Bonsoir à tous ! Buna seara tuturor ! Rétrocessions latifundiums Roumanie
Je lisais dans le journal d'aujourd'hui Libertatea un autre article paru ces derniers jours, sur la rétrocession d'un terrain à grande surface et c'est le deuxième article de ce genre, il y avait un autre encore qui nous apprenait qu'un noble hongrois appelé " grof ", ou ses héritiers plutôt, de Roumanie, avaient requis en instance la rétrocession d'un latifundium qui inclut un ou des villages entiers.
Les villageois ont montré leurs actes de propriétaires, car ils ont acheté leurs terres, alors que le village entier, ou d'autres encore, sont inclus dans le latifundium du "grof".
grof = noble hongrois de Roumanie, de la Transylvanie ;
Dans l'article paru au journal du 19 mai 2017 il est question bien sûr de la Loi no 119/ juin 1948, la Loi sur la nationalisation des propriétés.
Sinon, j'ai taillé mes crayons avec le taille-crayon jaune acheté par maman aujourd'hui.
Am gasit un articol in Libertatea de azi 19 mai 2017, privind retrocedarea unei mari suprafete de teren.
E al doilea de acest gen in ultimele zile : un altul ne arata cum mostenitorii unui grof au cerut retrocedarea proprietatii acestuia care cuprinde terenuri, mult pamant, pamanturi, pe care se afla si un sat, sau sate.
Satenii au aratat actele lor de proprietate, zicand ca ei si-au cumparat fiecare, terenul sau pamantul sau.
Si ma intreb, cu privire la retrocedari ce se intampla ?
Si mi se pare ca nu exista o continuitate cat priveste legile sau limitele lor, ceea ce are consecinte importante si poate duce/ conduce chiar la situatii dramatice....
Sa va explic :
Eram grefiera de sedinta la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, in perioada 1993- vara 1995, si in respectiva perioada, o judecatoare pe numele sau Constanta TAIATU, care era, in treacat fie spus, sotie de ofiter superior in Armata, a avut si ea, ca si alte judecatoare, de solutionat dosare avand ca obiect retrocedarile.
Insa ea nu a avut noroc.
Nu stiu daca ea a incalcat sa zicem limitele legii care admiteau retrocedarile, dar imi spun eu, poate ca nu, pentru ca era o foarte buna judecatoare, asa isi avea cel putin reputatia.
Dar ea ce-a facut ?
Ar fi admis sa fie retrocedat un teren, o bucata de pamant simplu spus, din Bucuresti, pe unde circula tramvaiul si erau sinele de tramvai.
Aceasta solutie a ei a iscat o ancheta penala, a fost anchetata si suspendata din functie.
Nu stiu efectiv, sau nu mai stiu ce a a urmat cat o priveste.
Nu stiu daca a fost exclusa din magistratura, sau nu imi mai amintesc.
Stiu numai ca s-a auzit ca a fost suspendata si era si a fost anchetata penal.
Si acum ma intreb :
De ce multe retrocedari au avut o soarta favorabila, s-au acordat terenurile sau pamanturile in suprafata care a fost solicitata, pentru ca nu se puteau mereu acorda exact acolo unde fusese pamantul, sau terenul.
Sa nu uitam ca, pe vremuri, inainte de Legea 119 din 1948 a nationalizarii, cele mai multe pamanturi erau constituite ca mosii, latifundii, suprafete mari de pamant, erau agrare, erau pamant la tara, nu la oras.
Desigur au existat si burghezii care au cerut cand dupa 1990 au inceput retrocedarile, in ce an exact au inceput ele nu mai stiu, dar cel putin dupa ce a fost adoptata si a intrat in vigoare noua Constitutie a Romaniei care a abrogat complet Constitutie din 21 august 1965 in anul 1991.
Burghezii au avut mai ales fabrici sau uzine.
Normal ca si ei au avut terenuri.
Dar nici Bucurestiul nu era intr-atat de construit si nici pe departe asa aglomerat, plin de blocuri de sine de tramvai, etc.
de pilda am auzit de la cineva, dupa terminarea facultatii in 2009, ca in partea de Nord a Bucurestiului, unde e Baneasa, unde e parcul Herastrau, pana la acel Hotel, cum se numea Hotel Flora ? si cartierul Pajura, care trebuie ca e prin zona, deci o zona extrem de intinsa, si nu stiu pana unde, unde se oprea - toate cele mentionate faceau parte din mosia unui singur om, dintr-o singura mosie, a unuia, pe care il chema, nu mai stiu cum, oare cumva cu litera " M" ?
Va dati seama ce zona intinsa !!!
Acuma, fie ca legea s-a mai schimbat, sau nu stiu ce sa intelegem, dar de ce unor mostenitori ai unor fosti proprietari, mosieri, burghezi - li se retrocedeaza cat vor si cer ei in instanta, si de ce cand de pilda Constanta Taiatu a retrocedat saraca linia de tramvai cu statie cu tot in buricul Bucurestiului, a fost anchetata ca o infractoare ?
Ditamai judecatoarea.
Pentru ca, daca e asa, si ea nu a incalcat legea, "argumentul" - cum auzisem noi grefierele de sedinta, al "acuzarii" a fost, reprosul a fost ca ea a dat inapoi un teren cu linie de tramvai cu tot si in plina capitala !
Si acuma, mai noi, vin mostenitorii unui grof si cer pamanturi care cuprind sau includ un sat sau sate intregi !
Adica, nu stiu, pentru ca intregul continut al legilor privind imobilele, cumpararile de imobile, bunurilor imobile, - toate acestea nu s-au studiat aprofundat in facultate, si de fapt au fost enumerate, mentionate legile, niste legi, si s-a trecut mai departe....
Dar mi se pare ca solutiile instantelor privind retrocedarile sunt cam foarte diferite, si asta antreneaza anchete, cum a fost cazul Constantei Taiatu.
De ce un judecator sa patimeasca aplicand legea, si altul sa poata aplica legea nestingherit ?
Si sa retrocedeze cat i se cere prin actiunea in revendicare.
Prin 1998 imi amintesc ca am auzit ca un fost burghez, de care, asa, dupa nume, ati auzit cred, Malaxa il chema si-a cerut inapoi, prin mostenitorii sai, uzine sau fabrici sau ce a avut el, dar a avut.
Nu stiu daca nu a avut inainte de 1948, Uzina "23 august" cum s-a numit in perioada comunistilor, - nu stiu, pentru ca vazusem in presa un articol care mi-a trecut prin fata...dar era considerat un mare industrias român, Malaxa acesta.
Mi se pare ca in ultimii ani se adoptase o Lege prin care suprafetele de retrocedat erau limitate, adica nu se mai acorda oricat, nu se mai dadea oricat inapoi, pentru a se evita, tocmai, ca suprafetele mari sa fie restituite, retrocedate.
Dar nu mai stiu, si daca s-a adoptat o astfel de lege, nu stiu care i-a fost soarta, ce a devenit ea ?
Mi se pare ca unora dintre mostenitorii unor fosti proprietari pana in 1948 nu li s-au putut da decat despagubiri, pentru ca terenul, pamantul in sine, dupa caz, nu li s-a mai putut da.
La dimensiuni mult mai mici am sa spun cazul bunicului meu.
Tatal lui Paraschiv Mardale, bunicul meu matern, a avut opt copii, iar bunicul meu, ramas orfan de mama de foarte micut, mama lui murind dupa nastere, nu a fost asa legat de viata la sat, in Piatra, in Teleorman, din cate stiusem eu, la 10 anisori a plecat la oras .
Pe atunci copiii incepeau sa invete o meserie de foarte tineri.
Si el a devenit cizmar.
dar tatal lui, strabunicul meu, murind i-a lasat si lui mostenire o bucata de pamant, insa de o suprafata mai mica decat fratilor si / sau si surorilor sale ramase in Piatra, la tara.
Si bunicul Paraschiv a primit 1,5 hectare pamant in Piatra, de la tatal sau mostenire.
Au venit comunistii si pamanturile au fost date la Colectiva, la C.A.P.
Bunicul meu era oricum la oras, caci numai la oras a trait.
Fratii lui ramasi in Piatra au primit mostenire o bucata mai mare de pamant, decat bucata bunicului meu.
Daca ma gandesc ca au fost vreo opt frati, inseamna ca strabunicul meu matern a avut cel putin, insa mai mult de atat, dar a avut minim, un calcul asa, probabil : 1,5 hectare pamant x ( de inmultit ) 8 ( 8 copii, 8 frati ), deci 1,5 ha x 8 frati/copii = 12 hectare.
Strabunicul meu a fost taran, el nu a fost mosier.
De altfel, se pare, pentru ca mama mea in niciun caz nu a discutat acasa lucrurile astea cu mine, cu noi, cred ca nici cu tata, desi tata poate stie mai multe, de cand o curta pe mama...
Bunicul Paraschiv a fost mi se pare considerat chiabur, la instalarea la putere a comunistilor, de catre acestia.
Dupa Revolutia din 22 dec 1989, s-a adoptat Legea 18 / 1991 a Fondului Funciar.
In baza legii 18 / 1991, unchiul meu avocatul Dumitru Andrei cerut, pentru bunicul meu Paraschiv Mardale ( a fost avocatul lui ) si pentru el insusi, ca mostenitor al mamei sale Ioana Mardale, casatorita cu Tudor Andrei, Ioana Mardale era sora lui Paraschiv Mardale, reconstituirea dreptului de proprietate pentru pamantul mostenit si nationalizat in 1948, sau oricum trecut la Colectiva la CAP.
Ioana Mardale s-a casatorit cu Tudor Andrei care era dintr-o comuna sau sat apropiat de Piatra, din Vanatori sau Lisa, tot in Teleorman deci, si dupa aceea, s-au mutat la Bucuresti.
Nu stiu Ioanei Mardale, ce suprafata de pamant i-a lasat mostenire strabunicul meu, ruda noastra comuna, ascendentul nostru comun.
Insa pe Ioana Mardale Andrei a mostenit-o fiul ei avocatul Dumitru Andrei.
Astfel, ca urmare a procesului aceluia, in temeiul Legii 18 / 1991, bunicul meu Paraschiv Mardale a reintrat in dreptul sau de proprietate asupra pamantului de 1,5 ha, pe care il avea mostenire de la tatal sau.
Si acum, unde vreau sa ajung ???
I-am spus mamei, in urma cu ani : " Mama, pai de ce nu cultivam si noi pamantul acela ? "
Si mama mi-a explicat ca nu i-a fost dat concret, inapoi, lui Paraschiv Mardale, exact, exact, aceeasi suprafata de pamant, aflata in acelasi loc, pe care el o mostenise.
Nu.
I s-a dat concret un pamant, care mi se pare e un teren sau poate chiar pamant, nu mai stiu, extra sau intravilan, extravilan ?
Insa nu e pamant agricol, nu e pamant cultivabil.
Asa stiam eu de la mama, din anii trecuti.
Intrucat si mama are uneori versiuni diferite cand imi povesteste ceva, sa precizez ca in fond, cine stie, poate daca o intreb acum, imi va spune altceva : dar poate nu.
Nu am intrebat-o pentru ca mama si asa era montata rau contra mea.
Ceea ce stiu e din anii aceia '1990 si urmatorii cand eram grefiera.
De retinut este faptul ca strabunicul meu, taran fiind el, lucru firesc, avea interesul legitim sa isi cumpere pamant agricol sa il cultive, sa culeaga roadele, sa se hraneasca pe el si familia lui.
Deci strabunicul a avut sigur pamant agricol si il cultiva.
De altfel, fratii lui Paraschiv s-au suparat pe el, pare-se, pentru ca au venit comunistii si intr-un fel, pamantul lui a ramas in grija lor, desi era la colectiva la Cooperativa agricola de productie.
Fratii trebuiau sa se ingrijeasca si pe pamantul lui Paraschiv.
Oricum nu au fost in relatii calde, pana la moartea lui Paraschiv.
Ioana Mardale a fost singura apropiata de Paraschiv fratele ei, dar ea locuia ca si el in Bucuresti.
Si Paraschiv o ajuta, era un sprijin pentru ea.
Mi-am ascutit creioanele cu ascutitoarea galbena, iar in cea roz sunt 3 ascutitori intr-una singura.
Le-am asezat in suportul de creioane, o fetita in costum popular, din lemn, pe care il am din scoala generala, de multi ani si care intotdeauna mi-a placut foarte mult, foarte mult.
De fapt imi placea artizanatul cand eram mica.
Si aveam diverse lucruri de artizanat, mai ales gentuta mea rosie din panza cusuta frumos cu negru si alb.
O adoram, cu siret si ciucuri la capat.
Tata a inlocuit firul alb al veiozei albastre, care s-a stricat, si nu mai facea ieri contact, a cumparat din piata un alt fir negru si cu intrerupator si acum functioneaza iarasi veioza, cumparata mi se pare din Cora / Carrefour, am vazut intamplator intr-un Prospect veioze ca aceasta.... a fost fragila si nu prea facea contact, nu se aprindea....
Am sa atasez articolele din Libertatea si unul in care e vorba de un accident de masina, sau cum se traieste in Bucuresti si in tara....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu