Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 6 mai 2017
Sa va spun ce am mai facut in ultimele ore, azi....
Am avut o [ alta ] problema cu smartphone-ul meu buclucas !
A fost pus la incarcat si se incarca, cand v-am scris azi primul email, si totul mergea bine.
Mai tarziu, pentru ca se incarca totusi incet, era aproape "plin" si l-am scos din priza, l-am debransat din mufa care se conecteaza chiar la smartphone, cu mana stanga, iar cu dreapta, dupa ce l-am scos de la priza, din mufa, am apasat butonul de deschidere, moment in care
S-A BLOCAT COMPLET si mi-a ramas asa timp de mai multe ore, nu stiu pana cand, dar cam pana de curand... !!!
Pe ecran a aparut emblema AllView, care a ramas acolo, si asa a ramas ore in sir !!!!
Nimic nu puteam "misca" pe smartphone, parea mort.
Blocat complet.
Ultima oara m-am dus in sufragerie unde il mutasem - imi era frica ca explodeaza, caci se incalzise, si sa nu ii explodeze in fata, in zona computerului, pe sau langa biroul meu, sau in dormitor unde e spatiul mic...
Si pe la ora 17h00, blocat, la 17h30 blocat....
Cred ca ultima oara l-am verificat la 18h00 si blocat era.
Am renuntat.
De cand l-am scos din mufa, cablul USB la capatul opus ramasese in priza, vazand ca nu pot face nimic cu el, - si dupa ce ca iti mananca o groaza din timp, ca sa cauti sa vezi cum merge din nou, si de ce nu mai merge !!! - am inceput sa caut cartea lui Vlahuta, Proza, e cartea care contine scrierile din cadrul " Romania pitoreasca", dar volumul gros incepe cu o Nuvela, destul de lunga, de la inceputul cartii pana pe la pagina 205 a volumului.
Nuvela se intituleaza DAN.
Apucasem, jos pe covor, data trecuta cand m-am uitat prin carti, sa citesc pagini din DAN, la intamplare si devenisem curioasa sa vad "ansamblul" povestirii.....
Dar lasasem cartea, dupa cum ati vazut, m-am ocupat de alte carti.
Alesesem deci nuvela DAN sa o fotografiez.
E foarte frumos scrisa, cu sensibilitate si realism si infatiseaza trista realitate a oamenilor cu salarii foarte mici, care daca nu sunt sanatosi tun ( conditie necesara, totusi nu si suficienta ! ) sau mor de saracie, sau mor de boala, sau de soc ( infarct, etc. ) pentru ca nu isi pot intretine familia.
Dan era eroul nuvelei.
Un tanar care avea doua surori mai mari, pe Agla(i) si pe Smarandita.
Mama, blanda si trista, iar tatal, de le munca, aflam ca lucra la " Cancelarie " deci era slujbas la Stat, si totusi nu era putin lucru acesta, atunci, se intorcea " gemand si oftand ", de unde rezulta, mi-am spus eu - si nu ma insel zic eu si acum - ca tatal familiei era suferind, bolnav, si abia isi ducea zilele.
Si asa este, cand eroul Dan intra in ciclul gimnazial, ceea ce cred inseamna clasa a V-a a scolii primare de 8 clase, cum se considera cand eram noi elevi, tatal ii moare.
Sau e pe moarte.
Bunicul - e a doua oara ca intalnesc o astfel de situatie, si trag concluzia ca se intamplau astfel de cazuri in Romania !! - lui Dan, pe care el nu il cunoscuse, fusese tinut si tras in judecati toata viata, si din om instarit, adus de procesele "vesnice" cu un GREC, la sapa de lemn.
De necaz, omul instarit, care insa muncea pentru averea lui, l-a omorat pe grecul care il saracise.
A murit, acest bunic, in ocna.
Unde isi ispasea pedeapsa.
A propos ( apropo ) de verbul a ispasi, am vazut in Dictionarele de termeni ortodocsi, ca a ispasi e tradus corect, dar nu prin verbul francez " purger ".
In franceza, a ispasi o pedeapsa, si e valabil si pentru limba religiei, se spune " purger ".
" Purger unei peine ".
In Dictionarul roman-francez, in dreptul cuvantului " a ispasi " nu am gasit si verbul francez ' purger ".
Dar citind si tot citind articole de religie in franceza si rugaciuni in franceza, am intalnit, undeva sigur am intalnit, pe scurt, se foloseste " purger" pentru "a ispasi " si de catre limbajul religiei.
Dictionarele, ca nu v-am spus impresia mea despre ele :
Ma bucur ca le am si am ramas la fel de entuziasmata ca le-am capatat !
Insa am remarcat si e parerea mea, ca totusi, o munca de Dictionar, e o munca de documentare si nu se face in graba.
Dictionarul mi se pare scris, nu stiu in ce interval de timp, dar totusi dupa mine, parca e scris cu graba si in graba.
Ceea ce mie nu imi place.
La noi s-a muncit cu hei-rup lucru pe care multi l-au recunoscut si spus.
Si nu asa se scrie o carte, si una de Religie.
Pentru ca vedeti, limbajul e precis, nu e usor, cuvinte sunt la ortodocsi din slava, slavona ( slava nu e acelasi lucru cu slavona ), din greaca, care nu sunt limbi usoare.
Dictionarele sunt corecte, de altfel am vazut la rubrica MULTUMIRI ca s-a interesat pe langa preoti, calugari sau ierarhi ca sa poata elabora acest dictionar, autoarea sa.
Dictionarul e corect, intr-adevar, as spune insa ca nu e insa si complet.
Ca se mai poate mult lucra asupra lui si ameliora si completa.
Dar e o munca serioasa de facut in acest sens.
M-am bucurat sa vad, ca, de cand tot stau eu si citesc pe paginile bisericilor, manastirilor, catolice si ortodoxe, si pe pagini de religie, credinta ortodoxa si catolica, am asimilat si inteles, pentru ca imi sunt cunoscuti termenii din Dictionare, se intampla ca nu imi sunt cunoscute cuvintele asa cum le scrie in franceza, le transcrie de fapt, ca un soi de calc lingvistc, din limba greaca cel mai adesea.
Si denumirea asta, " greaco " ( " greceasca- franceza " ) - franceza nu imi era cunoscuta, la unele cuvinte.
Insa vazand explicatia lor, explicatia si termenul il intalnisem.
Da, sunt si notiuni cu privire la care ma lamuresc citind din Dictionar, sau le patrund mai limpede, sunt si din acelea.
In majoritate insa nu am dat de cuvinte ne-auzite de mine pana acum.
Insa Dictionarul e cam dezordonat insa scris.
E cam imprastiat.
Unde, de regula, intr-un dictionar se dau exemple cu acel cuvant sau expresii in care apare cuvantul pe care il explici, acolo nici macar nu spune, sau nu lasa de inteles ca ne ofera un exemplu, nu stiu cum sa spun, e scrisul, tehnoredactarea labartata, e asa, cam "imprastiat" scris Dictionarul ( le includ pe ambele, in acest singular ).
Totusi a facut o munca serioasa si corecta si cred ca, parerea mea, desi a muncit in graba, in stil pur oriental, totusi a muncit bine.
Bine ca s-a gandit sa ii intrebe pe preoti si ierarhi, pe specialisti adica !
Totusi, e o initiativa frumoasa elaborarea acestui Dictionar.
Uneori, in dreptul unui cuvant, mai ales mi se pare in Dictionarul francez-roman ortodox, iti explica una, iti da o definitie in limba franceza, si in limba romana, imediat in continuare iti explica ceva diferit - in legatura cu acelasi termen sau cuvant !!!
Si mi se pare aici, cam lipsita de rigoare si imprastiata in gandire.
De fapt, a cautat prin alte surse, dictionare sau documente si a luat cred de acolo, fraze gata facute.
La nivel de franceza : da, cunoaste limba franceza, dar nu ii este proprie, desi ati vazut numele de familie ? O cheama " Dumas " ca pe autorul francez.
Insa nu scrie, nu formuleaza cu usurinta si " tipic" frantuzeste, o propozitie sau macar o frantura de propozitie in limba franceza, ci ramane, rigida la un nivel de franceza invatat in alta tara, dupa cum ar rezulta, in Romania.
Nu ii vin cuvintele pe buze, in franceza.
Le cauta, nu ii vin, adica ca in "purger"...
Care ii lipseste.
Pentru ca ea, uneori, autoarea iti explica un cuvant, ce inseamna el, pur si simplu, in limbaj comun, si pe urma vine cu exemple din limba religiei.
Ei bine si daca tot explici sensul de baza al cuvantului, atunci gaseste-ti cuvintele !
Sau, ne da in franceza, reteta colivei, o da si in romana.
In romana spune ca se face coliva cu nuci, si in franceza scrie cu "amandes" care sunt migdalele, iar nuci se spune " noix " in franceza, asta se stie si dupa primele clase.
Si daca avem " Noix " de ce sa le spunem " amandes " nucilor ?
Ca nuci au si francezii.
Coliva nu se face din grau + migdale, ci din grau si nuci.
Eu asa stiam si am vazut la toate colivele.
Sa revin la nuvela DAN :
Familia lui Dan se zbate sa supravietuiasca.
Familia are un "unchi" care e vechil la un grec, - iata, un alt grec, nu grecul care il adusese pe bunicul lui Dan la sapa de lemn - si grecul acesta, al doilea, se numeste Leonida.
De cate ori mergeau vara mi se pare, la unchiul vechil, vechil la grecul Leonida, acesta, grecul adica glumea ca el, desi batran s-ar insura cu o fata asa, ca Smarandita, care e tanara de tot, copila.
Au ras toti, Smarandita nu radea la inceput, pe urma insa a inceput sa rada : nu il mai credea nimeni.
Da, dar Leonida vrea sa se insoare peste cativa ani si o cere pe Smarandita, ii da o rochie noua si inel de aur.
Un batran ca vai de el, ca, sincer, ce sa faca cu copila aia tanara ?
Dar familia facuse datorii, caci se imprumuta la Leonida, si nu avea banii de dat inapoi niciodata, datoria crestea.
Asa ca mama Smaranditei a fost convinsa, cu binisorul, sa o dea de nevasta grecului.
Mai rau inca, si daca inteleg bine, dar asa scrie in carte, Aglaia, sora mai mare a lui Dan, mai tarziu a inceput sa traiasca cu unchiul [ lor ] .
Dan - ei locuiau in Barlad - a plecat la Bucuresti.
Cand incepe nuvela aflam ca de vreo 6 ani se afla la Bucuresti.
Se va insura ...
Era profesor de filozofie si limba romana, la un pension de domnisoare.
Cred ca se insoara cu una din eleve.
Dar mai tarziu - spun cred, am citit, am rasfoit paginile, pe ici pe colo, la intamplare - cred ca divorteaza si - acuma nu stiu sigur, insa cred ca pe urma se recasatoreste cu sotia lui... sau nu stiu cum e expusa povestea vietii lui, inca nu stiu.
Dar se insoara. Si mi se pare ca devine judecator.
Finalul e insa tulburator : isi pierde memoria, sau se imbolnaveste de vreo boala gen Alzheimer, sau dementa senila, ceva... asa diagnostice nu apar in cartea lui Vlahuta....
Si devine judecator si intr-o zi, pe cand judeca o cauza, un proces, DNTR-O DATA UITA TOTUL, i se face asa, gol sau negru in minte...
Fereasca Dumnezeu de asa o boala si viata !
Si pe urma cred ca innebuneste.
Insa sotia lui, sau fata cu care s-a insurat, l-a iubit mult.
Si intre inceputul si continuarea povestii vietii eroului Dan, e intercalata in nuvela si viata ( tot din nuvela, normal ) altor personaje.
Pe la "mijlocul" nuvelei, deja aflam si despre destinul sau vietile altor personaje, pentru ca, inspre finalul nuvelei, sa ne intoarcem la viata lui Dan si a sotiei lui.
Insa e frumos scrisa nuvela.
IN viata lui Dan si cred, a elevei de pension cu care el se va insura - apar si personaje bogate din lumea mare, mai exact in viata sotiei lui....
Era profesor, era tanar si elevele de la pensionul unde era angajat tineau mult la el, toate il placeau si indragisera, era un profesor bun cu ele, bine pregatit insa elegant si bun cu toata lumea, "examina rar" si dadea note bune.
va dati deci seama, era si placut si un om sensibil, modelat de surorile lui, dn anii copilariei lui, el, care isi imagina viata cand era copil, imposibila fara surorile lui....
Deci isi iubea mult surorile si credea ca niciodata nu va putea trai fara ele...
Era deci un barbat sensibil cu suflet delicat, sau mai delicat, de femeie, sau capabil de atasament, ceea ce, s-a dovedit - atasamentul - le cam lipseste barbatilor.
Psihologia a spus aceasta, barbatilor le lipseste hormonul atasamentului si iubirii afective care se ataseaza, care indrageste.
Deci nu ma refer la amorul fizic, nici la placerea pur fizica, sexuala.
Ma refer clar si limpede la acel sentiment care femeilor si fetelor le e specific : ele se ataseaza in viata, de colegi, de oameni ( prieteni, anturaj, rude ) si normal, drama unei fete si femei este ca ea se ataseaza de iubitul ei ( iubit numai, sau sot de-a binelea ), iar sotii in general nu se prea ataseaza, si daca o fac totusi, insa in masura mai mica.
Dan insa era fratele surorilor sale.
Si uite, el era profesorul tanar, avea talent la desen, intr-un Pension condus de o femeie, unde erau numai eleve, fete.
Cum se traia atunci ? daca citit cu atentie : un inspector de monumente, devenise inspector, postul fiind infiintat anume pentru el....
Si asa e si azi.
Ma rog nu e rau, ...
Dar alte obiceiuri :
Patroana si directoarea Pensionului povestea cum a cerut la Camera, cunoscand niste deputati, pensie de urmas de la sotul ei.
O amanau, refuzau.
Intr-o zi i-a sosit in vizita un deputat care auzise de cererile ei si care i-a spus deschis ca el a discutat cu alti 2 deputati problema, acestia dadeau un fel de Aviz scris, sau faceau Raport cu privire la petitia doamnei, la solicitarea ei, si au spus ca data primesc fiecare o mie de lei, fac raportul, daca nu , nu, pentru ca doamna are bani multi din Pension ( castiga bine ) si nici nu ii trebuie pensie ei, nu are nevoie....
Inspectorul de fata cand directoarea pensionului povestea incidentul, a intervenit si a intrebat " Si nu l-ati dat afara ? ", adica pe deputatul care i-a spus de la obraz.
Si doamna a spus ca nu, a scos banii si i-a dat aceluia, pentru cei 2 colegi deputati ai lui.
Urmarea ? A primit, a obtinut pensie fara probleme, si fara sa o mai intrebe nimeni nimic, si ea fara sa mai astepte sau solicite nimic.
Deputatul care ii venise in casa si i-a povestit cum poate obtine pensia doamna.....
Ce credeti ?
Avea un trecut cam ciudat, cam sumbru, asupra caruia plutea totusi incertitudinea, era sau nu , om cinstit ?
Insa el se casatorise cu o femeie de 60 de ani ( intelegem ca el era cu mult, mult mai tanar ) " in bratele careia" murisera alti trei barbati si soti !
Dar vaduva era instarita.
Si cine se mai uita cum arata la varsta ei care se cunostea de altfel ?
Acest gen de om si deputat A AVUT initiativa sa mearga si sa ii spuna femeii cum poate obtine pensia de urmas.
Cum am rezolvat cu smartphoneul ?
Pai, dupa ce am citit Vlahuta, mai multe pagini, am adormit.
M-am sculat la 19h30 si ceva... in fine... la ora 20h00 m-am uitat si smartphoneul NU MAI ERA BLOCAT, era stins complet.
In schimb, pus la priza, cu cablul, nu mai misca, era " mort ".
Am luat cablul USB cel mai lung, mi-l adusese Silviu si mi-l propunea in ziua cand a cumparat actualul cablu USB mai scurt, si mi-a spus sa il incerc, acum il utilizeaza pe cel lung, Silviu, mi-a venit ideea vazandu-l pe laptopul lui.
Am schimbat cablul, si cu cel lung, telefonul a bazait din nou, a revenit la viata, dar la linia rosie, semn ca se descarcase complet.
Acum e pus, iarasi la incarcat, cu cablul sau, cel mai scurt, caci dupa resuscitarea cu cablul lung, l-am trecut iar pe cablul sau scurt....
Si acum 2 minute s-a redeschis, singur, automat, desi normal ar fi sa ramana inchis, pe durata incarcarii.
Asa, deschis, iar sta toata noaptea pana dimineata ca sa se incarce.
Sper sa nu se mai blocheze.
Silviu azi a fost la prima zi de munca, dupa 27 aprilie zi din care a ramas acasa in concediu medical si bolnav, azi 6 mai de ziua lui tata, a plecat iar la munca prima data.
Tata a lucrat la cursul lui si e nervos cand lucreaza.
Am vrut sa va arat frumosii trandafiri, iar muscatele au inflorit mai mult si s-au deschis, sunt tare frumoase !
Dar nu am reusit.
In Nuvela DAN , Ana e o eleva de pension, cu ea se insoara mi se pare, da, Dan.
Ana facea parte din familia provenind din vechea - asa scris Vlahuta - aristocratie din Romania, dar culmea, zic eu, tatal ei, aristocratul nu prea avea studii, scoala, insa era instarit.
Si el va saraci si insa isi iubea fiica pe care, ramasa orfana de mama, o crescuse, rasfatata insa mult de tot, la Pensionul doamnei cu pensia de urmas.
Era cea mai rasfatata dintre eleve.
Insa Ana cred ca va divorta, sau se desparte de sotul ei, cert e ca eu citisem prima data niste pagini in care locuia doar cu batranul ei tata, care isi vanduse mosia si ce avere ii mai ramasese pentru a plati datoriile.
S-a mutat apoi intr-un imobil.
Acolo a venit si fiica lui.
Dar tatal are o sora, pe Zoe, si ea, se imbolnaveste, tatal o trimite pe Ana sa vada ce face Zoe, zilnic.
Sa stea cu ea.
Zoe era maritata bine, cu unul bogat din lumea buna.
Si pe scurt, sotul lu Zoe, unchiul prin alianta al Anei, incepe si o conduce intr-o seara, acasa pe Ana, si tatal Anei astepta in poarta imobilului, ingrijorat.
Da, dar atentia unchiului dureaza putin pana cand atinge un punct culminant si unchiul se da la Ana, cum se spune, si ea saraca, cum necum se cam lasa, pe urma plange insa...
Unchiul dupa ce o "poseda " se revolta el insusi de fapta lui... ma rog, tardiv, ce sa mai spunem ....
O lasa si insarcinata, gravida, mi se pare, da...va dati seama...
Ana nu mai vrea cred, ca mearga la Zoe.
Sau cum o chema pe matusa ei.
Oricum Ana aceasta s-a maritat din dragoste.
Tatal ei plangea ca saracise si isi cerea iertare fiicei ca o tine in " saracie ".
Ea plangea in bratele lui, de ceea ce patise la " unchiul " acasa...
Sa fim insa intelesi, multi romani, majoritatea de fapt traiau in bordeie in perioada respectiva istorica.
Dar tatal, batran de acum, isi vanduse toata averea cata avusese si ii ramasese, printre care, importanta, mosia, pamantul.
In fine, cand veti citi Nuvela, daca ce povestesc eu mai sus, nu e chiar asa cum spun eu, e din cauza ca eu am citit fraze razlete, din carte, pe ici pe colo.
Initial frazele razlete mi-au starnit curiozitatea si m-am intors sa citesc toata nuvela DAN.
In principiu cred ca am inteles corect.
SULTANICA, de Barbu Stefanescu Delavrancea : acolo am intalnit familia, mama, tata si fiica de maritat, saraciti de un grec carciumar venit in sat, care l-a tarat in judecati pe tatal ce avea o gospodarie instarita, o avere frumusica, desi era taran, dar muncea cu putere de munca, el sotia si fiica.
Grecul a pus ochii pe averea taranului si l-a tarat in judecati pana cand omul a murit de inima rea.
Iar femeile, mama si fiica, singure nu au putut munci cat pamant si gospodarie aveau.
Iar fiica e dezvirginata expres, ca sa fie nenorocita pe veci, facuta de rusine, de un tanar nemernic din sat, un infractor ( nuvela nu il numeste asa insa ), care a intentionat sa o nenoroceasca pe fata, a lasat-o apoi si lumea in sat a aflat, numai mama fetei nu.
Cand afla mama fetei si femeile rad de ea, la sezatoarea radeau oricum de fiica ei, ea , batrana moare de durere.
Fata singura e ocolita de sateni si ei radeau de ea.
Ii urasera, ce mai !
Si fata se sinucide, ea nu mai are cum sa isi castige painea.
ramane singura complet si lumea o evita.
Asa ca se omoara.
Va mai scriu si maine, sper ca maine reusesc sa fotografiez nuvela DAN.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu