpretarea Sfintei Scripturi ( Scutul Misionarului Ortodox )
Sfânta
Scripturã, nu numai cã nu ne-a arãtat nicãieri ca noi sã ne multumim în
credintã cu inspiratia de la Duhul Sfânt, dar ne obligã de asemenea si sã
ispitim duhurile dacã sunt de la Dumnezeu : “Iubitilor, nu dati crezare
oricãrui duh, ci ispititi duhurile de sunt de la Dumnezeu” ( 1 Ioan. 4,1 ;
Matei. 7, 15 si Apoc. 2, 2 ).
Chiar si
ap.Pavel, desi la inceput a fost doborât la pamant si îndrumat de un glas
dumnezeiesc din cer, ( Fapt. 9, 7 ) dar mai tarziu a fost trimis la un om
pentru a primi tainele si a se uni cu Biserica.
Eunucul
apostolicesc, amintit in Faptele apostolilor, care il citea pe proorocul Isaia
si nu-l intelegea, nu a fost trimis la vreun înger, si nu prin inspiratia
interioarã i-a fost descoperit ceea ce nu putea întelege ; dar printr-o
sugestie divinã a fost adus la el diaconul Filip, care il cunostea pe proorocul
Isaia si i-a zis : “Intelegi ce citesti ?”
El ( eunucul )
i-a spus : “Cum as putea sa inteleg, daca nu mã va calauzi cineva ?” ( fapt. 8,
27, 30, 31 ).
Atunci Filip a
explicat prorocirea neînteleasã de famen.
Si, in
sfarsit, avem noi, oare, dreptul sa ne însusim, dupa bunul nostru plac,
inspiratia de la Duhul Sfant, cand Însusi Duhul Sfant isi imparte darurile Sale
“dupa cum voieste” ? ( 1 Corint. 12, 11 ).
Sfanta
Scripturã, atunci cand ne folosim de ea, poate fi asemãnatã cu o floare, de pe
care albina strânge miere, iar pãianjenul – otravã.
Ea este, dupã
expresia apostolului, “sabie cu douã tãisuri” ( Evr. 4, 12 ; Efes. 6, 17 ), pe
care trebuie s-o mânuim corect si cu dibãcie, ca sã nu ne facem vreun rãu.
Pentru unii,
sub conducerea Bisericii, si Sfanta Scriptura, si Sfanta Traditie le aratã
calea spre mantuire, iar altii, interpretând-o in mod arbitrar, cad in erezii
pierzãtoare si se aseamãnã, sub acest aspect, acelor “nestiutori si
neîntãriti”, despre care scria apostolul cã ei “rastalmacesc, ca si pe
celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” ( 2 Petru. 3, 16 ).
Asadar, sa
mentionãm pe scurt cã în general toatã invatatura sectantilor despre izvoarele
religiei, se caracterizeazã printr-o liberalitate excesivã.
Aceastã
liberalitate se observã, de exemplu, in faptul cã ei recunosc drept izvor
pentru religie, numai Sf.Scriptura, insa o interpreteazã unilateral – dupa bunul plac al fiecãrui sectant.
Dar asemenea
atitudine, fatã de sursa credintei, nu poate fi recunoscutã întemeiatã.
Nici istoria
rãspândirii initiale a crestinismului, nici insasi Sfanta Scripturã si chiar
acele citate aduse de sectantii-rationalisti pentru confirmarea invataturii lor
despre Sf.Scripturã si despre interpretarea ei, - nu dau absolut niciun temei
pentru a interpreta arbitrar, dupã bunul plac al cuiva, Cuvantul lui Dumnezeu
si a respinge Sf.Traditie.
Argumente din Cuvântul
lui Dumnezeu pentru doctrina ortodoxã despre interpretarea Sfintei Scripturi
Actul
mântuirii noastre, descris in Sfanta
Scripturã, constituind in sine o tainã chiar pentru îngeri, pentru apostolii
însisi si, cu atat mai mult, pentru noi, prezintã multe momente greu de înteles
:
1 Petru 1, 12.
Lor le-a fost descoperit cã nu pentru ei însisi, ci pentru voi, slujeau ei
aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimisi
din cer, v-au propovãduit Evanghelia – spre care si îngerii doresc sã
priveascã.
1 Timot. 3,
16. Si cu adevãrat, mare este taina dreptei credinte ; Dumnezeu S-a arãtat în
trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost vãzut de îngeri, S-a propovãduit între
neamuri, a fost crezut în lume, S-a înãltat întru slavã.
2 Petru. 3,
16. Cum vorbeste (ap.Pavel ) despre acestea in epistolele sale, unde sunt unele
lucruri cu anevoie de înteles, pe care cei nestiutori si neîntãriti le
rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
1 Corint. 2,
7. Ci propovãduim întelepciunea lui Dumnezeu în tainã, pe cea ascunsã, pe care
Dumnezeu, mai înainte de veci, a rânduit-o spre mãrirea noastrã.
Omul singur
nu-si poate explica nicio prorocire din Sfanta Scriptura.
2 Petru. 1,
20. Dar mai inainte de toate, trebuie sa stiti cã nicio prorocie a Scripturii
nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia.
21. Pentru cã
niciodatã proorocia nu s-a fãcut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui
Dumnezeu au grãit, purtati fiind de Duhul Sfânt.
Chiar si
ucenicilor lui Hristos li s-a deschis mintea “ca sa priceapã Scripturile” numai
atunci cand Însusi Domnul le-a explicat totul :
Luca, 24, 45. Atunci le-a deschis mintea, ca sã priceapã
Scripturile.
În afarã de
aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu este :
Evr. 4, 12.
viu si lucrãtor si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si pãtrunde
pana la despartitura dintre suflet si duh, dintre incheieturi si mãduvã si este
judecãtor al simtirilor si cugetelor inimii.
Efes. 6, 27.
Luati si coiful mântuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
1 Cor. 10, 4.
Si toti, aceeasi bautura duhovniceascã au bãut, pentru cã beau din piatra
duhovniceascã, ce avea sa vinã. Iar piatra era Hristos.
Tâlcuirea
neîndemânaticã si incorectã a cuvantului lui Dumnezeu va aduce omului nu
mântuire, ci pierzanie :
Matei. 21, 44.
Cine va cãdea pe piatra aceasta se va sfãrâma, iar pe cine va cãdea îl va
zdrobi ( Comp. Evr. 4, 12 ).
De aceea nu
tuturor, dar numai unor oameni alesi, Domnul le-a dat sa cunoascã “tainele
imparatiei cerului” ;
Matei. 13, 11.
Iar El, rãspunzând, le-a zis : Pentru cã vouã vi s-a dat sã cunoasteti tainele
imparatiei cerurilor, pe cand acelora nu li s-a dat.
34. Toate
acestea le-a vorbit Iisus multimilor în pilde, si fara pildã nu le grãia nimic.
Marcu. 4, 11.
Si le-a zis : Vouã vã este dat sã cunoasteti tainele imparatiei lui
Dumnezeu, dar pentru cei de afarã totul se face în pilde.
34. Iar fara
pildã nu le grãia ; insa ucenicilor Sãi le lãmurea toate, deosebi.
Ioan. 17, 8.
Pentru cã cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, si ei le-au primit si
au cunoscut cu adevãrat cã de la Tine am iesit si am crezut cã Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru
acestia Mã rog ; nu pentru lume Mã rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, cã
ai Tãi sunt.
Pentru ca
acesti oameni sa tãlmãceascã “sanatos” si “drept” invatatura scrisã si nescrisã
a lui Hristos :
2 Timot. 1,
13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta
si cu iubirea ce este în Hristos Iisus.
2 Timot. 2,
15. Sileste-te sa te arãti încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrãtor cu fatã
curatã, drept invatand Cuvantul adevarului.
Tit. 1, 9.
Tinându-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sã fie destoinic si sã
îndemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.
Tit. 2,1. Dar
tu grãieste cele ce se cuvin invataturii sanatoase.
Fara acesti
tãlmãcitori supremi, noi in general nu ne putem descurca.
Fapt. 8, 30.
Si alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis : Intelegi,
oare, ce citesti ?
31. Iar el a
zis : Cum as putea sa inteleg, daca nu mã va calauzi cineva ? Si a rugat pe
Filip sa se urce si sa sadã cu el.
35. Iar Filip,
deschizând gura sa si incepand de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe
Iisus.
Rom. 10, 14.
Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut ? Si cum vor crede in
Acela de Care n-au auzit ? Si cum vor auzi, fara propovaduitor ?
Asemenea
tâlcuitori pentru noi sunt “oamenii credinciosi”, care au pãstrat pentru noi
cele scrise si au scris îndrumãrile orale ale apostolilor ( Sf. Traditie ),
adicã Pãrintii Bisericii :
2 Timot. 2, 2.
Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fatã, acestea le
incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe
altii.
Si preotii
lãsati prin hirotonie de succesiune de catre apostoli :
Tit. 1, 5.
Pentru aceasta te-am lãsat în Creta, ca sa îndreptezi cele ce mai lipsesc si sa
asezi preoti prin cetãti, precum ti-am rânduit ( comp. Vers. 9 ).
Beneficiind de
indrumarile acestor oameni, noi, asemenea dregãtorului etiopean ( Fapt. 8,
30-31 ), ne încredem nu in noi, ci in Duhul Sfant ce sãlãsluieste în ei.
Fapt. 20, 28.
Drept aceea, luati aminte de voi însivã si de toatã turma, întru care Duhul
Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pãstoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câstigat-o cu însusi sângele Sãu.
Oamenii care
nu sunt alesi pentru propovãduire si slujire, nu trebuie sa se apuce de
supremul act al tãlmãcirii Sf.Scripturi :
Rom. 10, 15.
Si cum vor propovãdui, de nu se vor trimite ? Precum este scris :
« Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce
vestesc cele bune ! » ( Isaia. 52, 7 ).
1 Cor. 12, 28.
Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Bisericã ; întâi apostoli, al doilea
prooroci, al treilea invatatori : apoi pe cei care au darul de a face minuni ;
apoi darurile vindecãrilor, ajutorãrile, cârmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toti
sunt apostoli ? Oare toti sunt prooroci ? Oare toti invatatori ? Oare toti au
putere sa savarseasca minuni ?
Dacã de acest
lucru se apucã oameni nepregatiti si rãu intentionati, care nu au fost trimisi,
nici pusi, atunci ei, spre pierznia lor si a altora, “rastalmacesc” si
“amestecã” cuvantul lui Dumnezeu ( Comp. 2 Petru 3, 16 ).
2 Corint. 2,
17. Cãci nu suntem ca cei multi, care amestecã cuvântul lui Dumnezeu, ci grãim
ca din curãtia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Samovolnic
incearca sa talmaceasca cuvintele lui Dumnezeu si le falsificã în timpul
nostru, oamenii care s-au separat de la unitatea Bisericii lui Hristos.
2 Petru. 3,
16. Cum vorbeste despre acestea in epistolele sale, unde sunt unele lucruri cu
anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neîntãriti le rãstãlmãcesc, ca si
pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
Iuda. 1, 19.
Acestia sunt cei care fac dezbinãri, ( oameni ) firesti, care nu au Duhul.
III. Pentru polemica
misionarului cu sectantii despre Sfanta Scripturã.
I. Textele din Sf.
Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile
Ioan. 5, 39.
Cercetati Scripturile, cãci voi socotiti cã în ele aveti viatã vesnicã. Si
acelea sunt care marturisesc pentru Mine.
Notã : Aceste
cuvinte sectantii le citeaza pentru a justifica doctrina lor falsã, despre
aceea cã tuturor le este dat sã cerceteze ( dupã pãrerea lor – sa talmaceasca )
Sfanta Scripturã.
Adevaratul sens al acestor texte
Aici Domnul le
sugereaza iudeilor din Ierusalim sa cerceteze Scripturile Vechiului testament,
prin comparara lor cu evenimentele curente : Ioan. 5, 45- 46.
De aceea,
textul citat de sectanti nu numai cã nu le dã dreptul sa talmaceasca dupa
placul lor Sf. Scripturã, dar, dimpotrivã, cere
îndrumarea unor invatatori si pãstori mai cunoscãtori, care si pot face
cercetarea cuvenitã : 2 Cor. 2, 17.
Textele din
Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor
Ioan. 5, 45.
Sã nu vi se parã cã Eu vã voi învinui la Tatãl. Este cine sa va invinuiasca :
Moise, in care voi ati nadajduit.
46. Caci aca
ati fi crezut pe Moise, M-ati fi crezut pe Mine, caci despre Mine a scris
acela.
2 Cor. 2, 17.
Caci nu suntem ca cei multi care amestecã cuvântul lui Dumnezeu, ci grãim ca
din curãtia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
II. Textele din
Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile
Fapt. 17, 11.
Si acestia erau mai mãrinimosi decat cei din Tesalonic ; ei au primit cuvântul
cu toatã osârdia, in toate zilele cercetând Scripturile, dacã ele sunt asa.
Notã : Iatã si
noi, zic sectantii, am primit cuvantul si cu osardie il cercetãm.
Adevaratul sens al acestor texte
În acest text se vorbeste despre aceea cum iudeii din
Bereea ( vers. 10 ), intr-adevar, cercetau Scripturile Vechiului testament,
comparându-le cu evenimentele evanghelice din Noul testament, ce aveau loc
chiar sub ochii lor.
Sectantii, urmând exemplul celor din Bereea, dar nefiind
martorii acelor evenimente, care au avut loc cu aproape 2000 de ani în urmã, -
se încred nu adevãrului, ci îndrumãrii propriei lor inimi ; insa inima omului
este foarte vicleanã si stricatã : Matei. 15, 19 ; Ierem. 17, 9.
Textele din
Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor
Fapt.17, 10. Iar fratii au trimis indata, noaptea, la
Bereea, pe Pavel si pe Sila, care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga
iudeilor.
Matei. 15, 19. Cãci din inimã ies : gânduri rele,
ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, mãrturii mincinoase, hule.
Ierem. 17. 9. Inima omului este mai vicleanã decât orice
si foarte stricatã ! Cine o va cunoaste ?
III. Textele din
Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile
1 Ioan. 2, 20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfânt si
stiti toate.
27. Cât despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El
rãmâne întru voi si n-aveti trebuintã ca sã vã învete cineva, ci precum ungerea
Lui vã învatã despre toate si invatatura aceasta adevaratã este si nu este
minciunã, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.
Notã : Prin acest text sectantii resping orice îndrumare
in talmacirea Sf. Scripturi.
Adevaratul sens al acestor texte
Prin voia lui
Dumnezeu, în preajma apostolilor se revãrsau din plin darurile minunate ale
Sfântului Duh, de exemplu : Fapt. 8, 17 ; 19, 5-6.
Anume aceste
daruri se au în vedere în textul citat, si sectantii nu pot sã se laude cu
asemenea daruri.
Prin ungerea
Sfantului nu trebuie înteleasã ungerea caracteristicã fiecãrui credincios în
parte si datã lui in taina ungerii cu Mir, ci trebuie inteleasa ungerea
Sfantului Duh, care salasluieste in Bisericã si in preotii care o diriguiesc.
Cuvintele
“n-aveti trebuintã ca sa vã învete cineva” se referã la acei pseudoinvatatori
care au parasit Biserica sau niciodatã n-au fost in ea ; de indrumarile acestor
pseudoinvatatori, crestinii nu trebuie sa aiba nevoie.
In acelasi
sens si ap. Ioan ( v.m. sus, vers. 19 ) avertiza in privinta antihristilor.
Textele din
Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor
Fapt. 8, 17. Atunci isi puneau mâinile peste ei, si ei
luau Duh Sfânt.
Fapt. 19, 5. Si auzind ei ( Efesenii ), s-au botezat în
numele Domnului Iisus.
6. Si punându-si Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a
venit asupra lor si vorbeau în limbi si prooroceau.
7. Si erau toti ca la doisprezece bãrbati.
1 Ioan. 2, 19. Dintre noi au iesit, dar nu erau dintre ai
nostri, cãci de-ar fi fost dintre ai nostri, ar fi rãmas cu noi ; ci ca sã se
arate cã nu sunt toti dintre ai nostri, de aceea au iesit.
IV. Textele din
Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile
1 Cor. 12, 4.
Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh.
5. Si felurite
slujirii sunt, dar acelasi Domn.
8. Cã unuia i
se dã prin Duhul Sfant cuvânt de întelepciune, iar altuia dupã acelasi Duh,
cuvântul cunostintei.
10. Unuia faceri
de minuni, iar altuia proorocie ; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri
de limbi si altuia tãlmãcirea limbilor.
Notã : Acelasi
Duh, spun sectantii, ne ajutã si nouã sa talmacim Sfanta Scripturã.
Adevaratul sens al acestor texte
Aici iarãsi se
vorbeste despre anumite daruri spirituale, care le erau date crestinilor din
timpurile apostolicesti, pentru anumite scopuri ale lui Dumnezeu : 1 Cor.12,
28-30.
Dacã ele s-ar
da si acum tuturor crestinilor credinciosi, atunci n-am avea nevoie nici de Sf.
Scripturã.
Referind la ei
locurile citate, sectantii totusi nu savarsesc minuni, si de aceea singuri se
introduc in lista mincinosilor si nestiutorilor ( 2 Petru. 3, 16 ), care
falsificã Sf. Scripturã întru pierzania lor.
Invatatorii
Bisericii insa, care ne-au propovaduit adevarata talmacire a Sf. Scripturi,
minuni savarseau ( citeste Istoria Bisericii ).
Textele din
Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor
1 Cor. 12, 28.
Si pe unii i-a pus Dumnezeu în Bisericã ; intai apostoli, al doilea prooroci,
al treilea invatatori ; apoi pe cei care au darul de a face minuni ; apoi
darurile vindecãrilor, ajutorarile, cârmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toti
sunt apostoli ? Oare toti sunt prooroci ? Oare toti invatatori ? Oare toti au
putere sa savarseasca minuni ?
30. Oare toti
au darurile vindecarilor ? Oare toti vorbesc in limbi ? Oare toti pot sa
talmaceasca ?
V. Textele din Sf.
Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile
Luca. 10, 21. In acest ceas El S-a bucurat cu Duhul si a zis : Te
slãvesc pe Tine, Pãrinte, Doamne al cerului si al pamantului, cã ai ascuns
acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da,
Parinte, caci asa a fost inaintea Ta, bunãvointa Ta.
1 Cor, 1, 19.
Cãci scris este : “Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor
invatati voi nimici-o”.
27. Ci
Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sã rusineze pe cei întelepti ;
Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa rusineze pe cele tari.
Notã : Aceste
fragmente din Sf. Scriptura, sectantii le citeazã pentru a confirma ideea cã
lor, sectantilor, ca unor oameni neîntelepti si neînvãtati, le este descoperitã
întelegerea Sfintei Scripturi.
Adevaratul sens al acestor texte
Pe nedrept se
crede cã Domnul le dezvãluie invatatura Sa sfântã numai celor de jos si
necãrturari : Matei. 23, 24.
Marele apostol
Pavel a fost om invatat si cunoscut : Fapt. 22, 3, 28 ; Iosif Arimateeanul era
bãrbat nobil : Luca. 28, 50, Corneliu era de asemenea sutas : Fapt. 10, 1.
În textele
citate se spune cã întelepciunea acestei lumi, adica intelepciunea pãgânã, -
omeneascã, e o nimica toatã în fata intelepciunii Divine ( 1 Cor, 3, 19 ), fapt
prin care se condamnã îngâmfarea intelepciunii omenesti.
Biserica
Ortodoxã de asemenea binecuvânteazã întelepciunea si stiinta, dacã ele nu merg
împotriva credintei.
Deci in
textele, citate de sectanti, ale Sf.Scripturi se aprobã atitudinea smeritã si
sincerã fatã de adevãr a unora, si se condamnã îngâmfarea altora.
Dar nici
intr-un caz nu se laudã prostia si nici nu se dezaprobã intelepciunea sublimã
crestinã ( Comp. 1 Cor. 2, 6, 7 ).
Textele din
Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor
Matei. 23, 34.
De aceea, iatã Eu trimit la voi prooroci si întelepti, si cãrturari ;
dintre ei veti ucide si veti rãstigni ; dintre ei veti biciui în sinagogi si-i
veti urmãri din cetate în cetate.
Fapt. 22, 3.
Eu sunt bãrbat iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei si crescut în cetatea aceasta,
invatand la picioarele lui Gamaliel in chip amãnuntit Legea pãrinteascã.
28. Si a
rãspuns comandantul : Eu am dobândit aceastã cetãtenie cu multã
cheltuialã. Iar Pavel a zis : Eu insa m-am si nãscut.
Luca. 23, 50.
Si iatã un bãrbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bãrbat bun si drept.
Fapt. 10, 1.
Iar în Cezareea era un bãrbat cu numele Corneliu, sutas, din cohorta ce se
chema Italica.
VI. Textele din
Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile
Efes. 5, 19.
Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si
cantand Domnului, în inimile voastre.
Colos. 3, 16.
Cuvantul lui Hristos sa locuiascã întru voi cu bogãtie. Invatati-va si povãtuiti-vã intre voi, cu toatã
intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in
psalmi.
Notã : In
aceste texte sectantii isi gasesc intemeiere de a talmaci liber Sf.Scripturã si
de a prezenta aceste tâlcuiri drept adevãr curat.
Adevãratul sens al acestor texte
Prin aceste
cuvinte nu se dã dreptul oricui sã
propovãduiascã talmacirile lor libere, dar numai se indeamna de a se îndruma
unul pe altul prin cântarea rugãciunilor, cum sunt psalmii, osanalele si
cantecele duhovnicesti.
Daca e spus cã
cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa locuiasca intru noi cu bogãtie, asta inseamna
cã aici se au în vedere mai degrabã pãstorii bisericii, ca propovaduitori ai
cuvantului lui Dumnezeu, pusi de Dumnezeu : Rom. 10, 14-15, dar nici
intr-un caz invatatori samovolnici, nechemati.
Textele din
Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor
Rom. 10, 14.
Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut ? Si cum vor
crede in Acela de Care n-au auzit ? Si cum vor
auzi fara propovaduitor ?
15. Si cum vor
propovadui, de nu se vor trimite ? Precum este
scris : “Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce
vestesc cele bune ? ( Isaia. 52, 7 ).
Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale
Sectantilor, paginile 38, 39, 40, 41, 42, 43 alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã
si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu