Jurnalul FB din 4/5 decembrie 2013

Jurnalul FB din 4/5 decembrie 2013

M-am gandit sa va arat un Fragment din Jurnalul meu FB din data de 4-5 decembrie 2013.

In seara de 5 decembrie 2013, dar si cu o seara inainte, pe 4 decembrie 2013, Remus Cernea a postat pe pagina mea de FB, il pot numi asa, un Nou Episod din Romanul foileton : « Sa jignim oamenii in Parlamentul Romaniei ».

Am inteles ca nu a fost pentru prima oara cand Remus Cernea era jignit in Parlament.

Nu cunosc istoricul jignirilor ce i-au fost aduse, dar acum, motivul era ca venise imbracat in sacou – nu in costum si camasa si cravata – si in pulovar, pe dedesubtul sacoului.

Remus Cernea a sesizat ca numararea, consemnarea voturilor nu era corecta, ceea ce i-a atras drept replica, faptul ca nu se imbraca la costum.

Membrii UDMR din Parlament – nu vreau sa incurajez politica, pentru ca imi cam displace, si mai ales in Romania politica a fost plina de oameni care s-au lovit in continuu, de aceea – au sarit in apararea lui Remus Cernea si au insistat ca personajul care il jignise, sa isi ceara scuze.

Se pare ca personajul si-ar fi cerut scuze, insa Regulamentul prevede ca apoi, lui Remus Cernea sa i se fi dat cuvantul in replica, pentru ca el sa spuna daca accepta sau nu, scuzele respective.

Ceea ce nu s-a mai intamplat insa, si lui Remus Cernea nu i s-a mai dat cuvantul.

Jignirile din Parlament nu sunt un caz particular insa, sunt un fel de obicei al oamenilor, mai vechi, si oriunde am fi fost in Romania, si oriunde am fi, vad, si in ziua de azi, ne putem astepta sa fim jigniti, te miri de ce si din ce motiv.

Uneori, se impune sa o luam pe indelete, sa consideram situatia mai atent :

Problema este una care tine de educatie, nu mai spun de o educatie crestina, dar cel putin de o educatie buna, morala, dar si de o gandire sanatoasa si o ratiune sanatoasa.

Omul e liber sa procedeze cum vrea cand e vorba de viata lui, de banii pe care ii castiga din munca sa onesta, cinstita, in functie de cum gandeste, de cum vede si isi vede viata, de cum se pozitioneaza pe sine in aceastã existentã, care este pentru moment, una temporara, in relatie cu ceilalti, cu societatea, cu lumea, cu Dumnezeu sau cu natura, ar spune cei care nu cred in Dumnezeu.

Dar este intr-adevar trist, desi este pe undeva si “comic” sa vezi o tara care pune accentul in Parlament pe haine si vestimentatie, care tine la costum, adica la niste aparente.

Cu totii cunoastem situatia Romaniei, Istoria Romaniei care a adus necontenit suferinta in inima oamenilor care au fost victime ale istoriei, ale spiritelor belicoase, ale oamenilor care au chinuit, torturat alti oameni, si nu stiu daca numai in contextul istoriei, dar cred ca si datorita caracterului lor patologic, au existat oameni si vor mai exista, care au o placere sa isi chinuie semenii, de cum li se iveste ocazia.

Oricum, Istoria, - in ce priveste partea ei rea, ticaloasa, rusinoasa, - s-a intemeiat pe oameni cu caracteropatii, cu un caracter bolnav, patologic.

Comunismul nu ar fi reusit, daca nu ar fi existat oameni care sa le explice, ordone, impuna, semenilor lor ce sa faca, cum si ce sa vorbeasca, ce sa nu citeasca, apropo de cartile si scriitorii interzisi, pe cine sa intalneasca, cu cine sa se imprieteneasca, ce sa manance, si asa mai departe.

De aceea, personaje triste, oameni care sunt rai, sadici, grosolani, meschini, egoisti, care au o aplecare spre rau sau spre alti oameni rai, eu sunt sigura ca nu trebuie incurajati.

Exista oameni care i-ar barfi pe semenii lor, in casele lor, sau cu amicii, prietenii lor, in oras, sau in tot locul, sau la telefon, la nemurire !

Si cu toate acestea stim ca e foarte urata barfa, este si prejudiciabila, si in plus, se numeste “barfa” intrucat cele spuse nu corespund adevarului faptelor, persoanei care face obiectul barfei, sau daca unele fapte corespund adevarului, adevarul este rastalmacit, interpretat, denaturat, astfel incat dintr-o fapta simpla si umana, omeneasca, omul supus barfei, ajunge un om nemernic si acuzat in fel si chip de toate cele.

Si totusi cei care barfesc nu se pot opri, caci au aceasta meteahna sau rau obicei.

Sa te iei de oameni, ca se imbraca in costum, adica sa intelegem prin aceasta, esenta, un costum in general e mai pretentios si costa mai scump, e mai greu de intretinut, decat un sacou peste un pantalon.

Pe urma, cine poarta un costum, trebuie sa isi cumpere si al doilea si al treilea costum, deci costurile cresc vazand cu ochii.

In alta ordine de idei, costum chiar nu face omul si caracterul omului, nu mai spun de suflet.

Sufletul omului, daca e sa o luam asa cum este, ii este dat de la conceptie sau zamislire, fiintei umane, care totusi, se naste fara haine cand iese din burtica mamei.

Si deci, daca privim lucrurile din perspectiva conceptiei, a zamislirii vietii umane, ce costum sa punem noi peste suflet ?

Ce costum ne va acoperi sufletul ?

Exista si un alt argument, acela al igienei si al sanatatii, caci un costum este mai constrangator, cu adevarat, a purta un tricou mai larg, a purta un pulovar mai largut, a purta un sacou, pe care il poti pune mereu peste alti pantaloni, este mai comod, mai confortabil.

In ce priveste igiena, corpul trebuie pe cat posibil sa respire, de-a lungul unei zile, fireste ca omul transpira, oricat de bine s-a spala acasa in fiecare dimineata, sau zi.

Ori costumul retine transpiratia si dupa ce ai facut un alt dus si ai schimbat camasa.

Un costum se curata mai greu si nu il poti duce toata ziua la ‘Nufarul” la curatat.

Acuma, referitor la Remus Cernea sa fim sinceri, el poarta haine de foarte buna calitate, fine, si cred eu, poate mai scumpe decat un costum din Parlament, insa e adevarat, am citit, auzit, ca unii ar avea si costume foarte scumpe.

Ma intreb, de ce nu vedem o diferenta intre costume, daca unele sunt scumpe si altele mai putin scumpe ?

Cand vezi pentru prima oara in fata ta un om, o persoana, nu stiu daca mai intai te uiti la costum.

Dar te uiti cum te priveste, cum se uita la tine, daca zambeste frumos, daca este serios, cum vorbeste si cum iti vorbeste, ce spune si ce iti spune, cum gandeste.

Pe urma, in etapa urmatoare, intereseaza viata persoanei ce a trait ea, ce a suferit ea, ce a facut ea bun pentru sine, pentru altii, daca a putut, daca a vrut, daca altii i-au facut vreun rau, de ce, si asa mai departe.

Apoi, in etapa iarasi urmatoare, te intrebi : “Si acum, ajunsa in acest moment al vietii sale, ce isi doreste pentru viitor persoana ? Ce si-ar fi dorit ? Cum isi vede viitorul ?”, sau, cel putin, ce ar vrea ea sa faca in perioada urmatoare si pentru anii urmatori.

In tot cazul, ca un om sa iti spuna : “Nu ai numarat corect, nu ai consemnat corect”, si tu sa ii raspunzi : “Ia vezi ca nu ai costum pe tine !”, mi se pare si tragic, si comic.

Deci daca nu porti costum, ar rezulta ca nu stii sa numeri.

Ma gandesc ca de aceea purtam uniforma la scoala, cand o imbracam, stiam lectia, cand veneam acasa de la scoala si ne schimbam de uniforma, punand o haina de strada, o rochita, un pantalonas si un tricou, nu mai stiam lectia, era uitata lectia !

Ar fi o explicatie, ma gandesc serios, pentru care astazi in scoli si licee se invata mai putin, ba chiar si in facultati, pentru ca elevii, liceenii si studentii nu poarta nicio uniforma.

Probabil ca uniforma, abia acum imi spun in sinea mea, te facea sa te simti intr-un fel obligat, da, obligat, iti tinea constiinta treaza si te avertiza ca apartii unei institutii, ca apartii scolii, ca trebuie sa mergi la scoala si sa inveti in orele de scoala.

Daca toti ceilalti procedau asa, si tu trebuia sa procedezi la fel, sa inveti, sa fii atent la clase, te obliga la atentie, la un anumit comportament.

Intr-adevar, abia astazi, va spun sincer, am vazut uniforma, sub acest aspect, rolul uniformei, sub acest aspect : al constiintei, al responsabilizarii.

S-a intamplat ca Remus Cernea sa fie interpelat ca nu imbraca costum in parlamentul Romaniei.

Oamenii simt nevoia cu totii sa vada, avem simturi, unii sunt mai sensibili la ceea ce aud, altii la ceea ce vad, altii rezoneaza mai mult la atingere.

Dar, in general, cu totii au nevoia sa vada.

Cu toate acestea iata, un costum in care se imbraca toti parlamentarii nu ii ajuta pe acestia prea mult sa fie mai buni, mai finuti, mai responsabili, mai cumsecade, mai delicati in purtati, mai educati cu alte cuvinte.

De aici cred ca putem deduce ca, nu e acelasi lucru a purta o uniforma, cu a purta un costum.

Exista si societati comerciale, firme, care isi fac un regulament, prin care le arata angajatilor lor, cum sa se imbrace, cum sa nu se imbrace.

Cand insa vezi un om rau, needucat, grosolan, cu cat se va imbraca mai scump, mai elegant, cu atat efectul produs va fi mai dezastruos.

De fapt, firmele, institutiile in care esti obligat la costum, sau la deux-pièces pentru femei sau la haine sa le spunem direct, mai scumpe, sau scumpe, pur si simplu nu se gandesc ca iti cer sa te imbraci din salariul tau, din munca ta, din banii tai, pentru estetica lor.

Am observat si nu mi-a placut, cand am lucrat cu strainii, spun asa, pentru ca asa s-a intamplat, adica aceasta este Povestea mea, am lucrat mai intai la Stat cum se spune, si apoi si in sectorul privat.

Sefi straini, colegi care iti impun, ( mai putin colegii, sefii mai ales, totusi exista si vreo colega, persoana care se uita stramb daca nu faci parada modei ) din banii tai si munca ta, sa iti cumperi haine scumpe, sau mai multe haine decat ai nevoie.

Aici chiar este de dezvoltat, insa nu voi dezvolta subiectul acuma.

Daca tu, in timpul liber, nu porti haine prea complicate, “protocolare”, dar pentru a-ti pastra serviciul trebuie sa cheltuiesti bani pentru aceste haine, ce sa faci tu cu ele ?

De exemplu cand am lucrat, si asa este, aveam nevoie de banii mei, munciti si castigati de mine si pentru fratele meu si pentru a cumpara in casa lucruri necesare zi de zi, si mancare, desi parintii mei nu se bazau pe mine in acest sens.

Este dureros sa muncesti o luna, sa fii muncit – sa nu fii apreciat, a fi sef nu inseamna numaidecat sa fii bine crescut si sanatos mental ! – si seful sa iti ceara sa iti cumperi nu stiu ce haine, sau nu iti cere direct, dar spune asa : “Ascultati, dragilor – dragi angajati adica – vedeti ca “noi” ( adica el patronul sau patronii ), ne-am gandit sa plecam intr-o calatorie in Scotia, ( tu lucrai, adica eu lucram la Bucuresti in Romania ) luna viitoare, sa ne intalnim cu totii, sa ne cunoastem, si iata v-am facut programul si iata si cum sa veniti imbracati”.

Nu mai spun ca, in afara de masa la care ne reuneam cu totii, la pranz, seara, poate si dimineata (in fine, dimineata nu conta tinuta foarte mult, dar seara, da), insa sa pleci in Scotia toamna, iarna, inseamna sa te echipezi cu haine groase.

Daca nu esti o persoana care in mod obisnuit are in casa echipament de munte, bocanci, hanorac, haina groasa, etc. – atunci, trebuie sa le cumperi atunci.

Eu am inteles ca unul din patroni avea simtul estetic dezvoltat si se visa mereu si se vroia in societati care azi nici nu mai existã macar, adica pe vremea cand unii aveau multi bani si altii nu aveau deloc bani, si cei bogati umblau numai in haine scumpe, dar el simtea nevoia sa ne organizeze asa estetic, pe banii nostri.

Mie nu mi-a placut ideea lui, pe banii mei, si nu imi permiteam si i-am spus direct si intentionat, daca vrea Scotia, sa imi mareasca salariul, caci si trenul sau avionul il plateam din salariul meu si eram angajata de vreo luna, doua.

Deci cu unul, doua salarii ale mele, ce puteam face mai repede ?

Nu imi platea un salariu mare, pentru ca se uita, cum se uita toti, la salariile din Romania si te platea in functie de nivelul salariilor din Romania.

Mie barbatul acela mi s-a parut egoist si cu capul in nori, desi, culmea, era un barbat foarte aratos, direct spus, sincer, era un barbat foarte frumos, ingrijit, ( cum altfel, tinea la estetica si avea si bani ! ), dar un suflet rigid, rece, egoist, si acasa, nu ma indoiesc, asa si parea sa fie, toata greutatea cadea pe sotia lui, care era si sotie si mama si mai si lucra.

El, ce grija avea ?

Lucra in strainatate, se ducea acasa in week-end, alteori nici atunci, si o data sotia a trebuit chiar sa il “someze” sa mai vina si pe acasa, ca a uitat.

Asa situatii sunt dureroase, asta inseamna o casatorie, ca iata cum parca lucrurile se leaga.

De obicei, barbatii la costum au sotii care ingrijesc de costumul lor.

Rar sa vezi doi oameni, sot si sotie ca au reciproc grija unul de altul !

Nu stiu cum sa spun, dar un barbat care vine zilnic la serviciu cu camasa calcata, schimbata, curat – da, e frumos ! – dar cineva, sotia cel mai adesea, sau chiar mama, sora, spala si calca camasa aceea.

Iar daca esti barbat si numai femeia munceste pentru tine, inseamna ca tu nu o respecti prea mult pe sotia ta, pe femeie in general, pe cea care munceste pentru tine.

Dupa cum se imbraca, se poarta un om, un barbat, iti poti da seama, fie si numai de aici, de viata pe care o duce, daca munceste el sau munceste altcineva pentru el tot timpul si asa mai departe.

Un om la costum este un om, un barbat pentru care cineva munceste tot timpul, din umbra.

Imi amintesc de Jean Paul Foinant, mi-a povestit ca in Franta un sef – el insusi fusese sef, dar avea un alt sef mai mare, peste el – s-a luat de el pentru ca nu poarta cravata, pentru ca venea imbracat in pantalon si in camasa, peste care punea un pulovar, fara cravata ( care oricum nu s-ar fi vazut ).

Si, se pare, ca seful francez l-a atacat urat de tot pe Jean Paul Foinant, consilier pre-aderare din partea Uniunii Europene la ministerul de finante roman in anul 2001.

Jean Paul imi povestea ca fusese casatorit vreo 20 ( 25 ? ) de ani, era divortat si avea doi baieti, cam de 14 ani si 18 ani.

El ii explicase unuia dintre baietii sai, ca “mama ta, este mama ta, nu este femeia obligata sa iti spele tot timpul hainele, de aceasta sa te ocupi chiar tu insuti”.

Eu cred ca o femeie, pentru ca asa este femeia, nu poate sa nu se ingrijeasca de sotul ei, de cel pe care il iubeste, si de copiii ei cu atat mai mult.

Problema este insa ca barbatii sunt egoisti si rai si abuzeaza si nu le sunt recunoscatori sotiilor lor sau femeilor care au grija de ei.

Cand iubesti pe cineva, ai grija de el, asa simti si asa faci, nu poti face altfel.

Chestiunea este ca iata, cum era fostul meu sef si patron, cel cu plecarea in Scotia, de la o firma privata, ma indoiesc ca el isi iubea si aprecia sotia, fireste este treaba lui si il priveste, numai ca asta nu ne impiedica sa observam.

Mai jos, iata un fragment din Jurnalul FB mentionat mai sus :

« 

Thursday, December 05, 2013 ; (12/5/2013 12:39:15 PM)

Olivia Maria Marcov : 15, 16 hours ago, near Bucharest (adica in Bucuresti)

In afara de jigniri si rautati, nu stiu ce lasa unii in urma lor, dupa ei, dimpotriva noi nu trebuie sa ne luam dupa astfel de personaje triste. Si inca ceva, eram in anul I de facultate la Drept, cand unele colege veneau cu posete, din acelea pentru copii cand sunt mici, gentute, posete din plastic lacuit, stiu sigur pentru ca si eu am avut cand eram mica si prin acelasi an, la nunta unui vecin din bloc, o invitata avea o astfel de gentuta lacuita ca de copil, si a fost frumos in anul I in facultate. In timp ce unele isi lasa mai mult decat un salariu lunar pentru o poseta din piele, sunt bani aruncati pe fereastra pur si simplu. Mie nu imi plac prea mult costumele, retin transpiratia, si nu pot fi usor curatate, se sifoneaza usor si se calca greu. Dar, ca veni vorba, era frig in Parlament daca purtai pulovar. (Si corpul nu sta in largul sau in costum).

Dar, apropo de haine, mai sus in fotografie, vezi biroul deputatului Pambuccian Varujan unde inginerul militar Deloly din Franta era in haine de expeditie, in pantalon de panza-fas si vesta - kaki ; Prof.si academicianul Zugravescu care a infiintat Institutul Sabba Stefanescu de Geodinamica al Academiei Romane, purta o pereche solida de incaltaminte - cu care face munca de teren si masuratori ( Fizica Pamantului, Geodinamica, daca se anunta cutremure, etc. ), are CVul postat pe pagina Institutului de Geodinamica mentionat, lucreaza cu Observatorul Regal din Belgia si e apreciat si de rusi, e membru in niste comitete/comisii pentru sanatate.

Sau, alt exemplu : pe 30 noiembrie 2013, sambata, atunci sa fi fost cand tu Remus Cernea pe FB ai scris ca ai fost consilier de Stat si ai colaborat bine cu ministerul Mediului pentru salvarea râsilor, care erau pe lista animalelor recoltate, in vederea distrugerii : erai impotriva distrugerii speciilor. Pe lista mai erau si alte specii, precum : ursii, lupii, pisicile salbatice. Cu lupii nu ai reusit. Mi se pare o decizie aceasta, care este urmarea distrugerii si taierii padurilor din Romania : daca nu mai sunt paduri, caci sunt zone, suprafete rase complet, fara copaci, iti dai seama ca functionarii dispera ce sa faca cu animalele salbatice, care, de obicei, isi fac lacasul in padure. Si le e frica ca vor navali peste oameni, asa cum la Brasov, acum cativa ani, ursii de pe masivul Tâmpa, au coborat in centrul Brasovului si isi cautau hrana pe la casele oamenilor. Da, asa a fost. Deci, in lipsa padurilor, functionarilor Statului le e teama ca speciile salbatice vor navali peste oameni. Asta se numeste "istetime", au distrus copacii, padurile, acum distrug si animalele salbatice din padurile foste.

PS : Daca poti, citeste raspunsul meu pentru ca maine, sau poimaine il voi sterge. Dar uneori tin un Jurnal, stiai ? O sa caut sa iti arat. Jurnalul FB-ului meu.

"Daca ai vreun protest legat si de camasi ?" ( intrebarea personajului ). Trebuia sa ii raspunzi : "Nu am, dar salariile mele le-am donat partidului dumneavoastra si de camasi nu mi-au mai ajuns !" Dar e Ok, in sacou, in pulovar, nu stiu ce au oamenii acestia ca se iau de altii si tin la niste aparente stupide. In plus, tara merge rau si pe cine intereseaza costumele parlamentarilor ? Ce gandire anapoda ! Ca si cum, noi si costumul lor, ce legatura avem ? Remarc ca omul nu devine mai frumos, mai bun, mai politicos, mai educat, daca isi pune costum pe el. In plus un costum e inconfortabil. Stai multe ore in sala aceea de sedinta in costum, strans la gat in cravata. Eu cred ca nu le circula sangele la creier si nu se iriga cu oxigen. Sa nu incepem si noi acuma sa le comentam vestimentatia, ca sunt sigura, se imbraca fara gust. Numai ca nu ne intereseaza

Tot pentru Remus Cernea : In orice caz, e urat din partea unui om sa se ia de hainele altuia, cum s-a luat de pulovarul si sacoul tau, acest individ. In primul rand, nu cred ca tu ai banii lui, si esti relativ de curand in functii. Daca nu ma insel in presa a scris in trecut si ca, ai fi donat unui partid, o suma de bani consistenta, care era alcatuita din salariile tale ! Sau asta tin eu minte din presa. Pe urma, fiecare isi gestioneaza banii cum crede, si in functie de posibilitati si nu cred ca trebuie cheltuiti pe costume si camasi si cravate, sume de bani care oricum nu ajuta cu nimic decat ca ramai cu gaura in buzunar, ceea ce este foarte rau. Oricum, afla ca remarci de prost gust se fac si la judecatorie, odata niste cucoane s-au luat de o bluza-helanca a mea, care ma costase culmea, ceva bani si era de calitate si era si o marca buna, si ele au exclamat ca "Draga, asta ce sarac se imbraca !" Nici nu le cunosteam macar, treceam pe coridor in Palatul de Justitie cand eram grefiera. Sau : odata a venit, tot prin perioada aceea, la Bucuresti, Claudia Schiffer, si in presa au aparut comentarii ca e prost si urat si simplu imbracata, saracacios imbracata ! Iti dai seama ! Claudia Schiffer saracacioasa ! Si ce haine scumpe punea pe ea, isi permitea, doar ca era foarte simplu imbracata si nu impopotanata. Se intampla prin 1997, 1998.

Lui Remus Cernea, in continuare : In primul rand, imi pare sincer rau. Nici nu am cuvinte. Ma bucur ca rezisti in acel mediu si ca sa fiu sincera, inca din urma cu mai multi ( cativa, oricum ) ani te-am trecut in rugaciunile mele, simteam ca ai si tu nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu. In plan "pamantean" si national, nu stiu ce se poate face si ma gandesc ce va fi in 2014 cand va fi campanie pentru alegerea unui nou presedinte. Tu te imbraci si te porti mereu frumos, este urat si jenant sa ti se spuna ca nu vii la costum, cand sincer vorbind, porti haine mai frumoase decat cei din parlament si mai comode. In plus, nu haina face pe om : in cazul nostru asa este, se vede treaba. Toti poarta costume acolo, si tara e ca vai de ea si de sufletul nostru. Poarta costume si vorbesc ca si cum au chiulit toti anii de la scoala. Chiar mi-am notat ca te-a jignit respectivul, si ma gandeam cu tristete la acest lucru. Si cu ciuda, da, cu ciuda. Daca poti, rezista, esti OK si poate schimbi mentalitatile, asa ma gandeam. Imi amintesc ca, in mai 2013 am avut ocazia sa il intalnim pe prof. si deputatul Varujan Pambuccian la un restaurant si el a spus in ziua aceea ca "Zgonea i-a taiat toate cheltuielile!", era cam disperat, suparat era...negru la fata, el e liderul grupului minoritarilor armeni, e armean. Trebuie sa fie cumplit, asa se purtau si la judecatorie, sa stii nu e nicio diferenta, ba chiar acolo mai intalneai si oameni mai cumsecade. Vad ca in Parlament nu se prea intalnesc. Si totusi, tu poate vei schimba ceva, da. Intr-adevar, ce triste si dramatice sunt personaje care jignesc oamenii, fara sa le faci nimic. Sau tu ai spus ca voturile nu s-au numarat sau consemnat corect si aveai dreptate.

@Remus Cernea : Da, Remus, FB-ul meu este cam lent, dar am vazut postarile tale din seara aceasta si de ieri seara. Referitor la faptul ca in Parlament esti jignit cand spui ca voturile nu sunt numarate (consemnate ) cum trebuie. Si cei de la UDMR au sarit si au spus ca persoana care te-a jignit, sa iti ceara scuze, iar aceasta s-ar fi scuzat, insa nu ti-a dat cuvantul, asa cum Regulamentul prevede, pentru ca tu sa spui ca ii accepti ( sau nu ) scuzele. Ai mai spus si ca, nu este prima oara cand te jigneste, acelasi personaj. In seara aceasta ai scris ca au fost vicii de procedura la votarea Bugetului si ca, din nou s-a luat de tine, acelasi personaj, pe motiv ca nu esti imbracat la costum, ci la pulovar si sacou. Pana aici, aceasta ar fi situatia de fapt. „

Sursa : pagina mea de FB : https://www.facebook.com/oliviamaria.marcov