Bonjour à tous! Buna ziua !!! Mon Petit Jésus-Christ qui vous aime ( tous )/ Iisuselul Meu care va iubeste pe toti
Je vous envoie ci-joint quelques photos de Mon Petit Jésus-Christ, Il vous aime tous, c'est Lui que je prie pour les personnes, les amis, pour la paix, pour tout le monde....
C'est Le Petit Jésus-Christ de la Chapelle de notre Ecole de la Doctrine Chrétienne de Constantine, de la Crèche préparée par les bonnes Sœurs de la D.C., et c'est Ma Sœur Dominique qui me L'a donné parce que je L'ai voulu !
Il est avec moi depuis la fin de l'année scolaire 1975-1976, et je L'ai confié au Bon Dieu Son Père du Ciel, pour qu'Il le prenne chez Lui, dans Son Royaume et dans Ses Bras aimants dès que je rendrai mon âme, je ne veux pas que Mon Petit Jésus reste ici-bas, sur la terre, mais Sa place est avec Son Père du Ciel, avec Le Bon Dieu. Il faudra un miracle, oui, mais Saint Elie ( Sfantul Ilie ) a été pris au Ciel corps et âme, donc, d'autant plus Mon Petit Jésus-Christ devra rentrer chez Lui, au Royaume du Père Céleste.
Va trimit cateva fotografii cu Micul meu Iisus Hristos, Lui ma rog pentru prieteni, persoane, pentru oameni, pentru pace...
Este [ acelasi ] Mic Iisus Hristos din Ieslea pregatita de Maicile ( calugaritele ) Doctrinei Crestine in Capela scolii noastre, Scoala Doctrinei Crestine din Constantine.
Mama mea mi-a spus zilele trecute ca in Capela Scolii noastre, a Doctrinei Crestine, din Constantine, Maicile, o citez pe mama " faceau slujbe tot timpul".
Cu toate ca noi stiam ca in ultimii cativa ani si mai cu seama in ultimul nostru an scolar, din pricina faptului ca erau nevoite sa inchida scoala si sa plece inapoi in Franta pentru totdeauna, nu mai aveau o activitate religioasa si de credinta la fel de intensa cum fusese pe vremuri, adica in vremurile de glorie ale Scolii si respectiv Pensionului Doctrinei Crestine.
Acum in 1976, algerienii vroiau cladirea scolii si am aflat ca imediat dupa plecarea Maicilor, ar fi transformat-o in Cinematograf, asta spunea mama in urma cu niste luni.
Nu mai vroiau straini, mai ales francezi.
In general insa, nu mai vroiau religie crestina.
Si totusi, am vazut cautand pe internet ca in Constantine mi se pare, undeva mai pe la marginea orasului si mai sus pe o colina pesemne se afla inca si azi o statuie a Maicii Domnului a Pacii, Notre Dame de la Paix, mai demult v-am si trimis cateva fotografii ale ei, pe care le-am luat de pe internet, de unde le gasisem.
Dar nu mai vroiau sa practice nimeni, nu mai vroiau scoli si in scoli confesionale.
De altfel si Biserica Sacré-Cœur au transformat-o in Moschee, dupa cum bine scriu ei insis pe un site despre Constantine.
Biserica era catolica pentru ca romano-catolicii erau prezenti in Algeria foarte multi, - francezii - si se afla intr-o zona a centrului orasului Constantine, o zona pe unde omul, tot omul cum necum tot trecea si circula cand iesea in oras, intr-o zona centrala si dimineata cu masina cu tata si mama treceam pe langa ea, o ocoleam si undeva in spatele ei ajungeam la cladirea Pensionului nostru al Doctrinei Crestine in interiorul caruia se afla desigur si Scoala noastra.
Mama : stie ca in fotografiile mele de la ziua de nastere a Oanei Rap ( Rîp ) din Cluj, serbata in Constantine, fetita in salopeta bleu-marine din lana cred, si tricotata si cu cateva randuri rosii si galbene, de lana rosie si galbena si cu camasa alba cu manecute scurte si ghetute albe, era " Aceea era LUCIANA " - mi-a spus mama.
Si deci am aflat cine era fetita pentru ca nu mai stiam si prea bine nu o cunosteam de fapt, cred ca in seara aceea si venise si am vazut-o poate, pentru prima oara.
Se intampla in 31 ianuarie 1976 in Constantine.
Tata m-a intrebat zilele astea : " Tu iti amintesti cand am fost noi in Sahara cu Petrila ? ", eu am spus ca da, insa uitasem ca am fost cu ( dl ) Petrila ( o familie, sot si sotie, Titus si Mariana Petrila din Cluj Napoca, din Romania, da, erau din Cluj, peste cativa ani dupa revenirea lor in Romania, au divortat, iar Mariana s-a maritat cu un alt roman care a fugit in vremea lui Ceausescu in Occident in Germania, si, cum nu stiu, dar si Mariana a reusit sa ajunga la el, inainte de Revolutie cu multi ani.
Ar fi divortat sotii Petrila, pentru ca nu aveau copii, iar Petrila isi dorea mult copii, adica el, Titus, un profesor universitar, ca si tatal meu, dar in Cluj.
I-am raspuns lui tata : " Da, insa Sahara nu era calduroasa, mai calduroasa decat Constantine-ul [ orasul in care noi locuiam in Algeria ] !", iar tata mi-a spus asa : " Pai noi am fost iarna in Sahara, si nu vara... ".
Mariana Petrila era leit copia unui manechin german, din revista Neckerman, mama comandase din Germania un catalog Neckerman si din Franta un catalog,... am uitat numele lui.
Si cu mama, ma uitam acasa, in apartamentul nostru din Constantine, frumos, mare, spatios si racoros, la manechine, ne uitam si noi la totul, cum erau imbracati, manechine femei si barbati, la haine, dar eu fiind mica pe atunci, pe undeva imi spuneam eu ca sunt asa de frumosi toti cei din "revista" pentru ca au haine frumoase !!!
Marianei Petrila ii placeau perucile.
Isi cumparase o peruca neagra cu par scurt si coafat cu bucle, buclat, si mi-a dat-o intr-o zi mi-a pus-o pe cap si mi-a aratat in oglinda cum imi sta cu ea.
Era foarte prietenoasa si ii placeau copiii.
Mai ales insa lui Titus, sotului ei, ii placeau copiii si isi dorea sa aiba si el.
Ea semana putin, asa putin, era aranjata si semana oarecum cu Mireille Mathieu.
Dar decat semana putin.
Mariana Petrila purta parul roscat, pesemne si-l vopsea inca de pe atunci, avea cred doar vreo 28 de ani pe atunci, prin anii aceia 1972 - 1976, dar exact, exact nu stiu in ce an.
Tot mama zilele trecute : " Nu am vazut niciodata niciun cal, cai la Hipodrom !"
Se refera la Hipodromul din Constantine unde mergeam nu de putine ori, era o liniste mare, un teren pentru cai, imi amintesc oarecum destul de vag ca eu intrebam ce e acolo si unde sunt caii...
Acolo insa aveau un restaurant-terasa si mancam deosebit de gustos, beam suc Judor galben, seamana la gust cu sucul gazos si galben romanesc, CICO, dar se numea JUDOR, insa la Hipodrom la restaurant mancam niste brosete excelente, de un gust nemaipomenit, nu le pot uita !!! Si azi si oricand as mai manca acele brosete minunate.
IN Algeria si in Constantine se manca bine, mult si ieftin la orice restaurant si iti servea la o portie comandata, daca luai sa zicem cele 2 feluri, va dati seama, numai o portie era imensa, pe o farfurie-platou umpluta cu toate bunatatile si carne si orez si legume si fructe si apoi erau deserturile, prajituri, inghetata, tot ce doreai...
Mama a spus ca nu puteam manca asa de mult odata.
Cat ma priveste eu niciodata nu imi terminam mancarea, la orice restaurant as fi mancat, decat daca insistau ai mei si luau din farfuria mea, pentru ca eu nu o goleam.
Acum insa, sunt uneori momente cand imi amintesc, si, de ce sa fiu eu ipocrita, ca nu sunt, azi mi-ar prinde bine sa poti manca la un restaurant asa mult si asa gustos si bine si ieftin !!
Cand vad ce scump costa aici si astazi, in zilele noastre, si un Hamburgher, sau o portie mica de cartofi prajiti de ii numeri pe degete, sau o pizza, si pizza e scumpa !!!!
Si uite cum au trecut anii, Iisuselul Meu Micut si Sfant este cu mine din Algeria, din anii scolii din Constantine si din vara 1976 mi L-a daruit invatatoarea mea Soeur Dominique si este cu mine si cu noi, mama, tata, mai apoi si cu Silviu, aici acasa, si L-am avut cu mine, cu noi peste tot, cand am plecat din Algeria, pana in Romania.
Am fotografiat cea mai mare parte a primului volum din Teologia dogmatica si simbolica de Chitescu, Petreuta si Todoran, pe care mi l-a adus ieri tata, si imediat dupa acest email incep si vi-l trimit, vor fi cam sapte emailuri !!!
olivia
Pièces jointes
- POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 098.jpg (809,60 Ko)
- POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 099.jpg (772,76 Ko)
- POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 100.jpg (832,73 Ko)
- POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 101.jpg (812,70 Ko)
- POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 102.jpg (804,82 Ko)
- POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 103.jpg (799,07 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu