Sanatate si boalã. Catre o medicinã a omului sanatos. În primul rând, o Medicinã a omului sanatos ( 3 )

Sanatate si boalã. Catre o medicinã a omului sanatos ( 3 )

În primul rând, o Medicinã a omului sanatos

In mod justificat s-ar putea privi boala ca un esec al medicinii, al medicinii omului sanatos, iar boala cronicã ca un ultim act al unei drame, care a inceput cu multi ani inainte, in mod ascuns, prin actiunea unor factori nocivi multipli, care tin atat de mediul ambiant, cat si de stilul de viatã al fiecaruia, de erorile ( stiute ori nestiute ) pe care fiecare le face, fatã de propria-i sanatate.

De aceea, este foarte regretabil sa ajungem sa tratãm boli cronice, ca:

1. bronsite cronice insotite de emfizem pulmonar, dupa tabagism,
2. hepatite cronice, dupa abuz de alcool,
3. insuficientã cardiacã la un vechi hipertensiv ignorat, etc.

Pentru aceste motive, preocuparea primordialã a medicinii moderne este sa intervina activ in apararea sanatatii, inainte de a se ajunge la finalul, uneori dramatic, al bolii.

Obiectivele medicinii omului sanatos constau in promovarea acelor factori si conditii care asigurã oamenilor o sanatate deplina si indelungata, care prelungeste durata vietii active si fac ca batranetea sa vina cat mai tarziu, si cu o senzatie cat mai atenuatã a scaderii capacitatii de munca.

Concret, medicina omului sanatos urmareste sa realizeze aceste obiective, prin actiuni cu finalitate preventivã.

Astfel :

( 1 ) Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator, a localitatilor in care traieste si munceste omul, pentru a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii;

( 2 ) Formarea unor deprinderi igienice ( educatie igienicã ) la fiecare persoanã, folosind toate mijloacele de culturã si educatie, incepand cu scoala, reviste, conferinte, carti.

Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata, ca o contributie la acest important obiectiv.

Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigurã prin deprinderi igienice :

1. igiena alimentarã.
2. igiena muncii fizice,
3. igiena muncii intelectuale, etc.

( 3 ) Imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de muncã, si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii.

( 4 ) Aplicarea unui complex de masuri, pentru dezvoltarea normala, fizica si mintalã a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii, si continuând cu supravegherea copilului si a adolescentului.

Protectia gravidei si a fãtului, de influenta oricaror factori vatamatori ( infectiosi, toxici, emotionali, traumatici ) se inscrie printre masurile care asigurã nasterea unui copil normal si sanatos.

( 5 ) Punerea in valoare a culturii fizice ( gimnasticã, sport ), a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismuluui : aer, soare, munte, mare.

( 6 ) Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselor alimentare, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi, a preparãrii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa ducã la boli de nutritie si ale tubului digestiv.

( 7 ) Mãsuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide, inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declaratã.

In virtutea acestui concept modern, medicul de astazi nu mai asteapta sa-i vina bolnavii in cabinet, ci cautã sa-i depisteze in mod activ : in scoli, la locul de munca, in familie si intr-un stadiu cat mai precoce al anormalitatii.

Se realizeaza astfel, o depistare foarte precoce a unor boli, in stadiul lor incepator si curabil, cand se pot lua masuri corective din timp, inainte de a apãrea agravãri sau situatii incurabile.

In acest mod se poate depista o predispozitie la diabet, o ateroscleroza in stadiul precoce, o hipertensiune arteriala “la limitã”, etc.

Astfel de obiective au devenit in prezent realizabile, prin programele de control preventiv al populatiei, in primul rand al persoanelor “cu risc”, prin depistari in masã – denumite si “screening”.

In acest scop se folosesc, pe langa examenul clinic, teste de laborator si alte tehnici de explorare, prin care se pot depista, la un nivel mult mai profund si sensibil, biochimic si chiar molecular, cele mai incipiente anormalitati.

In acest cadru se situeaza si examenele medicale periodice ale muncitorilor, prin care se urmareste un control riguros al starii lor de sanatate si depistarea cat mai precoce a unor stari morbide, ca :

1. boli cardiovasculare,
2. cancer incipient ( in stadiul zero ),
3. boli de nutritie,
4. boli digestive, etc.

In tara noastra s-au elaborat si pus in aplicare, programe pe termen lung pentru depistarea si combaterea celor mai frecvente boli : cardiovasculare, cancer, boli psihice, boli de nutritie, etc.

Se tinde astfel ca medicina moderna sa faca un mare pas inainte, asumându-si din ce in ce mai mult un rol preventiv, de control si aparare a sanatatii, in contrast cu vechea medicina, care se adresa bolii declarate.

Medicul de astazi iese din ce in ce mai mult din izolarea sa, din cabinetul sãu de consultatii, din “turnul de fildes” al tehnicitatii de spital, pentru a descinde pe teren, acolo unde se nasc si se raspandesc bolile.

Un astfel de medic devine din ce in ce mai mult un consilier pentru toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii.

Sfatul sãu va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator, si unde pot apãrea factori de risc pentru sanatatea omului.

In toate aceste actiuni insa, medicul nu poate opera singur, pentru apararea sanatatii oamenilor, fara contributia altor factori importanti, sociali si economici, si mai ales, fara contributia fiecarui individ.

Sanatatea este mai mult decat o problema pur medicalã : ea angajeaza raspunderea intregii societati.

“Trebuie sa stim ce nu trebuie sa facem pentru noi insine”, si in acest scop o bunã culturã sanitarã are o valoare incomensurabila.

Acesta este in definitiv si scopul acestei lucrari, si anume, de a utiliza toate cunostintele actuale, pentru apararea sanatatii, caci, asa cum spunea Paul Valery, “Medicina inseamna toate stiintele in serviciul omului”.

De ce întârzie diagnosticul în cancer ?

Diagnosticul de cancer este unul din exemplele cele mai ilustrative.

Cu toate dificultatile obiective in tratamentul acestei boli grave, medicina modernã obtine rezultate din ce in ce mai bune.

Potrivit datelor Institutului Oncologic din Bucuresti, se reuseste astazi vindecarea cancerului, in 1 din 5 cazuri, iar in anumite localizari, chiar in 1 din 3 cazuri sau 1 din 2 cazuri, proportie mult mai favorabila decat in trecutul apropiat.

Conditia succesului terapeutic si obtinerea celor mai bune rezultate depind insa de un diagnostic cat mai precoce al bolii, intr-o faza cat mai precoce.

Numeroase studii recente aduc probe in acest sens.

Astfel, in cancerul de sân, depistarea precoce si tratamentul imediat amelioreaza net prognosticul acestor boli si vindecarea acestora.

Din pacate insa, specialistii au demonstrat cã, in ultimi ani asistãm la o stagnare in depistarea cat mai precoce a cancerului de sân.

Or, existã metode de depistare precoce a acestui cancer, cu conditia ca bolnava sa se prezinte la timp la medic.

Asemanatoare este si situatia cancerului de colon si de rect ( boala secolului ), a cancerului gastric, etc.

Soarta cancerului uterin depinde numai de prezentarea timpurie a bolnavei la medic, pentru a se depista cancerul in stadiul 0 – zero -, cand vindecarea se obtine in proportie de 100%.

Existã o singurã conditie, ca toate femeile in cauza, intre 35 si 65 de ani, sa se prezinte la examenul periodic de specialitate, atat de bine organizat in prezent in tara noastra.

Cu toate progresele stiintifice si de organizare, existã inca dificultati care trebuie invinse.

Mentionãm o dificultate importantã care tine numai de pacient.

In realitate, cu toate sfaturile care sunt date pentru respectarea controlului medical periodic, existã multi indivizi care intarzie sa solicite acest ajutor medical.

Mai bizar este faptul cã aceasta ezitare si intarziere sunt un act constient si deliberat.

Motivele sunt numeroase : teama de diagnosticul de cancer si prejudecata, ideea aberanta a incurabilitatii cancerului.

Aceasta intarziere si ezitare din partea bolnavelor continuã uneori, chiar cand au simptome evidente de boala.

Cei care vor citi capitolul de specialitate din aceasta lucrare, se vor convinge de avantajele autoexpunerii si a prezentarii timpurii la medic, pentru examenele de specialitate.

( Extras din Medicina pentru Familie sub redactia Prof.dr.Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., Autori : Acad.prof.dr. Ana Aslan, dr.Bungetianu, farm. O.Bojor, [...] prof.dr.M.Voiculescu, Ed. Medicalã, Bucuresti, 1986 )