Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! bloquée par yahoo.fr à 21h56 hier soir
Je n'ai envoyé que quelques emails hier, et cependant yahoo.france m'a bloquée - ils ne se gênent pas du tout et ils trouvent cela normal !!! - à 21h56 ( heure de Bucarest ) hier soir le 26 avril 2017.
Pendant toute la journée, hier, je n'ai point ouvert mon email, mais seulement le soir lorsque j'ai réussi à envoyer 5 emails environ :
Ieri nu am trimis decat foarte putine emailuri, si am deschis seara tarziu emailul, cand am trimis Talleyrand partea a II-a, si am fost blocata totusi de yahoo.france, care nu se jeneaza deloc si apreciaza normal sa ma blocheze, la ora 21h56, pe 26 aprilie 2017.
Trimisesem aproximativ 5 emailuri.
La ora 21h56 deci, ieri seara, pe 26/04/2017, m-au blocat, cand am vrut sa expediez un email de la sanctuarul Sfantului Iuda Tadeul din Chicago, era o newsletter " St Jude Living Hope", care ne arata o istorisire trista, cumplita, reala deci, din Istoria celor care se numesc " The Claretians", si nu stiu exact cum sa traduc acest cuvant - " Claretienii" poate - , adica cei care apartin acestui ordin religios.
Emailul pe care doream sa il expediez si am fost blocata, a intrat si a ramas in dosarul sau folderul numit Ciorne sau Brouillons.
In orice caz, asa cum procedeaza yahoo.france care o fi inca sub stapanirea partiala a lor, sau a trecut numai in stapanirea irlandezilor, mie nu imi place, mai intai ca dau dovada de o tenacitate in rau, pentru ca, ma blocheaza pur si simplu, fara un motiv.
Yahoo. france este un serviciu de email gratuit.
Asa ni se prezinta.
Yahoo.france - ca si orice gazda email - nu are un numar fix de emailuri pe zi care sa poata fi expediate.
Dar yahoo.france ma blocheaza ca un psihopat.
Imi amintesc pe Facebook, prin 2010, si obiceiul a continuat dupa acest an, - atunci am facut cont pe FB, si oamenii erau salbatici, se blocau in nestire unii pe altii.
Eu cred ca unii sunt prea defecti incat iubesc numai :
inchisoarea, blocajul, arestarile, prigoanele, discriminarile, inchiderea usilor si ar fi bine cine iubeste acest fel de "sihastrie" sa il traiasca numai el, si in pielea lui, nu sa il extinda si sa il aplice altora.
Dar vezi bine, pe sine, un astfel de defect, se vrea liber, se vrea sa traiasca bine, si sa aiba usile deschise, oamenii sa il primeasca bine peste tot, ce zice el, sa fie litera de lege luat, lui sa ii mearga bine, si in tot acest timp el sa ii blocheze pe altii, sa fie rau cu altii, sa fie intolerant, egoist, meschin, ticalos si mereu gasind un argument pentru o conduita de nemernic.
Ba unii se mira, dupa aceea, ca nu sunt oamenii - sau ca se gaseste careva, pe care il apreciaza ca " uite unul care nu e dragut cu mine ! eu fac ce vreau eu, si oamenii ma asculta, ma primesc bine, sunt amabili cu mine ! si uite si unul, care ce-o fi cu el, ca nu ma asculta ?"
Este intocmai gandirea Satanei.
Si acum vreau sa va dau niste vesti din care, inca o data, tragem concluzia, ca omul vrea nu vrea, fie se intoarce la Dumnezeu, si cel mai adesea, in pericol, in primejdie, la greu, chiar asta si face, adica se intoarce la Dumnezeu si apeleaza la El, fie se pierde.
Inainte sa incep eu vestile, voi spune ca pe yahoo.france, pe pagina aceea, imediat ce deschisi www yahoo.france, unde sunt titlurile articolelor Actualitatii, este un articol din care aflam ca Marine Le Pen a fost pusa in discutie de catre Parlamentul European pentru ridicarea imunitatii parlamentare !
De ce ?
Nu stiu precis, nu am citit motivul, insa banuiesc ca din pricina faptului ca e pana la urma o extremista in gandirea ei.
Si acum vestile :
Ieri noapte, fratele meu a sosit dupa ora 1h00 acasa, BOLNAV, INFFRIGURAT, pe "fondul cauzei" a racit bine sau rau, spuneti cum vreti, era rosu tot la fata si piele si tremura de frig, normal ca mi-a fost si imi e mila de el, e fratiorul meu, nu se poate altfel.
Chiar a vorbit cu mine ieri noapte, foarte prietenos.
Si a spus serios : " Multumesc, DOAMNE, CA AM AJUNS ACASA, NU CREDEAM CA MAI AJUNG !", deoarece i-a fost foarte rau, avea friguri.
Intotdeauna Silviu transpira, lui ii e adesea cald, si cand merge se incalzeste si mai tare, nu de putine ori vine pe jos acasa, cam 30 de minute, de la serviciu, asa am inteles, desi nu am aflat care ii e locul de munca.
Deci i-a fost rau, in timpul programului ieri a luat 4 pastile de Paracetamol, il citez pe el " ca sa rezist la munca, ca trebuie sa muncesti !"
Si ca sa vedeti, si asa se intampla, oricine poate verifica si face experienta asta...:
In aceeasi seara - noapte, eu, ieri am luat si am citit Acatistul Sfantului Atanasie Todoran, recunosc ca ma biruise somnul, si pe nepusa masa, cand am inceput sa il citesc, nu imi era somn, in foarte scurt timp, brusc, m-a luat somnul.
Dar eu sunt obisnuita cu acest somn si stari de oboseala, si asa incat am reusit sa citesc tot Acatistul si nu m-am oprit pana nu s-a terminat si am pus punct.
Se intampla cred in jurul orei la care lui Silviu i se termina programul de munca, in general, pe la ora 00h30 AM, dar ieri a terminat la ora 1h00 AM.
Chiar am atipit cand spuneam Acatistul.
Dar stiti cum m-am obisnuit ?
In general, pentru ca am avut munca de birou - desi la birou nu mi-a fost somn niciodata - dar pe scaun, dreapta, sau cat mai dreapta....
Acum, din pricina faptului ca sanatatea imi e mai fragila, sunt mai lipsita de energie ca in trecut si ma poate birui somnul.
Atipesc dreapta pe scaun si imobila.
Nu ma clatin, nici la dreapta, nici la stanga.
Am remarcat si eu cu mare mirare.
Si ieri in pat, e drept, noaptea, cu pernele ridicate, asa le tin, sprijinite de tablia patului si perete, ridicata bine in perne, intr-un fel, in pozitia sezut, a adormit cand spuneam Acatistul Nasaudeanului, si cu Acatistul imprimat pe coli mari A 4, tinut teapan in mana.
Cred ca nu m-a lasat Dumnezeu sa adorm.
Am atipit si Acatistul imi sedea drept, fix, in maini, ca si cum eram treaza.
Nu stiu cat am stat asa, dupa "socoteala" mea, cateva minute, si am reluat lectura in continuare, dupa aceea, si pana la sfarsit.
Si Dumnezeu, imi zic eu, stia ca Silviu are nevoie de ajutor si m-a tinut treaza, desi mi-a fost greu marturisesc.
Dar cum nu am avut parte de reala si benefica odihna in viata mea pana acum si am trait intr-un ritm, tot timpul sub stres, fie in familie, fie din pricina sanatatii, fie lipsa de timp si zilele ocupate de la serviciu, etc - m-am obisnuit ca in lumea asta, cand ma supar, spun pe lumea asta rea si tampita, pace si odihna omul nu are.
Ca, daca lasi lucrurile sa curga cum vor ele, "lucrurile" adica viata curge in Iad.
Silviu cand a venit si s-a bagat in pat, nu dormea, vorbea cu noi, avea febra 38, 5 grade.
Pe la ora 4h00 dimineata temperatura lui crescuse - inainte de ora 4, 39, cu 6 febra, si la 4 dimineata, febra 40 de grade.
Nu aveam Algocalmin in casa, acela scade febra.
Nu aveam nimic.
I-am spus ca aspirina e buna.
Mama ca a luat.
Si eu ca Advil nu e bun, acum, imediat.
dar Silviu in cursul noptii a luat advil si ibuprofen, sau cum se numeste ca nu ii nimeresc denumirea niciodata.
Aspirina si ceaiul de tei sunt cele mai bune, si in lipsa de alte medicatii la indemana in casa.
Mama a stat cu noi in sufragerie, pe fotoliu langa pat, toata noaptea.
Silviu, sub influenta racelii, mi-am spus in sinea mea, vad ca ii revine luciditatea, pentru ca a spus pe un ton normal, firesc si de bun simt, ca : "Mama sta toate ziua dupa mine, pune masa, strange masa si ma asteapta tot timpul", a spus asta multumindu-i mamei pentru veghea ei de o noapte.
Era foarte ok si serios si politicos.
Exact - mi-am spus eu - vad ca ii revine luciditatea, pacat ca numai in conditiile astea triste !
Si cu mine Silviu a vorbit prieteneste, ca si cum niciodata ( adica ca si cum ani in sir ) nu m-ar fi evitat in mod clar, limpede.
Saracul de el !
I-am spus ca m-am rugat pentru el, desi noaptea trecuta, fiind eu foarte obosita, nu am stat sa enumar persoane pentru care m-am rugat, ci pur si simplu am spus Acatistul cum e el scris, fara sa "personalizez", rugandu-ma expres pentru cineva anume.\
Totusi, ca sa vedeti, la sfarsit de tot, am spus numele parintilor mei si fratelui meu, rugandu-l pe Sf Atanasie Todoran, Nasaudeanul sa ii ajute in viata lor.
Pentru un singur lucru nu ma rog, si eu si precizez : ( valabil cand spun orice acatist ) : [ ma rog ] sa ii ajute Dumnezeu, Maica Domnului, sfintii, pe parintii si fratele meu, in viata lor, pentru ca au mare nevoie, insa sa nu ii ajute sa imi faca rau, sa ma prejudicieze nici pagubeasca in vreun fel, in oricare fel, sa nu ii ajute sa imi ia libertatea.
Si ieri, exact la finalul Acatistului am apucat sa rostesc numele parintilor si fratelui meu, la urma m-am mentionat si pe mine si chiar pe Micutul meu Petit Jesus si pe papusica mea mica, Tutunica.
Si apoi s-a terminat Acatistul.
Culmea e, ca nu am adormit imediat deloc,
Eu avand nevoie sa merg la toaleta toata noaptea, ceea ce ma extenueaza pentru ca o tin asa din 2005 si pana azi.
Asa, ieri noapte am adormit efectiv candva dupa ora 4h00 sau 4h30.
Cand Silviu a anuntat ca incepe sa transpire.
I-am spus ca isi revine dupa ce transpira si scoate raceala din el, dar asta nu se intampla.
Spunea ca a luat "multe " [ medicamente ], dar de fapt, cred ca nu luase nimic, m-am mirat eu, decat paracetamolul din orele anterioare de program la serviciu.
Oricum apreciez eu, a luat multe, patru pastile de Paracetamol.
Mama i-a facut ceai, insa tremura din tot corpul si nu l-a baut.
Pe la ora 4h00 cand ne-a spus ca are 40 de grade febra, m-am rugat Sfantului Arsenie Boca, si m-am rugat mai intai Lui Iisus Tamaduitorului, sa stea cu Silviu, sa il vegheze, si Pr. Arsenie : " Parinte, te rog, fa ceva si scade-i febra, ca nu avem in casa la ora asta niciun medicament, nu am algocalmin, desi acela scade febra si are prea mult 40 de grade, nu il lasa Parinte, scade-i febra "
Peste vreo 10, 15 minute, Silviu anunta " Am inceput sa transpir ".
Pana la urma cred ca era trecut de 4h30 AM cand m-am culcat, ca sa si dorm concret.
Dupa o pauza, Silviu a spus ca abia atunci parca incepea sa transpire ca lumea.
Putin dupa ora 4h00 abia incepuse, dar parea ca nu continua.
Si trebuie sa scoata raceala din el.
Acum 2, 3 saptamani avea o raceala, de fapt tuse urata, nu imi place si noaptea trecvuta tusea din nou, la fel, desi putin mai putin, decat in urma cu cateva saptamani.
Parca tusea ii umple plamanii si i-am spus ieri din nou sa se consulte la medic pentru tusea asta si ca nu imi place [ tusea ].
El a spus : "maine, olivia, sacaitoare mai esti !" ( incepuse sa isi iasa din starea de boala, cand era 'suspect" de prietenos )
Eu i-am raspuns : "Maine, nu. Maine n-o sa poti sa mergi nicaieri."
Dupa ce a inceput sa transpire, dupa ora 4h00, Silviu a cerut iaurt, i-a revenit foamea si ii era foame.
A mancat iaurt.
Si apoi s-a sculat din pat, fericit, inveselit si a mers cu mama la bucatarie.
Daca il vedeati ieri, era clar ca e departe de a fi bine....
Ma privea ( el nu se uita la mine, ma dispretuieste ) cu capul lasat in jos, zambind, rosu ca racul la fata dar si la piele ( mainile, bratele ), si zambea asa, se vedea ca l-a lovit boala, cu capul plecat si usor intr-o parte, deci era un zambet ciudat, anormal, dar prietenos la maxim.
S-a oprit chiar langa patul meu, sa spuna ca ii e frig rau si ma privea asa.
M-am si speriat.
El nici nu suporta sa stea pe langa mine, nici sa nu ma vada.
De obicei.
M-am dus apoi o clipa si m-am asezat in fotoliu langa patul lui si imi zambea.
Apoi a venit mama si si-a reluat locul.
L-am rugat pe Iisus sa il vegheze si pe Pr. Arsenie Boca si sa nu-l lase sa se imbolnaveasca de plamani, din pricina tusei aceleia rele.
Si acum, ca o concluzie, voi spune :
E o concluzie :
Si acum nu ma gandesc anume la fratele meu Silviu, dar, putin de tot si la el :
Tot ieri noapte i-am spus lui Silviu :" Am pus felicitarea ta de 1 martie in caietul meu de rugaciuni, i-am dat-o lui Iisusel si am scris pe ea : " De la Silviu Marcov pentru Iisusel !"
Silviu a zambit si a spus : "Iisusel !"
Silviu de-a lungul tineretii sale a avut probleme reale, cand, pe drum, I S-A INTAMPLAT CEVA, INCAT NU MAI PUTEA, REUSEA, SA VINA ACASA.
Odata a cazut in zapada si a ramas asa nu se stie cate ore.
Cand si-a revenit a mers pana acasa.
Aceea e alta poveste insa.
Una cam rea.
De aceea cu Silviu sunt probleme :
Am remarcat ca in viata lui sunt sau apar ( sau poate isi face si el ) probleme, cand, dintr-un motiv sau altul, Silviu CHIAR E IN PRIMEJDIE CA NU POATE AJUNGE ACASA, noaptea in special, insa si seara.
Observ ca se intampla cu consecventa acest tip de necaz in viata lui, se manifesta, apare sub o forma sau alta, sau dintr-un motiv sau altul !
Si ma ingrijoreaza.
Acum sta cu parintii si cu mine, dar daca va fi singur ?
Ieri noapte era pierit, singur nu se descurca dupa ce a reusit sa ajunga acasa.
Si mai vrea sa fie singur.
Tata a dormit tun toata noaptea, nu a auzit nimic, i-am spus eu azi dimineata.
Pe la 8h40 AM azi m-am sculat.
Cateva nopti inainte tata nu a dormit, si-a scris cursul.
Ieri miercuri 26 aprilie 2017 era ziua lui de curs si era obosit, se simtea rau, inainte sa plece la facultate.
Din cauza ca nu dormise noptile.
Dar s-a dus si s-a intors sanatos.
Cand noaptea soseste si intra pe usa acasa Silviu, adesea ii spun lui Iisus : "MULTUMESC DOAMNE, CA A INTRAT SANATOS PE USA FRATELE MEU, CA L-AI ADUS SANATOS ACASA !"
Din cele constatate de mine, cu titlu general ( in niciun caz acum cand scriu nu ma gandesc la voi, cei carora le scriu, nu, ma gandesc la altcineva ), cand e vorba de Acatiste, omul nu e bine sa se ia de Acatiste.
De Rugaciunile catre Dumnezeu, Maica Sfanta si sfinti.
Cand oamenii rai s-au luat de bine, sincer, au facut cat rau au vrut, au facut ce-au vrut cu viata mea, mai lipsea sa ma ingroape si chiar au vrut si mai rau sa imi faca...
Dar cand oamenii s-au luat de Acatiste, oricine ar fi fost, Dumnezeu NU A MAI TACUT.
Am observat chiar eu asta.
In urma cu niste ani, noaptea in bucatarie ma rugam cu voce tare, citeam rugaciuni - in noaptea respectiva in franceza, dar apoi si in romana.
Si citeam uneori si ziua.
Intr-o seara ( noapte ) sau zi poate, - cum vecina noastra dna Balas de la etajul 8 iesea zi si noapte sa isi scoata cainii afara si in toiul noptii chiar - am auzit-o jos, sub bucataria noastra, afara, i-am auzit vocea, ea spunea cuiva asa : " Mai, auzi, parca mi s-a facut frica !"
Auzea, am dedus eu, ca ma rog eu.
Nu urlam, dar pesemne m-am obisnuit cu o voce mai tare, de cand mi se cerea asta, cand eram grefiera de sedinta, sa auda sala mare de sedinta cand strig partile si m-am obisnuit sa vorbesc mai tare, nu soptesc.
Sa vedeti....
Dupa aceea au mai trecut, slobozi, adica in liniste si pace ( pentru dna Balas ), niste ani buni, destui de zile....
Intr-o zi, pe strada Delinesti ii spunea cuiva ca un copil cuminte, asa ii era tonul vocii : "Da, am spus [ tot ] Acatistul Sf. Efrem".
Mult mai tarziu am facut legatura si cred ca pot spune ca ea rostea cuvintele astea, cu cateva luni inainte de decesul fiului ei + Dragos.
Poate ca deja Dragos era bolnav si ea stia.
Mai exact poate stia si el, ca a avut cancer, si a aflat cand era in ultimul stadiu.
Dupa aceea a aflat si mama lui.
Eu m-am mirat ca dna Balas a spus ca a citit un Acatist.
Pentru ca tot ea avea ceva cu Acatistele mele, adica odata a spus : " Nu imi place", in legatura cu acatistele mele.
Si ea atunci vorbea aproape zi de zi cu mama mea.
Si mamei nici ei nu ii placeau acatistele mele.
Mai ales in ziua pensiei, sa nu le vada dl Doru Postasul, nu stiu de ce, pentru ca si pe Doru Postasul il deranjau ????
Si totusi, mama mea isi cumparase si avea si are in casa un ACATISTIER cu coperti imbracate in negru, de la Biserica, si nu mi-l da, refuza, numai ea pune mana pe el, intr-o vreme il tinea jos in debara, dosit, ascuns sa nu il gasesc eu.
Apoi l-a tinut in vitrina, cand a vazut, si-a dat seama ca l-am gasit, iar l-a ascuns.
Dar in Tabla de Materii am apucat sa vad lista de acatiste si pe toate le aveam si eu, sau am completat ulterior, poate unul doua sa nu le am, dar ele sunt de gasit pe paginile ortodoxe cu acatiste.
Eu am chiar mult mai multe acatiste decat contine Acatistierul si pe toate vi le-am trimis si voua.
Eu am si paraclise si canoane.
Paraclise se poate sa contina Acatistierul.
Si deci mama mea cand si cand, mai ales pe masa de la bucatarie, isi deschidea Acatistierul si se ruga, sau in dormitor, pe patul ei ( cum incerc eu ziua sa citesc ).
Dar pe urma s-ar fi spus ca uitase ca a citit acatiste, sau vreun acatist.
V-am spus ca am iertat-o pe dna Balas, pentru ca ....
Imi e cumplit de ciuda si imi pare rau ca ea, si nici fiul ei - sa se odihneasca in pace -, nu (si-)au revenit la sentimente onorabile, bune, normale, fata de mine, pentru ca imi pare rau de ce s-a intamplat cu fiul ei Dragos.
Dar uite, daca te incapatanezi in rau, uite unde ajungi.
Si cata vreme s-au luat de mine, a fost cum a fost, dar cand a inceput dna Balas ca nu ii plac Acatistele sau o deranjeaza, DUMNEZEU A REACTIONAT.
In orice caz, cata vreme un om se roaga lui Dumnezeu si e sincer in rugaciunea lui, Dumnezeu il vede, e atent la omul care se roaga.
E important sa te rogi.
Oricum ar fi, nu poate fi acelasi lucru, cand te rogi, si cand NU te rogi.
Sau nu te-ai rugat.
In dimineata asta, am spus Acatistul Sf. Ioan Valahul.
Nu cu voce tare, uneori mai vorbesc insa in soapta, sau incet, mai citesc si asa, unele pasaje din acatist, dar sigur nu se auzea jos afara.
Si totusi, sub ferestre la dormitor, cineva, un barbat, a spus : " [ asta e ] Nebuna cu acatistele !"
O alta idee si care are legatura cu cele de mai sus :
Ati vazut poate cursul prof. Costica Voicu de Istoria Statului si Dreptului Romanesc, ati citit in el, ca omul, de-a lungul Istoriei sale, in " Romania " ( scriu asa pentru ca Romania s-a format treptat, dar tot Romania era ), si in alte tari din Europa, a fost legat de religie, de credinta, de Dumnezeu, sunt mentionate in curs carti de religie, credinta, rugaciuni, norme canonice, sau de drept canonic ( si in cursul de Teoria Generala a Dreptului, de acelasi autor C. Voicu ), sunt mentionati calugari si ordine de calugari si cruciade....
Si vedeti, dar hai sa o spun deschis, direct, oare nu sunt constienti, oare nu le e rusine, pentru ignoranta si prostia si pe cale de consecinta, ticalosia lor ?
In iunie 2003, la Camera de garda, dr. Marin Stancu mi-a spus : " O sa te inchid noaptea asta....." ( bine si a spus ca ma tine internata o perioada si dupa externare, sub observatie, pe mine si familia ) si mi-au luat GEANTA ( parintii, nu doctorii, dar mi s-a spus ca nu am voie cu nimic !!! ), si tot ce aveam, aveam geanta is lucruri in ea.
Si am scos din geanta Medalia lui Iisus si a Mariei, Inimi Neprihanite, fiecare fata a medaliei Iisus si Maria Maica Lui, si o bratara matanii parca, am mai avut unul sau 2 alte mici obiecte de cult la mine, le-am scos din geanta.
Si doctorita asezata langa dr. Marin Stancu pe o latura a mesei, a spus : " Mai bine nu le lua. Ca aici nu sunt binevazute !", si cred ca ea spus chiar limpede ca religia nu e binevazuta la spitalul de psihiatrie.
Adica, pesemne era apreciata un simptom al nebuniei.
Toti ATEII AU SPUS CA OAMENII CREDINCIOSI SUNT NEBUNI, sau au spus, sau au gandit, si unii au si actionat cand au putut impotriva credinciosilor.
E caracteristic ateilor sa se poarte dusmanos cu credinciosii, de fapt, ii e caracteristic Satanei.
Ateii nici nu au Inger Pazitor.
In general, orice om are de la Dumnezeu un Inger Pazitor si oamenii mai credinciosi, mai avansati spiritual au si 2, 3 mai multi Ingeri pazitori.
Ateii nu au.
Oamenii care au fost crestinati si botezati la Biserica si in Biserica, au primit la botez Inger pazitor.
Cand ateii vor muri, ei nu vor avea Ingerul Pazitor langa ei.
E o moarte sau un sfarsit cumplit, chiar daca mor de moarte naturala.
In fine, eu am auzit ce a spus doctorita, dar mi-am varat in buzunarul blugilor mei ( eleganti, ma costasera mult si erau de calitate ), Medalia Inimilor Preasfinte ale lui Iisus si Mariei.
Sa fii credincios nu e inseamna sa fii nebun, mi-am spus eu, SI CA SA SPUI CA UN OM E NEBUN, TREBUIE SA DEMONSTREZI.
Si daca te incapatanezi sa spui, pur si simplu, pentru ca esti doctor psihiatru si numai de aceea, folosindu-te de calitatea ta, ca un om normal, e un om nebun si inca, pentru ca e credincios, asta deja e foarte rau si va avea consecinte pentru tine si foarte mari.
EI BINE, DACA VEI VREA SA SPUI CA SUNT NEBUNA, VA TREBUI SA POTI DEMONSTRA - mi-am spus eu si mi-am luat Media LUI ISUS SI MARIEI.
Si atunci, crede-ma ca se vor schimba drastic lucrurile.
Asta am gandit eu in clipele acelea, cu cel putin 2 doctori, sau oricum un doctor si femeia ... In fond nu stiu daca era sigur doctorita sau asistenta, mai tarziu a urcat in salonul incuiat unde eram si eu si a facut injectii unei lauze legate de pat, de gat, de maini si picioare, de fiecare mana si fiecare picior, nu era lasata nici la w.c... nu a fost lasata la w.c.
Si stiu ca doctoritele sau doctorii nu fac ei, injectii, ci asistentele.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu