Tr : 2003 spital:corespondenta mea din IUNIE 2003, gasita azi pe o discheta veche a mea :, Mardi le 24 mai 2016

Tr : 2003 spital:corespondenta mea din IUNIE 2003, gasita azi pe o discheta veche a mea :, Mardi le 24 mai 2016

Calendarul anului 2003 : http://www.timeanddate.com/calendar/?year=2003&country=19

NOTA 31 Mai 2016, ora 17h55 Bucarest Romania, adica Bucuresti, România : M-am hotarat sa postez pe blogurile mele, cele doua, aceasta corespondenta mai veche a mea, dar in acelasi timp vreau sa spun ca imi iubesc foarte mult fratiorul, si vreau ca el sa traiasca, si sa fie sanatos si sa fie liber, el este cu noua ani de zile mai mic decat mine si eu am fost si sunt sora mai mare care a avut grija de el zi de zi, pot spune ca l-am crescut ca o a doua mama, o mama "mai mica". Tin sa am liniste in familie si in viata si niciodata nu am cautat sa apelez la serviciile vreunui doctor psihiatru si, cu atat mai putin la serviciile Psihiatriei.

M-au intrigat oamenii care au venit in viata mea necautati si nedoriti de mine si pe care nu i-am chemat.

Objet :	Tr : 2003 spital:corespondenta mea din IUNIE 2003, gasita azi pe o discheta veche a mea :
De :	Olivia Marcov (...@yahoo.fr)
À :	...
Date :	Mardi 24 mai 2016 16h03

 

olivia

Le Mardi 24 mai 2016 15h57, Olivia Marcov <...@yahoo.fr> a écrit :

olivia

Le Mardi 24 mai 2016 15h55, Olivia Marcov <...@yahoo.fr> a écrit :

quelques fichiers ci-joints SONT EN FRANCAIS

corespondenta mea din IUNIE 2003 ( despre perioada spitalizarii mele la psihiatrie, 17-26 iunie 2003 vorbesc in aceasta corespondenta, dar, nu numai, gasita azi pe o discheta veche a mea :

atunci aveam amintirile proaspete !

Salut, Buna ziua tuturor !

Tuesday, May 24, 2016 ; marţi, 24 mai 2016

Astazi m-am uitat pe cateva dischete veche ale mele.

Astfel pe una din ele, pe a carei eticheta notasem, si am sa scriu acum, chiar pentru mine“Anglais spécialisé”  - ( sa trec si in Jurnalul meu ) - Vide Corespondenta (iunie/30/2003ST) Belutu 16 iunie 2003”.

Pe discheta aceasta, veche, am trecut niste fisiere care contin o Corespondenta a mea purtata in IUNIE 2003 in special, cu Sorin Tilie, Bruno Lavail si Jean-Paul Foinant.

Pe discheta mai sunt o fotografie si o poza copiata intr-un fisier word ( in total 2 poze ) ale fostului meu porumbel pe care il botezasem “Belutu”.

Belutu ne-a fost adus la usa de vecinul de la etajul 1, domnul Bogomir Gabriel, intr-o zi, nu cu multe inainte de internarea mea in iunie 2003 in spitalul de psihiatrie.

Belutu, porumbelul, a fost gasit in iarba de langa blocul nostru R 4 de Coca, catelul negru cu par ondulat al vecinului Bogomir, cu intestinele sfasiate, iesite.

Nu pot sa scriu despre aceasta, adica imi vine sa plang, si ma doare asa de rau, nu stiu cat ne putem in general oamenii, imagina durerea unui om, fata de durerea resimtita de un alt om – asa incat nu pot decat sa spun simplu ca ma doare si acum, sfasietor.

Belutu a murit cand eram eu in spital si cand m-am externat in 26 iunie 2003 nu mai era casa, tata il dusese, mi-a spus, la Biserica, in curte, unde niste copii l-ar fi luat sa il ingroape.

Daca spun cat am plans, dar imi dau seama, dupa atatea lacrimi varsate, si viata mea a fost imbelsugata in lacrimi, ca nici lacrimile nu pot exterioriza durerea resimtita, durerea interioara, intensitatea durerii sufletesti.

Durerea ramane acolo, pe veci, si nici lacrimi, nici macar tipatul de durere, nu pot arata, ca intr-un fel de “echivalent”, ceea ce inima, sau sufletul simte inauntrul sau, launtric.

Cu privire la internarea aceea a mea din iunie 2003 la psihiatrie :

Din cate tineam eu minte, seara in care parintii si fratele m-au reclamat la Psihiatrie, incat a si sosit imediat o Ambulanta cu un sofer ( fara doctor ) si ne-am dus toti trei, mama, tata si cu mine, la camera de garda a spitalului de psihiatrie Obregia din Berceni, sector 4, eu, nevrand, eu fiind socata de ceea ce traiam.

Silviu plecase de acasa, el nu se mai afla in casa, cand a sosit Ambulanta si soferul ei a urcat in casa la noi.

Stiu ca ai mei s-au dus in dormitor si de acolo au sunat, nu stiu care din ei, la Ambulanta.

Sigur, au trecut niste minute.

In rastimp eu ma asezasem la computer si ii scriam sau vroiam sa ii scriu un mesaj lui Bruno, sa zicem sa nu mai pot foarte exact sa stiu acest lucru, dar ceea ce stiu sigur este ca, atunci cand ne-a sosit Ambulanta, i-am scris un mail lui Bruno Lavail si i-am spus sa nu ma caute ( la telefon ), pentru ca se intampla ceva, nu stiu daca am mentionat ca am necazuri.

In fond, n-am procedat bine, pentru ca nimeni in seara aceea nu a stiut CE MI SE INTAMPLA, nimeni nu a stiut ca ma ia Ambulanta cu soferul, « pe sus », ma rog, totul a decurs civilizat, m-am dus sa ma imbrac si am plecat, am iesit din casa.

Dar NIMENI NU STIA DE MINE, NICI CE MI SE INTAMPLA, NICI CA IN CLIPA ACEEA VOI FI INCHISA.

Sa dispari asa... !!!!

Si, da, stiam si ca, in jurul acelor zile, cand ingrijeam de Belutu, porumbelul, i-am scris lui Bruno, ii scriam.

Am avut dreptate, memoria nu ma inseala, acum azi 24 mai 2016, am gasit pe o veche discheta chiar e-mailul pe care la 16 iunie 2003 i l-am scris lui Bruno, despre porumbelul meu Belutu.

Ii scriam, ca si cum ii scria Belutu, care se prezenta.

16 iunie 2003.

Ei bine, stiam ca in seara zilei in care am fost reclamata si a sosit Ambulanta, in iunie 2003, ERA O ZI DE MARTI, era o seara calda de tot, de vara, senina, si stiu ca am plecat la spital, sau am ajuns la spital la orele 19H00.

Atunci cand am fost externata mi-a fost dat un Bilet de Externare in care e mentionata durata internarii mele.

Eu nu vroiam sa il vad, dar nici sa mi-l ia parintii, asa incat l-am pus undeva, “bine”, sa fiu sigura ca nu mi-l iau ei.

Nu ma uitam pe el, ca nu aveam de ce.

Stiu ca tot eu am retinut – ulterior – perioada internarii mele intre 19 iunie – 26 iunie 2003.

Mai stiu ca, nu foarte demult, prin casa, intre niste hartii, am dat peste un calendar din anul 2003, pe suport de hartie, pe care eu notam atunci, imi mai notam vreo data, daca aveam de plecat poate undeva, si atunci, - deci acum, relativ de curand in 2016 ! – am remarcat ca ceva nu se potriveste !!!!!

Si anume : 19 iunie 2003 nu cadea intr-o zi de MARTI.

Pentru ca amintirea internarii imi e dureroasa, nu am cautat sa ma uit in biletul de externare, desi eu il scanasem, totusi, il aveam in computer scanat, insa nu deschid acest document.

Astazi 24 mai 2016 am gasit si am recitit cu ocazia aceasta, E-mail-urile, sau Corespondenta mea electronica exact de dinainte de internarea mea in 2003, de dupa externare cand ii scriam si el mi-a raspuns, lui Sorin Tilie, si in jurul acestei perioade, prin septembrie 2003 e drept, dar septembrie era oarecum recent, am corespondant si cu Jean-Paul Foinant.

Imaginati-va ca pe 16 iunie 2003 ii scriam pe mail lui Bruno Lavail.

Veti vedea toate aceste emailuri ! Vi le trimit, atasat, in fisiere word.

Le-am extras de pe discheta.

Da, ziua de MARTI in iunie 2003 era ziua de 17 iunie 2003 !

Si atunci m-am dus, astazi, inainte sa incep sa scriu acest mesaj acum, si m-am uitat in Biletul de Externare ( care imi e nesuferit la vedere ! ) si acolo scrie ca perioada internarii mele a fost intre : 17 iunie 2003 – 26 iunie 2003.

Si asa fiind, se potriveste, adica eu tineam minte ca s-a intamplat MARTI SEARA, pe 19 iunie 2003, dar 19 iunie 2003 nu cadea MARTEA.

Pesemne am retinut astfel, intrucat la orele 19H00 am ajuns in seara aceea cu soferul Ambulantei si cu parintii mei, si am trecut toti pragul Camerei de Garda a Spitalului de psihiatrie “Obregia” din sos.Berceni, sector 4, Bucuresti.

Acuma, intentionez sa va expediez fisierele cu e-mailurile mele, pe care le-am mentionat mai sus, corespondenta cu Sorin Tilie, Bruno Lavail, Jean Paul Foinant.

Pentru ca, am vazut, lui Sorin Tilie i-am povestit imediat ce am sosit acasa, externata din spital, CE AM PATIT, ce mi se intamplase.

Cred totusi ca aici ar fi ceva de spus.

Cred ca Sorin Tilie a stiut ceva...

Pentru ca, in acea perioada eu am aruncat o privire pe corespondenta fratelui meu Silviu Marcov, imparteam computerul cu el si aveam mailurile in Outlook, acel soft instalat pe computer pentru e-mailuri, astfel ca nu mai e necesar sa intri direct pe site-ul yahoo.france pentru a-ti lua mesajele.

Si, - nu aveam timp, ca ma putea vedea Silviu ca ma uit peste corespondenta lui, si am facut acest lucru, cred, dupa externarea mea, pentru ca mi se paruse ca imi e ostil, si imi era ostil fratele meu ! – cat am reusit sa vad, stiu ca intr-un email, fratele meu ii scria lui Sorin Tilie ca eu as [ el spunea ca asa fac ] arunca cu cutite prin casa, incat ai fi crezut ca sunt un fel de mascarici la Circ, care se antreneaza sa nimereasca la tinte cu un cutit.

M-am speriat cand am citit acest lucru, m-am speriat foarte tare.

Daca as fi procedat cum scria fratele meu, parintii mei, de foarte mult ma inchideau pe vecie la nebuni !

Si acum sunt speriata, imi vine sa plang.

Dar nici in vis nu m-as fi gandit, nu as fi visat, ca fratele meu pe care l-am crescut [ eu ] poate spune despre mine asa ceva !!!

Sorin Tilie, drept raspuns, il intreba pe Silviu Marcov, daca nu se poate face ceva [ cu mine ], daca nu exista sanatorii sau vreo clinica, adica unde sa fiu dusa, internata.

Dupa ce am venit acasa, din spital, la cateva zile, eu i-am scris lui Sorin Tilie ca am fost internata in spital, ii dadeam vestea cea rea.

Sorin Tilie mi-a raspuns, dar nu mi-a spus nimic din cele ce isi scrisesera – despre mine !!! – el si cu fratele meu !!!

Voi cauta sa atasez si fotografia care este in format bmp cu porumbelul meu Belutu, pe care l-am fotografiat cu ajutorul camerei web, care era instalata exact pe monitorul computerului, si fisierul word in care eu am facut copy/paste si am trecut astfel, o alta fotografie a porumbelului meu Belutu, din alt unghi.

In total sunt 2 fotografii cu Belutu.

Da, si pentru ca am spus ca speriata de cele ce patisem, in iunie 2003 m-am uitat putin, cat am reusit, peste mailurile din inbox, ale lui Silviu, acolo am gasit un email de la o prietena si colega de-a lui, Elena Radulescu ( nu stiu daca, se poate, tot este este si Elena Irimia, nu ar fi poate exclus ).

Pe 23 iunie 2003 eu eram in spital internata.

Pe 23 iunie ( nascut in1977 ) e ziua de nastere a fratelui meu Silviu.

Fratele meu niciodata nu a venit sa ma viziteze, si nici mama mea.

Nici macar o data.

Fratele meu avea un coleg de liceu de clasa, il cunosteam, multi ani au fost prieteni, el locuia in Drumul Taberei ca si noi, Dragos Popa.

Dragos Popa s-a imprietenit cu Elena Radulescu.

Am impresia, desi nu mai sunt asa sigura, ca fratele meu povestea ca Elena are un tata vitreg, s-ar putea deci sa se fi numit Elena Irimia, si ulterior, Elena Radulescu.

Dragos si Elena s-au mutat intr-o garsoniera in cartierul Crangasi, in acelasi cartier, pe strada Fratilor, intr-un bloc, la etaj, isi avea cabinetul de avocatura si domiciliul fosta mea prietena – procuroare de sedinta, apoi avocata – Adriana Motatu ( ea era si cred ca mai este, cadru didactic universitar, la invatamantul la distanta, la catedra de Drept, la A.S.E. ( academia de stiinte economice ), la facultatea de Contabilitate, iata in urma cu doar cativa ani am gasit-o mentionata pe pagina web a A.S.E.-ului.

In vara 2003, dupa ce m-am externat m-am dus la cabinetul Adrianei Motatu si i-am povestit despre internarea mea, la care nici nu visam !

Adriana m-a rugat sa ii traduc, mai tradusesem in trecut, inainte de 2003 – niste material pentru teza ei de doctorat cu tema “Societatea Europeana”, din franceza, in romana, si asa fiind in acea vara m-am ocupat si cu traduceri pentru teza de doctorat a Adrianei Motatu.

Eram grefiera de sedinta cand a venit la mine la birou intr-o zi Adriana Motatu si mi-a dat vestea ca “M-am inscris la doctorat !”, era in anul 1996 !

Din 1996 a fost inscrisa la teza pana in februarie 2005 cand si-a sustinut teza de doctorat, cu profesoara Brandusa STEFANESCU din A.S.E.

Cand Dragos Popa, dupa ce i-au iesit toate actele, se pregatea sa emigreze in SUA, Elena Radulescu ( vreo 5 ani au locuit in Crangasi impreuna sau au fost, cu totul, prieteni ) a spus ca ea nu pleaca, Dragos s-a casatorit rapid atunci cu prima lui prietena, cu Ana, cu care azi are cred copii, azi au copii, si traiesc in SUA caci au plecat impreuna din Romania ).

Fratele meu Silviu Marcov a facut liceul intre 1992-1996, la Nicolae Balcescu, Colegiul Sfantul Sava, unde eu l-am “pus” sa dea admitere, el nu stia unde vrea sa faca liceul, in fine, l-am ajutat atunci si a intrat la liceu.

In 1996 tot eu i-am spus sa dea admitere la facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti sau U.B. ( de Stat ) si Silviu m-a ascultat si a reusit admiterea, din prima incercare, in vara 1996 dupa ce terminase liceu.

In anul intai universitar 1996-1997, Silviu a fost coleg la Drept la U.B. cu Daria Gheorghiu, cu Elena Radulescu ( Irimia ).

Dupa emigrarea lui Dragos Popa, Elena Radulescu ar fi vrut sa se imprieteneasca cu fratele meu care insa a refuzat.

Dupa aceea ea l-a cunoscut si apoi s-a maritat cu el, pe Ionut-Alexandru Anghel.

Lumea fiind mica, Ionut Anghel este fiul cel mic al profesoarei Anghel Zenovia, profesoara mea din scoala generala 169 de limba si literatura romana, o foarte, foarte buna, excelenta profesoara de limba romana.

( Doamna Zenovia Anghel are 2 copii : pe Monica ( Mona ) cea mare, care a facut Medicina in Romania, s-a maritat am inteles tot in Romania si a emigrat in SUA, si are 2 copii, cred ca fetite, cu Mona am fost intr-o tabara, la Busteni cred, in scoala, si cu mama ei, dna Anghel Zenovia, si pe Ionut-Alexandru Anghel, cel mic [ care e mare, cum vedeti, acum ] ).

Elena Radulescu a terminat Dreptul la U.B. si isi cauta un avocat definitiv, inca de cand era cu Dragos Popa impreuna, trebuia sa isi inceapa stagiatura, ca avocata, deci terminase Dreptul imi spun eu, da, asa este, si Dragos si ea venisera la noi dupa Silviu, si Dragos ii spunea mamei mele cat costa, mai multe mii de dolari, pe atunci 5 mii dolari USD pentru a putea lucra cu un avocat definitiv, erai obligat prin lege, daca erai stagiar avocat, singur nu puteai incepe sa lucrezi vreme de vreun an, pana iti sustineai examenul de definitivat, care era propriu-zis adevaratul examen de intrare in Barou.

In Baroul Bucuresti.

Cel numit azi Traditional.

Cu toate ca, pentru a intra in Barou, si a deveni un avocat stagiar, trebuia si astazi trebuie, sa sustii un examen de admitere.

Dar e admiterea in Barou, ca stagiar.

Iar definitivatul e intrarea avocatului stagiar ( definitiva, pe veci ) in profesie, in profesia de avocat.

Si devii ceea ce se numeste avocat definitiv, sau pe veci.

Am gasit in casa, apoi am citit-o, o carte oferita cu dedicatie, cadou de Elena Radulescu, de ziua de nastere a fratelui meu, pe 23 iunie 2003, in dedicatie ea ii doreste sa isi implineasca toate dorintele lui !!!!

Eu eram internata in spital : la psihiatrie.

Desigur ca Elena Radulescu ma stie, auzise de mine, adica ca Silviu are o sora si apoi ne-am si cunoscut.

Intr-o noapte de Inviere au venit la noi acasa si am ciocnit oua, am stat putin la masa, Dragos Popa si Elena Radulescu, Dragos vorbea putin despre faptul ca vrea sa emigreze.

Da, m-am uitat in computer, au venit la noi in Noaptea de Inviere a Pastelui anului 2002, si am notat in titlul unei fotografii “Elena Radu”, sau am prescurtat de la Radulescu, sau am auzit poate ca Silviu ii (si) spune Elena Radu, sau poate o cheama si Radu ?

In 2002.

Iar in 23 iunie 2003, Elena ii dedica pe fila unei carti, a romanului “Un cuib de nobili” de scriitorul rus Turgheniev, fratelui meu, sa isi realizeze toate dorintele !

Iata ca isi realizase o dorinta, eu ma aflam internata in spital si ei acasa sarbatoreau ziua de nastere a lui Silviu.

Stiti, desigur ca eu in spital, in ziua de 23 iunie 2003 am plans : era ziua de nastere a fratiorului meu Silviu Marcov si mi-am amintit cum era el copil si ca l-am crescut, si eram singura in ziua aceea de 23 iunie 2003 in spital, m-am plimbat, am stat in curtea spitalului pe o banca, singura....

Ce puteam face ?

In general, desi am stat si de vorba cu ele, femeile internate, pacientele, aveau fiecare problema sa, adica nu e chiar locul ideal in care sa faci conversatie, desi am putut discuta, conversa cu ele, dar, ... e un spital.

Acum, am sa expediez acest mesaj, aceasta scrisoare, pe email, am sa atasez si Biletul de Externare din iunie 2003 si fisierele pe care azi 24 mai 2016 le-am gasit pe o veche discheta de-a mea, si despre care am mentionat mai sus.

Probabil ca toata scrisoarea chiar in forma aceasta o voi copia, o voi trece in Jurnalul meu, caci in fond face parte din Jurnalul meu de azi 24 mai 2016.

Dedicatia pe care Elena Radulescu i-a scris-o fratelui meu Silviu Marcov poarta data Elenei 22 iun.2003 si scrie “La multi ani ! Sa fii fericit, sanatos si tot ce-ti doresti tu sa ti se indeplineasca ! Cu drag, Elena Radulescu. 22 iun.2003”

Recitind astazi 24 mai 2016, corespondenta de pe vechea mea discheta, am vazut ca am scris lui Sorin Tilie ca prietenul meu de atunci care era Bruno Lavail m-a vizitat in spital de doua ori.

E ciudat insa, ca eu nu mai stiam ca a fost la mine de 2 ori, ci numai odata.

Stiu ca Daria Gheorghiu a fost o data, da, a fost, apoi mama Dariei, Doina Gheorghiu a fost o data, da, a fost, si Bruno Lavail a fost sigur odata, da, a fost.

Tatal meu a venit zilnic, dar nu statea prea mult cu mine, se plangea ca nu are bani, ca si cum era un somer, asa se plangea.

Pentru ca eu nu aveam bani de mancare.

Mancarea din spital nu se putea manca de rea ce era.

O pacienta o dusese porcilor ei la tara si au vomitat-o porcii !

Va dati seama ?!

Tata insa imi aducea cateva rufe curate iar eu ii dadeam rufele murdare.

Intr-o zi mi-a adus prajitura cu visine facuta de mama, si poate cateva rosii si mi-a spus ca el mai multi bani nu are.

Daria Gheorghiu cred ca ea, prima, cu privire la mancare, mi-a lasat 5 lei noi, sau cincezi mii de lei vechi, sigur ca ma siteam foarte prost, am mers din soc in soc !

Dupa aceea, tata imi lasa 5 lei noi pe zi, in fiecare zi, nu in avans in plus.

In curtea spitalului era un butic, un soi de restaurant, cu 5 lei imi cumparam o omleta din 2 oua, si o sticla de jumatate litru apa minerala gazoasa.

La inceput imi ajungea de o chifla, dar nu stiu cum, ca pe urma nu mi-a ajuns, fie am avut odata sa zicem 1 leu in plus, fie treptat s-au marit preturile la restaurant.

Stiu ca mancam si 2 chifle, si odata o femeie – acolo toti erau pacienti ! – asezata la o alta masa, buticul avea mese afara, si cum era cald si vara, era placut ( nefericit era contextul ! ) si mi-a cerut saraca, o femeie internata, mai in varsta, o chifla, si normal, i-am dat chifla, tanjea dupa paine saraca !

Deci, despre Bruno da, el a venit la mine, curios ca i-am scris lui Sorin Tilie, de 2 ori, iar eu imi aminteam ca Bruno a venit doar o data.

Oricum, la scurt timp dupa venirea lui am fost externata.

Acela nu era un loc placut, si trebuie sa ai asa, un curaj in viata, sa ai o fire mai plina de compasiune, sa intelegi bine viata, ca sa mergi in vizita la spitalul de psihiatrie la cineva, sau, sa fii psiholog ( sau asistent social ).

Nu am avut telefonul meu mobil din prima zi, tata mi l-a lasat cu greu, numai pe durata convorbirii, dar nu din prima zi, ci din zilele urmatoare internarii mele, nu mai stiu data precisa, apoi tata lua inapoi mobilul meu si pleca acasa cu el.

Asa se plangea de bani tatal meu, ca sa stiti, puteai spune ca nu are salariu sau serviciu.

Cred ca mi-a spus odata ca el nu are ce manca si ca a facut un efort sa imi aduca “aceste rosii”, in ziua cu prajitura de visine.

Oricum, si cat am stat in spital, tatal meu, prin ceea ce spunea, ma soca !

Sa ma opresc aici.

Pai, a spus ca “aici” – si se uita la Pavilionul Resocializare – “a stat [ a fost si ] si a murit mama mea !”, era prima data cand eu am auzit o astfel de grozavie de la tata !

Tata acasa si mama stie povestea, ne spunea ca Teodora Marcov a murit paralizata, la pat, complet, el a ingrijit-o o vreme pe mama lui, pe bunica mea, si ca era foarte bolnava cu inima, de aceea a si murit.

Bunica mea a murit dupa ce murise Adriana Marcov, primul ei copil nascut, la 21 de ani ai Adrianei sau Adei.

Dar, de unde pana unde, ca bunica mea, sa fi fost internata la spitalul de psihiatrie ?

De asemenea, un alt soc :

Dupa externare, mama Dariei m-a sunat sa stam putin de vorba, ne-am intalnit la statia RATB Brezoianu, si ne-am dus un tur prin Cismigiu, de fapt cativa pasi, am stat pe o banca, ea venea cred de la serviciu, avea o plasa cu cumparaturi in mana.

Mergea acasa sa ii gateasca sotului ei, spunea despre acela ca :”tata vrea limba sa ii gatesc”, asa ii spunea ea sotului ei “tata”, caci nu am inteles ca s-ar fi referit la tatal ei biologic, ci la sotul ei.

In acea plimbare prin parcul Cismigiu, scurta in fond, mama Dariei mi-a spus asa : “Ti-a aratat Dumnezeu !”, si, pentru ca eu vreau sa fiu sincera, nu am interesul sa nu fiu, cred, spun “cred”, ca mi-a spus : “Ti-a aratat Dumnezeu  despre parintii tai, ca nu te iubesc”, oricum a spus cu privire anume, vorbeam despre parintii mei si faptul ca m-au internat, ceea ce in opinia mea nu arata iubire.

Doina Gheorghiu, mama Dariei mi-a spus despre tata, ca ii spusese ei, cu alta ocazie, deci iata, acum scriu ce i-a spus tatal meu Nicolae Marcov, anume ca mama lui, ( Teodora Marcov ) l-a parasit cand era mic !

Vai de capul meu ! – mi-am spus in sinea mea, vai de mine, a spus asa grozavie tata ?

Am tacut.

Nu i-am spus Doinei Gheorghiu nimic, si anume nu i-am spus ca tata ne spunea cum mama lui intotdeauna avea grija de el, il rasfata si era excesiv de grijulie si atenta cu el, ii dadea cafeaua cu lapte in gura cu lingurita ( bine, asta nu stiu pana la ce varsta, dar cam inaintata am dedus, ca ii dadea cu lingurita painea topita in cana cu cafea cu lapte, cam asa ).

In mod clar tata ne povestea ca mama lui intotdeauna a avut grija de el.

Si mama lui a fost mereu cu sotul ei bunicul meu si cu copiii ei Adriana si Nicolae Marcov ( tata ).

Am sa trec exact asa, acest mesaj de 7 pagini in word, in Jurnalul meu de azi 24 mai 2016.

Atasez acest mesaj, e-mailului cu care il expediez.

24.05.2016 15:37:15

olivia

---

Pièces jointes

• CORESPONDENTA Bruno LAVAIL 16 IUNIE JUIN 2003 gasita la 24 mai 2016 pe o discheta.doc(26,50 Ko)
• CORESPONDENTA JP FOINANT 12 SEPTEMBRIE 2003 EN FRANCAIS gasita pe o discheta la 24 mai 2016.doc (36,00 Ko)
• CORESPONDENTA Olivia 23 iunie 2003 gasita la 24 mai 2016 de mine pe o veche discheta a mea.doc (71,00 Ko)
• CORESPONDENTA Sorin T 30 IUNIE 2003 gasita pe o discheta la 24 mai 2016.doc (61,00 Ko)
• CORESPONDENTA Sorin Tilie 31 iulie 2003 gasita pe o discheta la 24 mai 2016.doc (34,00 Ko)
• Belutu iunie 2003.bmp (249,09 Ko)
• PIGEON 2.doc (378,00 Ko)
• HOSPITALISATION.htm (46,74 Ko)
• Re HOSPITALISATION.txt (1,46 Ko)
• Salut Bruno !!!.htm (9,40 Ko)
• RE Multumesc mult.htm (19,50 Ko)
• correspondance.htm (16,12 Ko)
• LETTRE A SORIN 30 JUIN 1 JUILLET 2003.doc (49,50 Ko)
• iunie 2003 BILET EXTERNARE PRESCRIPTIE CONVULEX 1.jpg (526,04 Ko)
• iunie 2003 BILET EXTERNARE VERSO.jpg (233,40 Ko)