Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 25 avril/aprilie 2017
Despre una sau alta, despre viata, despre mine si lectura....
Cu ocazia trimiterii unor carti, revad si eu pagini si chiar carti necitite ( decat putin sau prea putin, sau neterminate ) si astfel, in dimineata asta....
Dar sa vedeti...
Tata s-a mai linistit, i-a revenit internetul si ii merge acum si adresa email de la facultate, ceea ce ma bucura.
Dimineata lucreaza in dormitor, la laptop si ieri inca, si azi, facea calcule, scrie cursul sau poate o fi scriind si un curs nou - nu stiu.
Ieri seara i-am spus - ma tot intreba cine iese la alegeri in Franta - cele 3 adrese sa urmareasca si el, TVLibertes, La Croix ( cand deschizi pagina web in dreapta au si Actualitati "en ligne", adica online ), si Breizh Info.
A deschis cred, poate TVLibertes, insa nu a insistat, poate pentru ca era in focurile creatiei intelectuale.
In general, - dar si pentru ca ei mei ma vad, dupa cum le place lor, ca nu misc ! - ai mei s-au mai potolit, dar e un fel de a spune, pentru ca firea lor agitata, conflictuala si vesnic suparata si nemultumita e ca un vulcan care poate erupe in orice moment ! Mi-au dovedit asta, timp de o viata intreaga pana acuma...
Ce inseamna, pana la urma sa nu ai propria ta locuinta, desi nici acolo nu cred ca omul spune pe deplin ca poate sta linistit, pentru ca orice om depinde si de mersul lumii....
Viata a demonstrat si nu sunt fraze in vant, pentru trecerea timpului, ca de la nastere si pana la moarte, omul nu poate ramane ancorat, nemiscat intr-un mod anumit de viata si care nu se schimba.
Iti spui adesea ( tinerii cred ca isi spun, si eu i-am spus pe vremea lui Ceausescu ) ca viata ta, de acum, VA FI MEREU, pana la batranete la fel si pana la moarte.
Dar nu e asa.
Cand nu te astepti, doar daca nu o initiezi tu, alaturi si de altii - intervine o miscare, intervine un eveniment, care rastoarna un intreg mod si stil de viata !!!
Daca consideram viata biologica, de la nastere pana pe la.... 80, 90 de ani, vom vedea ca putini oameni au trait toata viata in acelasi fel, pentru ca acest fel nu depinde de om in sine, individual privit, ci depinde de ceea ce numim mersul lucrurilor....
Politica, mai ales ea.
Si macar de ar fi inteleapta, dar politica se face cu oameni, si fiecare om vine cu un caracter si o personalitate a sa.
Daca omul e rau, din fire, politicianul care va deveni el, va fi si mai rau, si societatea va avea de suferit.
Marturisesc ca nu ii inteleg pe oamenii care isi dedica viata certurilor, dominarii celuilalt, dorintei de a le fi bine, si numai lor, bucurandu-se ca viata e grea si fiecare se descurca cum poate, si se gandesc ca ei s-au descurcat....
Intrebarea e cu ce pret te descurci ?
Si e mai usor sa spui " ce sa fac ? lumea e rea, si eu sunt, ca altfel nu merge !"
E calea simpla si comoda, pe termen lung, candva si undeva insa vei vedea si capatul acestui drum si spre ce te-ai indreptat in mod voluntar, si ce ai vrut, asta ti s-a intamplat.
Ce cauti, pana la urma, daca nu acum si aici pe pamant - insa asta vei gasi.
Cauti oameni rai, te bucuri ca exista si ii vezi, sau ti se pare ca ei au succes ?
Pai vei avea parte de unii ca ei O VESNICIE, si chiar si vesnicia vine, la capatul vietii biologice.
Dar....
Mi-am facut azi cafeaua, am fost chiar matinala, si m-am dus in dormitor sa citesc....
Dar nu am sanse ! Nu !
In sufragerie ziua nu se poate citi, decat poate daca esti tata si mama te lasa in pace, cu grija sa nu faca galagie...
In rest, sufrageria e loc de trecere, incep treburile zilnice, mama spala rufe, gateste, iese in balcon unde are un dulap cu cateva alimente sau in plasa, in balcon tine uneori ceapa, cartofi, si deci trece prin sufragerie sa ia cele necesare, si sa le duca in bucatarie, sa gateasca...
