Minunile Sfântului Nectarie (2 )

Minunile Sfântului Nectarie (2 )

Un tânãr ne-a povestit urmãtoarele :

“Sunt din Pireu. Abia m-am întors de pe frontul albanez.

O datã m-am aflat in mare primejdie.

Un obuz a cazut exact langa mine, si a facut o groapa, mare care o fantana.

În acea clipã, a venit fulgerãtor un preot – nu stiu de unde a apãrut – si m-a îmbrâncit cu atata putere, incat am cazut la pamant in partea cealalta a obuzului.

Cu adevarat, am fost izbavit printr-o minune.

Cand m-am intors in Pireu, am inceput sa ma interesez la toti preotii cunoscuti, si sa-l caut prin toate fotografiile, pe preotul care m-a izbavit.

Dupa ce ma imbrancise, se facuse nevazut, iar eu, tulburat cum eram, nici nu m-am gandit sa-l intreb cine este.

Printre fotografiile pe care le-am vazut, era si una a Sfantului Nectarie.

“Acesta este !”, am strigat plin de emotie.

De atunci am inceput sa merg regulat la manastirea sa.

Si drept recunostinta, voiam sa daruiesc si eu ceva manastirii.

Am intrebat de ce ar fi nevoie, si am aflat cã se spãrseserã multe tigle de pe acoperisurile manastirii, iar monahiile nu aveau bani sa le cumpere.

Atunci mi-am asumat eu raspunderea sa repar acoperisurile, punand tigle noi peste tot.

Cand am mers prima data la manastire, maicile m-au primit si m-au intrebat :

-         “Ati venit sa reparati acoperisurile ?”

Eu am ramas uimit, pentru cã era prima datã cand ma vedeau, si nu spusesem nimanui nimic despre ce aveam de gand sa fac.

Dar monahiile, vazand nedumerirea mea, mi-au spus :

-         “Aseara a venit episcopul ( adica Sfantul Nectarie ) si ne-a spus totul...”.

Am mers apoi la mormant, am ingenuncheat si am inceput sa plang cu suspine.

In acea clipa, o nespusã mireasmã de iasomie s-a raspandit peste tot.

Am inceput sa caut prin curte, tufele de iasomie.

Maica Paraschevi, vazandu-mã, m-a intrebat ce caut.

Cand i-am explicat, ea mi-a spus :

-         « Nu avem iasomie in manastire, nici busuioc... Sfantul e cel care te-a primit astfel, fiule”.

De atunci, am inceput sa cred mai mult in sfintenia sa.”.

*** **

În salonul cu numarul 2, de la etajul al 2-lea, al Spitalului Areateio, acolo unde Sfantul Nectarie si-a dat ultima sa suflare, astazi arde neincetat o candela in fata icoanei sale.

In fiecare zi trec pe acolo, nenumarati credinciosi, mai ales bolnavi, care se opresc putin si isi incredinteaza suspinele inimii lor, ca o rugaciune fierbinte catre acest Sfant iubitor de oameni.

Iar acela, se vede cã le primeste rugaciunea, caci le dã curaj cu privirea lui seninã si ii intareste in credintã.

Le aduce aminte cã el insusi a suferit sufleteste si trupeste, insa primea mereu putere prin neincetata legatura cu Dumnezeu.

Sfantul a facut foarte multe minuni.

Se pot scrie volume intregi despre ele.

Aici insa, voi mentiona numai o istorisire destul de recentã, plinã de “prezenta” si ajutorul Sfantului Nectarie.

Aceasta minune a devenit pentru multi dintre semenii nostri, pretext sa vada si sa traiasca binefacerile pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dãruieste, prin mijlocirea dumnezeiestilor vase ale Harului, care sunt Sfintii.

Era luni, de Praznicul Sfintei Treimi,  atunci cand mica Varvara, in varsta de zece ani, a suferit o hemoragie cerebrala.

Transportarea ei la Spitalul de Copii “Sfanta Sofia” s-a facut destul de repede, si in interval de doua ore fetita a fost operata, de directorul Sectiei de Neurochirurgie, Prodromos.

La 3 ore dupa operatie, copila a suferit o noua hemoragie.

A fost operata din nou, insa medicii erau sceptici in ceea ce priveste însãnãtosirea ei.

În timpul celei de a doua operatii, parintii s-au rugat Sfantului Nectarie sa le ajute.

Si intr-adevar, amândoi au simtit prezenta sa pe coridoarele spitalului si au avut impresia cã Sfantul este prezent in sala de operatie.

Operatia s-a terminat, insa medicii nu dadeau nicio nadejde parintilor copilei.

Directorul Sectiei de Neurochirurgie, Prodromos, a fost categoric : 80 % dintre copiii cu astfel de hemoragii, mor in timpul transportului lor la spital.

Dacã insa supravietuiesc operatiei, mor la zece-douasprezece zile dupa ea.

Iar daca reusesc sa supravietuiasca si dupa acest termen, nici vorbã sa se restabileasca.

Cu toate acestea, parintii fetitei nu si-au pierdut curajul si credinta.

Trecuserã 3 luni de atunci.

Mica Varvara, potrivit celor spuse de medici, trebuia sa stea cel putin 3 luni in spital, si nu se putea vorbi de Fizioterapie pentru restabilirea partiala, mai inainte de trecerea unui an.

Insa micuta Varvara a trecut cu bine si de perioada de Fizioterapie, iar acum este in clasa a 5-a.

Sfantul Nectarie a mai facut o minune.

In incheierea acestei povestiri, care este un semn de multumire spre Slava lui Dumnezeu, voi aminti raspunsul pe care l-a dat medicul Sectiei de Urgentã pentru Copii, la intrebarea, “daca crede in Dumnezeu ?”

-         “Cred in Dumnezeu, pentru cã Îl vad aici in fiecare zi”.

*** **

O batrana povesteste :

“In timpul ocupatiei germane se savarseau peste tot, nenumãrate crime.

Germanii ardeau toate satele si orasele pe care le intalneau in cale.

Aici insa, in Eghina, nu s-a miscat nicio piatra cu harul Sfantului.

Guvernatorul german al Atenei spunea cã, atunci cand avioanele lor decolau si zburau spre Creta, nu vedeau Eghina.

Nu era nici ceatã, nici negurã, si cu toate acestea Eghina nu se vedea deloc.

O acoperea Sfantul.

Din clipa cand a venit Sfantul aici, totul merge din ce in ce mai bine”.

*** **

Episcopul era Sfânt inca din viatã.

Intr-o dimineata a venit la manastire o familie foarte bogata, din insulele Ciclade.

Parintii si o fetita.

Parintii o dusesera pe copila in Anglia, pentru niste consultatii, iar medicii de acolo le-au spus cã fetita va muri atunci cand va implini 13 ani.

Au mai dus-o pe copila inca o data in Anglia, dar fara niciun rezultat.

S-au intors deznadajuduiti in insula lor.

Intr-o noapte, mama copilei l-a vazut in somn pe Sfantul Nectarie, care i-a spus :

-         Ati dus copila peste tot. Duceti-o si la casa mea din Eghina. Pe mine mã cheama Nectarie. Nu mai chinuiti copila ! Ea asa s-a nascut, nedezvoltata.

Si asa au venit in Eghina, la manastirea Sfantului.

S-a savarsit o Liturghie pentru ei si episcopul i-a impartasit.

Apoi a insemnat-o pe copilã cu semnul Crucii, si le-a spus parintilor ei, cã Dumnezeu o va face bine.

Dupa aceasta au plecat.

La putinã vreme au venit cu totii din nou la manastire.

Copila se fãcuse deplin sanatoasa.

S-a savarsit iarasi o Liturghie de multumire pentru ei, care in acelasi timp plangeau si se bucurau de minune.

Episcopul le vindecase copilul.

( Extras din “Sfantul Nectarie Facatorul de Minuni, Viata, acatistul, minuni si invataturi, Antologie alcatuita si tradusa din limba greaca de Ieroschim. Stefan Nutescu, Schitul Lacu - Sfantul Munte Athos, 2011, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2012, www evanghelismos.ro )