Bonsoir à tous! ( 1 ) Buna seara ! Mon père Nicolae Marcov visite le 28 mai 2017

Objet :	Bonsoir à tous! ( 1 ) Buna seara ! Mon père Nicolae Marcov visite le 28 mai 2017
De :	Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Dimanche 28 mai 2017 21h46

Bonsoir à tous! ( 1 ) Buna seara ! Mon père Nicolae Marcov visite le 28 mai 2017

Aujourd'hui je suis arrivée toujours vers 16h30 à l'hôpital et j'y suis restée jusqu'à 18h50, mon père voulait dormir...

Je lui ai montré aujourd'hui le livre de prière " Que Saint Antoine nous aide !", " Sfantul Anton sa ne ajute !", quand il a vu le livre, sa couverture ayant Saint Antoine qui tient le Petit Jésus dans ses bras, il a pris le livre et il l'a serré sur sa poitrine avec TANT D'AMOUR, UN AMOUR SI REEL SI PROFOND SI VRAI, et il a commencé à pleurer, il l'a gardé comme cela plusieurs minutes, mais mon père croit qu'il est interdit d'avoir des images saintes, des icônes ou des livres de prière, même si je le rassure que tout va bien, et que c'est permis, il me dit de prendre le livre, de ne pas lui laisser, sinon je pourrai le perdre "ici", c'est-à-dire au chevet de sont lit.

Déjà le premier jour, lors de ma première visite chez lui le 24 mai 2017 je suis venue avec une icône imprimée sur papier : Jésus-Christ, La Mère de Dieu tenant, au milieu Le Petit Jésus-Christ, le 24 mai il a regardé l'icône, l'image sainte, mais le 26mai 2017 quand j'ai sorti de ma serviette l'image sainte et que je lui ai montrée, mon père VOYANT LE PETIT JESUS a éclaté en sanglots, il pleurait, il pleurait de tout cœur, de tout son corps !!!!!

C'est parce que, à la maison moi je reste chaque jour avec le Petit Jésus couché sur un oreiller de mon père, dans la chambre de mes parents où se trouve mon ordinateur et mon bureau....

Et papa voit le Petit Jésus, et le soir quand je me retire, je ramène le Petit Jésus dans l'autre chambre, où j'ai mon lit, puisqu'il dort avec moi le Petit Jésus sur son oreiller à Lui !!!!

J'ai pris plusieurs photos aujourd'hui, j'ai voulu avoir un aperçu de la chambre d'hôpital qui fait partie du salon 14.

Ci-joint je commence à vous les envoyer !

Astazi am stat cu tata la spital intre 16h30 si 7 fara 10 seara.

A insistat sa plec, mai povestesc eu si maine.... uneori imi rupe inima, imi spune ca e duminica seara si eu sa plec ca nu merge sa stau acolo la spital, duminica seara si eu ii spun ca fara el nu am niciun rost acasa si ce sa fac eu acasa ?

Eu vin dupa el, pentru el, pentru ca nu vreau sa raman fara el....

I-am adus nu ieri, alaltaieri unul din cele doua Dictionare de Termeni Religiosi Ortodocsi, Francez- Roman, pe care in 16 mai 2017 mi-l cumparase el de la libraria Sophia din strada Bibescu - Voda.

L-a vazut, nu si-l amintea !

I-am spus : " Hai sa citim ce scrie aici pe prima pagina !" si am citit cu el, si i-am spus ca am scris ca e din partea tatalui meu, adica a lui, de la libraria Sophia din str. Bibescu-Voda.

I-am citit vreo 2 termeni din dictionar.

ASTAZI sambata 28 mai 2017 : TATA SPUNE : "Si trebuie sa mergem [ cand iese din spital ] si pe strada Bibescu-Voda la libraria..."

I-am spus : " Vezi ca iti amintesti acum ? Si mi-ai cumparat si cele 2 volume ale Teologie dogmatice si simbolice, pe 16 mai 2017 cand a venit domnul Doru postasul !"

I-am spus azi : " Si lasa ca vine vara si mergem noi in parc !", mi-a raspuns : " Eu te astept in balcon  !"

Ii spusesem ca nu mai pleaca singur de acasa.

Va dati seama, daca AVC-urile sunt recurente, adica recidiveaza !

O doamna azi pe culoar, o cunoaste acum pe mama, am stat si eu sa ascult : spunea ca venise la mama ei CARE IN URMA CU 14 ANI MAI AVUSESE UN AVC, dupa care s-a recuperat complet, zicea doamna, eu am insistat : " Era ca inainte [ de AVC ] ? ", doamna mi-a raspuns ca da, mergea, avea memoria, era la fel, asa a spus ea.

Dar iata acum, 14 ani mai tarziu, mama ei se afla in salonul 13.

Tata : sonda lui scapa lichid, adica urina direct spus, si i-am spus unei doamne asistente, care mi-a spus ca stie si ca a vorbit, sau vorbeste maine la Chirurgie, sa vina sa ii repare sau potriveasca sonda, sau sa ii puna o alta lui tata.

Se udase cearceaful in 2 locuri, dar lichidul ca apa, zau era transparent si cand incepuse sa se usuce, nu era galben.

Eram cam ora 18h00, m-am dus si am vorbit cu dna asistenta si am intrebat de infirmiere daca il pot schimba, nu vroiam sa doarma pe ud, si i-am spus sa se dea mai la o parte sa nu raceasca la rinichi.

Infirmierele am aflat ca " e schimb de tura", dar cand am ajuns acasa, mama stia ca tura lor se schimba la ora 19h00 si nu la ora 18h00.

Pana m-am intors eu in salon, ca am iesit de vreo 2 ori sa caut o infirmiere, petele incepusera sa nu se mai vada, dar locul era inca umed.

Tata ieri noapte : I-A FOST FRIG.

Tremura de frig.

Si s-a sculat si SINGUR ( el spunea asta asa, firesc ) si-a pliat in doua cearceaful cu care e invelit, care e mare, si sa il pliezi e un efort considerabil, si in plus noaptea nu stiu daca au lumina.

Pe urma s-a invelit si nu i-a mai fost frig.

Patura de la capatul patului, aceea rosie ( uzata, saraca, au nevoie de paturi noi in spital ) nu si-a pus-o.

Am aflat ca domnul Stelian e din Bragadiru. Si are doi copii, un baiat si o fata.

I-am vazut la el in vizita, i-am spus ca are copii frumosi, de fapt nu mi se pare ca seamana sora si fratele, dar intr-adevar domnul Paul ( fiul , baiatul ) e un domn care mi se parea mie cand l-am vazut, ca ar putea fi preot ( chiar daca n-o fi in realitate ! )

L-am intrebat pe domnul Stelian : " Si domnul acela in costum bleumarin si camasa alba care venea la dvs. e fiul dumneavoastra ? "

Mi-a spus ca da.

Poarta putina barba, e bine cladit, e frumusel om, e om frumos, si imbracat simplu si elegant insa, ca un preot, adica cum am descris mai sus.

Sora lui e mult mai simpla, o spun cu simpatie, e mai "paysana", mai asa, mai simpla, cat se poate de simpla si in vestimentatie si in felul extrem de simplu si direct de a se purta.

I-am dat lui tata cu mir si azi de la Sfantul Ioan Rusu pe frunte si inca azi si cu alt mir, de la Sfantul Spiridon din Ostrovu Corfu.

Si tot azi i-am dat cu mir de la Sf. Ioan Rusu si domnului Stelian si apoi si unei doamne batrane, mama lui Cati, care venise cu sora ei.

Am auzit apoi de la mama povestea lor, cand am revenit acasa : mama lui Cati - NU POT CREDE ! - e in starea in care e acum pe patul de spital, DE PATRU ANI DE ZILE, numai ca acum au adus-o la spital ! Nu pot crede, un AVC facut cu 4 ani in urma ?

In rest, in salon era liniste, am plecat ultima, in incaperea alaturata unde a fost tata la inceput nu mai erau vizitatori, si am apucat sa vad o doamna care zilnic vine la tatal ei, si cu sora ei Nuti cred, adica cu Nuti, care cred ca ii e sora....

dar mai era cineva, la cineva, la un pat, nu stiu toate paturile, normal....

Mama spune ca totusi sunt destui, cam multi pacienti, la care nu vine nimeni !

Au venit si moldovenii la patul unei doamne batrane, ca in fiecare zi, cand s-a deschis usa liftului si m-au vazut, au spus in cor : " Urcati cu noi !", cand m-am uitat, ia te uita, moldovenii din salonul 14 !

O fata plinuta, cu fata rotunda, piele alba si obraji rosii, si 2 tineri ( acestia vin zilnic ), parca erau amandoi tinerii, si unul din ei venise si cu iubita lui cred, o fata supla, inaltuta, tanara. Si tot la aceeasi batrana au mai venit cred si un barbat, sau si alte persoane.

21h37 la Bucuresti, incep sa va trimit fotografiile de azi ! sunt un pic mai multe.....

Pe la 22h00 trebuie sa plec din camera !!!! daca nu trimit tot acum, maine, restul !

PS I-am spus lui tata la plecare ca ma duc acasa SA DESCARC POZELE SI A INCEPUT SA RADA !!!!

olivia

Bonsoir à tous ! Buna seara ! Tata Nicolae Marcov visite 27 mai 2017 hôpital

Objet :	Bonsoir à tous ! Buna seara ! Tata Nicolae Marcov visite 27 mai 2017 hôpital
De :	Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Samedi 27 mai 2017 21h40

Bonsoir à tous ! Buna seara ! Tata Nicolae Marcov visite 27 mai 2017 hôpital

Je suis restée aujourd'hui près de mon père entre 16h30 - 19h00, le salon était calme et il n'y avait presque pas de visiteurs...

J'ai été contente de pouvoir parler avec mon père et son "voisin" qui s'appele Monsieur Stéliane qui est très malade et je lui ai promis de prier pour lui à l'Eglise dans mes Acathistes et Liturgies, le pauvre il a dépassé quatre-vingts ans et il est interné depuis le 1er mai 2017, ses pieds sont énormément gonflés et rouges, si rouges, mais il a des yeux si bleus !!!!

Un visage blanc et des yeux grands et bleus, il a éclaté en sanglots hier soir lorsque, avant de quitter le salon je lui ai demandé son prénom et je lui ai promis de prier pour lui, je vais le faire, même et surtout quand je prie à la maison, mais  l'Eglise aussi, car je pense y aller, près de chez nous....

Aujourd'hui je lui ai proposé de le nourrir, de lui donner à manger le plat apporté par une infirmière, mais il a refusé ayant une diarrhée, il a dit qu'il allait manger un yaourt plus tard....

Mon père a mangé l'épinard et l'œuf servis sur un petit plat blanc en plastique, ensuite il a mangé un yaourt que maman lui avait apporté, mais pas celui apporté par l'infirmière qui était frais.

Il a tout mangé mon petit père et j'étais très contente de le voir ainsi.

Ensuite c'est notre voisine du 5ème, qui est docteur, Veronica Gheorghita qui a appelé une assistante qui se trouvait dans le salon et qui auparavant avait vérifié la perfusion de mon père puisqu'il était à nouveau sous perfusion aujourd'hui....

J'ai dit à mon père : " C'est maman qui a parlé avec Veronica Gheorghita !", mon père était content, mais quand je suis arrivée chez moi vers 20h00, maman a nié, elle m'a dit qu'elle n'avait pas du tout appelé Veronica Gheorghita, mais que Madame Maria PARVU, une voisine du 4ème qui est un peu "amie" avec Veronica Gh. et qui arrivait chez elle le jour où mon père se trouvait avec nous en bas, couché sur une couverture, aurait dû lui dire que mon père a été emporté avec l'Ambulance.

Le docteur Veronica Gheorghita est le docteur de famille de mon père, précise maman.

L'assistante du salon est venue devant le lit de mon père, elle lui a tiré un peu les jambes, lui a demandé s'il bougeait les mains, les jambes, les pieds, et elle semblait heureuse en parlant avec Veronica " Je parle avec le docteur Gheorghita", dit-elle à mon père.

Mon père était content.

L'assistante tenait son téléphone portable à l'oreille, elle disait à Veronica : " Oui, il va bien, il bouge les mains, les jambes !", ensuite elle a quitté le salon, elle s'en est allée son téléphone portable toujours à l'oreille.

Mon père était plus tranquille aujourd'hui, mais il pleure et j'ai pleuré aussi, et il a commencé à tapoter ma main, il me disait : " Vous devez avoir la force" ( maman, mon frère et moi ), mais je lui ai dit : " Eux, ils ont la force, mais pas moi ! Que vais-je faire sans toi ? Ne me quitte pas !"

Je lui dis toujours de ne pas me laisser seule, et je souffre tellement, j'ai dit au Seigneur que jamais je ne serais prête pour le "départ" dans l'Autre Vie, de mon père, jamais, et que vais-je faire ?

Chez moi je pleure et la nuit je ne dors pas, la nuit passée j'ai dormi entre 23h00- 2h00, à 2h00 je me suis réveillée avec une angoisse forte et les larmes aux yeux, je me suis rendormie après 4h00.

Le matin je me lève de très bonne heure.

L'assistante, entendant quelqu'un pleurer est venue et elle a demandé d'une voix forte et assez masculine : " Qui pleure ici ? Que faites-vous ? Vous pleurer ? Au lieu de lui remonter le moral, vous, vous pleurez !", elle était fort mécontente.

Une jeune femme, agréable quand elle se taisait, elle m'a fait une surprise quand elle a ouvert sa bouche et que j'ai entendu sa voix basse, une voix forte, plutôt, oui, masculine !!!

Je vous envoie quelques photos prises aujourd'hui, des photos de mon père Nicolae Marcov et de sa perfusion !

A côté se trouve Monsieur Stéliane ( Stelian ) le dos tourné, ses pieds si gonflés si rouges, violacés.

D'habitude ses enfants, ce sont ses enfants je crois, viennent le voir, mais aujourd'hui je n'ai vu personne à son lit.... d'ailleurs, chose curieuse, tous les lits étaient calmes, car il n'y avait que 3 visiteurs autour d'une  seule femme, une patiente, et tous les trois étaient venus pour elle.

C'était si triste !!!

Je n'aime pas savoir mon père seul, et quand je suis arrivée, maman était partie, mon père estimait qu'elle était partie une demi-heure avant mon arrivée.

Da, deci azi am ajuns si l'\am gasit linistit pe tata, am ramas cu el intre 16h30- 19h00 cand a vrut sa plec, a spus ca mama plecase cu o jumatate de ora inainte sa ajung eu.

In mod ciudat, salonul era "gol", adica doar paturile cu pacienti tacuti, bietii, si care nu miscau, si nimeni nu se afla langa ei, rude, neamuri, prieteni, etc.

Nici o doamna care vine zi de zi la tatal ei, azi nu mai era, insa tatal ei era tot acolo.

La o doamna care plange mult ( nu stiu daca nu este cea care, fiind sub tratament pentru evitarea unui alt AVC, l-a facut totusi si pe al 2-lea, fiind sub tratament de prevenire a unui AVC ! )

De aceea, cred ca lui tata nu ii va face - spun cred, deduc, dupa discutia de ieri cu doctorita, dar in fond, poate ca nu, - am impresia ca lui tata nu ii va face asa un tratament preventiv....

Pentru ca sub acel tratament deduc eu citind " Sa cunoastem creierul " de Arthur S. Bard pacientul trebuie monitorizat si acasa nu se poate asa ceva !!! Ma refer la fraza scrisa cu rosu su subliniata cu galben, extrasa din cartea Sa cunoastem creierul, a neurochirurgului Arthur S.Bard, pe care v-am scris-o cred in emailul anterior despre tata.

Si cred ca e vorba de acel tratament mentionat de Arthur S. Bard.

Pacienta asta, in varsta, plange saracuta de ti se rupe inima, la ea vin vreo 2 baieti si o fata cu accent din Moldova, tineri, amabili, au vorbit foarte frumos cu mine.

Ei o mangaie, ii inconjoara patul, stau cu ea, cat tine programul, mi-au spus si duminica e la fel programul de la 13h00 - pana la 20h00.

Deci am aflat ca oricum programul e maxim pana la ora 20h00 ( nu pana la 21h00 cum scrie pe suub.ro ).

Si mie mi-e frica sa nu faca tata vreun alt AVC !

Azi era sub perfuzie din nou. Dar era mult mai linistit. Dar plange.

Va mai scriu maine, mama chiar asteapta sa se culce in camera unde scriu eu acum si ma roaga sa plec, si sper din suflet ca, ce nu v-am spus in romana, sa intelegeti din cele scrise de mine mai sus in franceza !!!!

Va trimit cateva fotografii de azi de la spital, cu tatal meu.

olivia-maria marcov

Bonjour à tous! (II ) Buna ziua!Tata Nicolae Marcov vizita spital din 27 mai 2017 ( II )

Objet :	Bonjour à tous! (II ) Buna ziua!Tata Nicolae Marcov vizita spital din 27 mai 2017 ( II )
De :	Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Dimanche 28 mai 2017 11h08

Bonjour à tous! Buna ziua ! Tata Nicolae Marcov vizita spital 27 mai 2017 ( II ) ( ieri seara v-am scris prima parte )

Buna dimineata tuturor !

Sa va povestesc putin din ziua de ieri, vineri* [ *sambata 27 mai 2017 ] 27 mai 2017, la spitalul Municipal :

L-am gasit ceva mai linistit pe tata, si s-a trezit si am stat cu el de vorba despre creier si i-am dat mai tarziu sa manance portia de spanac cu un ou, adusa pe o farfurie mica alba din plastic, alaturi de un iaurt " Baciul", pe care nu l-a vrut.

A mancat cu foame de lup spanacul cu oul si un iaurt mai mic, grecesc adus de mama cu o zi inainte poate chiar doua.

Trebuie sa fie cineva langa el, pentru ca nu poate inca manca singur, spanacul s-ar fi revarsat din farfurie pentru ca e moale si apos....

Asa ca m-am bucurat imens sa fiu cu el.

Ma ingrijoreaza niste aspecte si anume :

( 1 ) sa nu ii revina atacul cerebral vascular, in viitor, care viitor in fond poate fi oricand ;

( 2 ) ma ingrijoreaza ca tata NU BEA APA, si acasa bea apa extrem de putina, si ii spuneam mereu ca trebuie sa isi hidrateze organismul si sa fluidizeze sangele, pentru ca altfel se formeaza cheaguri.

Incepuse sau imi zicea mie ca mai bea apa, dar avea sticla lui cu apa, mama i-a pus eticheta cu numele lui- asta se intampla, de regula cand era acasa, inainte de AVC - si totusi el bea putina apa din jumatate de litru, daca nu bea jumatate de litru intr-o zi, ma ingrijoreaza mult.

ACUM la spital nu bea apa deloc. A fost pe perfuzii, o asistenta a spus cred, sau cine a spus ca se poate hidrata de la perfuzii, dar si apa simpla e cea mai buna, dar cand nu e perfuzie el nu bea apa.

( 3 ) ieri dormea pe partea dreapta culcat, cum il gasesc mereu de cand vin acolo, invelit cu cearceaful acela, si cand s-a indreptat spre mine si a ramas pe spate cu capul ridicat pe pernute, am vazut ca partea dreapta a capului era ( nu stiu daca am vazut asta la inceputul vizitei mele, sau in cursul vizitei, mai tarziu ) rosie si mie imi parea umflata ! Pe urma si-a si revenit, dar nu stiu ce se intampla, de ce sa se inroseasca asa partea dreapta a capului si de ce mi se parea ca si cum avea un "edem", ca si cum era usor umflata ?!

Daca pateste ceva ? Sper ca doctorii la vizita, mai intai sa mai treaca sa ii faca vizita, si sa remarce acest aspect, sau sa fie de remarcat, vizibil adica, cand doctorul va fi la el la pat, iar doctorul sa vada !!!

NU mai stiam eu demult programul chioscurilor RATB care vand calatorii de transport in comun, care adica, incarca cardul, ca acum nu merge fara card, ceea ce e un lucru EXCESIV, prostesc, sa nu poti cumpara si bilete pe hartie, simple, de calatorie, cum au existat mereu in Romania.

Si era SAMBATA si chioscul INCHIS.

Si mai aveam o singura calatorie RATB pe card, am plecat la spital, am validat cardul cum se spune in autobuz si la intoarcere insa nu am validat, - ca o remarca, nu am vazut pe nimeni ieri validand cardul in autobuz, care era mai mult gol, dar calatori tot erau in el.

Ce sa fac ?

NU E CORECT sa avem chioscurile de bilete inchise, pentru ca oricand i se poate oricui intampla sa aiba o urgenta si sa plece de acasa si sa nu aiba bilete de transport si nici de unde le cumpara, daca sambata si duminica chioscurile SUNT INCHISE.

De ce sunt lucrurile acestea gandite asa prost la noi, nu stiu ? Ca nu e complicat sa faci sa fie functional totul !!!

Acum, mama incearca sa vada daca e chioscul deschis acum duminica, sa imi incarce cardul, insa eu am vazut pe geam ieri programul : DUMINICA INCHIS.

Nu ma mai incap pantofii mei si eu am pantofi, nu ma plang de asta, desi am nevoie intotdeauna de jumatati de masura, cand imi cumpar pantofi, si fabricantii nu mai fac masuri cu jumatate, de pilda aveam nevoie de masura 37 si jumatate, si ei fac fie 37, fie 38, asa incat, in functie si de pantof, unii imi erau buni insa putin de tot ficsi, cam prea ficsi, iar masura mai mare, imi era mare.

Acum insa nu ma incapeau deloc, prima zi in care in nicio pereche a mea de pantofi nu mai incapeam !

Ce sa fac ?

Seara am ajuns cu picioarele si mai umflate, pe zi ce trece sunt mai umflate si degetele mainii, vad dupa inele.

Pe 24 mai 2017 mi-am pus un inel, care ieri nu ma mai incapea.

Nu am nevoie de el la vizita, in zilele urmatoare nu l-am mai pus, dar vreau sa va explic cum stau lucrurile.

Ieri mama mi-a cumparat o cutie cu o crema cu castane si rozmarin si nu mai stiu ce, pentru picioare, pentru ca incepeau sa se vada niste vene, mi-e frica ca fac si varice.

In anii mei de tribunal, fiind grefiera si stand in sedinta in picioare si pe urma mult la birou, imi dadeam cu creme, - la intervale de timp - contra varicelor, pentru ca mi se umflau picioarele, si colegelor mele grefiere la fel, colega mea de birou Arabela avea gleznele umflate, nu se ridica de pe scaun ziua la lucru.

Varice efectiv nu am apucat atunci sa fac, pentru ca am trecut la creme preventive.

Mai tarziu peste cativa ani, dar precis anul nu-l mai stiu, cumparasem o crema de la Hofigal, contra varicelor, nu stiu daca aceea nu continea si un medicament, de la un Plafar mic, gen butic, aflat la Drumul Taberei nr.34, in statia RATB, la cativa metri numai de statie.

Deci ieri, dupa dus m-am uns bine cu crema contra varicelor de castane si rozmarin si cu DIFLEX, mai ales la glezne, in jurul gleznelor am pernute de lichid, articulatiile fiind inflamate.

Uneori se mai dezumfla, insa nu de tot, nu complet, dar mai mult stau umflate.

Mi-am dat cu Diflex pe picior si pe talpa inclusiv, si asta deci dupa dus, ca sa las sa actioneze medicamentele acestea.

Totusi, dupa nu mult timp mi se umfla picioarele chiar si asa, si cu tot cu acestea, cream si gelul Diflex, tot nu ma incap pantofii mei.

Acuma nu stiu singur, Diflex ia durerea, scade durerea in reumatism, insa am impresia ca e posibil, ma uit eu, dupa efect, ma intreb daca totusi nu retine apa ?

Dar ce sa fac ? Sa nu dau, parca e mai rau.

Nu imi place sa imi amintesc, dar trebuie sa va spun :

VINERI 26 mai 2017 :

Cand a sosit la patul lui tata doctorita in alb care a spus ca l-a salvat DR. DOROBAT  pe tata.

Ca sa incep cu sfarsitul, va spun ca ma intereseaza ce zona din creier i-a fost lezata lui tata prin AVC-ul acesta.

Adica, eu am pus si eu o intrebare, doua, si doctorita, pentru ca eu nu puteam sti raspunsurile, si daca le stiam, nu o mai intrebam nimic - la inceput parea putin nervoasa, cred ca era vizibil iritata ca o intrerup, si o intrerupeam ca sa inteleg eu mai bine, ca ea vorbea repede, dar eu nu sunt in cunostinta de cauza sa inteleg ce imi spune ea, ca la lectia bine invatata la scoala !!!

dar ea s-a iritat, si atunci i-am spus : " Nu, eu inteleg ca dumneavoastra sunteti doamna doctor, dar va intreb si eu, nu va suparati, eu am inteles bine ca dvs sunteti doctorul !"

Si ea, parca cu un zambet " stramb" mi-a replicat : " Ati inteles...!!" si a apasat asa pe "ati intelesss !"

Eu, catre doctorita, la inceput : " Si cum se va putea recupera ? Ma intereseaza daca functiile cognitive vor reveni ( se vor reface )", si ea se uita cam piezis la mine, ma privea cam SUSPECT, cand am mentionat " functiile cognitive", ma privea suspect, asa mi s-a parut si m-a umplut de mirare...

Si eu am adaugat ca sa precizez : " Functiile cognitive, adica de pilda, MEMORIA. O sa-i revina memoria ?"

" Isi va recapata memoria [ complet ] ? "

Doctorita imi spunea ca " Nu m-ati inteles..." si abia atunci a inceput sa imi explice :

A spus ca prin AVC lui tata i-a fost ( unii termeni ii spun eu, nu mai stiu cum anume a vorbit ea exact, exact, nu o pot cita ca "la carte" ) afectata PARTEA STANGA, si a aratat cu mana CAPUL LUI TATA.

Deci partea stanga a creierului.

DOCTORITA : " VEDETI [ cu alte cuvinte ea spunea ca nu e vorba de memorie ! ], cand va nasteti dvs nu stiti nicio limba [ straina ]. INVATATI. Noi [ medicii ] vorbim despre REINVATARE, DESPRE LIMBAJ. O parte din neuronii atinsi de AVC, distrusi, nu mai sunt, insa zonele din creier alaturate preiau functiile lor, dar ( doctorita se ferea parca sa spuna direct unele lucruri ) E VORBA DE LIMBAJ, trebuie reinvatat.

Exact ce o intrebam, pentru ca, vedeti, o sa vedeti, nu se poate spune ca LIMBAJUL, asa cum il explica ea, NU ESTE IN RELATIE SI CU MEMORIA.

La inceput, cand am intrebat daca isi recapata memoria, ea a fost teribil de nemultumita, si mi-a spus ca " Memoria nu e acolo", se referea la zona din creier.

DAR TOCMAI CA EU NU STIAM CE ZONA A CREIERULUI I-A FOST LEZATA LUI TATA, asta doream sa aflu si eu.

IMI E GREU SA COMUNIC CU UNII OAMENI, SUNT OAMENI CARE NU VOR SA INTELEAGA CE II INTREBI, DESI EI STIU SA ITI DEA RASPUNSUL, SI CRED CA E UN ASPECT SI ACESTA.

SAU POATE O DERANJA CA PUNEAM INTREBARI.

Poate discutase cu Silviu, fratele meu, DAR EA NU STIA CA SILVIU NU IMI SPUNE CE DISCUTA CU MEDICII, SI EU HABAR NU AM.

Cu toate ca - indirect mi-a raspuns la intrebare doamna doctor, zicand desi nemultumita : " Nu e vorba de memorie. Memoria nu e acolo !", era revoltata, ca si cum faceam o greseala mare.

Pai, eu intrebam daca II REVIN DUPA AVC, FUNCTIILE COGNITIVE, iar Memoria este una dintre functiile cognitive !!!

Totusi, sa vedeti cum a formulat raspunsul, pe masura ce imi explica, citeam pe chipul ei, ca parca, parca, incepe sa inteleaga intrebarea mea cu memoria, si parca parca vede "lumina" si logica si ajunge la rostul intrebarii mele !!!!

Pentru ca sa reiau ce spunea doctorita :

"VEDETI, DUMNEAVOASTRA CAND VA NASTETI NU CUNOASTETI NICIO LIMBA. INVATATI. SE INVATA."

Adica neuronii invata.

Invata ceva anume.

Dar daca acei neuroni care au invatat ceva anume, SUNT DISTRUSI, " noi" ( spunea dna doctor ) "vorbim despre  LIMBAJ, TREBUIE SA REINVETE", si aici ea a continuat si parca venea la intrebarea mea legata de memorie, parca ii vedea logica, pentru ca si-a dat seama ca daca ( sau poate nu si-a dat seama in fond ! ) daca neuronii care in trecut au invatat ceva, si au fost distrusi, intr-un fel vorbim tot de memorie.

PENTRU CA NEURONII CARE AU INVATAT CEVA, ce faceau ei ? Ce facusera ei ? MEMORASERA O INFORMATIE.

E drept ca aici e vorba de zona din creier, de centri din creier ( lobii temporali ai creierului, langa, lipiti de ureche, acolo e zona memoriei ) care sunt memoria, care depoziteaza informatia invatata.

Totusi, daca un om isi pierde neuronii care au invatat ceva, este ca si cum isi pierde memoria, nu este logic cum vad eu lucrurile ????

Daca neuronii care au invatat ceva in trecut, au murit, implicit, Memoria, zona din creier, care raspunde de Memorie, nu mai are cum sa functioneze !!!

Nu este asa ????

Indirect, nici memoria nu mai functioneaza.

Eu insa, cred ca a trebuit sa inteleg, ma intreb, poate ca ea dorea sa spuna ca MEMORIA nu a fost afectata, sau a si SPUS.

ASTA PE MINE MA BUCURA ENORM, DAR ENORM.

EU AM PORNIT CU INTREBAREA : daca se recupereaza, complet, daca ii revin functiile cognitive.

La expresia " functii cognitive" a fost nemultumita, iritata, s-a cam enervat, dar mai ales cred ca m-a privit ciudat.

M-am intrebat daca nu de aceea a pus intrebarea mai apoi, LUI SILVIU, DESPRE MINE, daca : " Sora ta sufera cu ceva ?"

Trebuie sa spun ca eu m-am bucurat enorm, chiar daca nu mi-a citit pe fata poate, pentru ca eu eram necajita, nu ma simteam in stare sa manifest exterior o bucurie, desi sunt motive depline sa fiu bucuroasa, dar supararea, necazul, tristetea mea erau predominante....

Eu m-am bucurat enorm cand doctorita mi-a spus ca DR. DOROBAT L-A SALVAT PE TATA, si impreuna si cu ea insasi procedand la tromboliza si tromboaspiratie, imediat ce l-a adus Ambulanta la spital pe tata.

Astepta cred ca citeasca pe fata mea recunostinta, dar daca nu a vazut decat alta preocupara, intrebarea mea legata de " memorie", asta nu inseamna ca eu  NU AM INTELES CE IMI SPUNEA EA, ANUME CA L-A SALVAT PE TATICUL MEU.

Acuma, fiecare om are felul sau de a SIMTI SI REACTIONA.

Si de a manifesta.

Sunt oameni extrovertiti la maxim, "explozivi" care imediat iti arata reactiile lor, altii nu le arata, ca asa le e felul.

Nu citesti totul pe chipul tuturor.

Sunt oameni si oameni.

Depinde cum integreaza fiecare informatia pe care i-o dai, si cum raspunde la ea.

DUPA ACEEA, DOCTORITA  a spus : "Ah, stati sa vedem daca poate [ tata ] sa scrie o fraza ! Sa aduc ceva de scris, ca e important asta !"

A adus o coala alba pe un suport "clip" si un pix gros cu forma geometrica si culoare gri, si le-a pus in fata lui tata, si i-a spus sa rosteaza o fraza.

Tata a spus ( nu vorbeste inca foarte bine !!!!! ) : " MERSUL ACCELERATIEI" si inca mai spunea " ESTE O FORTA", dar eu am auzit, doctorita, iritata de mine cred, s-a uitat cam nemultumita la tata, nu a auzit, sau nu a auzit pentru ca ea nu avea cum sa inteleaga ce spune el, "MERSUL ACCELERATIEI", i se parea ciudat, dar mie nu mi se pare ciudat, tata vorbeste ca un profesor de matematici si care cunoaste si fizica si altele.

I-am spus dnei doctor : " A spus : mersul acceleratiei", si ea a zambit si a spus : "Bine, scrie asta aici cu pixul ".

Si tata a avut pareza pe partea dreapta, mana, piciorul....

Si i-a intins pixul, in fata ochilor, la o distanta, insa si la o inaltime.

Eu am vazut ca tata vede, cum spun eu, focalizeaza privirea lui, isi poate adica atinti privirea spre un punct anume, concret.

AICI DOCTORITA  mi-a spus ( si apoi la intreruperea mea iar s-a suparat !!!!! si " s-a ofticat" ca o intrerup si ca nu pricep )...:

Pentru ca tata nu reusea sa apuce cu mana dreapta, pixul cel gri tinut de doctorita, si se apropiase de pix, insa parca "bajbaia", iar doctorita RIDICA PUTIN PIXUL, asta insemna ca tata TREBUIA SA RIDICE PUTIN BRATUL CU MANA, ( bratul ce i-a fost paralizat ), si tata ridica greu, nu putea ridica mana, iar ea ridicase putin pixul, tata nu atingea pixul, insa era aproape cu degetele, iar ea mai inalta inca putn pixul..... tata nu mai ridica mana, nu mai putea.

Iar doctorita imi spune : " VEDETI ?"

Iar eu : " Nu focalizeaza ( desi stiam, vazusem ca tata ma vede, vede, si vazuse si perfuzia din patul lui, vazuse perfuzia lui care se golea, pai e o mica distanta si pentru un om sanatos chiar, si tata vedea ) !"

Raspunsul meu a suparat-o pe doctorita si a spus, ca si cum vroia sa spuna " Vai ce elev, ce om, ce copil, NU E IN STARE SA PRICEAPA !", cu privire la mine asta, ea mi-a explicat asa : " NU VEDE !"

Deci opinia ei ferma era ca tatal meu nu vedea pixul ei.

Nu o contrazic.

Nu.

Pentru ca ea stie, si intelege altfel lucrurile, poate ca nu a reusit sa mi le explice mai simplu, nu stiu, sau nu avea timp, sau nu vroia.

Nu o contrazic, pentru ca in creier exista zone si zone, arii si arii si exista si zona care se ocupa de integrarea informatiilor vizuale, legate si de situarea in spatiu a obiectelor si de orientare, adica de pilda " unde pun un picior cand merg, ma uit unde pun piciorul" ( zona occipitala, la "spate" a creierului, la "ceafa" ) [ exemplu dat de mine acum, nu a spus ea nimica in sensul asta ].

Opinia mea este ca tata vedea pixul, e posibil ca in clipa aia, eu ma uitam la tatga, tata sa nu fi vazut foarte clar pixul.

Sau : Poate nici nu a inteles ca obiectul cel gri de forma geometrica si gros, este un pix - imi spun eu in sinea mea.

TATA DORMEA.

CAND AM AJUNS LA EL  pe 26 mai 2017 dormea si parea ca doarme adanc.

Dupa putin timp a sosit doamna doctor care l-a salvat pe 23 mai 2017 si a venit tinta la patul lui tata, in ritm grabit, alert si A INCEPUT CU VOCE TARE : "IA SA VEDEM AICI [ adica la tata, pe tata ] ..."

TATA S-A SPERIAT SARACUL RAU, SI A SARIT DIN SOMN SI S-A INTORS CU FATA LA EA, dormea cu spatele la ea, cu fata la geam...

Eu m-am speriat si am spus ca " DOARME",

Poate ca vroia sa ii vada reactia lui tata, dar eu stiam ca taticul meu se va speria rau, pentru ca il cunosc.

Si am spus : " Doarme"

Si a fost prima nemultumire a doctoritei contra mea si mi-a spus asa :

"Lasati-ma !!!!"

Va las dna doctor... in sinea mea, sigur ca va las, si totusi....

S-a speriat tata ca imi venea sa plang si i-am spus : " Tata, nu iti face nimic, e doamna doctor, nu te speria, e bine, nu iti face nimic !!!"

Tata s-a linistit si se chinuia sa vada ce vrea de la el.

Doctorita s-a apropiat de patul lui si l-a intrebat asa zicand acel "ia sa vedem " introductiv :

si apoi catre tata, cu voce tare :

"LEUL IL OMOARA PE TIGRU, CINE A MURIT ?"

Tata se gandea, nu mai stiu ce a raspuns, nu am inteles daca a raspuns.

Doctorita :

SA MAI VEDEM ODATA, SPUNE DOCTORITA :

" LEUL IL OMOARA PE TIGRU, CINE A MURIT ? "

Tata se uita la ea serios, reflexiv, si ii raspunde : " TIGRUL, DESIGUR", 

Si doctorita : " Tigrul..." si tata : " Desigur, da".

Doctorita acum la acest moment a spus ca si-a revenit ( nu mai stiu exact cuvintele ei ).

Doctorita mi-a raspuns ca i-au tratat lui tata FIBRILATIA de la inima, dar va lua medicamente toata viata de acum inainte pentru asta.

Mi-e asa mila de taticutul meu, asta inseamna un accident, un AVC, ramai ca un copil !!! Esti ca un copil.

Uite cata carte, cata stiinta, de o viata, profesor de matematica universitar, si uite cum un AVC DISTRUGE TOT CE AI INVATAT O VIATA !!

Doctorita l-a pus apoi sa scrie, cu pixul in mana si tata a ncercat sa scrie mersul acceleratiei si a schitat o linie ondulata, si ma gandesc ca el avea in minte forma literei M, " m " scris de mana, si a desenat o linie ondulata si la o distanta pe pagina, insa mai jos, el saracul tot tragea mana mai jos a desenat ca un rond, rotogol cu ceva in centrul lui, cred ca a vrut sa scrie, poate " g", forta gravitatiei ?!

Doctorita a spus :" vedeti? " si a spus ca va trebui sa reinvete TATA SA SCRIE, SI AR FI BINE DACA II ADUCEM O TABLETA, SA SCRIE LA INCEPUT PE TABLETA.

Silviu a spus un " bine" cam evaziv, pentru ca tableta nu avem.

Un AVC i se poate intampla absolut oricui, oricand.

In salonul 13, alaturat, era si un tanar.

Nu stiu daca la el se referea mama, ca eu nu m-am uitat in salonul 13, dar acasa mama povestea ca o alta mamica, spunea despre fiul ei, pacient, tanar, ca : " Nu bea, nu fumeaza,... nu...(nu face nu stiu ce ).." si dintr-o data a facut AVC !

E un tanar intr-un pat in salonul 13 care se ridica bine in sezut acum, de cateva zile si a inceput sa zambeasca bucuros !!!

Ieri trecand prin dreptul salonului 13, prin usa deschisa, in spatele usii, pe un pat, am vazut numai o portiune din corpul unei persoane, mi s-a parut, dupa conformatia corpului ca ar fi o fata sau o tanara femeie, dupa cum avea piciorusele, muschii, era insa complet imbracata in negru, in pantalon negru strans pe piciorul plinut, si in "taior" negru, statea culcata, partea de sus, torace si cap, erau ascunse in spatele usii si nu le-am vazut.

M-am mirat, ca in saloanele acelea toti sunt dezbracati !!!!!

Statea acolo pe pat, cu fata in sus, pe spate, cu picioarele, cu genunchii ridicati, si nu se auzea niciun sunet.

Astepta pesemne doctorul.

Tot ieri am vazut ca un alt pacient fusese adus, sau in clipa aia de Urgenta, sau...eu l-am vazut pe targa, am vazut un om pe targa, in dreptul, in apropiere, la parter, de indicatorul pe care, pe fond alb cu litere verzi scrie : ANGIOGRAF ".

Am crezut ca au adus alta urgenta, sau a fost alt pacient la Angiograf.

Si poate ca asa s-a intamplat.

Port ochelarii de vedere si mi-au crescut insa dioptriile, din nou, ceea ce nu e bine, ar spune doctorul oftalmolog care m-a consultat ultima oara in 2008 in primavara parca, la Optinova Unirii peste drum de Palatul de Justitie si langa Biserica Domnita Balasa.

Totusi, vad.

Insa eu stand in casa, lumina ma face sa fac ochii mici si putina crema de fata, totusi mi-am dat si eu cu niste crema de fata si ma ustura, de cativa ani ma ustura crema de fata, data in jurul ochilor, cu atentie, orice crema, si Gerovital, desi eu am dat cu Garnier de cirese, in casa nu am mai dat cu crema de fata, si ma mir ca nu am facut riduri mai mari si mai rele, dar ceva riduri am facut, ar fi trebuit si in casa sa dau cu crema, dar am omis, tocmai pentru ca ma ustura ochii.

Si mai si plang.

Mi-ar trebui ochelarii de soare, nu ii iau insa decat cu lentile de contact, si le am pe cele pe care le am, doctorul ar spune ca sunt vechi acuma, iar solutia pentru intretinerea lor, ultimul flacon desfacut, pe care o am, s-a invechit si ea, acasa port ochelarii de vedere si nu mi-am pus in casa lentilele de contact.

Lifturile nu functioneaza in spital sambata, si nici seara ( nici dupa-amiaza pana sa vina seara ).... si cu greu gasesti un lift si o doamna liftiera amabila, sa te duca la etajul 9, sau invers, la parter sau etajul 1, la etajul 1 m-a invatat o studenta la Medicina pe 26 mai 2017 poarta este deschisa mereu, acolo sunt si fast-food-uri si  un galantar cu prajituri mi se pare, de care nu m-am apropiat.

Miroase a fast-food gen Mc Donald's, parca nici nu te mai afli in spital.

Lifturile sunt pe categorii :

lift pentru etaje pare;

lift pentru etaje impare ;

lift pentru bloc operator ;

lift pentru medici ;

lift pentru cei care au cartela magnetica ( acela este deci Personalul spitalului ) ;

si nu mai stiu ce lifturi.

Dar nu mai functioneaza dupa-amiaza.

Uneori vine liftul " bloc operator" cu liftiera sa ia oamenii de la parter.

L-am prins si eu o zi, dupa aceea nu mai venea.

Ieri am mers cu altul, nu scria nimic mi se pare in dreptul lui, nu stiu din ce categorie.

Sunt multe, dar nu sunt functionale, concret nu merg.

Astepti si nu ai pe cine astepta.

SI IRONIE !!!!

Sa radem putin !!! Asa, dar putin !!!!!

Ieri plec de la tata din salon, ajung la lift, eram la etajul 9, si te uiti cand ajungi in toate partile, doar vezi un lift ca deschide usa, parca pe joci ca in copilarie cu Soeur Dominique, cand ucam un joc " cele patru colturi"....

Imi aminteste putin de acel joc....

Esti pe holul plin de lifturi .... pe un perete si pe altul si niciunul nu functioneaza, te uit in toate partile, pe ambii pereti, doar-doar acum, acum se deschide usa unui lift sa zbori si tu in liftul acela, sa intri.....

Bun.

Si eri gasesc o doamna in blugi care tinea degetul apasat pe un buton in dreptul unui lift cu cartela magnetica ( Personalul spitalului ), si o intreb " Ma luati si pe mine ?", adica cu ea, desi ea intra cu cartela ei.

Mai soseste o colega din Personalul spitalului cu cartela ei in mana si o trece in dreptul liftulu exact opus, pe peretele opus aflat, care nu functiona.

Si doamna in blugi fara cartela in mana, care chema liftul, cineva mai jos batea in usa liftului acestuia, si a strigat si ea, femeia in blugi : " Doamna Pusa, nu veniti si la noi ?" pe urma a inceput sa discute cu colege de-ale ei aflate la alt etaj, privind in directia usii liftului " Hai doamna Pusica.... veniti si aici" si radea putin, ea intelegea ce discuta mai exact.

Si iata, ajunge la etajul 9 la noi liftul acesta chemat de doamna in blugi, langa doamna in blugi aparuse si doamna si mai tanara cu cartela in mana, de la liftul din fata, vazand ca acela nu merge, si eram si eu cu ele, eram 3 femei in fata liftului cu cartela, si in lift erau alte 3 femei.

Loc nu prea era, una intreaba : " Avem loc ? ", din lift, una ii raspunde : " INTRATI DOUA !" si cele doua din Personalul spitalului s-au grabit sa intre in lift, eu am intrebat : " Ma luati si pe mine ? Incap si eu ? ", din lift una imi spune zambind duios ( ma considera cred cam idioata, DACA NU ESTI O CLONA A UNUI OM SAU ALTUIA, ASA CUM E EL, CUM E EL EDUCAT SI FORMAT, UNII PE CONSIDERA CAM IDIOT ) si imi spune cum ai spune unuia greu de cap ( idiot ) : "NU VA LUAM !".

Si eu mai intreb inca : "dar va intoarceti sa ma luati si pe mine ?", aici au spus simplu " NU" si au coborat, m-au lasat in fata liftului, plecau acasa.

Poate s-au considerat jignite, cine stie, ma intrebam daca ele, plecand, IMI POT TRIMITE LIFTUL SI MIE.

In fine....

Or fi considerat ca le intreb daca nu fac pe liftierele sa vina dupa mine inapoi la et. 9 sa ma ia sa ma duca la parter.

Ei bine, si pana am iesit eu din spital....

Am coborat pe scarile inalte la etajul 8.

La et. 8 a venit liftiera care ma urcase la et. 9 cand am sosit la tata in vizita, in aceeasi zi, ieri, tot cu ea am si coborat, parca ma privea cu ceva simpatie si intelegere si compasiune.....

Mai eram cu doua persoane, un barbat si o femeie cu un zambet angelic, in varsta, la plecare, caci cu ei coborasem de la 9 pe scari si am luat liftul si am iesit din spital, le-am spus ca sunt asa oameni amabili si mi se intampla rar sa ntalnesc astfel de oameni !!!!!

Domnul mi-a spus ca a venit si a stat 12 ore la Camera de Garda cu tatal lui !!!!!

Eu am spus ca medicii fac si ei ce pot si ca probabil NU SUNT SUFICIENTI DOCTORI, fata de nevoile populatiei, se vede ca populatia e foarte bolnava, pentru ca cererile de ingrijire si urgente si consulturi sunt NENUMARATE SI VIN CONTINUU.

Dar sigur ca multi se plang ca daca ajungi pentru consult la spital ( nu cu Ambulanta ) faci coada la usa unui doctor si lesini acolo la propriu, unora li se face rau acolo, veniti pentru consult, si nimanui nu ii pasa, pai da, ca doar nu o sa trimita Ambulanta sa ii aduca la spital, nu ?????

Asa si partea NOSTIMA, DE RAS putin :

Sa vedeti :

Fiind pustiu dupa-amiaza la lifturile care nu mai functioneaza deja, maxim un lift daca exista pentru vizitatori....

Ieri cand ajung la llifturi la etajul 9, si o gasesc pe doamna in blugi la liftul cu cartela :

Intreb eu daca acela functioneaza...

SI CE IMI SPUNE DOAMNA ?

Zice doamna asa :

"ACUM E AGLOMERATIE LA ORA ASTA - era ora 19h00 - pentru ca la ora asta SE SCHIMBA TURELE, adica liftierele si e aglomeratie !!!!"

Pai sa nu iti vina sa razi ???
Se schimba liftierele ?

Pai nu merge decat maxim un singur ascensor la ora 19h00 in spital !!!!

Si ca sa vedeti, ca pana am reusit concret sa ies din spital a durat un timp frumos, a durat ceva.....

Si in fine, ajung, ies la poarta spitalului care este pe Dambovita, fac dreapta si merg de-a lungul Dambovitei pana la Podul Eroilor unde cotesc iarasi dreapta si merg tot inainte si ma opresc in statia RATB de 668, 268, 168, care ma duc in Drumul Taberei.

Si ma indrept eu spre statie, si cand ajung pe cine vad, asteptand in statie ?

Pe doamna in blugi de la etajul 9 din dreptul liftului cu cartela, care coborase fara mine cu colegele ei care au spus duios, ( duiosia mie imi place, dar parca era asa o nuanta... pe proasta asta nu o luam cu liftul.... adica pe mine, in privirea aceea duioasa si blanda pe care mi-a aruncat-o femeia din lift, una din cele 3 care totusi a catadicsit sa imi raspunda ).

Imi venea sa ii spun si am privit-o putin amuzata pe doamna in blugi care ma vazuse si se facea ca nu ma vede : " Ai vazut, te-ai grabit, ai plecat in fata mea, m-ai lasat acolo, puteai sa le spui colegelor sa ma ia si pe mine ca sunt slaba si incapeam in lift, si acum te gasesc aici in statie dupa atata timp !"

Inca nu ii sosise, banuiesc, autobuzul.

I-a sosit curand dupa aceea si ea s-a eclipsat intr-unul din ele.

Cand am urcat concret in autobuzul 668 din statia Eroilor, ceasul in autobuz arata orele 19h22, si plecam spre casa.

In autobuz, pe un scaun dublu cu fata la mine, mai al distanta, doi barbati bine claditi, care pareau Politisti de Sectie, unul imi amintea chiar de politistul in fata caruia am facut Plangerea cand in primvara anului 2001 am fost talharita si mi-au smuls un ceas de la gat....Vorbeau tare acesti doi calatori si spuneau bucurosi : " Am internat inca una ! E operata !" si nu stiu daca nu au spus si ca : " E a treia pe care o internam ", erau fericiti si mandri de ei , dupa aspectul lor nu puteau fi doctori.

Au coborat cu o statie cel putin inaintea mea in Drumul Taberei, moment la care a pornit o ploaie teribila, s-a revarsat un nor si s-au ascuns sub adapostul statiei.

Inainte sa coboare cred ca, eu asa am auzit, ziceau ca : " Mama ei spune ca e rusoaica".

SA PLANG : asta e taticul meu : Mi-a spus la plecare sa merg pe jos, sa nu urc in autobuz, pentru ca nu mai aveam cardul cu calatorii pe el, si daca nu, sa iau iaurtul pe care i-l adusesera mai mare, sa i-l dau controlorului daca imi cere biletul !!!! sa plang ! de aceea a refuzat iaurtul rece si l-a preferat pe cel grecesc mai mic adus de mama !!!

Sa alatur cateva fotografii facute de la etajul 9, jos, cu  poarta spitalului si cheiul Dambovitei ( asta se vede in poze ) :

Acum e ora 10h51 la Bucuresti.....

olivia-maria marcov.