Doctrina
Ortodoxã despre Serviciul Divin ( Scutul Misionarului Ortodox )
Serviciul divin al Bisericii Ortodoxe constã din totalitatea rugãciunilor, cantarilor si
randuielilor, savarsite dupa anumite reguli stabilite de Bisericã.
La baza serviciului divin crestin ortodox este pusã
savarsirea tainei Sfintei Impartasiri.
Aceastã tainã este o jertfã noutestamentarã fara sânge,
care a inlocuit jertfele din Vechiul Testament.
Ea a fost instituitã de Mântuitorul, pentru comunicarea
credinciosilor a puterii mântuitoare a mortii Sale pe cruce.
Mantuitorul a stabilit si alte taine, pentru a transmite
credinciosilor ajutorul haric al lui Dumnezeu.
Au fost asezate si anumite persoane, pentru a savarsi
serviciul divin : la inceput, Apostolii, iar apoi succesorii slujirii lor –
episcopii, preotii si diaconii.
De acum in timpurile Apostolilor, serviciul divin avea o
anumitã structurã.
El se compunea din rugaciuni, cantari religioase, citirea
cuvantului lui Dumnezeu, predici si savarsirea tainelor, indeosebi a tainei
Sfintei Impartasiri.
Oranduirea definitivã, serviciul divin crestin a
stabilit-o in timpurile succesorilor Apostolilor – a Parintilor si
Invatatorilor Bisericii.
Toti sectantii-rationalisti, desi luptã impotriva
cinstirii lui Dumnezeu de catre Biserica Ortodoxa prin ritualuri vãdite, in
realitate nici ei nu-si pot sustine credinta fara anumite ritualuri.
Asa, de exemplu, la sectanti existã, mai intai de toate,
serviciul divin public.
Sectantii dintr-o localitate sau alta, duminicã sau in
zilele de sarbatoare, se adunã intr-o casã stabilitã, care din exterior nu se
deosebeste prin nimic, de orice casa obisnuita a sectantilor, si aici isi
savarsesc rugaciunea lor obisnuita in public.
Aceasta rugaciune constã din citirea Sfintei Scripturi cu
talmacire, din rostirea rugaciunilor, special alcatuite si aprobate, si din
cantari duhovnicesti.
In afarã de aceasta, in rânduiala serviciului divin al
sectantilor, mai ales al molocanilor, care, in comparatie cu alte secte, au
niste slujbe religioase solemne si complicate, au fost introduse de asemenea
plecãciunile, asezãrile în genunchi, cina, numitã “vecerie” sau “frangere a
painii”, “infratire” sau “sarut” s.a.
In felul acesta, si sectantii au un ritual vãdit special
de cinstire a lui Dumnezeu.
Tagaduind din obisnuintã orice cinstire vadita a lui
Dumnezeu si ritualurile Bisericii Ortodoxe, ca fiind niste nascociri ale
oamenilor, sectantii, in sens strict, n-ar trebui nici ei sa aiba vreo
randuiala religioasa, pentru a indreptati doctrina lor despre slujirea lui
Dumnezeu cu duhul.
Dar pentru om, care este o fiintã alcãtuitã din suflet si
trup, nu este posibilã slujirea lui Dumnezeu numai duhovniceste.
De aceea si sectantii au simtit o necesitate acutã, de a
îmbina cumva spiritualitatea cu ritualurile si cu randuieli vãdite, fapt prin
care sectantii se demascã singuri pe sine.
Docrina ortodoxã despre serviciul divin este întemeiatã
si pe cuvântul lui Dumnezeu, si pe Istoria Bisericii, prin urmare, ea este
adevaratã, iar sectantii care se ridicã impotriva rânduielilor slujbei religioase
ale Bisericii, nu fac decat sa se învinuiascã singuri pe sine în lipsa de
consecventã a doctrinei lor, deoarece si ei nu pot renunta la cele impotriva
carora se ridicã.
Argumente din Cuvântul lui Dumnezeu pentru Doctrina Ortodoxã despre
Serviciul Divin
Conform povãtuirilor si exemplului Sfintilor Apostoli,
crestinii trebuie sã se adune pentru savarsirea rugaciunilor publice, in
anumite locuri sau temple ( biserici ) :
Fapt. 16, 13. Si in ziua sambetei am iesit in afara
portii, langa râu, unde credeam cã este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam
femeilor care se adunaserã.
Fapt.20, 7. In ziua intai a saptamanii ( duminicã )
adunându-ne noi sa frângem pâinea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi,
a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii.
8. Iar in camera de sus, unde eram adunati, erau multe
lumini aprinse.
Intr-un anumit timp ( “in ceasul rugaciunii” ) :
Fapt. 3, 1. Iar Petru si Ioan se suiau la templu pentru
rugaciunea din ceasul al nouãlea.
În frunte cu “cârmuitorii” asezati sau cu preotii :
1 Tesal. 5, 12. Vã mai rugãm, fratilor, sa aveti luare
aminte pentru cei care ostenesc intre voi, pentru cei care vã cârmuiesc întru
Domnul si bine vã sfãtuiesc.”
Asemenea rugaciune se numeste “slujbã”, serviciu divin (
liturghie ) :
Fapt. 13, 2. Si pe când slujeau Domnului si posteau,
Duhul Sfant a zis : Osebiti-Mi pe Varnava si pe Saul, pentru lucrul la care
i-am chemat.
Filip. 2, 17. Si chiar dacã ar fi sa vãrs sângele meu
peste jertfa voastrã, la slujba credintei voastre, mã bucur si vã fericesc pe
voi pe toti.
Slujirea lui Dumnezeu se compune din rugaciuni, cantari
religioase si citirea Sfintei Scripturi :
Fapt. 4, 24. Iar ei auzind, intr-un cuget au ridicat
glasul catre Dumnezeu si au zis : Stapane, Dumnezeule, Tu Care ai facut cerul
si pamantul si marea si toate cele ce sunt in ele,
25. Care prin Duhul Sfant si prin gura parintelui nostru
David, slujitorul Tãu, ai zis : “Pentru ce s-au întãrâtat neamurile si
popoarele au cugetat cele desarte ?
26. Ridicatu-s-au regii pamantului si mai-marii s-au
adunat laolaltã impotriva Domnului si impotriva Unsului Lui »,
27. Cãci asupra Sfantului Tãu Fiu Iisus, pe Care Tu L-ai
uns, s-au adunat laolaltã, cu adevãrat, in cetatea aceasta, si Irod si Pontiu
Pilat cu paganii si cu popoarele lui Israel.
Fapt. 4, 30. Intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind
semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu Iisus.
31. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in
care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si grãiau cu indraznealã
cuvântul lui Dumnezeu.
1 Timot. 2, 1. Vã îndemn deci, inainte de toate, sa
faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii.
2. Pentru carmuitori si pentru toti care sunt in inaltele
dregãtorii, ca sa petrecem viata pasnicã si linistitã, întru cuviosia si buna
cuviintã.
Efes. 5, 19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si
in cantari duhovnicesti, lãudând si cantand Domnului, in inimile voastre.
Colos. 4, 16. Si dupã ce scrisoarea aceasta se va citi de
catre voi , faceti sa se citeasca si in Biserica Laodicenilor, iar pe cea din
Laodiceea sa o cititi si voi.
Mai departe, slujirea lui Dumnezeu mai cuprinde diferite
ritualuri de rugaciune, cum ar fi “frangerea painii”, “ridicarea mainilor spre
cer” s.a.
Fapt.20, 11. Si suindu-se si frangand painea si mancand,
a vorbit cu ei mult pana in zori si atunci a plecat.
1 Timot. 2, 8. Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot
locul, ridicând mâini sfinte, fara de mânie si fara sovãire.
Toatã rânduiala serviciului divin este “oranduitã” sau
stabilitã de insisi Apostolii ( « voi rândui « ) :
1 Cor. 11, 33. De aceea,
fratii mei, cand va adunati ca sa mancati, asteptati-va unii pe altii.
34. Iar daca ii este cuiva foame, sa manance acasa, ca sa
nu va adunati spre osanda. Celelalte insa le voi randui cand voi veni.
Serviciul divin numaidecat trebuie savarsit intr-o ordine
corectã, conform canonulu stabilit sau dupa randuialã :
1 Cor. 14, 40. Dar toate sa se faca cu cuviintã si dupã
randuiala.
23. Daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar
vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, cã
sunteti nebuni ?
Serviciul divin crestin tocmai si reprezintã “randuielile” care s-au pãstrat din timpurile
Apostolilor : “Randuiala liturghiei divine” la inceput a fost alcatuita de
Apostolul Iacov, apoi in intregime a fost scrisã de Vasile cel Mare, episcop al
Cezareei, iar in varianta prescurtatã a fost expusã de arhiepiscopul Ioan Gurã
de Aur.
Serviciu divin trebuie savarsit cu cuviintã si decentã (
1 Cor. 14, 40 ), cu slãvire si cuviosie, cu respectarea bunelor obiceiuri.
Ies. 28, 2. Sa faci lui
Aaron, fratele tãu, vesminte sfintite, spre cinste si podoabã.
Luca. 2, 42. Iar când a fost El de doisprezece ani,
suindu-se ei la Ierusalim, dupa obiceiul sarbatorii.
Fapt.28, 17. Si dupa trei zile Pavel a chemat la el pe
cei care erau fruntasii Iudeilor. Si, adunându-se, zicea catre ei : Bãrbati,
frati, desi eu n-am fãcut nimic împotriva poporului sau a datinilor pãrintesti,
am fost predat de la Ierusalim, in mainile Romanilor.
1 Cor. 11, 16. Iar dacã se
pare cuiva cã aici poate sa ne gaseasca pricinã, un astfel de obicei noi nu
avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
Pentru polemica misionarului cu sectantii despre serviciul divin
( I ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
Ioan. 5, 41. Slavã de la oameni nu primesc.
Notã : Prin aceste cuvinte, sectantii se straduiesc sa
dovedeasca cã Dumnezeu nu cere slujbe religioase.
Adevãratul sens al acestor texte
Sã înãltãm slavã lui Dumnezeu, ne este direct poruncit de
catre Domnul Hristos : Luca. 17, 18 si de catre Apostolii Lui ; 1
Cor. 10, 31.
În Ioan. 5, 41 Domnul respinge slava acelor oameni care
“n-au dragoste in Dumnezeu” ( vers. 42 ) si care,
asemeni sectantilor, “nu cautã mãrire de la Dumnezeu » ( vers. 44 ).
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
Luca. 17, 18.
Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slavã lui Dumnezeu decat numai acesta care
este de alt neam ?
1 Cor. 10, 31. De aceea, ori
de mancati ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa
le faceti.
( II ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
Efes. 5, 19. Vorbiti între voi în psalmi si în laude si
in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre.
Colos. 3, 16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi
cu bogãtie.
Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toatã
intelepciunea.
Cântati în inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in
psalmi, in cantari de laudã si duhovnicesti, cântând cu bucurie in inimile
voastre multumiri Domnului.
Evr. 13, 15. Asadar, printr-Însul sã aducem pururea lui
Dumnezeu jertfã de laudã, adicã rodul buzelor, care preaslãvesc numele Lui.
Notã : Aceste cuvinte, sectantii le citeaza pentru a nega
serviciul divin ortodox.
Adevãratul sens al acestor texte
Fragmentele citate nu neagã deloc necesitatea serviciului
diin al Bisericii Ortodoxe, pentru cã în fiecare slujbã bisericeasca numaidecat
se face jertfã de laudã lui Dumnezeu, cantari, rod al buzelor, povãtuire si
alinare.
In afara de aceasta, in textele citate nu se spune cã
serviciul divin trebuie sa fie numai din cantari si cã de ritualuri nu este
nevoie.
Dupa povãtuirea si exemplul sfintilor Apostoli, crestinii
trebuie sa se adune pentru rugaciunea de obste, in anumite locuri sau in temple
: Luca. 24, 53 ; fapt. 16, 13 ; 20, 7-8, unde toate trebuie sa fie facute dupa
randuialã : 1 Cor. 14, 40, pe cand la adunarile sectantilor nu se respectã nici
randuiala, nici buna cuviintã.
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
Luca. 24, 53. Si erau in toata vremea in templu, laudand
si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.
Fapt. 16, 13. Si in ziua sambetei am iesit in afara
portii, langa râu, unde credeam cã este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam
femeilor care se adunaserã.
Fapt. 20, 7. In ziua intai a saptamanii ( duminicã )
adunându-ne noi sa frângem pâinea...
8. Iar in camera de sus, unde eram adunati, erau multe
lumini aprinse.
1 Cor. 14, 40. Dar toate sa se faca cu cuviintã si dupa
rânduialã.
( III ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
1 Cor. 14, 26. Ce este deci, fratilor ? Cand vã adunati
impreuna, fiecare din voi are psalm, are invataturã, are descoperire, are
limbã, are talmacire : toate spre zidire sa se faca.
31. Caci puteti sa proorociti toti cate unul, ca toti sa invete si toti sa se mangaie.
Notã : Prin aceste cuvinte, sectantii isi indreptãtesc
adunãrile lor samovolnice si condamnã serviciul divin ortodox.
Adevãratul sens al acestor texte
În aceste fragmente nu se vorbeste deloc cã serviciul
divin trebuie sa fie alcãtuit numai din cantari religioase si proorocii si, in
acelasi timp, fara conducãtori ; aceasta ar fi impotriva cuvantului lui
Dumnezeu : 1 Cor. 14, 23 si nu va fi cuviintã si rânduialã ( 1 Cor. 14, 40 ).
Serviciul divin trebuie sã se sãvârseascã la o anumitã
orã : Fapt. 3, 1, în frunte cu preoti asezati : 1 tesal. 5, 12.
Sectantii insa nu formeaza o Bisericã, pentru cã nu au
preoti asezati dupã lege, si de aceea sectantii nu-si pot întemeia adunãrile
samovolnice pe textul citat de ei din Sfanta Scripturã.
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
1 Cor. 14, 23. Deci dacã s-ar aduna Biserica toatã
laolaltã si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu
vor zice, oare, cã sunteti nebuni ?
Fapt. 3, 1. Iar Petru si
Ioan se suiau la templu pentru rugãciunea din ceasul al nouãlea.
1 Tesal. 5, 12. Vã mai rugãm, fratilor, sã aveti luare
aminte pentru cei care ostenesc între voi, pentru cei care vã cârmuiesc întru
Domnul si bine vã sfãtuiesc.
( IV ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
Psal. 49,15. Jertfeste lui Dumnezeu jertfã de laudã si
împlineste Celui Preaînalt fagaduintele
tale.
24. Jerta de laudã Mã va slãvi si acolo este calea in
care voi arãta lui Mântuirea Mea.
Psal. 50,18. Jertfa lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima
infranta si smeritã Dumnezeu nu o va urgisi.
Notã : Dupa parerea sectantilor, slujirea lui Dumnezeu
trebuie sa contina numai jertfa de laudã si duhul umilit.
Adevãratul sens al acestor texte
Crestinii ortodocsi cred cã rugaciunea adevarata si
sincerã, va fi auzitã de Domnul, oricum n-ar fi rostitã ea, tare sau incet, cu
buzele sau in gand ;dar trebuie sa ne amintim de orbul din Ierihon s.a., care-L
chemau cu voce tare pe Dumnezeu, si, in afara de aceasta, Insusi Mantuitorul cu
apostolii ne-a arãtat exemplu sa însotim rugaciunea de cantari : Matei. 26, 30
si cu cuvântul lui Dumnezeu : Colos. 4,
16, de aceea, precum ii sunt placute lui Dumnezeu indeplinirea fagaduintelor,
urmarea cãii Lui, duhul si inima umilitã, la fel Îi sunt placute si rugaciunile
cu voce tare, rostite in timpul serviciului divin : Psal. 150, 4-5.
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
Matei. 26, 30. Si dupa ce au cantat laude, au iesit la
Muntele Maslinilor.
Colos. 4, 16. Si dupã ce scrisoarea aceasta se va citi de
catre voi faceti sa se citeasca si in Biserica Laodicenilor, iar pe cea din
Laodiceea sa o cititi si voi.
Psal. 150, 4. Lãudati-L pe El în timpane si in horã ;
lãudati-L pe El in strune si organe.
5. Laudati-L pe El în chimvale bine rasunatoare ;
laudati-L pe El în chimvale de strigare.
( V ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
Mtei. 6, 7. Iar cand va rugati, nu spuneti multe ca
paganii, cã li se pare cã în poliloghia lor vor fi ascultati.
Notã : Aici sectantii gasesc dezaprobarea duratei lungi a
slujbei religioase ortodoxe.
Adevãratul sens al acestor texte
Prin acest text se respinge acea poliloghie in rugaciune,
care exista la pagani, nu la crestini, ceea ce se vede din aceleasi
cuvinte : Matei. 6, 7.
Crestinii insa trebuie sa se roage neincetat ( 1 Tesal.
5, 17 ).
Paganii, intr-adevar, credeau cã prin strigate prelungite
vor putea chema ajutorul lui Baal, dar, fiind un idol neinsufletit, Baal nu s-a
raspuns : 3 Regi. 18, 25.
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
3 Regi. 18, 26. Si au luat ei juncul care li s-a dat si
l-au pregatit si au chemat numele lui Baal de dimineatã pana la amiazã, zicand
: Baale, auzi-ne ! Dar n-a fost nici glas, nici raspuns. Si sareau imprejurul jertfelnicului pe care-l facusera.
( VI ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
Matei. 23, 14. Vai vouã, cãrturari si farisei fãtarnici !
Cã mancati casele vãduvelor si cu fãtãrnicie vã rugati indelung ; pentru
aceasta, mai multa osanda veti lua.
Notã : Si prin aceste cuvinte, sectantii se straduie sa rspinga
slujbele indelungate.
Adevãratul sens al acestor texte
Aici este condamnata rugaciunea indelungata a persoanelor
particulare, care se savarseste cu fatarnicie, numai de formã si fara inimã.
In ceea ce priveste duraa serviciului divin ortodox, nu in
zadar e spus : “Rugati-va neincetat” : 1 Tesal. 5, 17- 18.
Oare Insusi Domnul Iisus nu-Si petrecea nopti intregi in
rugaciune ? Vezi de ex., Luca. 6, 12.
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
1 Tesal. 5, 17. Ruati-va neincetat.
18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia
lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus pentru voi.
Luca. 6, 12. Si in zilele acelea El a iesit la munte sa
Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
1 Cor. 14, 22. Asa cã limbile sunt spre semn, nu
credinciosilor, ci necredinciosilor ; iar proorocia, nu necredinciosilor, ci
credinciosilor.
Fapt. 2, 3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc
si au sezut pe fiecare dintre ei.
4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa
vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grãi.
7. Si erau uimiti toti si se minunau zicand : Iata, nu
sunt acestia care vorbesc toti Galileeni ?
( VIII ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã
sofisticãriile
Isaia. 28, 11. De aceea intr-o limba straina si stâlcitã
se va grãi poporului acestuia.
13. Si cuvantul
Domnului va fi pentru ei :tav [ tzav ] latav [ latzav ], tav latav, cav lacav,
cav lacav, zeher sam [ sham ], zeher sam ( poruncã peste poruncã, poruncã peste
poruncã, regulã peste regulã, regulã peste regulã, cand pe aici, cand pe acolo
) ca sa meargã si sa cadã peste cap, sa se sfãrâme si în cursã sa fie prinsi !
Isaia. 29, 12. Si daca o dai cuiva care nu stie carte
si-i zici : “Citeste !”, el iti va raspunde : “Nu stiu carte !”
Notã : Aceste cuvinte, sectantii le referã la toate
ritualurile serviciului divin al Bisericii Ortodoxe.
Adevãratul sens al acestor texte
Prin « limbã strainã » aici se are in vedere
limba asierienilor, care mai tarziu a(u) supus poporul Iudeu ca pedeapsã pentru
indepartarea de la credinta in Dumnezeu cel adevarat : Isaia. 36, 1.
Si aici este clar cã nu e vorba despre limba slujbelor
religioase, dar de limba obisnuitã in treburi de fiecare zi : “se va grãi
poporului acestuia”.
In versetul 13, prin cuvintele “porunca peste porunca,
regula peste regula” se mentioneaza acele reguli rituale si datini rabinice si
talmudice, marunte si amorale, care mai apoi au fost condamnate si de Domnul :
Marcu. 7, 3-7, si de aceea aceste locuri nu se referã la regulile de savarsire
a serviciului divin in Biserica Ortodoxa.
Cuvintele lui Isaia, 29, 12 nu pot fi referite la
pãstorii ortodocsi, macar si pentru faptul cã ei inteleg limba scrierilor
bisericesti si nimeni din ei nu va spune cã el “nu stie sa citeasca”.
Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor
Isaia. 36, 1. In anul al paisprezecelea al domniei lui
Iezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit cu razboi impotriva cetatilor
celor intarite ale lui Iuda si le-a cuprins.
Marcu. 7, 3. Caci fariseii si toti Iudeii, daca nu-si
spalã mâinile pana la cot, nu mananca, tinand datina batranilor.
4. Si cand vin din piatã, daca nu se spalã, nu mananca ;
si alte multe sunt pe care au primit sa le tina : spalarea paharelor si a urcioarelor
si a caldarilor de aramã si a paturilor.
8. Caci, lasand porunca lui Dumnezeu, tineti datina
oamenilor, spalarea urcioarelor si a paharelor si alte multe ca acestea faceti.
Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale
Sectantilor, paginile 205-210, alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã
si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu