Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! le géranium rose/muscata roz
Am pus smartphoneul la incarcat, fara de care acum v-as mai fi trimis cate ceva de citit.
De altfel va trebui sa va trimit cursul de la Stat, al prof. Raluca Miga-Besteliu, Drept International Public, pentru ca, desi aparut prin anul 1997 la Editura All, este valabil.
Dreptul, ca domeniu al cunoasterii, ca stiinta, cuprinde o parte statica si o parte dinamica.
Partea statica este acea parte a Dreptului care este sau ramane neschimbata.
Intrucat societatea este intr-o continua miscare si Dreptul se formeaza tinand cont de realitatile oamenilor, vietii lor, Dreptul evolueaza si el, si cuprinde deci si o parte Dinamica, adica ceea ce se schimba, ce apare nou.
Dar Raluca Miga-Besteliu desi isi intituleaza cursul ( ati vazut coperta alba, cu 2 titluri mari cu majuscule, de culoare albastru-indigo ) Introducere in Dreptul International Public, explicã si vrea sa explice si vrea sa ne arate si sa ne faca sa intelegem toate notiunile si conceptele cu care opereaza aceasta disciplina de Drept.
Si este de spus.
Cursul Ralucai Miga-Besteliu este diferit de al profesoarelor Selejan Gutan si Craciuneanu din 2008.
Practic, prof. Raluca Miga-Besteliu ne arata, ne pune bazele Dreptului International Public, ni-l explica de la zero.
Cursul mai modern si recent totusi, cel din 2008, al Biancai Selejan Gutan este bun, este atractiv, dar fondul il gasim cu toate explicatiile adica, de baza, ale disciplinei, in cursul alb cu titluri indigo, al profesoarei de la Stat, Raluca Miga Besteliu.
Si cand ma gandesc ca il numeste numai "Introducere in ...."
Manualul Ralucai Miga-Besteliu are 433 de pagini, cu tot cu acel Cuprins.
O idee despre explicatiile pe care le da, va puteti face din paginile pe care le-am introdus in cursul Biancai Selejan Gutan de la pagina 171 din acel curs, si anume am introdus pagina 236 si urmatoarele din cursul prof. Raluca Miga- Besteliu.
O predare serioasa o gasim deci la Raluca Besteliu !!!!
Si acum sa va spun ca :
Mai demult putin si va spusesem in treacat, am gasit la tata un manual mic, cu coperti rosii din 1968, cu titlul " Manual pentru pregatirea militara generala a tineretului", publicat de Republica Socialista Romania, Uniunea Tineretului Comunist, Comitetul Central.
E un manual de format mic, totusi are 286 de pagini.
Cand l-am vazut prima oara, m-am dus cu gandul la anii nostri de liceu cand aveam o disciplina la ore, care se numea :
P.T.A.P. = Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patriei.
Si, da, ca sa participi trebuia sa fii membru U.T.C. = ( in ) Uniunea Tineretului Comunist, in care erau toti tinerii.
De la varsta de 18 ani in sus.
Totusi, manualul lui tata mentioneaza o pregatire "militara generala" "a tineretului", si din titlul disciplinei pe care o aveam in liceu noi in anii 1982 - 1986, vedeti ca lipsesc cuvintele " militara generala".
In anii de liceu, si am avut si eu unul, desi cu greu am facut rost de el, in fond nu stiu unde trebuiau, teoretic sa se gaseasca, la magazinele de Confectii la vanzare, sau unde ?
Eram slaba in liceu, si nu am gasit oricum un astfel de costum de PTAP, caci aveam un costum, pantalon si bluza ( bluzon incheiat in fata ) si basca, toate din acelasi material textil si aceeasi culoare albastra.
Rita Mirescu, o inginera colega cu mama in birou la Institutul de proiectari " Vulcan" i-a dat amei costumul fiicei ei Cristina, pe care il purtase Cristina, care crescuse.
Si inca, pentru pantalon am pus un elastic pe cordon, la spate, iar bluza imi era lunga si acoperea soldurile.
Manecile le suflecam.
Dar am fost tare multumita, chiar fericita ca am si eu costum de PTAP.
Instructia noastra s-a limitat la un Caiet, obisnuit, de ore de clasa pentru elevii de liceu in care nu imi amintesc ca am notat ceva, si nu stiu ce era de notat.
Teoretic aveam un caiet care in fond nu a existat pana la urma.
Instructia a fost alcatuita dintr-un singur eveniment : intr-o zi de vara ne-a dus ( in fond nu stiu cine a organizat, si asta e ceva, mergeam cu clasa de la liceu si nu am stiut cine a organizat ! ) in parcul Herastrau la Poligonul de Trageri intr-o sala insa, cu mese, ne-a urcat pe fiecare pe o masa, lungiti pe burtica, cu o pusca in fata, fixata intr-un stativ, si dincolo de sala aceea, o sala acoperita, dintr-o cladire-sala, dincolo [ de fereastra, afara ] , pe [ dincolo de ] o fereastra daca vreti erau niste tinte, si noi sa le nimerim.
Nu stiu daca aveam ochelarii de vedere, oricum nici cu ei nu as fi vazut prea bine.
Si deci nu stiu cum am procedat, am tintit, daca am nimerit nu stiu.
Instructorul, baiat tanar si frumos, si daca nu tin minte gresit era fiul cel mare al doctorului care era directorul spitalului CFR 2, era un vecin din Baneasa cu colega noastra de clasa Carmen Cirstea, avea 2 baieti domnul doctor, cel mare, acest instructor al nostru, baiat blond, frumos, tanar, ingrijit, curat ( ca la revista ) si un fiu mai mic, de seama noastra, care era coleg de an la liceu cu noi si cu care era buna prietena Carmen.
Fiul cel mare era deci mai mare ca noi si cred ca este cel care a ramas in Romania si e doctor azi la randul sau.
pe tatal lor il chema dr. Filip.
pe colegul nostru de an de liceu, insa din alta clasa, il chema Filip Alexis.
Iar pe fiul cel mare, ( Alexis era fiul cel mic al dr. Filip de la CFR 2 ) nu mai stiu cum il chema, poate Marius ???
Locuiau in Baneasa in cartier, mai sus de blocurile elegante in care locuia Carmen Cirstea colega noastra.
Locuiau intr-o vila.
Deci fiul cel mare al doctorului Filip ( Filip fiind numele de familie ) iar prenumele acestui domn doctor nu il stiu, nu il mai stiu, si cred ca abia mi-a trecut pe la ureche in trecut, ne-a fost instructor la trageri.
Elegant, dupa ce am tras, m-a intrebat daca mai vreau o data, el a spus inca o data, eu insa am spus ca nu mai vreau si norocul nostru ca eram o lume eleganta si nu militara propriu-zis pentru ca, galant, el nu a mai insistat si eu m-am dat jos de pe masa.
De fapt mi se parea si ciudat sa stau lungita pe burta pe o masa ( ca mesele de ping pong ) si din pozitia asta, de pe masa, sa vorbesc cu un barbat !!!!
Nu stiam cum sa cobor mai repede de pe masa aia !
Nu am stiut daca am nimerit tinta, si nici instructorul nu mi-a spus.
Faptul ca mai trebuia sa trag o data, nu stiu daca era de bine sau de rau, el nu exprima nimic pe fata lui, dar nimic, nu iti dadeai seama, nici ca ai nimerit, dar nici ca nu ai nimerit tinta.
Intrucat tot nu vedeam mai bine, si trasul cu pusca mi s-a parut neplacut, adica o pusca e un instrument greu de manevrat, mie imi plac lucrurile usoare, fine, poate ca epoca asta a IT-ului si conexiunilor chiar fara fir ( vizibil ) [ desi am auzit ca sunt daunatoare ] e o epoca care mi se potriveste cu mult mai bine.
dar pusca e penibila, e ceva vechi, urat, greoi, si tata acasa mi-a spus ca are recul, sa fiu atenta cand trag ca ma loveste, cu recul, da inapoi adica, automat, pusca, si ma loveste in umar.
Pentru ca pusca trebuia sprijinita de umarul drept.
Si m-am temut de acel recul.
Nu mai tin minte daca pusca a avut concret acel recul, dar daca il avea, si mare, mai ales puternic, cred, cred ca as fi tinut minte.
Dar o pusca e urata, e grea si e ceva vechi, de la 1800 imi spuneam eu...
Totusi eram ... in ce clasa eram noi ?
A XI-a ?
In schimb, acesta ne-a fost tot PTAP-ul.
Si acum :
In manualul rosu din 1968 - iata din anul in care ne-am nascut noi, foarte numerosi copii !!! - pe care l-am gasit la tata " Manual pentru pregatirea militara generala a tineretului", ma uit la CUPRINS.
Si vad ca instructia in sine era mult mai urata, dar urata de tot !
De exemplu la partea a IV-a a Manualului acestuia avem Pregatirea Fizica si mai multe sectiuni sau capitole mai exact.
Aflam ca trebuia sa invete cei care faceau instructia, de pilda :
Lupta corp la corp;
Aruncarea grenadelor de mana;
Impungerea; !!!!!
Pararile;
Loviturile cu patul si cu magazia armei;
Loviturile CU PUMNALUL !!!
Intamplator, am deschis prima oara cartea, am rasfoit-o si am dat peste fotografiile, pozele alb-negru care aratau cum se procedeaza, si cand am vazut lovituri cu pumnalul, m-am ingrozit.
Mie mi-e frica de ceea ce numim , sub orice forma am numi : taietura, impungere, injunghiere, caci cu ajutorul pumnalului ce se face ? se injunghie.
Mi-e si sila si frica.
Am repulsie.
Mai degraba, daca ar trebui sa aleg dintre doua arme, as alege arma de foc.
Dar niciodata un pumnal, niciodata.
Apoi urmeaza INSTRUCTIA PE SCHIURI, si INOTUL.
Alte capitole sau teme tratate in manual, selectez, nu in ordinea din carte neaparat :
Deplasarea in teren dupa azimut.
Ei da, trebuie sa spun ca imi amintesc - deci am avut un Caiet de PTAP ! - ca odata a venit la noi in clasa si ne-a facut o lectie despre AZIMUT, un Colonel de Armata si tatal colegei noastre de clasa Maddy adica Madlena-Melania TOMA ( azi Deliu, dupa sotul ei si traieste in Franta, unde Maddy e medic militar ( in Romania asta era, medic militar ) si lucra in domeniul Medicinei Nucleare ).
Da, deci tatal Madelenei ne-a scris si pe tabla si ne-a arata cu azimutul, dar nu sunt sigura ca eu atunci am inteles.
Tot din acest manual rosu, la care revin :
Deplasarea in teren dupa azimut;
Hartile topografice militare;
Aprecierea + determinare distante : etalonarea pasului, .... ;
Orientarea in teren fara harta : dupa Soare, dupa steaua polara, dupa luna, determinarea punctelor cardinale cu busola / cu ajutorul astrilor ceresti;
orientarea dupa diferite semne ale detaliilor de planimetrie.
Instructia FOCULUI : grenada, tragerile, pusca de razboi, armament de infanterie.
De murit poti muri si azi datorita acestor arme, totusi sa recunoastem ca par ceva extrem de invechit.
azi am privit titlurile unor articole de pe Breizh Info si unul din ele, acolo era cred, ne arata o pusca de tipul Kalashnikov.
Mie si pusca asta mi se pare ceva din timpuri imemoriale, desi eu nu am trait in acele timpuri.
Mi se pare un decalaj in epoca noastra cand se lucreaza in comunicatii, retele, fara fir ( vizibil, fir optic ), pe laptop, pe tablete, pe computere si smartphoneuri chiar care au conexiune internet daca o folosesti si platesti.....
Sa mai existe pusti mi se pare ceva ciudat, anacronic.
Si despre baioneta, scrie mi se pare in acest Manual din 1968.
Baioneta de la 1878 !!
Oricum nu vreau razboi.
Trebuie sa fie epoca pacii.
Si acum sa va spun ca mama a cumparat o muscata noua in ghiveci, roz.
E frumoasa si am pus-o in balcon.
O sa v-o arat acum in fotografiile atasate.
Manualul acesta al tatalui meu poate o sa vi-l fotografiez, e de format mic, mai mic ca un Caiet de elev.
cam de buzunar.
de costum de PTAP, imi amintesc ca, parca bluzonul costumului avea, sau nu, buzunare ????
Nu avea.
sau avea ?
Bine ca PTAP-ul nostru s-a rezumat la tragerea in parcul Herastrau odata, cu un glonte orb sau cu alice si atat.
Si la o lectie despre Azimut.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu