Bonsoir à tous! Buna seara! le 30 avril 2017
Il fait mauvais temps, il a plu toute la nuit passée et il a plu aujourd'hui aussi, il est 16h25 à Bucarest, mais, avec ce ciel couvert il fait presque soir...
Je joins des photos de la nature généreuse qui nous entoure et qui embellit notre quartier....
A plouat noaptea trecuta si inca si azi, cam toata ziua.....
E tare intuneric desi inca nu se lasa seara propriu-zis, insa e ca si inceput de seara...
Cer acoperit si ploaie din belsug, natura e generoasa si ne aduce oxigen, si infrumuseteaza cartierul si blocurile....
Intrucat a fost duminica, am citit, asa, mai in liniste, mai pe indelete, mama s-a mai oprit din agitatia ei cotidiana...
Tata insa a lucrat pana in urma cu cateva minute in dormitor, pe laptopul sau inconjurat de coli de scris imprimate chiar cu fructul sau rodul muncii sale, isi imprima cursul pe masura ce il scrie si vad ca tot scrie....
Uneori ma intreb - desi eu nu ii cunosc si nu le cunosc capacitatile - ce si cat inteleg studentii din cursul lui tata...
Si cat are de gand sa le predea de mult, sau poate chiar trebuie sa intruneaza un numar anumit, de pagini scrise ???
Am citit, la cafea, adica mi-am facut cafeaua, si putin mai tarziu azi, o cana cu ceai de Galbenele, si am citit din Formula AS, intotdeauna m-a incantat acest saptamanal, si mama il cumparat negresit in fiecare sfarsit de saptamana.
Am citit articolul si despre Magda Stavinschi, si l-am intrebat pe tata daca el l-a citit ?
Si tata s-a oprit din scris si mi-a spus :
"Da, pai stii - -paranteza : asa vorbind, e simpatica Magda Stavinschi si eu zic ca daca a ajuns cam singura specialista in Astronomie si asa bine cotata, inseamna ca are o valoare !, am inchis paranteza ] - deci, sa revin :
Zice tata : "pai stii, i-a locul de director la Observatorul Astronomic lui Ieronim " [ adica profesorului astronom IERONIM MIHAILA ] ! "S-a vorbit, asa..., "- continua tata - "ca teza ei....stii, ar fi plagiat..."
Aici eu credeam ca imi va spun ca s-a vorbit in trecut ca avea pile si de aceea i-au dat functia in chestiune.
Eu insa i-am spus sincer ce cred, ca in domeniul Stiintelor, in fond, si de ce nu recunosc acesti intelectuali cu totii ? Ce poti sa aduci nou in stiinta ?
Descoperirile in Stiinte nu se fac in fiecare zi, si nu au cum sa se faca de toti cei care isi doresc doctoratul.
Cate si ce sa descoperi ?
Acuma, nu ca Stiinta ar fi limitata, nu ca omul nu mai are ce descoperi.... insa, nici nu merge asa, toata ziua buna ziua, hai sa descoperim ceva !
Pe de alta parte, pentru a avea activitate intelectuala, stiintifica, cu adevarat, trebuie sa te nasti cu un cap de om de stiinta, ceea ce e rar, oamenii cu adevarat de stiinta sunt putini, sunt rari.
Restul sunt oameni care pot fi perfect onorabili, insa ei invata, citesc, studiaza, insa oricat ai face, daca nu ai creierul omului de stiinta, ramai un om bine pregatit si atat, dar in fond, asta nu e putin lucru.
Pe urma, daca o tara se ocupa numai de dusmanie, de impozite, de ideologie politica, cine si cand si cum sa studieze, si ce anume ?
Ca oamenii devin salbatici, rai, ingusti la minte, nimeni nu mai citeste, pe motiv ca nu are timp si daca te uiti timpul se ocupa, la multi inca, cu mersul la fel de fel de sedinte de partid, daca ceva nu merge in tara, unii se mobilizeaza si se ocupa cu mersul la proteste....
Dusmania, rautata, vulgaritatea sa tot infloreasca si au inflorit.
Intr-o societate fara pace si liniste, nu ai cum obtine niciun progres, si, inca si mai mult, creierul uman da inapoi, involueaza.
Auzi adulti preocupati in mod excesiv de viata in componentele ei : de problema sexuala, de problema seriozitatii femeii ( numai cate comentarii nu se scriau pe pagina Lumea Justitiei, sau www luju.ru ), incepusera sa fie patologici si sa comenteze urat fizicul, chipul unei femei sau alteia, apreciau daca e curata sau nu o femeie, mai mare rusinea, comportament de derbedei si de nesanatosi, dar la propriu.
Am renuntat de mult sa mai intru pe luju.ro pentru ca acele comentarii sunt, nu putine, si au fost, de domeniul lipsei sanatatii mentale !
Ca sa nu mai spunem ca nu isi dau seama deloc, ca un adult nu se poate comporta ca orice golan si derbedeu ordinar, limbajul urat care arata o gandire urata, o gandire iesita din matca ei normala este parca, asa, de la sine inteles.
Si nici nu mai gandesc ce scriu acesti oameni.
Am citit si alte articole din Formula AS.
Putin dupa ora 14h00, mancasem si eu de pranz, la o ora rezonabila, adica in jurul pranzului si am reusit sa adorm putin, nu imediat, dar pana la urma, si m-am trezit la 15h45.
Era liniste acasa, liniste pe strada Delinesti...
Tata a fost multumit ca i-au iesit calculele si a inaintat cu scrierea cursului, cand m-am trezit, l-am auzit cum s-a dus in bucatarie si i-a spus mamei :
"O mai internam ? " - era multumit, in tonul vocii.
Mama i-a raspuns : " Ba bine ca nu ! ", ceea ce inseamna " cum sa nu ", sau "sigur ca da ".
Dialogul acesta m-a facut sa imi spun ca mai am inca sa ma rog.
Vad ca ma rog toata viata pentru sanatatea lor fizica si psihica.
E crucea lor si crucea mea.
Mare cruce.
Dar sa nu fii sanatos ( mental ) sau sa nu mai fii sanatos : asta da cruce !
Si sa nici nu iti dai seama.
Din cate am citit eu pana azi, religia ortodoxa spune ca omul, de la caz la caz, se mantuieste tocmai prin incercarile prin care trece de-a lungul vietii sale, sau prin "crucea" pe care o poarta.
Asta e crucea lor, dar si a mea.
Si modul in care te confrunti cu dificultati, cu necazuri, cu lipsuri, cu rautati si nedreptati, cu boli, de tot soiul, cu situatii fel de fel, dar neplacute, cu incercari pe termen lung sau scurt- de felul in care te comporti, de felul in care reactionezi, sau nu reactionezi, adica in functie de ceea ce faci, sau nu faci - in raport cu situatia la care esti expus - depinde daca te vei mantui in viata asta, depinde daca iti vei castiga mantuirea.
Pentru ca e usor, sau foarte usor, si cam asa ti se intampla :
Ai necazuri : cineva iti face ceva si tu reactionezi ; poti chiar sa reactionezi cum spun englezii sau americanii, mai mult, exagerat, raportat la problema cu care esti confruntat, multi oameni nu numai ca exagereaza, dar se iau de altii si ii ataca, si fara motiv, sau din orice.
Daramite sa fie chiar confruntati cu o realitate urata, grava, dura pentru ei.
Am sa spun, ca sa fiu mai directa :
Cand, in luna iunie 2003 am avut necazuri de la parinti, desi nu am avut eu numai atunci, sunt sigura, atunci insa as spune ca au depasit orice limita, dupa externarea mea din Psihiatrie, cel care atunci imi era prieten, Bruno Lavail mi-a spus ca parintii mei ar trebui internati, si ca eu ar trebui sa ii internez pe ei.
Si mi-a spus, Bruno a fost impresionat cred eu, totusi ( desi nimic nu parea sa il impresioneze in viata asta ) cand m-a vizitat in spital, in iunie 2003, la Psihiatrie !
Si mai e ceva: una e sa auzi despre Psihiatrie, si alta e sa vezi cu ochii tai Psihiatria !
Bruno mi-a explicat ca el cunoaste niste doctori, are nici cunostinte in Psihiatrie ( cred ca se referea, sau a spus expres asta, la doctori francezi ! ) si ca ma poate sustine si ajuta.
Prea mult Bruno nu a gresit in aprecierea lui, pentru ca parintii mei au o ideea obsesiva, care nu tine cont de nimic, de nimeni si de nicio realitate, nici de realitatea pe care mi-au dat-o ei sa o traiesc si la care m-au obligat de-a lungul timpului - si Bruno si-a dat seama cred ca nu e in regula ce au facut ei.
Desi, si nu o spun cu rautate, vad ca oamenii in Romania totusi sunt debusolati si nu par sa aiba discernamant.
In viata daca ai avut norocul sa te cunosti cu oameni, sa te cunoasca oamenii si sa ai printre acestia oameni si oameni care sa spuna ca te-au cunoscut, ca ei au o parere cum trebuie despre tine .... - atunci si numai asa te descurci intr-o tara care e lipsita de orice orientare sanatoasa, obisnuita si din ce in ce mai mult cu oameni care sunt parsivi, inseala, pacalesc, sunt obtuzi, rigizi, dar adesea si acestia urmaresc un scop personal si calca pe cadavre pentru un post, o functie, zic orice, fac orice, numai sa le mearga lor bine. Si dupa mintea lor, nu le poate merge bine in viata, DECAT daca lovesc in altul.
Este incredibil sa vezi reusita in viata, numai daca ii faci un rau sau rele altuia, daca ii aduci necazul altuia in viata sa.
E ca la nebuni.
Nu am avut noroc de viata si societate si multi care sunt ca niste dusmani, niciodata nu iti spun nici cel mai mic cuvant in fata, nimic, nimic din care sa intuiesti ca poate nu te place si iti vrea raul. Cred ca acestia sunt cei mai mari dusmani ai oamenilor, care nu manifesta fatis, niciodata, cu nimic, faptul ca intentioneaza cumva, pe undeva, sa te prejudicieze, sau vatame, sa te lipseasca de libertate, cum necum, numai sa reuseasca ce le doreste sufletul acela schimonosit si mintea nesanatoasa.
Si ei nu vor constientiza niciodata.
Omul rau mai ales, care nu are constiinta, nu poate niciodata deveni constient.
Singur solutie e sa fie pus intr-o situatie rea, atat de rea, incat sa simta si sa priceapa ca ii e rau, ca ii merge rau si ca ii va merge rau si sa nu vada niciun ajutor, nicio iesire din neczurile sale, sa fie terorizat, asa cum si el a terorizat pe altul, sa fie prejudiciat, pagubit, asa cum si el a pagubit pe altul. I-a nenorocit viata si ani de viata altuia, sau destinul ? Sa i se faca la fel. SA PRICEAPA NEMERNICUL, CRIMINALUL.
Am citit articolul din Formula As, daca ati avut timpul si cheful sa il vedeti :
Despre femeia care i-a luat barbatul altei femei, care a reusit pentru ca asta si-a propus si a vizat, deci intentie directa calificata prin scop : sa se marite cu logodnicul altei femei.
Si acela a rupt logodna si a luat-o de nevasta pe ea, pe cea ambitioasa.
Si au trait 40 de ani casatoriti.
Si Povestea e actuala.
El s-a imbolnavit de Alzheimer - sa nu spui ca e o pedeapsa si una limpede ? - si a uitat, culmea, numele nevestei lui, langa care traieste inca, fiind casatoriti, in schimb repeta des numele logodnicei lui, pe care a continuat sa o iubeasca, si sufleteste si pesemne si fizic, pentru ca dupa casatorie a trait o viata dubla.
Pleca din orasul unde locuia cu sotia lui, si de acolo venea, din calatoria, cu un dar pentru sotie.
Vedeti, mie chiar mi se pare BIZAR, suspect, ca sotia lui, 40 de ani nu a simtit nimica !
El pleca cu treaba, si se ducea si traia, isi continua relatia cu logodnica lui, pe care o parasise datorita ambitiilor sotiei sale, de a-l avea sot - pe cand nu erau casatoriti inca.
Logodnica lui nu s-a maritat niciodata.
40 de ani a trait cu cel care i-a fost logodnic, care a ales-o pentru ca asa a vrut el, si ea l-a dorit, deci femeia aleasa nu a facut fel de fel de incercari pentru a-l obtine, a-l castiga.
Iar cea care s-a dat peste cap, ambitioasa, sa il desparta de logodnica, si sa il ia ea, de barbat, aceea nu a fost iubita.
Singurul lucru pe care l-a observat ea, in cei 40 de ani de mariaj a fost faptul ca la dorintele ei, firesti ( de pilda " vreau sa cumpar/ sa-mi cumperi nu stiu ce...." ), sotul ei reactiona, asa, cam prea linistit, nu o refuza niciodata, parea adica cam indiferent, dar ii indeplinea imediat dorinta, insa parca asa, fara entuziasm.
Deci sotul nuavea trairi emotionala pentru si alaturi de sotia lui.
Ceva, dar putin, a remarcat ea, sotia care s-a incapatanat sa il ia altei femei.
Poate eu nu sunt facuta pentru casatorie, nu stiu, dar stiu ca nu poti si eu stiu ca nu pot sa merg in contra felului cum sunt eu facuta.
Mi se pare o gandire redusa, sa crezi ca ai noroc in viata, si sa vezi viata, luand barbatul alteia.
Sunt barbati in fata carora o femeie nu are succes, dar si invers.
E cate unul, care orice ar face, nu l-ai vrea niciodata prea intim cu tine.
Asa e.
Si pace.
Dar, in general, cand o femeie vrea si vrea si isi pune ea in cap, in general spun, are sanse sa izbandeasca, cel putin sa destrame o relatie pentru totdeauna, mai mult sau mai putin, ca sa fie ea noua aleasa.
Si e gresit lucru.
Pentru ca un om are viata lui, sentimentele lui si interesele lui.
Se duce, adultul, unde vrea el, nu unde crezi tu ca il aduci pe el.
Omul care marseaza, are el ceva, daca marseaza.
A gresit omul asta ca si-a rupt logodna, cand el insusi isi alesese iubita, pe prima lu iubita.
Dar si pret a platit !
Nota, factura, nota de plata, catre sfarsitul vietii.
Sa iti pierzi memoria, caci nu mai stia sa revina acasa singur....
Ce poate fi MAI CUMPLIT ?
Sa iti pierzi memoria, sa nu stii unde locuiesti, ce e cu tine ?
Pentru ca sotia l-a internat la spitalul judetean, vazand ca nu mai stie sa se intoarca acasa, la spital a dat peste logodnica careia ii luase barbatul cu 40 de ani in urma.
Logodnica, culmea, i-a povestit cum si-a trait anii de casatorie sotul ei, adica intalnindu-se pe ascuns la oras, cu logodnica din tinerete.
Si pe care a iubit-o toata viata.
Si culmea e, imi spun eu, asta chiar e pedeapsa ca la carte :
Omul uituc, suferind de Alzheimer, repeta acum, langa sotie, tot timpul numele logodnicei din tinerete, si in schimb nu mai stie numele sotiei lui !
Mai mult, nu mai tine minte NIMIC din toata viata traita cu si langa sotia lui.
Si a trait concret cu sotia lui, si concret are amintiri cu sotia lui.
Dar nu mai stie NIMIC.
Ca si cum nu ar fi fost.
CA SI CUM O MANA I-A TRECUT PESTE FATA SI I-A STERS MEMORIA SI FAPTELE ENGRAVATE PE CREIER, I-A NETEZIT CREIERUL, i-a scos informatia depozitata in creier, clipa de clip, ani dupa ani, timp de o viata.
VEDETI CUM SE POATE ?
Vedeti cum poate exista si rasplata faptelor relor ?
Si poate e mai bine asa pentru el si sotia lui actuala.
Dumnezeu le-a dat o sansa.
Femeia, sotia intreaba in Formula AS : ce sa fac acuma ? Nu vad o iesire, nu vad, dar poate cineva, stie sa imi dea macar un sfat.
Sfatul e acesta : degraba fa o spovedanie buna, poate te si impartasesti.
Si incepi si te rogi lui Dumnezeu pentru sufletul tau, chiar daca te-ai impartasit, pentru ca un pacat iertat, insa nu inseamna ca nu se ispaseste, si mergi la Maslu pentru sotul tau si daca poti, ia-l si pe el cu tine la Maslu.
Numai Dumnezeu singur il poate vindeca de Alzheimer.
Oricum, niciodata un doctor care se ocupa numai de starea lui materiala.
Si pana azi, nu s-a descoperit leacul pentru Alzheimer.
Poate e si asta o dovada ca omul nu vede viata, decat clipa prezenta, si niciodata nu vede pe termen lung viata, nici rezultatul dorintelor sale imediate.
Daca toti vor sa traiasca clipa, sa castige bani multi aici si acum...
Cine sa cerceteze si sa afle cum sa vindecam un Alzheimer ?
Culmea e ca omul nici dupa ce are o buna situatie materiala nu devine mai preocupat de profesia sa, sau de Stiinta.
Si ?
Ce rezulta de aici ?
Cat de mult si-a dorit el profesia respectiva ?
Cat de mult a iubit el Stiinta ?
Cand nu esti NICIODATA SI DELOC pedepsit in viata ta, pentru vreun rau facut altuia, e cazul cel mai grav pentru tine.
Inseamna ca esti om pierdut, suflet pierdut.
Si ai fost om rau cu adevarat, cu suflet josnic, si pe care Dumnezeu l-a lasat in calea pierzaniei pe care a vrut singur sa mearga. Si a mers. Dupa mintea lui.
Numai Dumnezeu vede si stie sufletul omului cu adevarat, daca e bun insa s-a pierdut, daca il poate recupera, sau daca e chiar un suflet rau, care trebuie lasat in voia sa rea, pentru ca nu are dorinta, vointa, si nici calea de intoarcere !!!!
Iar cu privire la cei casatoriti :
Putini au norocul sa isi gaseasca "jumatatea" in viata, daca o gasesc, o pastreaza.
Daca as fi stiut, si eu m-as fi rugat pentru casatorie, cand era vremea, din tinerete si trebuie sa te rogi, inainte de a veni efectiv vremea casatoriei.
Dar nu am stiut.
Nu m-am rugat.
Cand m-am rugat a fost cam tarziu.
Totusi, imi spun si imi dau seama ca : atunci cand ceva nu e pentru tine, nu obtii, daca pentru mine nu a fost casatoria, poate insa, rugandu-ma, as fi evitat sa cunosc o persoana sau persoane nepotrivite, sau care, dupa terminarea relatiei... de la care am avut de tras.
Ma opresc aici cu mesajul.
Am sa mai scriu.
Sa va arat strada Delinesti sau imprejurimile, in cateva fotografii, reusite as spune...
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu