Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! le 6 mai 2017
Sa va dau cateva vesti, sau, despre una, despre alta :
Mai intai de toate, astazi este ziua de nastere - 6 mai 1941 - a tatalui meu Nicolae Marcov.
In urma cu vreo 30 de minute, mama s-a intors din piata cu un buchet de trei trandafiri inalti, mandri si rosii, pe care i-a pus in vaza ( despre asta va povestesc mai jos ).
Inca de ieri, si - ca niciodata mai ales pentru tata !!!! - mama a cumparat un tort mic, mare nu este, dar nici chiar foarte mic, tortulet " diplomat", asa se numeste, si inca de ieri seara l-au si taiat, pentru ca arata prea bine, cu frisca si cu fructe decorat deasupra, boabe de struguri verzi si mai putine, cateva, de struguri negri, felii de portocala si feliute de mar.
Constat insa - am remarcat de mai multi ani de zile ! - ca reteta prajiturii, respectiv a unui tort numit Diplomat, nu se ( mai ) respecta, si tortul, prajitura au o reteta modificata.
Imi amintesc cand eram in liceu, in anii aceia 1982-196, mai spre 1985 cam asa, cred, s-a construit si s-a deschis Cofetaria Hotelului Bucuresti.
Hotelul in sine, cladirea, unii dintre voi stiti, se afla pe Calea Victoriei, peste drum de una din laturile hotelului Hilton, sau fostul hotel Athenee Palace cum se numea pana in 1990.
Si chiar si putin dupa aceea, nu stiu exact incepand cu ce an, s-a numit Hilton.
Dar, Cofetaria ( hotelului ) Bucuresti s-a aflat de la bun inceput, pe o latura a cladirii hotelului Bucuresti, FIIND SEPARATA COMPLET DE HOTEL SI DECI, AVAND SI INTRAREA COMPLET SEPARATA DE HOTEL.
Lucru care permitea tuturor celor care iubesc prajiturile, inghetata, torturile si alte dulciuri, sa intre nestanjeniti la Cofetaria Bucuresti, de fapt, in acest fel cred ca au avut o clinetela mai bogata, decat daca intrarea in cofetarie s-ar fi practicat prin hotel.
Si la Cofetaria Bucuresti - interesant este ca peste drum se afla Cofetaria Athenee Palace care avea inghetata, prajituri si torturi delicioase, unele dupa reteta mai vechi si foarte proaspete ! - intotdeauna aveau inghetata foarte, foarte buna, prajituri, torturi, fursecuri ( cred ca si fursecuri ) si ce sa mai vorbim, era o bucurie reala sa mergi sa mananci o inghetata mare de Ness cu frisca naturala, nu frisca artificiala, din praf, cum se face acum, dupa 1990 ! Din pacate, toate prajiturile pierd mult, de cand frisca nu mai este aceea naturala, cum se pregatea in toate cofetariile bucurestene, pana la revolutia din decembrie 1989.
Cu frisca, cu langue de chat ( piscoturi ) cu fructe, sau salata de fructe, sau inghetata de fructe.
La Cofetaria Bucuresti, desi mai rar, mancam o prajitura Diplomat ( eu preferam inghetata ), si Diplomatul avea alta reteta, aceea era reteta originala, prajitura avea doua creme, si nu o singura crema cum are azi, avea deci 2 creme, una alba, si alta de ness sau cacao, usor maronie, peste cele 2 randuri de crema care alcatuiau prajitura, venea invelisul de frisca, iar prajitura avea la baza piscoturi.
Crema prajiturii Diplomat, cremele, mai exact, nu se mai simt azi in moderna prajitura Diplomat, a vremurilor noastre, si ma intreb de ce ?
Doar au pastrat reteta, de ce nu o respecta ?
Este o moda sa nu respecti retetele originale, la fel cum este si la marca Gerovital, care a modificat cremele doctoritei ( inventatoarei cremelor ) Ana Aslan ! Pana acolo incat crema pentru ten uscat, grasa, Gerovital H 3 au desfiintat-o cu totul !
Si nu inteleg rostul, logica, de ce se procedeaza asa ?
Despre carti :
Am observat ca mama isi cumpara carti, noi, de la Chioscurile de ziare si dupa un timp dispareau din casa.
Le tinea sub scaunul de langa patul ei, le citea, pe urma in casa nu le mai gaseai.
Azi a sosit de la piata cu o carte invelita, noua, si a spus ca i-o face cadou Elizei ( Gheorghiu ) !
I-am spus ca isi da cartile si nu a mai negat, ci a spus ca le citeste si le da, le face cadou !
Nu le tine, cartile, si va incepe cu balconul sa faca curat ( in balcon nu stiu sa fie carti ), PENTRU CA AVEM PREA MULTA HARTIE in casa.
Si ne-a mai spus ea, ca va face curat.
Acum cateva saptamani a facut curat in vitrina, pe raftul cel mai de jos, continand cartile lui Silviu, o parte, de Literatura, si obiecte si iconite ale mamei, de la Biserici sau manastiri.
Nu stiu ce a facut, era plina de draci pe ea, a luat galeata de gunoi si a stat si a scos din vitrina, nu puteam ramane sa vad ce face, ca nu vroia, a tot scos din continutul vitrinei si am vazut-o numai cum arunca si rupea un pliant cred, de la o Biserica !!!
Ma gandesc, dar nu pot spune nici ca asa este - ca o fi rupt si iconite.
Oricum, altceva nu continea vitrina acolo, deci daca a golit cam un sfert din ea, ma gandesc ca a aruncat si obiecte gen iconite, etc.
Argumentul mamei : avem hartie in casa, numeste cartile HARTIE, si casa e plina, si cum s-ar spune acum ar vrea poate sa o goleasca !
Credeam ca ea nu umbla ( de mai mult timp ) in biblioteca jos, unde avem carti, in dormitor, dar umbla, zilele trecute a scos o carte tradusa de Mircea Eliade, eu i-am facut-o cadou, Inger Luptator, si a asezat-o sub scaunul de langa patul ei.
Ma intreb daca o da dupa ce o reciteste ?
Pentru ca o are de foarte multi ani, de la mine si a citit-o.
Nu mi se pare cinstit, pentru ca apartamentul e numit de mama " casa mea ", ne-a tot amenintat " pleaca de aici daca nu-ti place " pana cand pe mine chiar a vrut sa ma dea afara, la propriu.
Amenintari de genul "daca te mariti, pleci de aici si nu te mai intorci !"
Sau ( mama despre ea insasi ) : " Eu in casa la tatal meu [ bunicul meu Paraschiv ] nu miscam, eram cuminte si nu miscam ! Ai inteles ? "
Da, dar ea s-a maritat cand era domnisoara bunicul a apreciat, ca orice om de la tara, sanatos de la tara, ca e in legea firii, cum zicea bunicul, sa i se marite fata si sa fie la casa ei.
Bunicul a primit-o si o perioada cu sotul ei, cu tata, cand eu ma nascusem si eram tare mica, si o perioada a locuit mama, femeie maritata, la Paraschiv, tatal ei.
Ceea ce mama, clar, sigur, " normal " din punctul ei de vedere, nu ar fi acceptat niciodata, ca eu maritata sa locuiesc in, desigur, in casa ei !
Sigur ca la noi nu era loc.
Daca ar fi fost loc insa, mama ar fi spus la fel.
Am intrebat-o pe mama oarecum recent : " Mama, dar pe tine a vrut bunicul ( tataie ) sa te dea afara din casa sau la Orfelinat, vreodata ? "
A lasat ochii in jos, a dat din cap a negatie, a "nu " si parea putn ganditoare, ca si cum cauta sa isi aminteasca, daca ceva de genul asta i se intamplase cumva, in trecut si mi-a raspuns apoi, si cu un aer suparat, insa si nedumerit pe chipul ei : " NU."
Pentru ca ma intrebam daca are vreo trauma, si de ce e obsedata sa ma arunce afara din casa, si o data m-a amenintat pe la 3, 4 anisori ai mei, ca ma da, ca telefoneaza acum, pe loc la Orfelinat, sa vina sa ma ia.
Tata a potolit-o, dar in stilul sau, necontrazicand-o, adica nu cu rugaminti de genul " lasa copilul in pace, ca e si fiica mea !"
Asa o femeie, asa sufar, a avut de toate la Paraschiv, a fost chiar rasfatata, au fost ani grei dupa razboi, mama e nascuta in 1941, FIIND DUPA RAZBOI, toti oamenii sufereau si de foame, nu se gaseau alimente, era greu sa gasesti unt, margarina si alte produse.
Paraschiv le gasea, cumpara si mama manca si aveau in casa, pe masa, de toate, cand altii, altii care chiar daca aveau si bani, insa nu gaseau de cumparat la magazin !
Pentru ca nu era marfa, sau marfa destula.
Am intrebat-o daca mai sunt cartile din debara si mi-a raspuns : " Daca mai sunt ma priveste pe mine ! Dar mai sunt ca nu le ia nimeni, ca oamenii cu carti !"
Din cate stiu sau mi s-a parut mie, mama tinea la cartile ei.
E adevarat, tata nu avea biblioteca, dar avea carti.
Si foarte tarziu peste ani i-a spus mamei ca vrea si el spatiu in biblioteca.
Mama si-a scos cartile atunci si le-a pus in debara, pentru ca jos erau, se aflau deja niste carti si nu prea era loc, o parte mai mica, a mai pus insa si jos, insa grosul au ajuns in debara.
De atunci pare sa fie plina de ura si fata de carti.
In anii 2000 ameninta ca le arunca la ghena de gunoi.
Atunci eu am facut cadou cateva carti, ca sa fie salvate, unei foste prietene.
Pentru ca din gunoi, cine le mai ia, sa le citeasca ?
Le-am facut cadou insa cu acordul mamei, cu stiinta ei.
Un alt lucru care nu imi place absolut deloc si socotesc ca e abuziv :
Orice lucru mi-am cumparat eu , mama spune ca e cumparat de ea.
Pe scurt, toate lucrurile din casa, sunt ale ei, dupa cum casa e a ei.
Deci eu nu am nimic, si ma intreb daca maine, poimaine nu va veni sa-mi spuna ca pe mine m-a cumparat cu banii ei, si sunt deci a ei, si obiectul ei.
ma intreb daca nu imi va spune ca si sufletul meu ii apartine ei, intrucat l-a cumparat ea.
Orice mi-am cumparat si eu la viata mea, orice lucru, lucrusor EA NU ISI AMINTESTE SA FI FOST ASA.
Si eu, in opinia ei, am cumparat cu bani primiti de la tata, deci nu cu banii mei, deci eu nu am nimic.
Si da, normal ca tata imi mai dadea bani.
Eu insa vorbesc despre ce am reusit, nu mult, insa ce mi-am cumparat eu, cu banii mei din munca si salariile mele.
In opinia mamei, asa ceva nici nu exista.
Mai demult m-a intrebat : " Tu cand ai muncit ??? "
Incat mi-am facut cruce si mi-am spus : " Doamne ! Si uite-te la ea, uite cum e, uite ce imi face, ma rog pentru sanatatea ei mentala si fizica intotdeauna ( e lucru greu insa sa primesti sanatate mintala, cand nu o ai ), uite ce imi face, si pe urma gaseste niste doctori care au exact un creier ca al ei si ma reclama la psihiatri cu un tupeu nemarginit, cu o incredere totala in puterea unui Psihiatru sau a altuia, si in vointa psihiatrilor de a ma inchide, si de a inchide persoane care poate traiesc o situatia analoaga, sau similara chiar, celei traite de mine in casa mamei mele.....
Ca zici ca tata nici nu am....
Daca da Statul si Dumnezeu, asta e, Dumnezeu ii lasa omului vointa, buna, sau rea, mintea buna sau rea, si asa la noi au ajuns doctori, precis nu numai la noi, niste criminali si nebuni, niste tartori......
Ma duc cu gandul, apropo de reactiile psihologice :
In urma cu niste ani, cazul a aparut in presa si il gasiti cautandu-l, in articole de arhiva, un tortionar batran, care batea detinutii si ii tortura ( e drept, detinuti politici ), si toata viata a procedat asa, ii batea cu bastonul de cauciuc, si cu ce mai reusea...
In presa i-a aparut numele - in fapt sunt 2 din acestia, nu doar unul pentru moment, aparuti .... descoperiti... - si tortionarul, acum ajuns la batranete, se lauda prin ziare si spunea ca el oricand, si astazi, ar face acelasi lucru, lui i-a placut MUNCA LUI, era gardian sau director ceva, la un Penitenciar pentru detinuti politici, EL AR LUA-O DE LA CAPAT, PENTRU CA LUI I-A PLACUT - ceea ce el numea MUNCA LUI !!!
Ii placea sa bata si sa invarta bastonul si sa ii loveasca pe detinuti !
Ce mult ii placea lui !
Si individul, ajuns azi un mos, pentru ca toti ajungem dupa varsta, mosi si babe....
Mosulica asta se lauda si o tinea pe-a lui cu placerile lui din munca lui, ONORABILA, IN CAMPUL MUNCII, DE O VIATA... acum era la pensie si traia linistit....
Mosulica a tinut-o el asa una si buna cu placerea lui si bastonul lui si loviturile lui, si in instanta la inceput, cand s-a declansat procesul ...
Pana cand instanta l-a condamnat la inchisoare, cu executare.
Si l-au inchis.
Din inchisoare, unde nu i-a venit sa creada ca a ajuns, el om batran, respectabil si batran si venerabil, a inceput sa ceara sa fie pus in libertate, ca e om batran....
Si instanta nu i-a admis cererea.
Atunci tortionarul batran, Scaraotchi cu coada si copite despicate a inceput sa se lamenteze, BRUSC si a schimbat placa si ce a spus el : " SUNT O VICTIMA A REGIMULUI COMUNIST, SUNT O BIATA VICTIMA, AM EXECUTAT DOAR ORDINE si atat ! "
Il auzeai cum continua, iti imaginai ca asta urma : " Dar scoateti-ma de aici din inchisoare !!!! "
Ia uite mai, si cand ma gandesc ca nu mai exista astazi un tortionar ca el in tinerete, CARE SA INTRE SI SA AIBA PLACERE CAND IL POCNESTE CU BASTONUL INVARTIT IN TOATE PARTILE PE CORPUL DETINUTULUI !
Si imi spun : " Pai ai scapat ieftin nenorocitule, pe tine nu te loveste nimeni si inchisoarea asta care e foarte rea, si conditiile sunt foarte rele, de azi, tot nu se compara cu inchisoarea detinutilor politici din anii inceputului regimului comunist ! Mai criminalule !"
"Stai acolo criminalule, ca oricum acolo te afli si acolo ajungi, Dincolo, te asteapta prapastia neagra, adanca si fierbinte a Iadului, sa muncesti tortionarule cu aceeasi placere ca pe Pamant in viata asta, te laudai ca munceai nu ? In campul muncii ? Nu ? Ei bine in Iad o sa muncesti VESNIC, sufletele din RAI nu mai muncesc in Rai, dar in IAD toti criminalii vor munci, toate sufletele din Iad or sa continue munca lor din campul muncii [ lor ] de pe Pamant !"
" Ai rabdare ca vine ceasul si chiar a venit ! "
Victima regimului auzi la el, cu placeri de criminal !
L-a pus regimul comunist, criminalul potrivit la locul potrivit, ce noroc pe capul lui ca la viata lui a facut exact ce ii placea, si primea si salariu pentru asta !
De fapt inca de acum poti munci in inchisoare, ca e de munca si acolo, acum si aici, ca tot arzi de bucuria muncii bine implinite ! Arzi mai Satana, ca te arde deja focul Iadului !
Ai scapat IEFTIN criminalule, satirule !
O aberatie genetica cu drept la viata, de asta te-ai bucurat pe Pamant.
Oamenii ti-au lasat dreptul la viata, Statul ti l-a ocrotit si te-a pus sa ii omori pe semenii tai, si tu, biata victima, cu placeri de bestie, cum spuneai tu, ai invartit bastonul in toate directiile cand intrai in celula detinutilor si rupeai pe ei bastonul !
Cred ca facea spume la gura si avea ochii rosii de bucurie demonica, boala curata, tartor " curat " !!!!
Azi de dimineata, da, m-am trezit pe la 10h30 si m-am dus la baie.
Din baie, pe geamul deschis, am auzit afara doua persoane, una o intreba ceva pe cealalta, iar persoana care raspundea era o femeie dupa voce si spunea asa : " Ce casete ?! Scrisoarea ?! Ce casete, ce scrisoare, a vrut mama ei sa o interneze !!!! "
Mama, ieri, mi-a relatat o patanie, am avut impresia ca vroia sa imi povesteasca o alta varianta a pataniei, sa vedeti cum a fost :
Mama spune ca doamna Balas ( Ciocarlan ), vecina noastra de la etajul 8 nu s-a impacat cu nora ei, cu Luminita, si deci nu mai merge - cum credeam eu, ca e pace si s-au impacat si merge zilnic la ei - sa isi vada nepotii, pe copiii lui + Dragos, fiul ei.
Insa vecinii nurorii i-au povestit ce a facut bietul copil, nepotel, cel mic :
Nepotii sunt 2 baieti unul de 11 ani Andrei si unul de 6-7 ani, Alexandru.
Doamna Balas a aflat patania deci, de la vecinii nepotilor ei care locuiesc la parter.
Fiul cel mare, Andrei intra si sta cu ceasurile, cu tableta, in baie.
Cel mic, fratele sau i-a spus sa iasa din baie, sa mearga si el la baie.
Cel mare s-a facut ca nu aude.
Si n-a iesit.
Cel mic s-a urcat la bucatarie pe geam, unde ar avea grilaj montat, si a facut afara, nevoile mari.
Apoi s-a sters cu perdeaua la fundulet.
Eu m-am speriat, gandind ca bine ca nu a cazut.
Mama spune : " Nu ca au grilaj la geam !"
Initial, am avut impresia ca mama vroia sa spuna ca bietul copil s-a dus afara , sub fereastra lor, si in "parculet", pe iarba a procedat in consecinta.
Pentru ca mama incepuse povestea asa : " s-a dus sub geam..."
Pe urma a reluat, in varianta spusa mai sus.
Copiii fusesera lasati singuri.
In schimb eu eram sigura ca vecina noastra, bunica lor paterna, ii viziteaza zi de zi.
Zice mama : " [ copiii ] Zice ca au de toate ! "
Pentru ca eu ma miram ca au tableta, adica intr-un fel ma miram, intrucat erau afara, zi de zi cand traia tatal lor, pana nu demult deci, si cu bunica lor, si se jucau in aer liber mult timp.
Sau asa am avut eu impresia.
Dar mama spunea ca ii vedea cand se jucau cu cainii, aici in fata blocului.
Cainii doamnei Balas de la et. 8.
Ieri am spus Acatistul Sfintei Iuliana Lazarevo si tot ieri, cand am luat - dupa-amiaza tarziu - pauza de pranz, tata in lipsa mea de la calculator, a pus la loc in imprimanta cartusul cu cerneala, adus de la reincarcat.
Dar eu, dupa ce am mancat, am inceput sa spun Acatistul in dormitor.
Si era cam rece in camera si dupa masa fiind, m-a luat somnul.
M-am invelit cu pilota pusa in doua, de pe patul recamier si am descoperit ca intr-adevar incalzeste bine, peste ea am pus insa pledul bleu al mamei impaturit in patru si un pulovar verde tricotat de mama in Algeria ( unul pentru ea, unul identic pentru mine, cand eram copil, atunci, la Constantine, peste ani eu crescand, mama a daruit pulovarul, mi-a spus ca doreste sa il dea cadou si am fost de acord, era in buna stare si foarte frumos, eu, cu totul nu il imbracasem prea mult ). Si am adormit, pana la 21h20.... cand m-am trezit sa plec inapoi in sufragerie, camera mea.
Imi iau Acatistul si ma duc in sufragerie.
Tata ma intreaba de 2 ori la rand : " Ai imprimat ? "
Eu nedumerita ii raspund, tot de 2 ori : " Cu ce ? Nu ai scos cartusul din imprimanta ? Fara cerneala ? Ce sa imprim ? "
Abia azi m-a lamurit tata ca ieri, cand plecasem la masa, la ora 18h00 terminasem masa de pranz, el in lipsa mea din dormitor a instalat cartusul, de aceea ma intreba daca am imprimat.
Oricum eu i-am spus : "Acatistul, m-ai vazut cu acatistul imprimat, dar eu il imrpimasem de mai multe zile, si nu l-am imprimat ieri, ieri doar l-am luat sa il citesc in dormitor !"
Ieri : abia ma incalzisem sub pilota, mama deschide larg usa dormitorului si ma striga pe un ton multumit, ca si cum facea o bucurie : ' Olivia ! "
Eram asa, pe pragul sa adorm, si nu vroiam sa imi stric somnul, nu i-am raspuns, doar ma vedea ca dorm !
( Ai mei insa te scoala din morti, NU RESPECTA FAPTUL CA DORMI )
Insa ieri mama nu a insistat, a inchis usa la loc, a plecat.
M-am gandit : " oare au taiat tortul ? dar e destul cand ma scol ".
Seara la 21h30 ii spun mamei : " M-ai strigat ? "
Mama : " Cand te-am strigat ? ..... Mai devreme, ah !!!!"
"Ce vroiai ? " - intreb eu, " vroiai sa imi dai tort ? "
Mama : " da."
Eu ma gandisem ca mama, in stilul ei binecunoscut, poate iar a invitat la noi pe careva si ma pune in fata faptului implinit.
In timp, a invitat persoane, cu care in prealabil ceva, despre ceva, si poate si despre mine, vorbise inainte sa le pofteasca in casa.
Si eu eram - cand apaream si eu - placuta, amabila, zambitoare....
Ce oameni, dar ce "oameni" !
EU NICI NU AM CUVINTE !
Adulti !
Ce adulti !
Daca esti adult, matur si nu te duce capul, si ai o vointa rea, sa mergi asa peste un om in casa....
Ca nu se da buzna peste un om, mai intai intrebi daca omul ala, in casa caruia intri, vrea sau nu, sa te vada. Si de ce te duci la el sa il vezi.
Casa fiind a mamei, intra cine vrea mama.
Trebuie sa recunosc ca in casa mamei - cumparata si cu banii lui tata - nu au intrat nici cunostintele lui tata, decat cand ai mei erau tineri inca, si extrem de rar, rar de tot si putine , prea putine persoane.
Aici nu intra decat vecini din bloc adusi de mama, care mama le-a spus, sunt aproape sigura, eu zic ca le-a spus, ca vrea sa ma interneze pe mine, fiica ei.
Vecini care au varsta mamei si au copii mari si chiar nepoti ( mari ).
Acesti vecini, in general, au continuat asa, toata viata lor, au trecut ani.
Si azi ei vorbesc cu mama la fel de prietenos.
Sunt oameni de incredere, de baza. Ai mamei.
Intotdeauna cu grija sa vada cine e proprietarul apartamentului, si pentru ca ei stiu ca e mama, peste fiica ei au calcat cum au vrut.
Fiica mamei ei, eu adica, nici nu s-a nascut cu vreun drept pe lumea asta.
Ea nu are drepturi, ea nici nu exista.
Sau trebuie sa fie inchisa pe veci, sa nu o mai vada mama ei.
In ultima vreme, mama e mai multumita.
In urma cu cativa ani, am spus Acatistul Sfantului Ioan Rusu in mare parte, aproape numai pentru mama si chiar pentru mama mea.
Au trecut ani.
Recent mama a primit o iconita pe lemn a Sf. Ioan Rusu.
I-am spus : " Stii mai demult m-am rugat Sfantului Ioan Rusu pentru tine ! "
Mama imi explica insa : " Nu. [ Asta e pentru ca ] Eu am facut cadou CUIVA o icoana, si atunci [ persoana ] mi-a facut cadou icoana asta ! "
Mama si amicele ei : fac deci schimb de obiecte.
Eu iti fac cadou o icoana, si cealalta persoana vine si aduce si ea, LA SCHIMB, cadou, o alta icoana.
Asta se numeste SCHIMB DE BUNURI ( fie ele si micute ), si nu cadou daruit din inima !!!!!
Nu stiu cum sa spun eu, dar in stilul meu, sa o spun direct :
Exista persoane, care sunt parca desprinse din cartile profesorului Tudorel Butoi.
Ca la carte.
Si ce ne mai impatimim de prietenie pentru una sau alta, dintre aceste persoane.
Ca parca ii vad descrierea in cartile domnului prof. T. Butoi !!!!
Azi nu am fotografiat inca nicio carte.
Dreptul International Public al prof. Raluca Miga-Besteliu e mai mare, mai gros, si cred ca pe saptamana viitoare poate incep sa il fotografiez, e mai gros si e substantial.
E un curs foarte bun.
Doamne, rugati-va pentru mine, eu ma rog :
Mama, daca e casa mamei, casa ei, si cartile sunt ale ei, si lucrurile toate, sunt ale ei, pai, daca vrea ea, - e o ambitie de o viata ! - ne lasa in fundul gol in strada, ca asa vrea ea !
Nu se gandeste cred, nici unde ar putea ea locui.
Numai asa, de ambitie, doamna are vointa.
Te pui cu vointa omului ?
De nimic nu m-am bucurat in viata asta, aici in casa mamei, de unde nici prin cosmarurile cele mai rele nu mi-a trecut " prin cap " ca va veni si ziua cand va dori sa ma dea chiar afara din casa ei, sa ma tina inchisa la spitalul de nebuni.
Unde sunt doctori, mai nebuni decat pacientii lor toti la un loc !
Alti ambitiosi !
Intelectuali si ambitiosi, le zicea lumea " domnu' doctor !"
Si domnu' doctor ii nenoroceste cu tot felul de pastile cu tot felul de efecte asupra creierului uman, ca acolo, cine intra bolnav cu adevarat, se imbolnaveste si mai rau.
Medicatia psihiatrica, pentru moment, nu prea cred ca a vindecat vreo boala psihica, cu adevarat.
Dar se da la greu.
Luati oameni buni, ca va strica si distruge creierul de tot.
Cercetarea medicala, de aici si de peste tot, nu a deslusit creierul si nu i-a gasit remediul.
Asa incat, desi "asta " se gaseste pe piata, cat priveste medicamentele, insa ele nu sunt bune.
Medicina legala spune : " Nu sunt bune."
Sunt chiar nocive.
Si chiar pot omori omul.
Asta e, cand toti oamenii, sau foarte multi, s-au gandit ca ei s-au nascut pentru o vocatie, pentru o profesie nobila, precum Medicina si stiinta medicala, s-au nascut pentru ca nu le dadea pace talentul si ii chinuia inspiratia, mureau de dorul de a studia 6 ani medicina...
Pentru ca la urma zice si omul, taranul : " Saru' mana domnu' doctor ! Cum le stii matale, bobocule pe toate ! "
Pana si magistratii au fost mai rationali si mai decenti, cu mai mult bun-simt si cu capul mai pe umeri, adica mai modesti, mai la locul lor.
Dar patima si aroganta si tipete si urlete si crize de personalitate ca la distinsii doctori, mai rar vezi.
Asa o tara !
Saraca tara !
Si saracii oameni care nu sunt ca ei.
Pentru cei care azi mai traiesc.
Se spune ca esecul unui doctor zace sub pamant si deci nu mai poate vorbi.
I-am auzit pe multi ca spun : " Decat sa incapi pe mana unui doctor, ca te distruge ! "
Chiar am auzit oameni spunand asa.
Si cred ca pot spune ca am auzit si doctori spunand ca o radiografie nu e sanatoasa, nu e buna, si trebuie evitata.
Nu faci o radiografie, decat daca Doamne fereste, cazul e grav si nu ai de ales !!!!
13h27 la Bucuresti, sa ma opresc aici.
Si sa vad ce mai pregatesc azi, cat priveste lecturile.
olivia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu