Învierea mortilor si judecata
obsteascã sau universalã, Teologia
Dogmaticã, Manual pentru seminariile teologice ( 2 )
Judecata obsteascã sau universalã va avea
urmatoarele caracteristici, va fi :
1.
universala,
2.
solemnã,
3.
publicã,
4.
dreaptã,
5.
definitiva si vesnicã,
6.
supremã, si
7.
înfricosãtoare.
( 1 ) Judecata
din urmã va fi universalã, deoarece ei i se vor supune
absolut toti oamenii din toate locurile si din toate timpurile.
Ea se deosebeste de judecata particulara, nu
numai prin faptul cã la aceasta se vor prezenta toti oamenii în trup, ci si pentru cã acum se vor descoperi si consecintele pe
care le-au avut asupra contemporanilor sau urmasilor, faptele bune sau rele ale
oamenilor.
La aceasta
judecata se vor supune si duhurile necurate ( II Petru 2, 4 ).
( a ) Pentru îngeri, care, desi
sunt fiinte spirituale superioare oamenilor, nu posedã atotstiintã, judecata va însemna si o
descoperire a planului dumnezeiesc cu privire la lume, asteptatã de ei cu fricã si cu cutremur.
( b ) Sfintii nu vor fi propriu-zis judecati, caci
Mântuitorul zice :
“Cel ce ascultã cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a
trimis pe Mine, are viatã vesnicã si la judecatã nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viatã” ( Ioan 5, 24 ).
Prezenta lor
la judecata va fi formalã, în schimb ei vor osândi
pe pacatosi, si vor aprecia cu laudã pe cei ce au facut binele, potrivit sentintei Dreptului Judecãtor.
( c ) Apostolii de asemenea
vor fi judecati formal ( bineînteles afarã de Iuda ), ei fiind prezenti la
judecatã ca unii care se bucurã de o deosebitã
cinste din partea Mantuitorului ( Matei 19, 28 ; Luca 22,
30 ).
Ingerii
vor fi judecati de oameni ?
Existã douã
opinii :
Opinia 1 :
Cat priveste afirmatia sfantului apostol Pavel cã îngerii vor fi judecati de oameni ( I Cor. 6, 3 ), dupa parerea unor teologi, ea se referã
probabil la faptul cã unii dintre îngeri, pe care Mantuitorul îi va
afla cã nu si-au îndeplinit slujba de a îndemna pe oamenii dati în grija lor,
sa faca binele si sa evite rãul, vor primi o apreciere mai putin laudabila din
partea sfintilor si dreptilor.
Opinia 2 :
Dupa altii
insa, cele spuse de sfantul Pavel se refera la
judecata ingerilor rãi, de care vorbeste si
sfantul Petru ( II Petru 2, 4 ).
( 2 ) Judecata
universala va fi solemnã.
Deoarece Mantuitorul Hristos sezand pe scaunul mãririi Sale, inconjurat de ingeri,
Apostoli si de sfinti, va reprezenta cea mai inalta
autoritate judecatoreasca, in drept sa hotarasca soarta definitiva a tuturor
oamenilor, fie drepti, fie pacatosi.
Faptul cã toti
cei prezenti acolo simt cã in aceasta instantã se pecetluieste soarta tuturor
oamenilor pentru vesnicie, fara posibilitate
de schimbare, conferã o maretie deosebita
momentului.
Infatisarea si
autoritatea Judecatorului sunt atat de impunatoare si impresionante, incat “de fata lui a fugit tot pamantul
si tot cerul, si loc nu s-a aflat lor” ( Apoc. 20,
11 ).
Vorbind de
solemnitatea acestei judecati, proorocul Daniel zice : “... un râu de foc ce
curge înaintea Judecãtorului” ( Dan. 9, 10 ), iar psalmistul spune : “Stralucit-au fulgerele Lui lumii si s-a clatinat pamantul... vestit-au
cerurile dreptatea Lui si au vazut noroadele slava Lui” ( Ps. 96, 4-6 ).
( 3 ) Judecata
universala va fi publicã, ceea ce inseamna cã ea se va face in fata tuturor.
Vorbind despre
aceasta, sfantul Maxim Mãrturisitorul spune : “Iar pe langa
acestia, toata zidirea cea cereasca si cea pamanteasca, cata e in îngeri si in
puterile mai presus de ingeri, si cata e in oameni, stã de fatã cu cutremur,
asteptand infricosata descoperire a judecatii dumnezeiesti.
De catre toti acestia
se vor citi faptele noastre ale tuturor, si se va face dezgolirea celor
ascunse, cand toti îsi vor cunoaste reciproc pãcatele, cum îsi citeste fiecare
fara gresealã cartea constiintei sale”.
( 4 ) Deoarece
cel ce face judecata este Judecatorul cel drept ( II Tim. 4, 8 ), judecata Cãruia este dreaptã ( Ioan 5,
30 ), fiindca Acela cunoaste nu numai faptele, ci si
gandurile cele mai ascunse ale oamenilor ( Rom. 2, 16
), sentinta acestui
Judecator va fi cu adevarat dreaptã, iar criteriul dupa care se va
face judecata va fi împlinirea sau neîmplinirea faptelor iubirii fatã de
aproapele ( Matei 25, 35 si urm. ).
Ea va fi
dreaptã si pentru faptul cã fiecare om va fi judecat potrivit cu legea dupa
care a trait pe pamant : pãgânii dupa legea morala naturalã ( Rom. 2, 14- 16 ),
evreii dupa legea mozaicã ( Rom. 2, 12 ), iar crestinii dupa
legea evanghelicã.
( 5 ) Sentinta
datã de dreptul Judecator va fi definitiva si vesnica.
Impotriva ei, cel judecat nu va putea face apel, ea ramanand
valabila pentru vesnicie, intrucat insasi
constiinta fiecaruia va inregistra dreptatea hotararii.
( 6 ) Aceasta
judecata va fi suprema, deoarece ea va fi facuta de Judecatorul Suprem, Cel care judecã avand de la Tatal “Toata puterea in cer si pe
pamant” ( Matei 28, 18 ).
( 7 ) In
sfarsit, aceasta judecata este înfricosãtoare pentru toti cei ce participã la ea :
1. pentru ingeri,
2. pentru drepti si
3. pentru pacatosi.
Pentru ingeri, fiindca prin ea li se face o descoperire a planului lui Dumnezeu cu privire la lume, asteptata de ei cu frica si cu cutremur ; pentru cei drepti, fiindca nimeni nu poate fi sigur cã va putea da un “raspuns bun”, iar pentru pacatosi, fiindca sunt deplin constienti si se
cutremurã de soarta ce-i asteapta.
Procedura
judecatii :
Procedura acestei
judecati va fi cu totul deosebita de cea a judecatilor omenesti.
Fiind
atotstiutor, dreptul Judecator nu va lua interogatorii, nu va asculta martori,
nu va cere dovezi, deoarece El cunoaste totul.
De asemenea, cei judecati isi vor privi intreg trecutul ca intr-o oglindã, sau ca
intr-o carte deschisa, cunoscand astfel tot ce au facut sau n-au facut in viata
pamanteasca, iar acest trecut va fi cunoscut tuturor celor prezenti, dupa cum
si cel judecat va cunoaste trecutul tuturor celor judecati.
Mantuitorul
Hristos, dreptul Judecator, va desparti pe cei
buni de cei rãi “precum desparte pãstorul oile de capre” ( Matei 25, 32 ), iar dupa pronuntarea sentintei, dreptii vor merge in fericirea vesnica, iar pacatosii in
osanda vesnica ( Matei 25, 46 ).
“Cãrtile” in care
sunt scrise faptele oamenilor, despre care vorbeste Sfanta Scriptura ( Dan. 7,
10 ; Apoc. 20, 12 ; Filip. 4, 3 ), au fost intelese de Sfintii Parinti ca o
exprimare figuratã a adevarului cã la aceasta judecatã totul va fi cunoscut si
descoperit.
Dupa
dogmatistul ortodox Silvestru de Canev, Sfintii Pãrinti au înteles prin “cãrtile deschise” cã “toate faptele si gandurile oamenilor vor fi înfãtisate în asa luminã de
Judecatorul cel atotputernic, atotvazator si atotstiutor, si cercetate cu atâta
pãtrundere, incat nu numai îngerii, care vor lua parte la judecatã ca martori,
ci chiar si cei ce se vor judeca, vor vedea perfect de lãmurit, tot ceea ce au
fãcut si vor recunoaste negrãitã dreptate a Judecãtii si sentintei lui
Hristos”.
Locul
judecãtii :
Locul
judecatii va fi pamantul transfigurat, unde au trãit oamenii pânã a nu-si
schimba chipul, si unde Fiul lui Dumnezeu a fost batjocorit si umilit, pentru
ca acum tot acolo sa fie preamãrit si preaînãltat.
Odatã cu
judecata universala inceteaza Imparatia Harului si incepe Imparatia Mãririi Fiului lui Dumnezeu ( Apoc. 11,
15 ), Cãruia Tatãl I-a supus toate, iar Fiul Însusi se va supune Celui ce I-a
supus toate, “spre a fi Dumnezeu totul în toate” ( I Cor. 15, 28 ).
( Extras din Teologia Dogmaticã, Manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr.
Isidor Todoran, Arhid.prof.dr. Ioan Zãgrean, PAGINILE 387, 388, 389, 390, tiparita cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Institutului Biblic si
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu