Doctrina
Ortodoxã despre Citirea Sfintei Scripturi ( Scutul Misionarului Ortodox )
Explicarea Sfintei Scripturi este
datoria predominantã a persoanelor numite special, insa citirea Sf.Scripturi este folositoare si
necesarã fiecaruia, pentru propria mântuire si îndrumare.
Pentru lãmurirea momentelor neîntelese, trebuie sã ne
adresãm dupa calauzire catre oameni cãrora le-a fost descoperit aceasta de
Însusi Dumnezeu, si care sunt pusi pentru povãtuirea noastrã.
Cand citim Biblia, trebuie sa ne conducem de o metodicã corectã.
Urmãtoarele procedee de cãutare a sensului adevãrat al
textului ne-au fost arãtate de Însusi Domnul si sfintii apostoli :
( 1 ) trebuie înteles fiecare cuvânt al textului în sensul lui exact, deoarece
unul si acelasi cuvant poate avea semnificatii diferite ( vezi Galat. 3, 16 ; Efes. 4, 8-9 ; Evr. 12, 26-27 ) ;
( 2 ) e necesar sa interpretãm textul dat, în mersul si consecutivitatea
generalã a mesajului ( in context ) sfantului autor ; ( vezi : Evr. 10, 3-10 ) ;
( 3 ) pentru explicarea locului dat, trebuie facuta selectarea textelor cu
acelasi continut din Sfanta Scriptura ( vezi : Rom.
15, 8 -12 ; 3, 9-18 ) ;
( 4 ) trebuie facuta o comparatie, intre textul citat si textele care sunt
asemanatoare sau opuse ca sens ( vezi : Evre. 1, 13-14 ) ;
( 5 ) poate fi necesara si o informatie istoricã ( vezi :
Fapt. 2, 24-35 ; 13, 34-37 ) ;
( 6 ) povestirile istorice trebuie intelese numaidecat in sensul lor direct ( vezi : Marcu 2, 25-26 ), iar pildele – numaidecat in sensul figurat ( vezi : Matei
13, 18-23 ; 36-43 ).
Asadar, pentru conceperea sensului adevarat al Sfintei
Scripturi este necesarã o cunoastere fundamentalã a intregii Sf. Scripturi si a
invataturii divine.
La o citire de sine statatoare a textului sfant, pentru a
evita greselile, trebuie neapãrat sa ne verificãm felul cum întelegem noi cu
explicatiile oamenilor, pusi de la
Dumnezeu ( vezi : 1 Cor. 8, 2 ; 10, 12 ) ; iar daca ceva din cuvantul lui Dumnezeu, omul nu
intelege, atunci “sa nu stie” ( 1 Cor. 14, 37-38 ), pentru
cã el, in general, nu trebuie sa se apuce de ceea ce este mai presus de
intelegerea si puterile lui ( Sirah 3, 21-24 ; Comp. 38, 24-25 ).
Argumente pentru Doctrina Ortodoxã despre citirea Sfintei Scripturi
Este folositor si necesar fiecãruia sa citeasca Sfanta
Scripturã, pentru propria indrumare :
Matei. 22, 29. Si, raspunzand, Iisus le-a zis : Rataciti,
nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
2 Petru. 1, 19. Avem astfel întãrirea cuvântului
proorocesc, la care bine faceti luând aminte, ca la o fãclie ce strãluceste în
loc întunecos, pana când se va lumina de ziuã si luceafãrul va rãsãri în
inimile voastre.
Colos. 4, 16. Si dupã ce scrisoarea aceasta se va citi de
catre voi, faceti sa se citeasca si in Biserica Laodicenilor, iar pe cea din
Laodiceia sa o cititi si voi.
1 Tesal. 5, 27. Vã îndemn stãruitor pe voi întru Domnul,
ca sa cititi scrisoarea aceasta tuturor sfintilor frati.
La citirea textului sfant, pentru evitarea greselilor,
trebuie neaparat sa ne verificãm intelegerea noastra, prin explicatiile
oamenilor pusi pentru aceasta :
1 Cor. 8, 2. Iar dacã i se pare cuiva cã cunoaste ceva,
inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca.
1 Cor. 10, 12. De aceea, cel caruia i se pare cã stã sã
ia seama sa nu cadã.
Daca insa omul nu intelege ceva din Scripturã, atunci “lasã
sã nu stie” ( 1 Cor.14, 37-38 ).
Pentru cã el in general nu trebuie sa se apuce, de ceea
ce este mai presus de puterile si mintea sa :
Sirah. 3, 20-24. Cele mai
presus de tine nu le cãuta si cele mai tari decat tine nu le iscodi.
Sirah. 38, 26. Intelepciunea carturarului pe incet se
castigã si cel care nu ia aminte prea mult la grijile vietii se va întelepti.
27. De ce întelepciune se va umple cel care tine plugul
si se fãleste cu mânuirea boldului,
28. Care mânã boii si-si trece viata cu ei si vorba lui
este numai despre vitei ?
Pentru polemica misionarului cu sectantii
despre citirea Sfintei Scripturi :
( I ) Textele Sf. Scripturi, prin care sectantii isi argumenteaza
sofisticãriile
Iacov. 1, 5. Si de este cineva din voi lipsit de
intelepciune, sa cearã de la Dumnezeu, Care dã tuturor de-a dreptul si nu
înfruntã ; si se va da lui.
Notã : Prin acest text, sectantii resping conducerea
Bisericii in citirea Sf. Scripturi.
Adevaratul sens al acestor texte
Aici se vorbeste despre acea întelepciune care este
întelegerea Sf. Scripturi, dar, deoarece nu toti pot întelege, cuvantul lui
Dumnezeu spune : 1 Cor. 14, 38 ; Sirah. 3, 20-23 ; 2 Petru. 3, 16 ; insa
intelepciunea necesara fiecarui crestin este aceea care inseamna bunã-purtare
si modestie : Iacov. 3, 13.
Iisus Hristos, arãtând lipsa de credintã a Iudeilor
contemporani Lui, în trimiterea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu, spune : “Dar întelepciunea s-a dovedit dreaptã din faptele ei” ( Matei. 11, 19 ) ; din acestea este clar cã Iudeii,
prin necredinta lor, au arãtat cã ei posedã o întelepciune falsã ; si sectantii
trebuie sa tinã minte cã întelepciunea falsã este nimic in fata lui Dumnezeu :
1 Cor. 1, 25.
Textele Sf. Scripturi, prin care se combat sofisticãriile sectantilor
1 Cor. 14, 38. Iar dacã cineva nu vrea sa stie, sa nu
stie.
Sirah. 3, 20-23. Cele mai presus de tine nu le cãuta si
cele mai tari decât tine nu le iscodi.
Comp. 2 Petru. 3, 16.
Iacov. 3, 13. Cine este intre voi intelept si
priceput ? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blândetea întelepciunii.
1 Cor. 1, 25. Pentru cã nebunia lui Dumnezeu este mai
inteleapta decat intelepciunea oamenilor si slabiciunea lui Dumnezeu mai
puternicã decat tãria lor.
( II ) Textele Sf. Scripturi, prin care sectantii isi argumenteaza
sofisticãriile
1 Cor. 4, 6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre
mine si Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa invatati, din pilda noastrã, sã
nu treceti peste ce este scris, ca sã nu vã fãliti unul cu altul împotriva
celuilalt.
Notã : Aici sectantii îsi gãsesc argumente pentru a
respinge stiinta ce ar putea contribui la întelegerea Sf. Scripturi.
Adevaratul sens al acestor texte
În acest fragment, Apostolul nicidecum nu interzice
crestinilor sa se foloseascã de întelepciunea diferitelor stiinte, pe langa
cele scrise în Sf. Scripturã, dar ii preîntâmpinã
împotriva clevetirilor si bârfelilor, ca oamenii « sã nu se fãleascã unul
cu altul ».
Prin exemplul sãu, Ap. Pavel, dimpotrivã, ne învatã sã
folosim cu chibzuintã aforismele întelepte si informatiile, care nu sunt notate
in Sf. Scriptura : 1 Tesal. 5, 21, si
chiar citeaza cuvintele scriitorilor pãgâni : Arata – Fapte. 17, 28, si
Epimenid – Tit. 1, 12, iar ap. Petru, pentru a clarifica obiectivele credintei,
uneori foloseste simple proverbe din viatã : 2 Petru. 2, 22.
Textele Sf. Scripturi, prin care se combat sofisticãriile sectantilor
1 Tesal. 5, 21. Toate sa le incercati ; tineti ce este
bine.
Fapt. 17, 28. Caci in El trãim si ne miscãm si suntem,
precum au zis si unii dintre poetii vostri : caci al Lui neam si suntem.
Tit. 1, 12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a
rostit : “Cretanii sunt pururea mincinosi, fiare rele, pântece lenese.
2 Petru. 2, 22. Cu ei s-a întâmplat adevãrul din zicalã :
Câinele se întoarce la
vãrsãtura lui si porcul scãldat se tãvãleste în mocirlã.
( III ) Textele Sf. Scripturi, prin care sectantii isi argumenteaza
sofisticãriile
2 Cor. 3, 14. Dar mintile lor s-au învârtosat, cãci pana
in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi vãl,
neridicându-se, caci el se desfiinteazã prin Hristos.
15. Si pana astazi, cand se citeste Moise, stã un vãl pe
inimile lor ;
16. Iar cand se vor întoarce catre Domnul, vãlul se va
ridica.
Notã : Aceste cuvinte sectantii le referã la
crestinii ortodocsi.
Adevaratul sens al acestor texte
Aici este vorba despre acea orbire a mintii si inimii “fiilor lui
Israel”, care, atunci cand citeau Vechiul Testament, le închidea corespunderea, a ceea ce se proorocea in Vechiul Testament cu evenimentele din viata Domnului
Iisus Hristos : Luca. 24, 25-27.
In felul acesta, versetul 16 deloc nu exprimã ideea
sectantilor cã oricui, care se adreseazã lui Dumnezeu, i se dezvaluie sensul
deplin si adevarat al Sfintei Scripturi ( Comp. 1 Cor. 14, 38 ; Sirah. 38, 26.
).
Textele Sf. Scripturi, prin care se combat sofisticãriile sectantilor
Luca. 24, 25. Si El a zis catre ei : O, nepriceputilor si
zabavnicilor cu inima a crede toate cate au spus proorocii !
27. Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a
talcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
( IV ) Textele Sf. Scripturi, prin care sectantii isi argumenteaza
sofisticãriile
Iacov. 1, 18. Dupã voia Sa ne-a nãscut prin cuvantul
adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.
Efes. 1, 13. Întru Care si voi, auzind cuvantul
adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, crezand in El, ati fost pecetluiti cu
Sfantul Duh al fagaduintei.
Notã : Pe baza acestor texte, sectantii afirmã cã ei,
prin citirea Sf. Scripturi, s-au renãscut
intr-atata cã n-au nevoie sa fie invatati.
Adevaratul sens al acestor texte
În cuvintele ap. Iacov deloc nu se contine ideea cã numai
prin citirea Sfintei Scripturi ne putem renaste pentru mantuire si viatã
vesnicã.
In verseturile urmatoare ale aceluiasi capitol, apostolul
scrie – vers. 22-25- cã, cuvantul scris trebuie împlinit, si numai cel care-l
împlineste va fi fericit in faptele sale.
Famenul reginei Candachia ( Fapt. 8, 21 – 39 ) cu evlavie
citea Sf. Scriptura : insa cu Duhul Sfant el a fost pecetluit, doar atunci cand
diaconul Filip i-a talmacit cele ce citea si l-a botezat in apã.
Textul din Efes. 1, 13, trebuie interpretat in legatura
cu alte cuvinte din aceeasi epistolã, de exemplu, 4, 30, iar dupa aceea – cu
invatatura ap. Pavel despre reînviere : Rom. 6, 4.
Atunci se va vedea clar cã pecetluirea cu Duhul Sfant se
dã în taina botezului ( “in ziua rascumpararii” ).
Textele Sf. Scripturi, prin care se combat sofisticãriile sectantilor
Iacov. 1, 22. Dar faceti-vã împlinitori ai cuvantului, nu
numai ascultãtori ai lui, amãgindu-vã pe voi însivã,
25. Cine s-a uitat insa de-aproape în legea cea desavarsita a libertãtii si
a stãruit în ea, facandu-se nu ascultãtor care uitã, ci împlinitor al lucrului,
acela va fi fericit in faptele sale.
Efes. 4, 30. Sa nu întristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, întru Care
ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
Rom. 6, 4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez,
pentru ca, precum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, asa sã îmblãm
si noi întru înnoirea vietii.
Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale
Sectantilor, paginile 44, 45, 46, 47, alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã
si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu