oliviamaria(nicolae)marcov: bucharest, romania

Don't interfere with anything in the Constitution. That must be maintained, for it is the only safeguard of our liberties. Abraham Lincoln In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility - I welcome it. John F. Kennedy *** The ignorance of one voter in a democracy impairs the security of all. John F. Kennedy, speech at Vanderbilt University, May 18, 1963 ***

joi, 28 ianuarie 2016

Salut ! Isus-descris de M Yvonne-Aimee de Jesus, 28 ianuarie 2016-01-28

Salut ! Isus-descris de M Yvonne-Aimee de Jesus, 28 ianuarie 2016-01-28

olivia maria MARCOV <...>

Salut ! Isus-descris de M Yvonne-Aimee de Jesus

olivia maria MARCOV <...> 28 ianuarie 2016, 16:07

Către: ........................

Salut,

Am citit o parte din revista-buletin ( publicata in iulie-august 2014, de Etoile Notre-Dame ) dedicata Maicii Yvonne-Aimée de Jésus de Malestroit, revista este in format pdf, si contine 48 de pagini ( ca o exceptie, pentru ca de obicei fiecare revista are numai 32 de pagini ).

Acum, din lectura Vietii lui Yvonne-Aimée de Jésus de Malestroit inteleg mai bine viata ei si intamplari din viata ei si carismele ei.

Vreau sa spun ca Yvonne Aimee este "leita" expresia fetelor care au trait, invatat, petrecut un timp in Pensionat( e ).

Este expresia oricarei fete, care a fost eleva la sau intr-un Pensionat, ea a fost chiar interna, adica in regim internat, adica fetele plecau acasa numai in vacante, de regula aceasta inseamna regimul internat, si au calitatea cand intra la Pensionat, de "pensionare", adica elevele unui Pensionat, cu regim semi-internat, internat, sau deschis ( liber ).

Nu de acum, - dar Yvonne ma face sa spun acest lucru, nu de acum simt asta, ci de " o viata " cum se spune, Viata lui Yvonne este viata Frantei catolice, credincioase, viata frumoasa a manastirilor-Pensionat care in fapt, nu duceau lipsa de nimic, o viata frumoasa, e drept, mai retinuta decat o viata obisnuita, mai "ascetica" ( asta depinde si de la persoana la persoana ), dar, se stie viata in manastire e mai retinuta, mai “ascetica", - am asa o nostalgie puternica pentru Franta, - dupa mine, aceasta e Franta, adevarata Franta, - imi e asa de familiara, incat nu e prima oara ca simt asa o nostalgie, dar ma gandesc acum, ca o simt asa puternic, imi este intr-atat de familiara, ca si cum eu as fi trait o alta viata, anterioara, chiar in inima Frantei catolice, in vreo manastire Pensionat.

Pensionatul sau Pensionul nostru din Constantine era francez, ne aflam noi in Algeria, dar viata in Pensionatul nostru era o viata tipic de manastire-scoala-pensionat din Franta, era Franta insasi, o bucata de Franta, intrucat insa eu mergeam la scoala zi de zi, era singurul meu mediu, acela scolar, si dupa ziua de scoala, dupa-amiaza sau seara cu parinti mergeam la ceea ce denumisem cu totii in Algeria, "blocurile de români", pentru ca erau niste blocuri in care erau cazati foarte multi conationali de-ai nostri, români din Romania, si ma jucam cu copiii de români cum spuneam atunci, cum spunea mama.

Da, spuneam asa, pentru ca in Algeria, mediul era foarte cosmopolit, si in blocul nostru erau straini si in toata Algeria, erau in primul rand arabii din alte tari arabe decat Algeria, erau francezii inca foarte prezenti la inceputul anilor '70 in Algeria, si in anii '70, si erau si straini din multe tari, de pe intregul glob : SUA, Rusia (URSS atunci ), Asia : Coreea sau Vietnam, Europa.

Cred ca numai Sud-Americani nu am vazut in Algeria.

Yvonne chiar imi face extrem de vie atmosfera din Pensionatul nostru din Constantine.

Dar sunt in viata lui Yvonne, asa, niste “coincidente", sau nu stiu cum sa le numesc, cu viata mea :

De exemplu :

Yvonne, e usor de tinut minte, s-a nascut in 16 iulie in anul 1901 - ea a decedat de o comotie cerebrala fulgeratoare* [*din secvente de documentare pe care le-am vazut, si dintr-un film documentar, deci si din alte surse ], in doar cateva, f. putine minute, la varsta de 50 de ani, intr-o seara, cand era la masa ei de lucru in biroul ei din manastire, caci conducea manastirea si avea "pe cap" toate sarcinile, care implica conducerea unei manastiri, functionarea ei, nevoile unei manastiri, de tot felul.

Deci ea avea si o munca administrativa.

Asezata la biroul ei, ea in perioada aceea, se pregatea sa plece in Canada, nu mai stiu cum, avea multa consideratie pentru Congregatia Ursulinelor, pleca in Canada si deci putem spune ca, desi avea niste boli, grele, si le avea, se simtea bine, adica pesemne lua ? medicamente si deci ziua se simtea bine, in fine, ea nu se gandea ca o sa moara.

Pe la ora 7 seara cred, in doar cateva clipe – Yvonne, avea ea o tensiune arteriala ridicata, avea niste boli cum am spus si mai multe decat se stia, doar doctorul ei curant stia ! - si asezata la birou in cateva minute a facut comotie, atac cerebral puternic, si a murit.

Nu se astepta, nu se pregatise de moarte atunci.

Poate presimtea ea ceva, dar nu a stiut.

( Pentru ca, se spune ca unii sfinti ( Serafim din Sarov ar fi unul cred dintre ei ) au fost anuntati de ziua mortii lor de catre Fecioara Maria sau Isus ).

La 3 ani, Yvonne ramane orfana de tata.

Mama ei vaduva, are 29 de ani si inca o fiica mai mare, pe Suzanne.

O lasa pe Yvonne la bunici si o ia pe Suzanne cu ea si pleaca ( aveau insa ei o familie numeroasa, din alte surse va spun, caci acum nu am citit toata Viata Yvonnei din revista mai -sus mentionata ! si familia avea oameni cu pozitie, cu functie, pe ici pe colo ) intr-un Pensionat, din "cvasi"- castelana ( sotul ei si ea aveau 90 hectare de ferme in regiunea aflata la S-E de Mayenne ), ramane si saraca, falimentata, si pleaca sa lucreze, ajunge angajata, prima data la un pensionat, de proba, cu salariu de 20 Franci / luna.

In fapt, mama Yvonnei a lucrat numai in Pensionate, pe rand, succesiv, a ocupat functii diferite, si a asumat sarcini diferite, a fost directoare adjuncta, a fost profesoara, a fost econoama ( administratoarea ), asta, din pensionat in pensionat.

Si la un moment dat, dupa niste ani, o ia pe Yvonne care ii ducea dorul, cu ea.

Asa fiind Yvonne a crescut in pensionate, si la masa manca cu mama ei si cu profesoarele, sau institutoarele, invatatoarele "les maîtresses".

Yvonne as spune, e tipica pentru viata elevelor din pensionat, va spun pentru ca si eu am fost - chiar asa am fost - cam in genul ei la scoala, adica nu ma oboseam prea tare, dar e drept, invatam bine, insa vreau sa spun ca nu ma oboseam acasa, desi in fapt acasa mama imi citea din carti franceze povesti si imi citea direct in românã.

Nu stiu cum sa spun, acum, nu voi intarzia si nu voi preciza, clarifica acest aspect.

Dar, Yvonne are, imi gasesc in ea, starea de suflet, de spirit, pe care, acuma sincer, de bine ce este- ca e bine, sau pentru cine e bine, mie mi-a fost bine si colegelor mele de atunci - nu prea iti vine totusi sa inveti, dar inveti, nu stiu cum sa spun, exact cum Yvonne incearca sa explice, ajungi sa pari lenesa, dar tu in fapt nu esti o lenesa, ci esti chiar sarguincioasa, inveti, te aplici, te pui la invatat, pe invatat.

Yvonne avea de mica suferinte, migrene, o durea capul puternic.

De altfel ea se scula greu dimineata, dar se scula.

Ceea ce mie imi spune ca ea cu inima a avut probleme.

Ca dovada ca mai tarziu a avut tensiune mare.

Pentru ca, indiferent de ce zic doctorii, intre inima - si circulatia inimii, sangelui mai precis, prin artere ( si vene ) este o legatura, eu as spune, indisolubila.

Spun asta, pentru ca am auzit doctori facand clar distinctia, si spunand, cum mi-a spus mie dr Aniela Ciubotaru la Cetatea Istria din Drumul Taberei, ca inima e sanatoasa, dar se pare ca as putea avea niste probleme circulatorii. Si m-a intrebat daca "intotdeauna aveti culoarea asta, aratati asa la fata, aveti culoara aceasta ?", adica palida mi-am spus eu, alb-palida, caci adesea asa si sunt.

Yvonne era palida la un moment dat.

Yvonne a invatat la pensionate, in Franta.

Dar 2 ani a invatat, trimisa de mama ei expres, in Anglia, langa Londra, la un pensionat francez in fapt, insa se numea Abbey-Wood, si functiona mai degraba dupa regulile scolilor englezesti.

De ce zic eu ca era francez ?

Pentru ca ne spune in buletinul-revista, ca acest pensionat langa Londra, care avea si o High School, fusese infiintat de calugaritele congregatiei Fiicele lui Isus din Kermaria ( am vazut un film documentar al ktotv.com despre aceste Fiice mai demult si am inteles ca ele erau din Bretagne ( Bretania, Franta ) si ele sunt si astazi ! ).

Mai demult, in Franta, calugaritele ( ordinele religioase ) au fost persecutate, chiar inchise, si calugaritele Les Filles de Jesus, de Kermaria, au fost lipsite ( pesemne li s-a confiscat ) de manastirea lor din Franta, si saracite.

Fiind "date afara" din manastire, fara manastire mai exact, ele, au plecat ele cred din initiativa lor, in fine ele au plecat langa Londra, in Anglia.

Aici insa au infiintat un Pensionat si o high school.

Yvonne a invatat 2 ani la ele si s-a simtit excelent, in timp ce in Franta avea note proaste, din cauza migrenelor ei care o impiedicau sa invete, aici a inceput sa iubeasca studiul si invata bine, in 3 luni a invatat engleza, la inceput nu stia limba deloc si deci nu intelege bine, si cam deloc, lectiile care ii erau predate in engleza, deci, cum sa ia note mari ?

Dar in Anglia, regulile scolilor, ale "schools"-urilor ( desi pe mine ma mira ce am citit in acest sens, credeam ca erau duri in Anglia, mai rau ca in Franta ) erau mai blande ca in Franta.

Exemplu : in Franta, cand suna clopotelul si se termina recreatia, automat, elevele se incolonau si in tacere, in rand, intrau in clasele lor.

In Anglia nu era deloc asa, erau libere.

Cu mama ei, Yvonne a fost plecata in copilarie si a stat in diferite localitati si orase mai mari sau mari.

Cate niste ani, sau o perioada anume, sau alta.

Astfel, in provincia Lorraine ( Lorena ), in Toul ( regiune ), aici a stat Yvonne, si la catedrala din orasul Nancy-Toul ( in catedrala Saint-Etienne / Sf. Stefan in traducere asa vine ) Yvonne si-a facut comuniunea solemna in sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, iar o saptamana mai tarziu, in sarbatoarea SfinteiTreimi, Yvonne, din nou imbracata in alb, a primit Mirul, Confirmarea, taina/ sacramentul Mirului.

Inainte insa, de acest eveniment, Yvonne facuse ( deja ) prima ei comuniune.

Cum asta ?

S-a intamplat ca Papa era PIUS al X-lea, sau Pie X, si acest Papa a dat un decret numit latineste "Quam singulari", prin care ii invita pe copii, pe tineri, din clipa in care au discernamantul si stiu sa faca deosebirea intre painea sfintita, sfanta ( Ostia ) si painea obisnuita ( de la masa ) - sa nu mai astepte implinirea varstei de 11, 12, 13, ani ( cum era regula !!!! ), si sa vina sa isi faca prima Impartasanie sau Comuniune.

Pius X sau Pie X a fost un Papa care a apreciat ca abuziva regula ca un copil sa isi faca prima comuniune atat de tarziu, adica abia cand atinge varsta de 11 ani si 12, 13 ani.

Stiti ca, regiunea din Franta, care se numeste TOUL, este regiunea in care a luat nastere concret, in fapt, Congregatia Doctrina Crestina, a maicilor la care am invatat eu.

In orasul Nancy a fost si inca este, sediul principal, casa-mama a Congregatiei Doctrina Crestina.

Lui Yvonne i s-a aratat Dumnezeu in chip de oaie micuta, foarte alba, apoi Copilul Isus cam de 8 ani.

Yvonne, cu mama ei, se afla in vacanta, sau se afla la o matusa a ei, tante Doitteau, care in afara unei localitati avea o proprietate cu o gradina mare, cu flori de toate soiurile, cu arbori de toate esentele, o gradina mare, superba, care mirosea superb.

Intr-o zi, Yvonne s-a indepartat de rudele ei care se plimbau in grup, sa vada si ea gradina, de una singura, si a intrat intr-un rond de Liliac.

Era foarte fericita, liliacul si florile miroseau superb, si a inceput de bucurie sa vorbeasca cu Dumnezeu, sa Îi vorbeasca lui Bon Dieu, si sa Ii multumeasca ca toate aceste frumuseti le-a creat pentru "noi" [ oamenii ], Yvonne a inceput chiar sa ii spuna tandreturi lui Dumnezeu.

In acel moment a auzit un zgomot usor in iarba inalta, s-a intors sa vada, si a zarit o micuta oaie alba, alba.

Oita a venit si si-a lasat capul pe genunchii ei, ii lingea mana lui Yvonne si sarea, cautand sa ii atinga fata.

Yvonne o mangaia.

La un moment dat, o striga matusile, mama, care nu o mai gaseau, si care se speriasera si credeau ca poate Yvonne a cazut in iazul din gradina matusii Doitteau.

Yvonne a raspuns ca e in rondul cu liliac, s-au linistit si au intrebat-o cum si-a petrecut timpul, ce a facut acolo, nu s-a plictisit ?

Yvonne a raspuns ca nu, intrucat s-a jucat cu oita alba.

Matusa si rudele i-au spus ca nu exista oi pe acolo prin vecini, in zona, si proprietatea era teribil de imprejmuita, ingradita, astfel ca o oaie nu putea patrunde.

Yvonne nu a insistat, insa a fost sigura, si le-a spus ca in mod real, concret, ea s-a jucat cu o oaie.

In schimb, s-a apucat sa se uite dupa oaie, si nu a mai gasit-o, disparuse.

Intr-o alta zi :

Yvonne se afla pe un drum care lega 2 localitati, una era localitatea in care si langa care locuia matusa Doitteau, pe acel drum, Yvonne culegea flori de cucu, pentru a ( nu stiam obiceiul ? ) face din flori un bulgare, dar nu avea cui sa ii arunce bulgarele, caci era singura si nimeni in zona.

Dintr-o data langa Yvonne a venit un baietel cam de 8 anisori, de o frumusete "admirabila" care mult timp s-a jucat cu Yvonne si a plecat lasand-o calma, linistita, fericita.

Si acum :

Usor, usor, Yvonne se dedica tot mai mult, paseste mai adanc pe calea credintei.

Ea il vede pe Isus, pentru ca in rugaciunile ei Ii ceruse sa Il vada, sa i Se arate.

Si vreau sa va spun ca LA PAGINA 15 ( PDF ), DIN REVISTA-BULETIN 232 din iulie-august 2014, in partea de jos, scrie "Une nouvelle etape" si apoi in continuare scrie ca "J'ai vu mon Jesus" ( "L-am vazut pe Isus al meu" ), iar la PAGINA 16 urmeaza DESCRIEREA LUI ISUS, cum arata Isus cand L-a vazut Yvonne.

Acuma nu precizeaza daca L-a vazut pe Isus in carne si oase.

Pentru ca Yvonne, ea, de obicei, vedea in extaze, in viziuni, in "vedenii".

In mod explicit, Yvonne nu scrie foarte clar, evident, ca L-a vazut pe Isus in carne si oase.

Dar L-a vazut.

In fond, Sora Faustina Kowalska, L-a vazut pe Isus, intr-o Aparitie a lui Isus ( de exemplu cum Apare Fecioara vizionarilor la Medjugorje ) cand Isus i-a spus sa picteze tabloul Divina Milostivire in care sa fie El cum Il vedea ea in acea clipa, cand i-a spus si de Coronita ( Le Chapelet / The Chaplet ) Divinei Milostiviri.

De aceea, desi din viata ei, eu am inteles ca Yvonne L-a vazut, si de mai multe ori, pe Isus, ne povesteste abatele Labutte, prietenul ei.

Si am inteles si cum (i)-a devenit Abatele Labutte prieten(ul) lui Yvonne, din primele pagini din revista-buletin publicata de Etoile Notre Dame.

Acuma, vreau sa va spun cã am citit pentru prima oara, cum L-a descris Yvonne pe Isus pe care L-a vazut ea, ea il descrie amanuntit, si am sa incerc sa copiez fragmentul cu descrierea din pagina 16 pdf a revistei, sa vi-l copiez mai jos :

Deci copiez mai jos, desprins de la pagina 16 pdf, din cele 48 ale revistei, DESCRIEREA LUI ISUS PE CARE L-A VAZUT YVONNE AIMEE DE JESUS DE MALESTROIT :

( Si am atasat din nou, numai aceastã Revistã dedicata lui Mère Yvonne Aimée de Jesus de Malestroit ) :

CITEZ :

L’amour divin était là,

qui me soutenait. Ses traits étaient illuminés.

Ses yeux profonds regardaient dans

mes yeux et Il me souriait. Il était habillé de

blanc. Sa robe toute droite était juste retenue

à la taille par un cordonnet blanc. Il

avait les pieds nus. Ses yeux étaient assez

foncés, ils paraissaient bruns dorés et

cependant ils avaient des reflets verts et

bleus. Ses cheveux châtains, à reflets d’or,