Sufrageria e langa usa apartamentului, mai aproape de ea, si cum vine sau pleaca careva din casa, sa fii atent sa nu se faca curent, caci se trantesc usile, sufragerie e in drum spre baie, si la baie merge " toata lumea" din casa...
In sufragerie e telefonul.....
Macar daca ar suna cu folos sau cu reala buna-credinta, imi spun eu.
Sau cu reala prietenie.
Zicea ieri mama : " Mai vorbesc si eu cu Eliza..", se pregatea s-o intalneasca pe distinsa noastra vecina din blocul A 5.
Era asa fericita !
Parca poti sa iei fericirea unui om si inca, a unei mame ?
Uite, e simplu sa fii fericit : vorbesti cu o vecina ca dna Eliza din A 5.
Si asta te umple de bucurie !
Imi amintesc - ca sa fiu inteleasa, caci nu sunt o sadica si stiu ca omul e fericit cand e om si atat ( sau asa ar trebui ), voi spune ca, dupa ce mama si dna Eliza Gheorghiu s-au imprietenit, ele stiu ce au discutat, poate s-au si sfatuit, pentru ca dna Eliza a stiut cred si de ceea ce mi s-a intamplat in iunie 2003...
O aud pe mama in ziua in care discuta cu Eliza sub balcon, zi calda, cu soare, de vara, cand Eliza nu ma vedea, de la soarele ce o ametise... cand am strigat-o pe mama, de la balcon...
O aud deci intr-o zi pe Eliza Gh. ca ii spune mamei ( nu cred sa fi fost altcineva ) : " Cum, dna Marcov ? Dumneavoastra ma internati pe mine ? ( sau : vreti sa ma internati pe mine ? " ) - intreba dna Eliza Gheorghiu.
De aceea, avand in vedere ca cele doua sunt bune prietene, nu ma pot impiedica sa nu ma minunez ce face fericirea mamei : "Ma duc sa vorbesc cu Eliza !"
Ei ca sa vezi tu !
Poate ca fericirea oamenilor incepe acolo unde se terminã ( sau unde nu a fost si nu este ) functionarea in deplina armonie, a creierului !
Am sa fiu sincera, incerc din rasputeri sa fiu sincera mereu, desi cu totii stim, ca nu e usor in viata pur si simplu, ca om, uneori ti-e greu sa iti spui toate gandurile...
Sincer, de dna Eliza nu ma intereseaza.
Pentru mama ma doare.
Dar atat m-am rugat pentru ea si mintea ei,sa fie sanatoase, sa fie lucida, sa fie si de buna-credinta si sa fie o mama adevarata, nu mai rea ca o mama vitrega, ca o mastera....
dar e greu...
Ce credeti ?
Acum 2 zile, mama trecea din bucatarie, prin sufragerie, sa intre la baie, unde spala rufe.
Cum masina de spalat nu vrea nici azi, le spala ea, manual.
Normal, mie mi se pare o munca teribila.
Dar muncile gospodaresti repetitive, ei i-au placut totusi, toata viata, ea nu cunostea pauza, o tinea intr-un ritm teribil, intre gatit la bucatarie si spalat rufe la baie....
Mai erau calcatul rufelor si curatenia.
La curatenie o ajutam considerabil, si adesea calcam haine.
Totul pana cand a spus ca energia costa, si sa nu mai calc eu.
Acum nu pot aspira, ca sa nu se strice aspiratorul.
Norocul meu, adevarat noroc, real, ca aspiratorul vechi rusesc, de la bunicul Alexei din anii '80, s-ar ars cand ai mei aspirau si nu s-a stricat cand aspiram eu !
Atat imi trebuia, imi imputau aspiratorul si spuneau ca in mod voluntar l-am stricat eu.
Acum 2 zile mama trecea spre baie, acasa, cu treaba....
Si o aud, cum spune clar, soptea, dar tare, ea si cand sopteste vorbeste tare :
" Lasa-ma, Dumnezeu, in pace !"
Ce sa insemne ?
Oare L-a auzit pe Dumnezeu ?
Sa admitem ca da, atunci uite ce Ii spunea : " Lasa-ma, Dumnezeu, in pace !"
Fraza a fost spusa chiar asa, ca si cum puteai jura ca mama i se adresa lui Dumnezeu.
Admitand ca Dumnezeu i-ar fi spus ceva mamei, puteti masura dimensiunea raspunsului ei catre Dumnezeu.
Stiu si stim, ca romanii mai au expresia asta :
"Lasa-ma, DUMNEZEULUI, in pace !", dar aici inseamna ca Il invoci pe Dumnezeu, Il chemi in ajutor, pentru ca cineva, sa te lase in pace, si chemi numele Domnului in sprijinul tau.
Una e sa spui : " Lasa-ma [ Cutare, "tu" ! ] , Dumnezeului, in pace !", si alta e sa spui : " Lasa-ma, Dumnezeu [ adica Tu Dumnezeu ! ] in pace !".
Zice tata sambata trecuta, catre Silviu : " Am facut calcule acolo la mine " si parea multumit.
Il intreb : " Ai fost la facultate ? ", zice tata ; " Nu. Sambata nu e nimeni la facultate."
Il intreb : " Dar unde ? Ai spus ca ai facut calcule " la tine" , ti-ai cumparat apartament ? "
Mama era in bucatarie, si a auzit.
Mi-a spus tata : " De unde ? "
Eu : " Ziceam ca ti-ai luat apartament si sa venim si noi la tine !"
Mama : " Pai el isi lua ca sa scape de noi, daca isi lua, nu ca sa venim noi peste el !"
Deci :
Dimineata tata sade in liniste si calculeaza si scrie cursul sau de matematica.
sau mecanica.
Intru si eu sa citesc, si la fel s-a intamplat si azi :
Si ma asez pe patul mamei, unde e lumina de la fereastra si imi pun o perna umflata in spate, o sprijin de perete si citesc, pe pat stau ca pe un scaun, deci nu culcat.
Am in fata mea un scaun, folosit ca noptiera, pe care imi pun cafeaua si o sorb.
Incepe tata :
Ca nu am parte de pace !
Si tata, dintr-o data, tot calculand pe laptop incepe si dracuie si carcoteste ca pentru sine, cu voce tare si te tine uite, tot asa :
: "Fir-ar al dracului ! ", " Pfff, ca nu mai merge, ce dracu' !", si cand imi spun si eu sa tac, sa ma fac ca nu aud, sa imi vad de lectura, citeste daca poti sa te concentrezi.
: "Fir-ar al dracului ! ", " Pfff, ca nu mai merge, ce dracu' !", si cand imi spun si eu sa tac, sa ma fac ca nu aud, sa imi vad de lectura, citeste daca poti sa te concentrezi.
Ca el e brusc, tata.
Si odata, pe cand te "cufunzi" si tu in lectura cartii, sari in sus, iti sare cartea din mana, cat pe ce azi...
Il las, il las, si tac, si tac...
Dar nu, el insista ...\
Dintr-o data : "
EI FIR-AR AL DRACULUI si poc, poc cu piciorul batea in covor, in podea !!!"
Asta si cu batutul din picior de ciuda, si nervi in podea chiar m-a scarbit...
Mie mi-e scarba de asa purtari, dar pentru el sunt normale.
Si am citit Cehov si intentionam sa va trimit 3 nuvele ( nou citite de mine ) si sa vedeti ca tata are uratul caracter al unora din nuvelel lui Cehov, dintre cei cu un caracter urat.
Si eu mai dracui, din pacate, dar nu sunt asa dezgustatoare, eu mai spun un " mai, ce om rau, ... " si aici dracui " e al dracului ce om rau !".... dar nu ma manifest chiar asa urat.
Si de obiceiul acesta, vreau sa scap si cred eu ca se poate.
Dar pe mine ce ma irita rau de tot, si de ce il apreciez eu pe tata ca e om rau, este ca el incepe si se agita si dracuie, CAND INTRU EU SA CITESC IN LINISTE IN ACEEASI CAMERA CU EL.
Pana atunci lui ii ies calculele, de nimic nu se plange, si chiar daca nu i-a mers internetul, eu nu am stiut, nu a socs un sunet - eu ma supar cand nu merge internetul, ma supar rau, el tace si tace... - insa ma vede, l-am vazut azi, ridica capul de la laptop si se uita peste birou, daca mai sunt in camera si citesc....
Si apoi incepea iar sa dracuie...
DECI NICI ACASA SI IN CASA fara sa exagerez, nu am liniste sa citesc.
Si chiar spun : "Mai da' ce oameni rai !"
Mama in casa ma dirijeaza... azi a venit la 12h10 de la cumparaturi, mi-a spus din usa : " Pana la 13h00, pe urma imi eliberezi bucataria !", o spune autoritar, zici ca suntem la razboi si ordona, adica te simti prost intr-un astfel de climat, COMPLET NEFAMILIAL.
Imi cautam si eu pacea si linistea....
In casa !
Imi facusem cafea, pai la 9h30 m-am trezit si sculat azi.... am citit si eu cateva pagini cu chiu cu vai in bucatarie, dormea Silviu, tata era in dormitor....
M-am mutat cand mama a venit, in dormitor, unde am mai citit o pagina jumatate cu adevarat, in rest, am incercat sa citesc, ca aici se dracuia...al dracului !
Am citit la sfarsitul cartii Psihologia poporului roman, despre Constantin Radulescu-Motru, adica "Anexa" de N. Bagdasar : " C. Radulescu-Motru" in special de la paginile 174 + urmatoarele, si m-a apucat plansul !
NU sunt multe, acele pagini, daca le puteti citi, pe mine ma umplu de neputinta, adica de ce sa fim asa neputinciosi ?
De ce atata rau ?
De ce vin IDEOLOGII POLITICE SI PARTIDE SI POLITICI, care TRATEAZA OMUL LA GRAMADA, LA KILOGRAM, IN MASA, PE CATEGORII, intr-o categorie putand intra multi oameni, sau foarte multi ?
De ce ?
Intotdeauna am spus si azi zic la fel :
Raspunderea e personala, si orice caz trebuie judecat individual, de la caz, la caz.
O natiune, un popor va fi judecat si colectiv, pentru ca orice politica nu se poate cu adevarat face, daca oamenii o resping.
Daca oamenii se opun raului, raul nu are putere asupra lor.
Dar omul cedeaza raului, i se pare comod, usor, calea scurta.
L-am rugat pe Dumnezeu : " Doamne, Judecatorule Suprem, cand va fi sa fie Judecata de Apoi, TE ROG, NU MA JUDECA PE MINE COLECTIV, CA NU AM FACUT NICIUN RAU, nu am impiedicat omul ( oamenii ) sa traiasca, sa iubeasca, sa invete, sa munceasca, sa aiba concedii, vacante, sa isi faca casa ( case ), sa faca copii, sa creasca nepoti, sa vorbeasc a unul cu altul, sa se imprieteneasca, NU m-am ridicat nici impotriva celor de aici, nici impotriva strainilor, DOAMNE, SA NU MA JUDECI COLECTIV, TE IMPLOR !
Particular oricum voi fi judecata, si eu, ca si fiecare.
Si va trebui sa gasesc ocazia si manastirea in care, la un preot bun si rabdator sa ma pot spovedi serios, pentru ca pana azi, recunosc, da, asa este, eu nu mi-am dat seama ca unele lucruri pot fi chiar pacate, si nu le-am spovedit.
Pe urma, cand preotul m-a intrebat ceva am raspuns, dar m-am baza pe actualitatea intrebarii.
De pilda: daca ai ceva pacat pe suflet ?
Vedeti, aici intra si faptul, de exemplu ( orice pacate ) : cand mergeam la spovedanie, in general ( cu timpul am si uitat ), in general, eu eram singura, nu aveam un logodnic, un iubit, si deci nu aveam cum sa marturisesc ca traiesc NECUNUNATA, cu barbat.
Insa, inainte de ziua spovedaniei, traisem necununata, sau si dupa ziua respectiva.
deci eu, daca nu era o relatia actuala in viata mea cu un " iubit ", cu un barbat, cand mergeam la spovedanie, nu spovedeam o astfel de relatie pe care o avusesem.
Si asa.
Si nu e bine.
Si vreau sa ma spovedesc cum trebuie.
Sa fiu cat mai in pace si pentru Judecata particulara.
Pentru ca, normal, NU VREAU IN IAD.
Iadul e teribil, in Iad nu mai ai nici cerul senin si soarele si luna si stelutele pe cer si iarba, florile, copacii verzi si marea si muntii - peisajul si natura de pe Pamant.
Altfel, daca le-ai avea, ar i o mangaiere acolo in Iad, si Iadul ti-ar fi suportabil.
DAR PENTRU CEI CARE CONCRET AJUNG IN IAD, IADUL E FACUT TOCMAI, SA NU FIE SUPORTABIL, PENTRU CA E O REALA PEDEAPSA.
Si ca sa fie o pedeapsa, trebuie ca un om oricat de rau, de inconstient, de nesimtit, de batatorit la minte, SA SIMTA, sa simta pedeapsa.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu