Bonjour à tous! Buna ziua ! livres : L'Ange Guerrier, Pearl Buck; Psychologie, M. Kramar
Deux livres que je pense vous envoyer les jours prochains....
Cependant je pense aussi au Dictionnaire roumain-français de 1967...
L'Ange Guerrier par Pearl Buck, la vie d'un Américain en Chine,
et La Psychologie des styles de pensée et d'action humaine, par Mihai KRAMAR ;
Doua carti pe care ma gandesc sa vi le trimit in zilele urmatoare...
Totusi ma gandesc si la Dictionarul român-francez din 1967...
Inger Luptator de Pearl Buck, viata unui American in China,
si Psihologia stilurilor de gandire si actiune umana, de Mihai Kramar.
Aceasta din urma face parte din cele cateva carti cumparate de mine in ianuarie 2003, cu ultimul salariu ( sau cat mi se cuvenea ) primit de la fundatia Terre des hommes unde lucrasem din septembrie 2002 - pana prin primele zile ale lui ianuarie 2003.
Mi-au platit zilele si m-au rugat ( erau draguti cu mine ! dupa tot ce mi-a fost dat sa indur acolo la "ei" ! ) sa fac, ca ultima lucrare, si niste traduceri, pe care insa mi le-au platit complet separat, deci dupa ultimul salariu.
Si eu cu ultimii bani chiar asta am facut, intr-o zi, curand, am plecat pe la librarii ( ei bine, la vreo 2, 3 librarii ) si am cumparat carti, atunci ( si in trecut insa ) i-am cumparat lui Silviu una, doua carti, gandindu-ma la el, ii placea Psihologie, isi cumparase el insusi carti, toate au copertile predominant galbene si sunt ale lui, desi eu le-am citit in mare parte, sau am citit din ele, si ne aflam in ianuarie 2003, asa ca i-am cumparat cartea aceasta de Kramar...
Dupa cum stiti ce a urmat, in iunie 2003, poate si ca "aplicare" a celor citite de fratele meu, el a fost de parere ca sora lui e nebuna si deci, tata ( " de tine depinde acum tata ! " ) sa ma interneze, sa " vorbeste cu ala, tata, ! vorbeste cu ala ! [ sa o interneze ] ".
In fine, a trecut, insa nu a fost bine pentru bine, si nu poate fi nici azi, pe termen lung, ramane amintirea, socul trait, nu ma asteptam la asa ceva din partea parintilor mei, desi poate ar fi trebuit, cu toate astea chiar nu ma asteptam, nici nu "visam" macar, nici macar in vreun colt al subconstientului meu nu aveam idee de ce imi vor face, de ce imi clocesc si coc parintii cu care locuiam fara grija in aceeasi casa, sub acelasi acoperis...
Faptele mele bune de a-mi ajuta fratele, cel putin pana azi au fost ca in expresia aceea, - ma rog, trebuie sa intelegeti nuanta ! - " o pierdere de timp si o futere de mama !", pacat cu el, pentru ca am dorit sa il ajut din toata inima, cum puteam eu mai bine, nu mi-am facut, dar culmea, m-am ales cu un "pacat" sau considerata fata rea, sora rea, pacatoasa, de fratele meu, complet " imun" la toate faptele mele bune pentru el....
Ce sa mai spun eu acum ?
L-am iertat pe Silviu pentru ca e fratiorul meu mai mic, si am mereu in minte anii in care am avut grija de el, pana la urma e intr-un fel " munca " mea de a avea grija de el si nu vreau sa o vad " inutila" sau dusa pe apa sambetei cum se spune....
Insa a facut-o fratele meu, ce a facut el nu e bine pentru el, ca mie mi-a facut-o, a reusit, dar acum ramane el fata in fata cu viata, constiinta, trecutul si faptele lui.
Si el va da socoteala de tot trecutul si viata lui, dupa cum si eu, nimeni nu scapa de Judecata particulara, si dupa aceea, de Judecata de Apoi.
Asa incat acum ma rog pentru el, pe de o parte, sa ii vina mintea, sa se lumineze, sa fie, sa devina un frate bun ( era un copil tare dulce si dragut si scump, cand era mic ! si imi era drag de el, de fapt si acum il iubesc ), dar m-am rugat si pentru iertarea pacatelor lui, pentru ca le-a facut, cat priveste pacatele, le-a facut " magistral ".
Mie mi-ar fi frica sa traiesc in locul lui, cu constiinta lui sau lipsa lui de constiinta si faptele lui pe suflet....
Si cu privire la parinti : da, e ok, eu ii iubesc, dar a fi parinte nu iti da ORICE drepturi asupra copilului tau, chiar daca l-ai zamislit tu !
Ajunsesem atat de rau in relatia cu ei, atata ma urau, din toata fiinta lor si ani si ani si ani si ani.... si ani ...de zile, incat incepusem sa ma intreb serios :
Oare chiar sunt copilul lor, zamislita de ei ? Sau poate m-au "adunat " sau adoptat, de pe undeva ????
Incepusem sa cred ca ei nu pot fi, nu au cum sa fie cei care mi-au dat viata, pentru ca e cu neputinta sa iti urasti in asa hal, copilul pe care l-ai dorit [ chipurile, ei asa au afirmat mai multi ani de zile ] si l-ai purtat in pantece 9 luni, l-ai nascut si crescut...
Sa va arat cartile....
Si prin 2001, prin, pe la jumatatea lui martie, cand am incetat lucrul la Finante, pe acel proiect Phare, de jumelage sau de twinning, cu ultimul, sau ultimele salarii sau bani cuveniti din munca, l-am luat pe Silviu in oras si i-am spus : " Hai sa mergem sa iti cumpar cate ceva, pentru ca nu cred ca mai am zile in acest contract de munca si banii se duc, macar sa iti cumpar lucruri de care ai nevoie ! "
Si am fost si am cumparat.
Tata a facut criza de nervi, repeta intr-una ca arunc banii pe apa sambetei, pe fereastra, cum se spune....
Si i-am cumparat lui Silviu cateva lucrusoare bune, sa le aiba cel putin cativa ani, si solide si elegante, pentru ca, iata, nu ai voie nici sa muncesti in viata asta... nu esti lasat.
Recunosc ca nu pot fi asa iertatoare cu toata lumea si nici nu cred ca am vreo datorie fata de oamenii rai fata de mine.
Insa datoria noastra, a tuturor, si deci si a mea, este fata de Dumnezeu care ne cere sa fim iertatori, sa iertam.
Dumnezeu, Iisus Hristos ne cere sa Il iubim pe El intai de toate, si pe semenii nostri ca pe noi insine.
Si atunci, da, am si fata de semeni, - toti - o datorie, o am si eu, fata de ei, [ dar ] o au si ei fata de mine.
Si eu incerc, incerc sa iert.
Totusi, recunosc ca e greu, uneori e un lucru teribil de greu sa ierti asa nemernici si criminali.
Citeam in romanul Ministerul Groazei, alt roman, bun sa vi-l trimit ! de Graham GREEN, un roman cu dialoguri placute, dar din lectura placuta trebuie sa citesti cu atentie si sa observi si sa tragi niste concluzii.... nu trebuie sa te lasi " furat " numai de bucuria cititului in sine...
Deci citeam acolo ce scria autorul : " criminalii sunt si ei oameni ca oricare, beau ceai, o ceasca de cafea, .... ", adica isi duc si ei viata ca oricare alt om.....
Sunt, cu alte cuvinte, oameni "cumsecade "....
Sau ti se pot infatisa asa.
Eroul lui Graham Green, care si-a ucis nevasta pentru ca nu o putea suporta bolnava de cancer, sau bolnava, si cu suferintele bolii, cu durerile ei, intr-un fel a ucis-o din mila, i-a fost mila de ea.....
De fapt, el, acel erou, nu putea psihic, sa suporte, il irita, il enerva, nu suporta el suferinta sotiei lui, pentru ca el era acela care nu suporta boala nevestei lui : de aceea a ucis-o.
El si-a motivat fapta, chiar lui insusi, prin faptul ca ii era mila, ca era pacat si dureros sa o lase sa sufere, biata femeie....
Cam asa ceva.
Sunt carti care trebuie recitite, sau cel putin pasaje din ele.
Eroul din cartea " Ministerul Groazei" :
Ca " Ingerul mortii " din " Criminali in serie " de prof. T. Butoi, acel infractor care a ucis femei, pentru ca ii era mila, din mila, si asa l-au numit politistii " Ingerul", " Ingerul mortii".
Desigur, e vorba de un Inger Rau, Luciferic, Ingerul Satanei.
Si nu Ingerul Domnului.
Criminal nu inseamna numai un om care ucide fizic un alt om.
Criminal inseamna sa nu il lasi sa traiasca, sa iubeasca, sa nu ii dai voie sa munceasca, sa nu il angajezi, sa ii ceri pile si relatii sau pe fata, sume de bani pentru a-i da un loc de munca, si dupa aceea, pentru a-l lasa sa munceasca, pentru a nu-l da afara, deci pentru mentinerea locului de munca, sa nu-l lasi sa calatoreasca, sa plece, sa se intoarca - legal - din tara, sa nu il lasi sa isi castige painea, sa nu il lasi sa studieze, sa te pui mereu in calea lui, obstacol, de-a curmezisul....
Criminal inseamna sa fii un om rau, viclean, perfid, chiar sub aparente placute, de acel om cumsecade si onest sau de buna-credinta, criminal inseamna ca faci ceva impotriva unui om, si mai ales esti constient ca faci ceva rau, sau ceva care pe termen scurt sau lung, va avea consecinte urate, grave, cu privire la viata si soarta acelui om pe care practic il pacalesti, si de ce il pacalesti ?
Pentru ca urasti, pentru ca il urasti.
Pentru ca exista oameni care au trait, concret, efectiv, cu ura in inima si in suflet, ani de zile, o parte din viata lor buna, o parte buna adica, din viata lor, sau chiar toata viata lor !
Uitati-va la acesti criminali, fie ca sunt in Evidentele si Arhivele Politiei sau nu sunt, dar sunt in Evidentele lui Dumnezeu si ale Ingerilor Domnului, pentru ca nimic din ce se petrece pe Pamant, Creatia lui Dumnezeu, nu este neglijat, uitat, nevazut, neprivit, de Dumnezeu !
Cel mai adesea pun ochii pe victima lor, si aceasta, victima, este "inocenta" in sensul ca nu stie ce ii cloceste mintea infractorului, celui pe care il are in fata sa, si despre care nu stie ca e un infractor de drept comun ( poate recidivist uneori chiar )...
Si cel din fata ta :
Doi oameni fata in fata :
Unul il priveste cu normalitate pe celalalt, ca intr-o relatie sociala, pentru ca oamenii intra in relatii sociale, si asa e viata facuta, iar celalalt nu are ganduri bune, cinstite, oneste si isi continua modul incorect de comportament, fata de cel care, omorat fizic, SAU NU , ii va deveni, intr-un fel sau altul, VICTIMA.
Unul il priveste pe celalalt cu buna-credinta, cu deschidere, cu liniste in suflet, si nu ii trece prin cap, ce ii da prin minte celui din fata sa...
ANATEMA pe toti acesti criminali.
Si totusi, sunt momente cand ma rog, in general, pentru iertarea pacatelor [ tuturor ] oamenilor.
De ce ?
Pentru ca din toate pacatele, unora li se par nesemnificative, adunate toate, ne ajung, ne ajunge raul, si la nivelul societatii, tarii si tarilor, necazuri, drame, razboaie, accidente, atacuri, terorism, boli, epidemii, ... si asa mai departe....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu