Minunile Sfântului Nectarie. O minune recentã a Sfântului Nectarie la Atena

Minunile Sfântului Nectarie.

O minune recentã a Sfântului Nectarie la Atena

Iatã ce ne-a scris un profesor de chirurgie, care a dorit sã-si pãstreze anonimatul :

« La 7 noiembrie 2006, bolnava M.F., în vârstã de saizeci si opt de ani, din localitatea Theologos din regiunea Sparta, a fost internatã în spitalul Evghenidio din Atena pentru tratament.

Bolnava suferea periodic de crize ce se manifestau prin pierderea vederii la ochiul drept.

Si aceasta, pentru cã ochiul nu se iriga suficient cu sânge, datoritã îngustãrii arterei carotide.

Dupã ce s-a fãcut controlul necesar în vederea interventiei chirurgicale si a fost examinatã si de neurologul G.S., fara sã i se fi depistat vreo altã suferintã, la 8 noiembrie 2006, a fost operatã, facandu-i-se anestezie generalã.

Artera carotidã a fost deschisã, a fost curãtatã si apoi închisã.

Bolnava s-a trezit din anestezie, insa era tulburatã si agitatã, iar comunicarea cu ea, practic imposibilã.

Nu întelegea si nu comunica cu noi, insa cu mâna dreaptã si cu piciorul drept încerca sa-si smulgã perfuzia.

Mâna si piciorul stâng îi erau complet paralizate.

Starea de agitatie a bolnavei, combinatã cu paralizia pãrtii stângi ne-a obligat sa facem imediat un control al circulatiei sangelui in encefal prin angiografie care, asa cum a diagnosticat profesorul radiolog D.K., nu prezenta nicio închidere a vaselor, iar circulatia sângelui era liberã în zona care fusese operatã.

Insa starea gravã a bolnavei ne-a nelinistit si am fost nevoiti sa o ducem din nou la operatie.

Examenl medical efectuat ne-a dovedit cã totul era normal, circulatia sângelui, pulsul, etc.

Ca sã putem controla interiorul carotidei, am fost nevoiti sa o deschidem din nou.

Totul era bine.

Am cusut artera si locul operat, si pe la ora 3 dupã-amiazã am dus bolnava din nou la Sectia de Terapie Intensivã.

Anestezistul a recomandat ca bolnava sã rãmânã sub anestezie pana seara, sau pana a doua zi, desigur, sub supraveghere strictã.

În jurul orei 7 seara, i s-a micsorat doza de anestezic, pentru a i se putea constata starea sanatatii, insa bolnava era exact in aceeasi stare de tulburare si neliniste, ca si in primele ceasuri ale diminetii, dupã prima operatie.

Orele treceau si se apropia prãznuirea Sfântului Nectarie.

Datoritã faptului cã a doua zi dimineata, la ( ora ) 6,45, programasem o operatie, nu puteam merge la Biserica Sfantului de la Spitalul Areteio ( o micã bisericutã construitã în amintirea Sfantului, si pictatã numai cu minuni savarsite de Sfantul, care adormise acolo, în Salonul 2 al Sectiei de Chirurgie, pe care avusese binecuvântarea sa o conducã în ultimii doi ani ).

Asa cã am hotãrât sã merg la privegherea care urma sa se savarseasca la Biserica Sfantului Nectarie de la Neo Iraklio.

Am ajuns la priveghere pe la 11,30, zdrobit sufleteste si nelinistit duhovniceste, din pricina starii sanatatii bolnavei si a evolutiei ei necunoscute.

L-am rugat pe Sfantul sa intervina si sa o ajute pe bolnavã, dar cunoscandu-mi nevrednicia, nu am crezut nicio clipã cã Sfantul se va preocupa de problema mea.

Dupa Liturghie, am plecat de la bisericã, la fel de nelinistit si preocupat de starea bolnavei.

În dimineata zilei de 9 noiembrie, cand este praznuit Sfantul Nectarie, aveam programata la 6,45 o operatie la Spitalul Evghenidio, asa cum am mai amintit.

Pe la ora 6,30 am trecut pe la Spitalul Areteio, am deschis Biserica Sfantului Nectarie, m-am închinat Sfantului, cerând din nou ajutorul sãu, si am mers sã operez, avand un comportament ciudat, asa cum mi-au spus mai târziu cei doi medici care m-au ajutat.

In jurul orei 9 dimineata, bolnava, care timp de 24 de ore se aflase sub anestezie in Sectia de Terapie Intensiva a Spitalului, a fost supusã procedurii de trezire.

Si, o, minune !, dupa ce bolnava s-a desteptat, a comunicat minunat cu medicul, a miscat liber toate extremitatile mâinilor si ale picioarelor si a servit micul dejun, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

In dupa-amiaza aceleiasi zile, cãtre ora 7, medicul de gardã Th. T. m-a sunat la telefon si mi-a spus :

-         Domnule profesor, bolnava merge pe coridor si vrea sa va vorbeasca.

Mi-a dat-o la telefon, iar ea mi-a spus :

-         Doctorasul meu, mã simt foarte bine si vreau sã vã sãrut mânutele de aur.

Adânc miscat, i-am multumit plin de recunostintã Sfantului nostru.

Minunea se savarsise.

Sfantul a mai intervenit inca o data, spre Slava lui Dumnezeu.

Cine oare l-a induplecat pe Sfantul ca sa mai faca inca o minune ?

Preotul satului Theologos, de langa Sparta care, asa cum mi-a spus bolnava, se ruga pentru ea, sfantul ei suflet, care se vedea cã are multã credintã în Domnul nostru, sau neasteptata cercetare a Sfantului Nectarie, care si-a facut prezenta in chip minunat in ziua praznuirii sale din anul 2006 ?”

*****

O aparitie a Sfântului Nectarie

Pãrintele Nectarie Vitalis, foarte cunoscut in localitatea Lavrio de langa Atena, pentru activitatea sa si pentru sprijinul acordat lumii sãrace din aceastã regiune subdezvoltatã, povesteste ceea ce i s-a intamplat cand, fiind bolnav de cancer, isi astepta ceasul mortii.

“Am fost lovit de o formã foarte gravã de cancer.

Pieptul imi era tot o ranã deschisã, din care curgea mereu sânge si puroi.

De durere, imi sfâsiam si flanelele.

Eram intr-o stare tragicã, mã îndreptam cu pasi repezi spre moarte.

Închipuiti-vã, îmi pregãtisem chiar si giulgiul.

In dimineata zilei de 26 martie 1980, eram in biroul meu de la subsolul Bisericii si discutam cu paraclisiera Sofia Burdu si cu pictorita Elena Kitrakis, cand, deodatã, usa s-a deschis si a intrat un batranel necunoscut.

Avea barbã albã, era scund si cu o usoarã chelie.

Era întocmai ca Sfantul Nectarie din fotografiile pe care le vedem.

A luat 3 lumânãri, fara sa arunce bani in cutie, si a aprins numai douã.

S-a inchinat la toate icoanele din Catapeteasmã, in afarã de icoana Sfantului Nectarie, pe langa care a trecut repede.

Pe mine nu mã vedea in locul in care mã aflam.

Aveam dureri infricosãtoare cand am tras perdeaua biroului si voiam sa merg spre el.

In fata Sfintelor Usi si-a încrucisat palmele si, fara sa priveasca, a intrebat :

-         Pãrintele este aici ?

Paraclisiera, stiind boala mea si vrand sa ma “protejeze”, a spus :

-         Nu, nu...este acasã, bolnav de gripã.

-         Nu-i nimic. Rugati-vã si sa ajungeti cu bine Sfanta Înviere, a spus si apoi a plecat.

Dupa putin timp a venit paraclisiera in fugã si mi-a spus :

-         Pãrinte Nectarie, batranul care acum a plecat semãna leit cu Sfantul Nectarie.

Din ochii sãi ieseau flacari. Mi se pare cã a fost Sfantul Nectarie, care a venit sa va ajute.

Eu i-am multumit crezând cã-mi spunea acestea ca sa ma mangaie.

Cu toate acestea, in sinea mea aveam o neliniste.

Atunci am trimis-o in grabã, impreuna cu pictorita, sa-l caute pe batranul cel necunoscut si sa-l aduca inapoi.

Intre timp am intrat in Altar si, inchinandu-ma, am inceput sa plang inaintea Domnului Cel Rastignit, rugandu-L inca o data sa ma tamaduiasca.

Dar pasii femeilor mi-au intrerupt rugaciunea.

-         Pãrinte, Staretul a venit !, au spus ele.

M-am apropiat sa-i sarut mana, dar acela, din smerenie, nu m-a lasat, ci, dimpotriva, s-a plecat si mi-a sarutat-o el pe a mea.

Apoi l-am intrebat :

-         Pãrinte, cum te numesti ?

-         Anastasie*, [ in fapt, Anastasie era numele de botez, dat de parintii lui cand s-a nascut, Sfantului Nectarie. Sfantul Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846. ] fiul meu, a rãspuns acela, spunandu-si numele de botez.

Dupa aceasta, l-am indemnat sa se inchine la Sfintele Moaste.

El si-a scos atunci o pereche de ochelari de sarma, care aveau numai un brat.

De indata ce le-am vazut, pe toti ne-au cuprins fiorii.

Erau aceiasi ochelari cu cei ai Sfantului Nectarie, pe care ii pãstram in vitrinã impreuna cu Sfintele Moaste.

Mi-i dãruise mai demult, stareta manastirii lui [ sfantului ] de la Eghina, monahia Nectaria.

-         Credinta este totul, a spus necunoscutul, in timp ce-si punea ochelarii.

Apoi a inceput sa sarute cu evlavie toate Sfintele Moaste, in timp ce paraclisiera i le prezenta pe rand.

Cand a ajuns la Moastele Sfantului Nectarie, nu le-a sarutat, ci a trecut la urmatoarele...

-         Pãrinte, iertati-mã, i-am spus, dar si Sfantul Nectarie este facator de minuni.

-         De ce nu ii sarutati Sfintele Moaste ?

Atunci batranul s-a intors spre mine si mi-a zambit.

Dupa putin timp, l-am intrebat :

-         Parinte, unde locuiti ?

El mi-a aratat tavanul, acolo unde construiam biserica cea nouã, si a spus :

-         Casa mea inca nu este gata si mã mahnesc pentru aceasta. Starea in care sunt, nu imi ingaduie sa stau, cand aici, cand colo.

-         Parinte, iti marturisesc cã ti s-a spus o minciunã cã am gripã. Nu am gripa, ci cancer. Insa vreau sa ma fac bine, sa fac Sfanta Masã, sa termin biserica mai intai, si numai dupa aceea sa mor...

-         Nu te mahni, mi-a spus el. Eu acum plec la Paros sa ma inchin la Sfantul Arsenie si sa-l cercetez si pe Parintele Filotheu.

Si zicand acestea, a pornit spre iesire.

A trecut pe langa icoana cea mare a Sfantului Nectarie, fara sa-i dea vreo importanta.

Atunci eu l-am oprit, si i-am luat fata in palmele mele.

-         Parintele meu, Parintele meu, i-am spus, fata ta seamãnã leit cu cea a Sfantului Nectarie, pe care il cinsteste biserica noastrã de aici.

Atunci au inceput sa-i curga lacrimi din ochi...

M-a insemnat cu semnul Crucii si m-a imbratisat...

Prinzand curaj, am deschis bratele ca sa-l imbratisez si eu.

Dar, desi il vedeam inaintea mea, mainile mele s-au inchis in gol.

M-au cuprins fiorii si mi-am facut semnul Crucii.

Apoi i-am spus din nou :

-         Parinte, vreau sa traiesc, sa fac prima Liturghie. Ajutã-mã sa traiesc !

S-a depãrtat de mine si, oprindu-se in fata icoanei sale, mi-a spus :

-         Fiul meu Nectarie, nu te mâhni ! Boala ta este o incercare trecatoare. Te vei face bine. Se va savarsi minunea pe care o ceri, si se va face cunoscuta in toata lumea. Nu te teme...

Si indata a disparut din fata noastra, prin usa inchisa.

Atunci femeile au alergat in urma lui, ca sa-l ajunga.

L-au ajuns abia in statia de autobuz, au apucat sa vadã cum intrã el, dupa care a disparut inainte de a porni autobuzul ».

Acestea ni le-a povestit Parintele Nectarie Vitalis, o persoana respectabila si vrednica de crezare, care in cele din urma s-a facut bine, dezmintind toate prevederile medicilor, toate radiografiile, precum si toate semnele unei morti imediate.

Si aceasta, pentru cã deasupra tuturor este Hristos, Dumnezeul cel Viu, si Sfintii impreuna cu Maica Lui.

Caci “acolo unde voieste Dumnezeu, se biruieste randuiala firii”.

( Extras din “Sfantul Nectarie Facatorul de Minuni, Viata, acatistul, minuni si invataturi, Antologie alcatuita si tradusa din limba greaca de Ieroschim. Stefan Nutescu, Schitul Lacu - Sfantul Munte Athos, 2011, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2012, www evanghelismos.ro )