Geriatria. Procesul de îmbãtrânire. Bãtrânetea. Fiziologia batranetii ( 3 )

Geriatria. Procesul de îmbãtrânire. Bãtrânetea ( 3 )

Fiziologia batranetii

Imbatranirea umanã privitã biologic apare ca un proces continuu, dinamic, cu valori ale parametrilor functionali ce diferã de la o vârstã la alta.

Modificarile involutive morfo-functionale, comparate cu cele ale adultului, pot induce in eroare si suntem ispititi sa apreciem drept stare de boalã, modificarile normale, firesti, determinate de senescentã.

Firescul, normalul vârstnicului, corespunde intr-un alt plan, normalului vârstei adulte.

Batranetea este o etapã a vietii, o cerintã a evolutiei speciei umane, care in anumite conditii poate sa imbrace o involutie normalã, cu o fiziologie proprie.

Fiecare functie are propriul Orar de Dezvoltare si Imbatranire.

Ansamblul functional, metabolic si de reglare hormonala, are la varstnic o labilitate crescutã in conditii de stres.

Dupã vârsta de 60 de ani, parametrii functionali ai imbatranirii normale se inscriu in valori care asigurã homeostazia organismului, iar pe plan clinic genereazã starea de bine morfo-functional somato-psihicã, ce defineste starea de sanatate.

Indicatorii morfo-functionali corespunzatori starii de sanatate ai varstnicului definesc Fiziologia batranetii.

Indicatorii biochimici

Trasatura esentialã a cadrului biochimic de imbatranire normala la varstnic si batran, este o marcatã labilitate a echilibrului homeostatic general, manifestatã îndeosebi prin scãderea capacitãtii adaptative în conditii de stres.

Clasic, tabloul metabolic al imbatranirii la nivel umoral se caracterizeaza printr-o tendintã generalã de crestere, în deceniile VI si VII, a nivelului valorilor biochimice pentru factorii angajati in metabolismul lipidic si de hemocoagulare.

Întreaga activitate metabolicã din imbatranirea normalã, în stransa interdependentã de criteriile structurale de varsta, se desfãsoarã in conditiile scãderii lente, progresive, a masei celulare metabolic activã (active) ( propus ca un indicator global de apreciere a varstei ), a reducerii consumului de oxigen si a activitatii biologice generale.

Dismetabolismul lipidic al batranului se manifestã atat la masa adipoasã, cat si la indicatorii umorali.

Se remarcã din deceniul al VI-lea, o crestere a cantitatii totale de grãsimi.

Principala caracteristicã a metabolismului glucidic in imbatranire, este scaderea utilizarii tisulare a glucozei, ceea ce tine de diminuarea masei protoplasmatice active, si a echipamentului enzimatic tisular.

Mecanismele de reglare a metabolismului glucidelor suferã modificãri cu înaintarea in varsta, se altereazã raspunsul insulinic precoce.

Rezultã o scãdere a ritmului de reînnoire a glucozei extracelulare, scade toleranta la glucozã.

In cadrul metabolismului proteic se remarcã tendinta la hipoalbuminemie si hiperglobulinemie.

Se modificã si continutul unor aminoacizi liberi.

Indicatorii biochimici ai metabolismelor intermediare permit, in ansamblul lor si in contextul altor criterii de varsta, aprecierea varstei biologice.

Indicatori ai aparatului cardio-vascular

Examenele anatomopatologice aratã cã 28 % din cei decedati au o inimã normalã.

“Inima varstnicului” sintetizeaza conceptul asupra modificarilor normale morfo-functionale, si se defineste prin criterii:

1. anatomice,
2. functionale,
3. electrice,
4. radiologice
5. si clinice.

Se remarcã tendinta la indurare, retractare si calcifiere a valvulelor mitrale si aortice ; inelul fibros mitral se calcificã.

O particularitate este arterioscleroza intramuralã, si atrofierea fibrelor miocardice, care nu este obligatorie.

Caracteristicã este depunerea de amiloid, in proportie de 56 – 95 %, sub formã difuzã sau insularã în endocardul atrial si in sistemul interstitial.

Se modificã geometria ventriculului stang, prin micsorarea regiunii varfului, alungirea canalului de scurgere, atrofia muschilor papilari ; creste volumul atriilor.

Sub raport functional, cea mai importanta modificare de varsta este dificultatea inimii varstnicului, de a se adapta la efort.

La efort scade debitul cardiac, cresc volumul si presiunea diastolicã.

Radiologic, inima suferã o importantã restructurare a formei ; se pot contura douã tipuri, mai frecvent intalnite :

1. formã cu talie cardiacã accentuatã,
2. si una cu talie cardiacã plinã.

Involutia sistemului vascular este determinatã de comportamentul vâscos-elastic si de plasticitate, segmentara si regionala, al structurilor sistemului vascular.

Modificarile involutive de varsta determinã particularitati caracteristice ale bolilor cardiovasculare la batrani,

1. angorul pectoral,
2. insuficienta cardiaca,
3. infarctul miocardic,
4. tulburari de ritm
5. si de conducere.

Boli geriatrice cardiovasculare :

1. hipertensiunea sistolicã,
2. amiloidoza,
3. boli degenerative ale valvulelor.

Sistemul nervos

Imbatranirea normalã a sistemului nervos urmeaza douã cãi :

1. imbatranirea neuronilor, si
2. imbatranirea componentelor nevraxului ( celulele nevroglice, celule conjunctive, epitelii meningeale sau coroidiene ).

Analiza imbatranirii nervoase trebuie sa priveasca suportul biologic si structurile informationale.

Are loc o atrofie normalã a emisferelor cerebrale si a cerebelului.

Modificarile au un substrat genetic si de mediu, la care isi aduc contributia factorii vasculari si imunologici.

Sistemul endocrin

Sistemul endocrin imbatraneste în contextul senescentei generale a organismului, putand imbrãca mai frecvent un aspect de tip hipotiroidian.

Imbatranirea endocrinã se manifestã prin elemente caracteristice la organele tintã, organele terminale.

Printre mecanismele adaptative care survin in senescentã, remarcãm cresterea sensibilitãtii unor glande la hipofizã, a sensibilitãtii celulare la tiroxinã, insulinã, in conditiile unei scaderi de ansamblu a reactivitatii.

Incetarea functiei ovariene este unul din exemplele demonstrative ale imbatranirii unui sistem fiziologic.

Menopauza traduce incetarea ciclului menstrual, iar climacteriul exprimã o perioadã de viatã consecutivã modificarilor morfo-functionale, generate de incetarea functiei ovariene, si influenta acestora asupra organismului feminin.

Sistemul de reproducere masculin suferã importante modificari in senescentã, dar in fiziologia sa nu existã fenomene comparabile cu menopauza.

Existã o diferentã esentialã in modul de imbatranire a celor douã sexe.

Explicatia o gãsim in dezvoltarea diferitã a celor douã sisteme de reproducere : gametogeneza embrionarã finalizatã cu menopauza ; spermatogenezã la pubertate, care continuã toatã viata, cu declin din deceniile al VI-lea si al VIII-lea.

Aparatul renal

Parametrii functiilor renale diminuã progresiv cu varsta.

Din deceniul al V-lea, deficitul functional ajunge la 35 – 40 % fata de valorile varstei adulte.

Scad filtratul glomerular, fluxul plasmatic renal eficace, fractiunea filtratã, capacitatea maxima de excretie tubulara.

Excretia si reabsorbtia tubulara sunt de asemenea influentate.

Reabsorbtia glucozei scade de la 350 mg/minut cat este la 25 de ani, la 220 mg/minut la 85 de ani.

Reabsorbtia tubularã a apei nu suferã modificari importante, in schimb excretia de Ca++ Na+, K+, Mg++, se reduce progresiv.

In ciuda importantelor modificari morfo-functionale, posibilitatile adaptative renale se mentin si la longevivi.

Aparatul locomotor

Studii comparative relevã anumite particularitati ale imbatranirii osteoarticulare umane :

1. osteopenie,
2. modificari degenerative ale discului intervertebral,
3. reducerea capitalului osos.

Reducerea fortei musculare, mai evidentã la bãrbati, constituie un semn primordial de imbatranire, si incepe sa se manifeste dupa 30 de ani.

Capacitatea de efort muscular necesitã o perioadã mai lungã de adaptare, si in timpul efortului pot surveni cãderi.

La varstnici, electrocardiograma pune in evidentã durata crescutã a electropotentialului in unitatile neuromotorii.

( Extras din Medicina pentru Familie sub redactia Prof.dr.Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., Autori : Acad.prof.dr. Ana Aslan, dr.Bungetianu, farm. O.Bojor, [...] prof.dr.M.Voiculescu, Ed. Medicalã, Bucuresti, 1986 )