- Continuarea ( 2 ) la mesajele de mai jos :
Da, in pauza aceasta de la email, am citit cu voce tare Acatistul Maicii Domnului Vindecatoarea, in genunchi la icoane.
Doamne ajuta-ne, Maica Domnului ajuta-ne !!!
Va rog si pe voi sa va rugati pentru tata, si pentru mine, pentru ca am obstacole, iata pentru ce spun asta :
Mama mi-a cumparat cutia cu Curcumin si sticluta " Meridian" Tinctura pentru inima, amestecul de plante medicinale.
Dar mi-a atras atentia, suparata rau si brusc :
"Eu spun ca tu [ Olivia ] sa nu mai vii la spital ! Dar tu faci cum vrei, tu nu asculti niciodata, si faci ce vrei tu !"
Si mama mi-a spus : " Sunt microbi in spital si daca iei [ vreo boala ] si TU NU ESTI ASIGURATA MEDICAL ! SI DACA PLECI LA SPITAL, SA NU NE MAI CERI MIE SI LUI SILVIU SA TE AJUTAM, ca nu iti mai cumpar niciun medicament, du-te cu Dumnezeul tau si El sa aiba grija de tine, sa iti ia medicamente !"
Si tot mama a precizat si acest lucru : " Doamna DOCTOR a spus CA E BINE SA STAM CAT MAI PUTIN LA SPITAL, ca sunt microbi !"
Am intrebat : " Mama, ieri dupa ce am plecat eu de la tata, a venit o doctorita ? "
Mama : " NU. Ieri nu a venit nimeni. Dar noi tot vorbim cu doctorii, de cand suntem acolo !"
SI DA, NU SUNT ASIGURATA si sunt intr-o situatie rea, si stiu, dar nu stiu cum sa ies din ea.
L-am rugat ieri seara pe Silviu, daca isi permite financiar sa ma ajute sa ma consult la cardiolog din nou, si sa vad de ce imi curge sange din nas si ce am.
Silviu nu mi-a dat un raspuns ferm, a raspuns el ceva asa, echivoc...
ca se mai poate ceva, ca, daca ies eu din casa, ca mai sunt asa, mici poisibilitati, ca unele sunt compensate, altele nu....
Eu am cerut sa merg la medic, insa nu au fost posibilitati la medicul cu plata, pentru mine.
Si am mari obstacole cu mama, cu Silviu, si stiti ca am, de demult, de mai demult si in toate cele....
Si va rog sa spuneti pentru mine o rugaciune, sa nu mai am aceste obstacole cu ei doi si sa nu ma imbolnavesc de vreun microb din spital !
I-am spus mamei : " La Neurologie nu sunt microbi !"
Mama : " " Ba sunt si acolo multi ! Sunt peste tot !"
I-a venit dintr-o data.
Eu, prin casa, mai demult tot spuneam ca mi-a scazut imunitatea, si o aud pe mama azi intrand pe usa, mai fusese odata la cumparaturi, s-a dus la Farmacie cred, sau Plafar, si s-a intors suparata si imi zice : " Ca tu nu ai imunitate !"
Hodoronc-tronc.
ACUMA, despre mine in raport cu IMUNITATEA :
Sa va spun ca eu, in principiu am avut o buna imunitate.
Sa va spun ca am lucrat in doua judecatorii in Palatul de Justitie, unde ele isi aveau sediul, si unde microbii nu lipseau pe si de pe dosare si lucrul, partial sau involuntar, dupa caz, cu publicul.
Pentru ca in sedinta de judecata e public, si ti se cer dosare la bara, adica interactionezi cu publicul, ca grefier de sedinta.
Mai intrau si la noi in birou sa intrebe de una sau alta, si noi intram in Arhive la orice ora si in orele lor de Progam cu publicul sau la Registratura....
Am si o opinie a mea, personala, dar nu cred ca e o parere prea gresita, din observatiile mele de pana acum in viata :
Eu cred ca fiecare om, asa cum are o predispozitie la anumite boli ( genetice de pilda ), la fel are si o predispozitie la microbi, sau mai mult, la anumiti microbi.
Pentru ca, cum explici ca medici au ingrijit bolnavi in epidemii de ciuma, si ei nu s-au imbolnavit ???
Medicii aceia luau contactul cel mai direct cu bolnavul.
Si totusi au ramas neatinsi.
Asta e lucru mare, dar pe undeva, si sigur, are o explicatie.
Cred si faptul ca Dumnezeu ii ajuta pe oamenii care ii ajuta pe semenii lor si ii ocroteste.
Dar, normal trebuie sa ne si ferim.
INsa eu merg la tata la Neurologie si eu am nevoie de tatal meu.
Si mama nu ma intelege.
I-am spus si mamei ca o iubesc si pe ea si pe Silviu si mi-a spus sa nu le mai tot spun ca ii iubesc !
Tata nu se supara niciodata cand ii spuneam ca il iubesc.
Si il iubesc, Doamne !!!
Am remarcat ca sunt mai multi, mie mi se par multi, doctori, si se schimba, mi s-a parut mie, des.
Dar eu nu le cunosc orarul si e doar o impresie.
Prima impresie : ca sunt multi si apar mereu altii in salon sau la ghiseul de pe palier la etajul 9 la Neurologie.
Desi eu am vazut numai doi doctori ieri, al doilea, cel amabil care a vorbit putin cu tata, a facut mentiune de colega lui doctorita, cu care vorbise mai devreme, cu cateva ore inainte si care il vazuse sau il stia pe tata.
Si mai erau cele 2 tinere doctorite cand am intrat pe usa unde se deschide ghiseul de pe palier de la etajul 9, cele care nu vroiau sa vorbeasca cu mine.
Totusi, cand am intrebat : " Va rog, spuneti-mi unde le gasesc pe doamnele asistente, care sunt ele ? "
Ea si mai era parca o doctorita sau o persoana, s-au dat la o parte din fata ochilor mei si am vazut ca mai era o incapere in continuarea celei in care se aflau ele cu ghiseul lor, si acolo la masa mancau si bietele asistente.
Ele nu au pauze, propriu-zis.
Si munca lor e foarte grea si deosebit de solicitanta.
Si doctorita care nu vroia sa vorbesc cu ea, si pe un ton la inceput, cam emfatic, usor emfatic mi-a spus : " Vai doamna, dar intrebati-le pe doamnele asistente !", adica " nu pe noi [ doctoritele ] "
Totusi, doctorita s-a dat din calea mea, m-a lasat sa trec cu un : " Va rog, domana !" mai scurt si ceva mai putin emfatic.
Ceva mai adus la simplitate sau normalitate.
Daca ati sti, ma duc acolo PENTRU TATICUL MEU.
Nu stiu de ce in mintea celor tineri, si inca, cred eu, cu nu prea multa experienta in viata, a vietii, sunt ganduri neplacute, eu nu ma duc acolo sa ma cert cu personalul spitalului, EU MA DUC LA TATA, CARE ZACE PE UN PAT DE SPITAL de interventii.
E foarte serios pentru mine, si pentru tata, cum mai poate incapea loc de discutii de genul acesta ?
Cele doua erau foarte tinere.
Dar am vazut, cand am iesit pe banca, dupa ce am plecat, am stat putin de tot pe o banca langa Silviu, el a propus ca ma dureau picioarele..
Si treceau tinerii studenti de la Medicina, increzatori, tineri si energici, plini de viata, bine dispus, dupa un curs...sau mai multe poate, din ziua aceea.
Silviu a spus cand treceau niste fete : " Sarut mana !", cu respect.
L-am intrebat : " Le cunosti ? " si Silviu mi-a raspuns ca : "Da !"
Ajunsesem, ca ma incurcasem si nu mai stiam cum sa ies din parc si sa ajung la statia de la Eroilor, si am ajuns in apropierea facultatii de Medicina, daca ati vazut fotografiile mele de ieri, e cladirea facultatii de Medicina acolo unde sunt tineri....
Si am intrat in parculetul acela, erau 2 tineri, ma dureau rau picioarel, sa ocolesc, sa ajung la Medicina si sa ies pe poarta facultatii si sa o iau iar spre stanga catre Eroilor, faceam asa, un ocol foarte mare si abia mai paseam...
Si am intrebat 2 tineri si au fost foarte amabili, si baiatul m-a lamurit, fie o luati pe aici si ajungeti la Medicina si ocoliti, fie va intoarceti pe langa Biserica, si .... si iesitidin parc...
Eu venisem cu Silviu din spital, de la iesire, dupa mai multi pasi, tocmai, am ajuns la Biserica, deci era ceva de mers pentru mine, dar de ce nu iesisem noi la statie ?
Pentru ca vroiam eu pe banca ?
Si in spital, la parter, treceau sau veneau spre mine, mergand in directie opusa, tineri increzatori si zambitori, cu un zambet placut si frumos pe buze....
Studenti mi-am spus eu... sau poate chiar tineri medici...
Asa fiind m-a uimit la etajul 9 reactia celor 2 tinere doctorite de la ghiseu, pentru ca eu, cand am ajuns in fata lor si au vazut ca intreb ceva, le abordez, cea la care ma uitam, a intors capul in directie opusa, si reactia ei era ciudata si perfect vizibila.
Si m-a uimit.
Cealalta tacea, era un pic mai retinuta, dar privea la reactia colegei ei.
Si nici ea nu parea dornica de vorba, ea tacea, ea sedea in fata mea, si tacea, ea nu mi-a intors capul sa nu ma vada..... dar ea a tacut.
Frumusele, tinere, slabute, una din ele parca cu ochelari de vedere, cea tacuta.
Cealalta bruneta, cu parul ce parea mai natural, nevopsit, sau poate doar putin vopsit cu vreun nuantator, care nu e chiar opsea de par, par negru, fin, lins, drept, destul de lungut....
Cealalta insa, cred ca era blonda, vopsita.
Dar nu prea m-am uitat spre ea.
Daca ar sti ele ce e in sufletul unui om, nu ar mai gandi asa urat !
Fratele meu a facut dus, ma intreb daca totusi pleaca la tata ? Sau si la tata, azi ?
Cred ca va merge la tata, ieri ramasese ca mergem azi, desi nu am spus parca expres, asa a ramas, subinteles.
Dar venind mama suparata de la Plafar ca eu nu am imunitate si sa raman acasa si eu nu ascult niciodata....
Si de aceea pentru ca nu ascult, nu imi cumpara medicamente daca ma imbolnavesc !
Ma simt singura si lupt pentru viata lui tata, si a mea.
CE RAU LE FAC EU OAMENILOR ?
Si de ce rad de mine, unii sau ma dispretuiesc, mereu ?
In autobuzul 668 in dreptul isericii Adormirea Maicii Domnului, eu m-am inchinat, mi-am facut semnul Crucii, cum puteam, ca imi tineam rucsacul negru si servieta neagra.
Si servetul alb in mana si cardul pentru transport.
Imi vine sa plang, va mai spun....
Sa va rugati pentru tata Nicolae Marcov si pentru mine ! Va rog !
olivia-maria marcov.
Le Jeudi 25 mai 2017 9h17, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
- continuare mesaj anterior, mesajul il vedeti mai jos !
Am facut pauza si am citit prospectul medicamentului diclofenac pastile si mi-am spus ca mai bine nu il iau, vad ca e un medicament cam cu dus-intors, cam " periculos", asa ca ma abtin.
Ma dor picioarele rau si acum.
Efectul GELULUI Diflex ( sau fostul Diclofenac ) este, cat priveste durerile si inflamatiile, cam slab, am observat mai demult, il utilizam inainte sa incep sa iau suplimentul alimentar laudat de toata lumea, in treacat fie vorba, CURCUMA ( sau CURCUMIN ).
CURCUMA mi-a luat durerile, parca cu mana.
Aveam dureri si Diclofenacul - Gel, cel care se vindea inainte sa apara acum Diflex-Gel, era slab si nu prea lua durerea si nici inflamatia.
Totusi, culmea, ca e un medicament care nu e prea OK, prea "cool", deci trebuie atentie cu el, - gelul, iar pastile am hotarat sa nu iau, mai ales asa, de capul meu.
Nu mai am Curcuma, mama mi-a promis ieri seara cand a intrat pe usa, ca imi va cumpara.
Sa va spun ca ieri am luat din statia aflata exact in spatele blocului nostru R 4, statia RATB autobuzul 668 care m-a dus bine si direct la statia EROILOR, la MUNICIPAL.
Si m-am asezat pe un scaun liber.
Si imi lacrimau ochii si de la crema de fata, imi lacrimeaza cam de la orice crema de fata in ultimii ani, ma ustura, desi nu dau pe ochi, dar pe pleoape.
Si am scos un servetel curat alb si mi-am tamponat ochii, nici nu mai vezi cat lacrimezi.
Ustura.
Si cand autobuzul a ajuns in dreptul BISERICII CATOLICE ADORMIREA MAICII DOMNULUI, atunci am remarcat ca, ( eu eram in spatele masinii, in dreptul ultimei usi ) la mijlocul autobuzului, o cucoana, aparent inca tanara, cu parul blond, lins, strans in coada, cu ochelari de vedere si nefardata, cu exceptia rujului de buze, s-a uitat spre mine si a spus : " S-a inchinat !", sau " Se inchina" si nu stiu de ce, dar uimita, am vazut ca radea de mine !
Parea ca vorbeste cu cineva sau nu ?
Era o doamna langa ea, inalta, uscativa, cu parul grizonat si in varsta in haine mai mult negre.
Dar se pare ca nu vorbea cu aceea, aceea dupa ce tanara ( cucoana ) a coborat, desi era langa usa din mijloc, s-a intors si a venit spre mine, la ultima usa, ca sa coboare la statia ei.
Nu parea deloc sa fi avut vreo "conversatie " cu acea tanara.
Insa cand tanara radea, si spunea ceva si de "facultate", "dar nu are loc" sau " nu are ce face", un tanar, cam rosu la fata, chiar parea bolnav, si parea si bolnav psihic, in trening negru cu o dunga rosie parca, el era rosu la fata ( nu vreau sa acuz, dar bolnavii de SIDA prezinta roseli, cam ca a lui la aspect, deci un om rosu la fata poate fi rosu din alte cauze si/sau boli !!! ).
Acel tanar, a sarit de la locul lui, si el si tanara sedeau in picioare, el langa geam, tot la mijlocul autobuzului si cu fata spre cucoana tanara, a sarit asta si a inceput sa rada, parca o sustinea, o completa, era la unison cu ea, tanarul a coborat la o statie... nu stiu daca nu la statia de dupa statia numita Orizont, unde este o unitate militara, si gard de beton ( unitatea nu se vede ), cred ca acolo a coborat.
Cu privire la faptul ca nu lucrez :
Mi se pare ca e nebuneasca si lipsita de RATIONAMENT SANATOS cu alte cuvinte, sa spui ca cineva e nebun [ pentru ca ] ca nu lucreaza, si daca cineva ar fi nebun, nu stiu daca trebuie sa razi de un om bolnav psihic, mai ales....
Daca esti doctor, mai razi ?
Iar daca un om nu lucreaza, sa spui ca " e nebuna, nu lucreaza" sau "sta acasa"....
Eu nu imi permit concret sa stau acasa, eu am avut niste obstacole si nici nu pot avea un tratament medical pentru ce ma doare pe mine, si asta pentru ca nu lucrez, si nu e nimic de ras in acest lucru.
Ca sa lucrezi trebuie sa fii si acceptat, primit - ceea ce ar fi cel mai normal lucru, daca nu am trai intr-o lume anormala !!!
O lume care, cand ai un loc de munca, te doreste dat afara !!
Sunt satula de oameni rai, sunt satula de OAMENI RAI.
Si rai si care nu judeca corect.
Pe de alta parte, daca cineva isi permite ( cum necum ) in viata asta, fie femeie casnica, fie oameni cu bani ( se intampla totusi in Occident ) sa nu [ mai ] lucreze, sau nu lucreze, totusi asta nu inseamna ca au boala psihica.
Munca nu e munca fortata.
Munca nu e obligatorie.
Munca este insa foarte necesara omului.
GANDUL IMI ESTE LA TATA : Rugati-va sa nu moara, va rog eu, EU SUNT INCA FOARTE SPERIATA, NU STIU CE SE INTAMPLA CU EL ACUM IN CLIPA ASTA SI NICI CE VA FI CU EL, CU NOI, CU MINE !!!!
MI-E ATAT DE FRICA.
Numai un dobitoc [ un animal, o bestie ] POATE RADE DE TRAIRILE OMENESTI, DE EMOTIILE SI FRICILE OMULUI IN FATA MORTII, A SOARTEI.
Uite, sa revin la TATA SI 24 MAI, VIZITA LA SPITALUL MUNICIPAL :
Doctorul tanar si optimist a venit la patul lui, eram cu mama, Silviu, si la capul patului, in fata lui, ( unde erau picioarele lui tata, la capul, capatul patului adica ), l-a intrebat : " Ince an suntem ? ", si tata : " 1977", apoi i-a spus : " Misca mana dreapta ", si tata fericit, misca amandoua mainile.
Doctorul : " Pune mana dreapta ( cam asa, sau cam asa, dar tata a facut bine, insa nu perfect de bine ) la urechea stanga !" sau "Pune mana stanga..."
Ideea e ca tata a dus mana dreapta la ureche tot dreapta.
Insa aude si intelege.
Doctorul a spus : " Ei.... e bine... [ si, cu privire la recuperare, cred ca asta vroia sa zica ] .... e asa si asa, e bine insa".
Au spus ca a raspuns la tratament, fata de cum era cand l-au adus in Ambulanta pe 23 mai 2017.
O asistenta tanara cu parul lung de tot, vopsit negru si cu coada, cu nasul drept si ochi mari ( poate deschisi la culoare ? ) ea a venit in cele din urma sa ii schimbe perfuzia.
Perfuzia lui tata se golea rapid, si a doua, mai ales a doua.
E important asta !
Cand s-a golit prima perfuzie ( flaconul ) eu m-am dus si pana la urma le-am intrebat pe asistente care si ele mancau bietele, va spun ca si de ele ti-e mila, cum muncesc.... si m-am scuzat ca le intrerup, le-am spus : " Va rog, doar o intrebare si atat"
"Spuneti" - imi spune frumos o asistenta.
" daca s-a terminat o perfuzie, ce se intampla ? Trebuie IMEDIAT pusa alta ?"
Asistenta : " Nu. Nu se intampla nimic."
Le-am lasat.
M-am intors in salonul 14.
A intrat calm, in liniste ( daca nu esti atent nici nu stii, nu deosebesti doctori de asistente, asistentele sunt imbracate ca orice om de pe strada !!!!! ), un tanar doctor ( un altul, nu cel care a venit pe la ora 15h30 la patul lui tata ),si s-a dus pe rand la patul unor pacienti si din salonul 13 si 14.
Si m-am dus la el in salonul 3, comunica, usa deschisa cu salonul 14, si l-am intrebat incet : "Va rog, domnule doctor, sunteti doctor ? " Era.
Mi-a raspuns afirmativ ( saracul, de munca, pentru ca la studiu e munca si la practica, se cocosase, el om tanar, ceea ce uneori vezi si la unele judecatoare, desi tinere ! ).
I-am spus : " Domnule doctor, va rog, numai o intrebare."
Doctorul : " Da, spuneti"
EU : " Daca o perfuzie s-a terminat ce se intampla ? Poate sta asa pacientul ?"
Mi-a raspuns si a venit cred, dupa aceea la patul lui tata : " Aici este [ pacientul ] ? "
EU : "Da ".
S-a uitat si mi-a spus ca asistentele vor schimba flaconul, perfuzia.
Si ca - deci ritmul de golire al lichidului din flaconul perfuziei - depinde de cum trebuie hidratat pacientul, ceea ce inseamna ca ritmul golirii unui flacon se regleaza, poate fi relgat !!!!
Dupa al doilea flacon, cand acesta, al doilea, s-a golit, si ceasul indica ora 14h47, asistenta imediat nu a venit, a venit apoi pe la ora ... parca totusi inainte sa vina mama mea... si i-a scos perfuzia de tot, da, da, inainte sa vina mama, si i-a varat un alt ac, in locul tumefiat de sange cheag rosu inchis, pe spatele mainii si o bucatica rotunda alba, nu stiu din ce...
Si l-a lasat asa, fara tuburi de perfuzie.
Tata, ce sa spun ? Bietul meu taticut, taticul meu iubit se bucura ca a scapat de perfuzie.
Vai saracul de el !
Eu vreau sa va spun ce gandesc eu :
Gandesc ca trupul uman, corpul, organismul, arterele, venele, pot ceda, pot ceda numai din aceste interventii medicale, desi ele sunt de neinlocuit, cel putin la ora inca actuala in Medicina, nu se cunoaste alta solutie.
Deci mori numai cand iti baga acele acelea in mana, cedeaza arterele sau venele, pentru ca nu o spun degeaba, ca au legatura.
Sau cand iti recolteaza sange, eu simt ca imi pocneste o artera in inima, nu glumesc, cand ma strange cu garoul acela si aceeasi problema cand imi ia tensiunea arteriala !!!!
Eu chiar am o problema, si o simt puternic, deci nu e o gluma si nu exagerez.
Nu se glumesc cu astfel de lucruri, de altfel.
Pe cearceaful invelitoare, tata era numai cu maieul alb ridicat, deja plin de suferinta, simtea nevoia de maieu curat, dar nu aveam atunci cum sa il schimbam.
Invelitoarea era patata de pete de sange greu, acum rosu inchis la culoare.
Si maieul avea urme de sange, in partea stanga, sus, spre , la piept, spre umar.
Tata, cred ca a trecut prin chinuri teribile.
Deci aceste boli sunt CHINURI TERIBILE si ca sa te vindeci !!!!!
Un pacient si mai batran ca tata mi se parea mie, dar poate nu era mai batran, se ridicase din pat, singurul de acolo, si palid la fata, saracul, mi-a spus ca poimaine ii "da drumul", adica il externeaza, deja se plimba din pat la WC sa isi spele niste vase, in fine, ideea e ca omul mergea si era bucuros !
Vorbea normal.
TATICUL MEU : cand l-am intrebat :
Mai intai am spus :
" TATA, TATA SUNT OLIVIA FATA TA !"
" TATA, TATA SUNT OLIVIA FATA TA !"
A deschis ochii mari, fericiti, si l-am intrebat si m-am asezat chiar in fata lui, langa el, la o distanta sa focalizeze privirea lui : "
TATA, POTI SA VORBESTI ?"
Tata atunci a deschis gura si se straduia si pe urma a inceput sa spuna primele cuvinte.
MI-a spus, caci deformeaza usor cuvintele :
EU : " Ai mancat ? "
TATA : " Ciorbica, si el spune SIORBICA ( pronunta in soapta si duios ca un copil " siorbica" , cu "s" de la "serbet", 'servet" ).
TATA : " Siorbica si cafeluta !"
Acum, cafeluta nu i-au dat cred, aproape sgur.
Insa acasa tata bea putina cafeluta, cand ma sculam eu si faceam, vroia sa ii las putina si lui, si acasa mananca putin, si bea putin mai ales nu se hidrateaza.
Tata spunea acasa ca daca bea apa simte ca ii creste tensiunea.
Si atunci ? Nu poate sa nu se hidrateze.
Vorbea taticul meu scump, ca un copil, dar vorbea !!!!
Si spre sfarsitul vizitei noastre - Doamne, ce o fi cu el in clipa asta, cine ii da apa sa bea, asa, fara perfuzie cum e ??? - incepuse, totusi, desi nu multe, sa pronunte mai hotarat, mai usor, cu mai putina dificultate.
Vorbeste in soapta : " 1977".
Acesta e anul nasterii lui Silviu Marcov.
Mama, ramasa dupa plecarea mea si a lui Silviu, seara la intoarcerea acasa a spus, ii spunea lui Silviu ca i-a dat caciulita lui de lana de acasa si a luat-o singur si singur si-a pus-o pe cap.
Cand am ajuns eu la tata, i-am spus : " Cornelia iti ureaza sanatate si Valentina cu Irina " 9 pe moment nu am spus " de la Chisinau " ).
S-a bucurat, a inceput sa fie fericit.
L-am scos din letargia aceea in care l-am gasit, nu misca, cu ochii inchisi.
Desi am impresia ca nu prea doarme.
EU : " Tata, ai dormit noaptea trecuta ? "
Mi-a spus : "da".
E atent insa.
Imi arata sa nu stau chiar langa el, cand trecea pe acolo o asistenta, sa ma asez la capatul patului, pentru ca langa patul lui e un loc ingust de trecere spre w.c. si alte paturi cu pacienti.
I-am dus si aratat, i-am pus in fata, mai la distanta putin, ICOANA MARE IISUS SI MAICA DOMNULUI CU PRUNCUL, sunt toti trei Iisus ( Mare, adult ), Pruncul Iisus si Maicuta Domnului, o aveam acasa imprimata, am luat-o cu mine, de aceea mi-am luat servieta, cu Codul Civil ( sa pot intra in spital, dovada "actele de stare civila", pentru ca dovedesc identitatea ) si un caiet A 4 de la master in care am pus icoana A 4 imprimata.
I-am aratat si pus usor pe torace, icoana mai mica, a Parintelui Arsenie Boca, s-a uitat la el si mi-a facut semn, ca nu o arat, ca acolo nu e bine de asa ceva.
La degete, tata are urme albe de la leucoplast cred.
Ii atarna, trebuie curatat, dar nu se poate spala.
Tatitucul meu... imi vine sa plang.... si plang.
Ieri m-am bagat totusi in pat, eram obosita si am reusit sa adorm putin insa, dar m-am sculat noaptea spre miezul noptii sau mai devreme si m-am rugat Acatistul Sfantului Arhanghel Rafael pentru Vindecare.
Am adormit la final de Acatist si mi-a ramas de spus Rugaciunea de Final.
Si vreau sa mai spun un Acatist catre Maica Domnului.
Ma duc chiar acum.
Trebuie sa ma lase picioarele, sa umblu !
Sa pot merge la el, nu pot sta fara tata, nu pot, am o neliniste si frica imensa in mine, mi-e frica, mi-e frica !!!
Va mai scriu.... va dati seama, mai scriu...
DA SA NU UIT :
Cred ca pe tata l-au trecut pe un medicament, dupa scoaterea perfuziilor.
Asistenta venise cu o cutie alba si -o arata lui Silviu Marcov si spunea ca asta e medicamentul.
Cred ca mama i l-a cumparat, saraca de ea, ca ea cand a venit,....
Nu stiti....
PENTRU CA SUNT MICI SALARIILE ASISTENTELOR ....
Da, seara spunea mama acasa de medicament....
Deci acum probabil, cred si sper ca deja ii da un alt tratament, medicament....
olivia-maria marcov.
Le Jeudi 25 mai 2017 7h41, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! Tata Nicolae Marcov si vizita de ieri la spital
Sa va dau vesti : ieri eram terminata, epuizata si nu mai puteam sa stau sa traduc si in limba noastra, romana, sperand ca intelegeti toti franceza....
Sunt ingrijorata pentru tata, si pentru mine....
Ar fi de scris si povestit, ma rog, sa incep :
INTAI DE TOATE vreau sa merg si azi si fac eforturi mi s-au umflat articulatiile picioarelor si desi am pantofi, multumesc Domnului, insa ajung sa ma stranga prea tare, pentru ca mi se umfla rau picioarele si ma doare soldul stang, cu alte cuvinte merg cam greu mai ales cu piciorul stang.
Articulatia soldului m-a mai durut in trecut, dar a trecut totusi, cu aspirine, cu antibiotice imi zic eu, administrate pentru alte afectiuni ( de pilda pentru vezica urinara ).
De ieri seara, noapte mi-am dat cu DIFLEX SAU DICLOFENAC sa pot merge azi, este un gel pentru reumatism poliarticular.
Sunt in casa la noi, aparute in ultimele luni, si cateva pastile mici, de inghitit, numite si ele tot DICLOFENAC, nu sunt pentru mine, mama spune ca nu mai stie cine i le-a dat, dar probabil dr. Veronica Gheorghita, si ea mi-a spus " Mai bine nu lua ! ", dar vreau sa ma uit pe internet la Prescriptii si sa inghit una, doua, se iau 2 pe zi, de cate 50 mg fiecare, pentru ca VREAU, VREAU SA POT MERGE LA TATA.
Din 23 mai 2017 nu am mancat nimic, mi s-a taiat pofta de mancare, abia ieri seara am mancat vreo 3 pateuri minuscule cu branza si ciuperci cumparate de mama, dar atat.
Nici cafeaua mea matinala nu am mai facut-o nici baut-o.
Ceai de galbene, ieri seara si acum mi-am facut altul proaspat, fiind antiinflamator.
IERI 24 mai 2017 am ajuns la Spital, si am intrat pe unde se putea, pe unde ducea drumul, venind din statia RATB de la Eroilor, am traversat pe partea cu Spitalul pe la trecerea de pietoni si deci de acolo, cat mai aproape am intrat in parcul care duce pe aleile sale, la intrarea ( sau una din intrarile ) spitalului Municipal sau numit si Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.
AM AJUNS si la Poarta un portar, era vreo ora 13h00 sau poate mai mult, nu stiu, cam ora 13h00 si vizitele incep la ora 15h00.
Am aflat ieri de la Silviu tarziu, ca, de fapt, desi scrie pe pagina web a Spitalului ( suub.ro Program vizite/ vizitatori ) ca incep vizitele la 10 dimineata pana la pranz la ora 12h00 si pe urma, din nou incep de la 15h00 si pana la 21h00.....
Totusi, portile ieri dimineata erau inchise , zice Silviu, deci vizitele incep la ora 15h00 abia.
TATICUL MEU....
O doamna spunea ca desi nu e programul inceput, - doamna catre portarul spitalului - merge la o doamna care se pregateste acum si chiar e aproape pusa pe masa de operatie si portarul a raspuns ca fiecare zice asa ( ca e urgent ) si pana la urma i-a dat voie sa treaca si eu l-am intrebat daca imi da voie si mie sa trec si m-a lasat sa intru.
Asa fiind, - ca e mare spitalul, cand am plecat, cu Silviu, dupa-amiaza, din spital, nici Silviu nu mai stia unde si cum ajungem la Iesire si la care, ajunseseram pe la Ambulante....
Am intrat deci pe la ora 13h00, da, totusi ora 13h00 in spital.
Iau liftul pentru etaje cu numere impare, stiam ca TATA E LA ETAJUL 9 LA NEUROLOGIE.
Si in fine, ajung si eu la etajul 9 cu un lift, cu liftiera, bine ca au liftiera.
Si la etaj intreb, ca se vedea rapid, REGISTRATURA, o doamna, poate doctorita chiar, foarte frumusica, cu parul grizonat ca al meu si nevopsit, " Va rog, vreau sa merg si eu la pacientul Nicolae MARCOV, internat pe 23 mai 2017 la Neurologie la etajul 9 ".
Doamna a cautat, m-a intrebat frumos cine sunt : " Sunt fiica, fata lui, Olivia Marcov ".
MI-a spus doamna in halatul alb ca " A mai intrebat un domn de Nicolae Marcov ( de acest pacient ) ", eu am spus : ' Fratele meu, Silviu, asa, mai plinut, mai grasut...", si ea mi-a spus : " Nu stiu cum [ adica cum arata, nu mai stia, vroia sa imi zica ]..."
S-a ridicat si a iesit din "casuta" care e registratura, ca un chiosc la etajul 9 al spitalului si s-a dus nu stiu unde, la alte doctorite, pentru ca cred ca era o doctorita, si mi-a spus revenind : "
E LA SALONUL 14, prima pe dreapta si apoi pe stanga ".
Si i-a indicat cu mana, pe unde s-o iau.
Ajung la destinatie si usa inchisa electronic.
Imi spune o vizitatoare : " Intram cand deschide cineva din interior, ca e pauza acum pana la 3 si nu deschide !"
Peste cateva clipe, din interior deschide cineva, o asistenta, am vazut apoi cine era, usa si vizitatoarea imi spune ca ea intra, eu spun ca merg la salonul 14, ea raspunde ca si ea merge acolo, si o vad ca paseste pe usa lasata deschisa, ezit, dar apoi o iau si eu dupa ea, pe usa aceea.
Si merg cu pas ferm si din spate, cineva mi-a strigat, si cred ca mie : "Stati !", dar eu deja vazusem numarul saloanelor si alergam spre TATA.
Ultimul salon pe acel palier la etajul 9, e salonul 14, cu paturi inalte ca acelea din filmele cu doctori si chirurgi.
Pentru interventii.
I-am vazut imediat picioarele, desi par anonime, atatea picioare goale, ale atator pacienti, si am spus in sinea mea : " Bine ca e langa usa, aproape".
Primul pat langa usa, si era chiar taticul meu, SINGUR, cu ochii inchisi.
NU STITI CAT SUFERA.
ma gandesc ca si eu ajung cam asa, pentru ca la reumatism, sangele nu circula bine prin artere si vase de sange, nu le oxigeneaza cum trebuie si de aceea pot ajunge si eu la accident vascular cerebral.
IERI LA ORA 14h47 lui tata Nicolae i s-a terminat ultima perfuzie.
Mai tarziu, i-au scos de tot perfuzia !
Ma intreb daca nu e prea devreme, desi am incredere in doctori.
Dupa aceea, pe la ora ..trecute de ora 15h00, pe la 15h30 sau chiar 15h50 au sosit MAMA SI SILVIU.
cand am ajuns eu la ora 13h00, pe un scaun din piele de spital, era geanta de acasa cu pijamale pentru tata, dar mama nu era, si eu eram sigura ca o voi gasi acolo.
Tata mi-a spus ca a fost la el dimineata.
Dar Silviu mai tarziu cand a sosit, a spus ca nu au fost.
Pentru ca erau portile inchise.
MAI INTAI, ca sufera teribil e o mana de om.
Va rog sa cititi : taticul meu plange de durere, nu stiam cum sa il incurajez, i-au gasit o fibrilatie la inima, si se pare, -DAR NU STIU, va spun DIN parerea mea, deci nu stiu ce va spun acum, o spun de la mine : ma intreb daca nu din pricina fibrilatiei i-au scos perfuzia care il hidrata ???
Cheaguri mari de sange pe dosul mainilor, unde au fost si sunt ace.
La mana dreapta, o echimoza rosie mai mult, rosie, urma de alte perfuzii cred, sau recoltare de sange, nu stiu exact.
Pe la ora 15h 50 a sosit un doctor tanar - doctorii se schimba continuu - optimist, a spus ca nu a vazut inca TOMOGRAFIA , deci i-o facusera, dar colega lui doctorita i-a spus ca... aici a spus ceva de bine, el.
TATA ieri misca mana dreapta si ridica piciorul drept, pana la genunchi, misca picioarele.\
A inceput sa vorbeasca.
Saracul, cerea pernuta de acasa si arata spre geanta noastra, pusa pe acel fotoliu, scaun din plastic, piele portocalie.
Nu o adusese mama.
Apoi a spus si indica spre geanta : " Rochia verde ", tarziu cand m-am intors mi-am dat seama ca el cerea halatul lui verde, turcoaz, de acasa, ii era frig poate, dar sunt intinsi ca niste copii acei barbati si femei, da, era o femeie in salonul 14, si se auzea alta in salonul 13.
A inceput sa vorbeasca cu mine, nu vorbea tare, susotea, ciuleam urechea si atenta, auzeam ce spune !
Asa m-am bucurat, ce fericita eram ca VORBESTE TATA.
Deschide gura, poate sa inghita, dar cand i-am dat supa ( mancarea spitalului ) cu legume si paine pusa in supa, asa ziceau asistentele, m-am conformat, trebuia sa ii dau putin si cu grija, pentru ca mi-am dat seama, mesteca, dar nu de tot, si desi ii era foame, dupa cateva linguri ( eu nu as fi putut manca, desi nu parea rea supa, imi venea sa vomit, dar m-am abtinut de la orice reactie ), am oprit.
O asistenta care le dadea sa manance, intr-adevar, a cam tipat si s-a infuriat la mine.
Am rugat-o sa nu se supere : " Bine, doamna, dar nu vreau sa i-o bag pe gat, daca nu vrea, sa nu i se faca greata ! "
O alta am avut impresia ca ii venea sa rada.
Asistenta mai in varsta era exploziva si ma cam admonesta.
A inceput sa tipe " Adica noi nu stim ce facem doamna ? V-am spus si mai devreme sa-i dati sa mancati, de ce stati acolo ?"
EU : " Pai nu vrea iaurt !" ( avea mama pus pe geanta, de-acasa ).
ASISTENTA BATRANA si blonda vopsita : " PAI V-AM SPUS EU SA-I DATI IAURT ?"
EU : " Nu doamna, asa e ca nu mi-ati spus asa ceva"
EA : 'PAI ATUNCI ? Ei trebuie sa manance ca ei iau medicamente !"
EU : " Asa e doamna, da, aveti dreptate, ca trebuie hraniti !"
EU nedumerita : " pai nu am decat iaurt, nu am ce mancare sa ii dau ! trebuie sa vina mama mea si ea stie ! "
O alta asistenta, fata tanara : " Mergeti la geam si uite, luati de acolo cana cu ciorba si dati-i sa manance ! "
M-am dus si era o cana din tabla, ea a venit langa mine si din alta farfurie, cea de felul 2, taitei cu sos rosii si o bucata de pulpa de pui ( se racise, si cam tare dupa aspect ), cu 2 felii paine, imi spune : " Luati asa o felie de paine," - si ea imi arata " si o puneti uite in cana cu ciorba si o maruntiti !"
Si asa a facut ea, eu am maruntit mai mult si i-am dat lui tata, care, vazand-o a spus : " Jumatate", a aratat si a soptit.
Asistenta batrana ca ce vrea ?
Eu ca spune " jumatate ", asta a spus.
Ea : "Trebuie sa mananci tot ! ca daca nu vin si sa nu te fac eu sa mananci !"
Si atunci eu am spus : " Dar va rog, doamna, nu vreau sa i se faca greata !", adica organismul respinge.
Si tanara asistenta a spus ceva, de partea mea.
I-am spus apoi " Va multumesc pentru intelegere, nu vreau sa i-o bag pe gat, daca nu vrea, nu poate !"
Dar dupa ce am spus asta, " batrana " a spus ca ea a obosit, saraca, da, e o munca teribila, dar teribila, si a luat pauza, si tanara a dat sa manance pacientilor din randul patului lui tata, spre geam.
Si insa, m-am uitat si farfuria cu felul 2 pentru tata disparuse.
Am tacut.
Si asa, doar cu o lingura de ciorba, cu lingura, nu stiam cum sa ii tai carnea de pui cam tare si ma intrebam daca poate manca chiar asa.
Asistenta batrana : " Sa ii dati sa manance, ca poate sa inghita ".
Putea.
Vazusem cand am sosit.
I-am dat apa BuCovina, din aceea, sticla mai mare care acum are un sistem ca bei apa putina, daca vrei, apesi sticla si nu e mare gura sticlei, ci foarte ingusta, subtiata, e un model nou de sticle de apa minerala.
Tata a baut cu pofta, a luat sticla din mainile mele, i-am lasat-o cu grija si a dus-o la gura, si a spus c-a baut, vroia, insa nu avea forta sa apese sticla si nu bause nimic.
M-am dus si i-am spus sa deschida gura ( cam asa beau si cei sanatosi care nu au un AVC< din acest gen de sticla ! ) si i-am turnat apa, a inteles ca trebuie sa ii vina apa asa, si a inghitit, s-a stropit putin cu apa rece pe el, dar era bine asa.
Sunt mai mult goi, si inveliti cu o invelitoare tipica de spital, de interventii, desi e ( doar ) la TERAPIE AVC ACUT, si nu la terapie intensiva.
Un cearceaf mai tare, impaturit in doua.
Tata in maieu, ca un copil, saracul imi arata, eu nu stiu cum sa spun medical, nu ma pricep : dar am inteles ca a avut perfuzii sau ace si mi-a indicat :
"AICI, AICI, AICI, SI AICI SI AICI !"
"AICI, AICI, AICI, SI AICI SI AICI !"
E gaurit bietul.
Perfuzii la ambele maini, pe care i le-a scos mai tarziu.
DE LA 14h47 ultima perfuzie terminata si scoasa pe la 15h30, si CINE II DA APA SA BEA ACUMA CA NU IL MAI HIDRATEAZA PRIN PERFUZIE ?
Pana azi CAND AJUNG EU LA EL ?
M-OR LASA SA INTRU MAI DEVREME DE ORA 3 ???
Mi-a indicat vezica urinara, da, are sonda acolo, si punga plastic, sunt ca scutecele punga plastic.
Mi-a indicat vezica urinara, da, are sonda acolo, si punga plastic, sunt ca scutecele punga plastic.
Era ud plin, nu mai putea sta asa, mama i-a tras punga plina de urina, insa avea si scutec plin de urina, ca o pernuta din aceea gonflabila cu care intri in apa la mare, asa era scutecul acela.
Plin nu cu aer, ci cu urina.
Cred ca ce bea pe o parte, iese urgent pe alta.
Mama zicea ca pe la nu stiu ce ora, ii schimba pe toti si ii da afara pe vizitatori, dar tata nu mai putea sta asa, am rugat sa ii schimbe, si mama era acolo.
Atunci tata a spus ca eu si Silviu sa plecam si dupa aceea, mama spune seara, cand pe la 21h00 a sosit ea acasa, ca si ei i-a spus tata sa plece.
Era insa mai bine dispus cand am plecat, i-am spus ca vin azi si trebuie sa ajung, trebuie.
Prin ce a trecut DOAMNE, DOAMNE, FIE-TI MILA de bietul trup uman, e o mana de om, suntem fragili, nu suportam nici aceste interventii !
Insa taticutul meu a inceput sa susoteasca mai intai, sa vorbeasca, isi punea bratul drept sub cap, si mai tarziu am vazut, ca el de fapt cred ca si vrea sa arate ca acum POATE MISCA MANA DREAPTA SI BRATUL.
Ca un pacient cuminte.
O clipa mi-a tinut mana in mana lui, are degetele mainii reci si palide, cu perfuziile acelea, dar mana trebuie sa stea intinsa, cu perfuzie.
L-am tinut de mana lui rece, il iubesc asa mult, i-am si spus.
Dar plange, plange normal, ca un om sanatos care plange, cum plangea si acasa, rar de tot insa, cand prin 2015 i s-a facut rau si plecase spre Mioara din Brasov si eu n-am stiut si mi-a spus cand a sosit acasa ca l-au legat.
de fapt, cand a venit Ambulanta pe 23 mai 2017 la un moment dat, asistentul inalt l-a legat cu nu stiu ce, dar apoi imediat l-a dezlegat, cred ca la sfatul asistentei, ii leaga ca pe niste copii cu niste nu stiu ce, nu sunt curele, centuri din metal subtire parca, insa nu mai stiu, o clipa am putut vedea, ca nu puteam sa vad de unde sedeam, mai deoparte.
I-am spus lui tata : " Tata tu esti curajos !" si asa a plans ! " Tata tu ai luptat pentru viata am vazut, taticul meu !"
Tarziu spre ora 15h00 mi-a spus " SA NU TE DUCI, SA NU TE DUCI", tot vorbisem cu el, el soptind, eu ascultand atenta ce spune in soapta, si normal ca obosise, i-am si spus : " Ai facut efort, se vede ca ai facut efort si acum vorbesti si poate e bine sa te odihnesti putin , a incercat, poate a atipit putin.
Am stat tot timpul langa patul lui in picioare.
Chestia e ca picioarele ma dureau deja, stangul mai ales.
Si m-am asezat pe un colt mic liber de scaun portocaliu langa pat sa ma rog si m-am rugat cu cartea de rugaciuni in fata.
Cand e asa, nu sunt asistente, doar pacientii, numai Litania Inimii lui Isus spusa de mine in soapta, insa distinct, se auzea in Salon.
Am avut impresia ca desi foarte bolnavi, pacientii au simtit o usurare, o liniste in ei.
Pentru ca ei mai striga : " Dati-mi o cana de apa ", tata imi face semn sa ii dau apa.
NU am cutezat, asistenta tanara : "El asa cere mereu", ca ma uitasem la ea, sa vad ce zice.
Tot acel pacient : " Dar luati-mi astea ( perfuziile cred ) sa pot sa ma sterg si eu la ochi si la nas !"
Nu venea nimeni, nu am indraznit.
Mai tarziu a venit nevasta-sa cu aparatul de ras electric si l-a ras de barba.
Lui tata nu prea i-a crescut barba.
Cred ca toti suporta greu perfuziile, acele.
Desi il tot ntrebam daca il doare, tata imi spunea ca nu.
Dar si el avea grija de tubul perfuziei lui.
Tot tata cu mana dreapta, indica spre tubul perfuziei lui , erau 2 flacoane, sticle cu "apa" pentru hidratare, si una se golea, am vazut, si tata tot atingea acolo, si legana mana pe tubul perfuziei, mi-am dat seama ca se goleste, mai avea un flacon plin, insa nu era conectat la tubul care ducea la tata la mana.
M-am dus, am iesit din Salon si m-am dus spre " chioscul" de langa salon, si am intrebat : " Nu va suparati, daca s-a terminat o perfuzie, ce se intampla ?"
Doua tinere doctorite ( mai si una m-a comentat cred urat, spunea ca " e nebuna nu lucreaza !" si a mai spus ea ceva, cred ca tot ea ' e prezidenta "? sau poate nu ea a spus. )
Una din cele doua s-a intors vadit cu spatele la mine.
Si cealalta ma evita, dar parca nu era asa hotarata, insa nu mi-a raspuns nimic.
Tot cea care mi-a intors spatele mi-a spus pana la urma ceva.Mi-a spus, suparata rau : " NU STIU, VORBITI CU DOAMNELE ASISTENTE !"
Stiti acolo e semi-intuneric, lumina slaba in " chioscul' ala.
Si eu am constatat ca mi-au crescut dioptriile, dar asta, la citit mai ales, eu sunt mioapa, dar trebuie sa vezi si de la distanta.
Si eu nestiind sa deosebesc, desi vedeam dar nu erau toate la vedere din acel chiosc incinta, intreb frumos, si candida, inocenta : " VA ROG, SI CARE SUNT DOAMNELE ASISTENTE SA LE INTREB ?"
Cred - mi-am dat seama mai tarziu, acasa - ca le-am lasat PERPLEXE.
Adica am cuprins cu privirea persoanele din interiorul zonei ca un chiosc, intrasem pe usa putin, nu discutam prin gemuletul chioscului, si nu stiam care din ele sunt asistentele.
Erau cred perplexe, doctoritele.
In schimb pe barbatii doctori ii vezi destul de rapid, sau imediat ca sunt doctori.
PESEMNE DEPINDE CUM VORBESTI SI CUM TE COMPORTI.
continui acest mesaj imediat cu mailul urmator....
olivia-maria marcov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu