Cometei Anonsate pentru 13 iunie, De Gr.Alexandrescu

Cometei Anonsate pentru 13 iunie, De Gr.Alexandrescu

Din cartea mea de Poezii de Gr.Alexandrescu, pe care in scoala generala mi-a cumparat-o mama, la 6 Iulie 1979 ( pe care spre uimirea mea, tata a luat-o din biblioteca ieri seara – el, matematicianul ! -  sa o citeasca, impreuna si cu Poezii de George Cosbuc si cu Scrisori, de Edgar Degas )

Cometei

Anonsate pentru 13 iunie

De Gr.Alexandrescu

Cometã cu lungi coade, insa cu scurtã minte,

De ce vrei sa arzi globul ce noi il locuim ?

El, drept, mult nu plateste, dar tot avem cuvinte

Viata-i pacatoasã câtva sa prelungim.

De ne vei arde-acuma, sa stii cã or sa nasca

In locu-ne fiinte mai rele decat noi,

Ce-n grab or sa-ntarate mania ta steleasca,

Prin fapte mai cumplite, prin crime si razboi.

Ce ! ai uitat tu oare potopul d-altadata,

La care, cum s-aude, destul ai conlucrat,

Atunci cand tata Noe in luntrea-i desãlatã,

Plutea pe universul subt unde înecat ?

Ei bine! Omenirea ce mosteni pamantul,

Fiinte, lighioane ce-n urmã s-au ivit,

Intre ele p-acelea ce s-au [ sh-au ] gasit mormantul

In marea adancime si monstri au nutrit ?

Campiile de astazi sunt ele mai manoase

Decat cele antice ? magarii mai destepti ?

Broasca mai muzicantã in baltile stufoase ?

Tigrii mai cu blandete, si oamenii mai drepti ?

 Nu, nu ! baga de seama sa nu faci o gresala,

De care mai in urmã amar sa te caiesti ;

Ba inca sa dai, poate, o aspra socotealã

Prea Bunului Parinte al rasei omenesti.

Caci noi avem de lucru in Tara Romaneasca ;

Legi vechi si ruginite avem sa le-nnoim,

Regulamentul multe are sa patimeasca,

De ne-or lasa in pace asa precum dorim.

De esti tu executor Inaltelor Decrete,

Mai da-ne un mic termen de zece mii de ani,

Sa ne-ndreptãm purtarea, sa ne spalam de pete,

Sa nu cadem in iaduri pe gheare de satani.

Atuncea, daca globul n-o merita viatã,

Poti sa-l prajesti in voie-ti, eu nu ma-mprotivesc,

Dar azi, topeste numai a inimilor gheata,

Si arde astrologii ce lumea ingrozesc.

12 fevruarie 1857

¶¶¶¶¶

Raspunsul Cometei

De Gr.Alexandrescu

Iubit muritor,

Astazi am priimit,

Prin Postia cereascã,

Biletul tãu pornit

Din Tara Romaneasca.

Odatã cunosteam

Subt nume de roman

Un prea puternic neam,

Al lumei crud tiran ;

Neam ce-l credeam perit,

Caci nu l-am mai zarit ;

Si pana-ntr-ast minut

(Ma jur pe al meu nume ),

Eu nici as fi crezut

Cã existati pe lume ;

Dar de vreme ce scriti

Voi trebuie sa fiti.

Numai nu inteleg cine v-a putut spune

Ca aveam pentru glob intentii asa bune.

E netagaduit

C-a lui desfiintare

De timp nepomenit

Mi-era in cugetare,

In cerc tot vitios

Vazand ca se-nvarteste,

Si omul pacatos

In rele mult sporeste,

Vazand ca jos la voi multi oameni mari si buni,

Lumei folositori, au trecut de nebuni,

Au fost persecutati

In vreme ce-au trait,

Si foarte laudati

Dupa ce au murit.

Eu prea rau am urmat,

Cand am lasat odata

Pe Noe d-a scapat

Cu luntrea-i desãlatã,

Caci stii ce a facut

Cat liber s-a vazut ?

El a sadit o vie

S-a cazut in betie !

Iar cu fetele lui

Ce-a mai facut, nu spui.

Iar de atunci încoaci din el câti s-au prãsit,

Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit ;

Soarele-au spãimântat prin lupte si omor,

Pentru globul pamant, ce nu era al lor.

Caci socotesc ca stii, nevoie n-am sa-ti spui,

Cã nu e-al vostru el, ci voi sunteti ai lui.

Apoi v-ati apucat

Cerul d-ati spionat,

Prin sticle cercetand

Ce avem noi de gand,

Ce fel ne preumblãm,

Pana si ce mâncâm.

Ba inca ati scornit

Feluri de secãturi,

Si pe voi v-ati numit

Alese creaturi !

Acestea, drept sa spui, eu nu le sufeream,                                                           

Si razbunarea mea in taina pregateam.

Dar fiindca imi scrii ca sunteti ocupati

Proastelor voastre legi spoialã sa le dati,

Fiindca ai cerut sorocul marginit

De zece mii de ani, fiindc-a mijlocit

S-o gratioasã stea dintr-ale curtii mele,

Pentru cativa poeti ce casc gura la stele,

Mã-nduplec in sfarsit, astâmpãr al meu foc,

Imi pui caii la grajdi si coadele la toc.

Numai luati masuri, ganditi si cautati

De indulgenta mea acum sa profitati.

Caci daca spre pamant vrodatã m-oi porni,

Vã poci încredinta cã bine nu oti fi.

(Scris in palatul nostru de varã)

14 mai 1857

¶¶¶¶¶

Extras din cartea Poezii, Gr. Alexandrescu, Antologie si posfata de Dumitru Micu, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, Ilustratia copertei : Lucretia Feodorov, Coperta a IV-a : fotografie a poetului din jurul anului 1860.