Tr : Fwd: olivia:mon
Journal 22,23 mai 2016 :, 24 mai 2016
Objet :
|
Tr : Fwd: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :
|
De :
|
Olivia Marcov (...)
|
À :
|
...
|
Date
:
|
Mardi 24 mai 2016 10h56
|
olivia
Le Lundi 23 mai
2016 17h27, olivia maria MARCOV <...> a écrit :
---------- Mesaj
redirecționat ----------
De la: olivia maria MARCOV <...>
Data: 23 mai 2016, 17:21
Subiect: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :
Către: ...
De la: olivia maria MARCOV <...>
Data: 23 mai 2016, 17:21
Subiect: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :
Către: ...
ati ghicit, poate, m-au blocat pe
yahoo.france....
Luni 23 mai 2016 :
23/05/2016 16:19:22
Pana la urma m-au
blocat pe yahoo.france, imi place sa intru in arhiva mea de e-mailuri si sa
recitesc mailurile.
Sunt e-mailuri
nostime, dragute, in general scurte, sau mai lungute, dar nu prea, uitasem
unele din ele, si parca le redescopar acum.
Era bine daca
yahoo france mi le pastra si pe cele mai vechi inca.
In mod ideal, dar
nu stiu daca voi putea face acest lucru, as vrea sa le imprim pe toate si sa le
pun la un loc, ca intr-o carte.
Pe vremuri,
pictorii, scriitorii isi scriau si apoi le-au fost publicate, Scrisorile,
desigur pe atunci nu existau calculatoare sa le scrii pe tastatura.
Acum,
corespondenta se poarta electronic in special, si, in fapt, nu se prea mai
poarta.
E pacat.
Imi placeau Scrisorile, acelea clasice, si
ar fi si azi frumos ca oamenii sa isi scrie, desigur, ideal, pe distante mai
mici, sau mai lungi in fine, cand scrii, scrii de mana, iti lasi asa, o
amprenta personal-afectiva, este ca si cum prezenta iti este vie, este mai
personalizat.
Dar, cand ai de
scris mai mult, atunci tastatura este ideala.
La 15h49 yahoo france
m-a blocat, la 16h14 blocajul continua.
Azi m-am trezit (
si m-am si dat jos din pat ) la 11h10, la 11h30 am deschis computerul.
Tata a plecat tot
pe la 11h30 sa achite factura sosita proaspat de la ENEL, pe care mama venind de la piata, o gasise in cutia postala de
la pasterul blocului.
Iata un exemplu de “scrisoare”, clasica, pe
suport de hartie, desi e drept, scrisa pe computer, care inca supravietuieste
si este “livrata” destinatarului, ca pe vremuri, la cutia postala de la
domiciliu.
Acum trebuie sa
astept – nu stiu cat – sa ma deblocheze yahoo france, si dupa aceea, sper sa nu
ma blocheze iarasi in scurt timp.
Of !
Nu-mi pot trimite
corespondenta si am primit si azi corespondenta.
Deci astazi am
inceput sa revad arhiva mea de mesaje electronice, cate mi-a pastrat si
conservat yahoo france, pentru ca aveam mi se pare si dinainte de 2004, trebuie
ca aveam.
De exemplu, la
mesaje expediate de mine, am gasit ca arhivele mele incep cu anul 2006 acum.
Dar, la mesaje
primite de mine, arhiva incepe cu mesaje din anul 2005.
Da, am niste
mesaje din 2004, sigur, dar nu sunt laolalta cu toate mailurile primite, sau cu
toate mailurile expediate. (Asa se explica ca au supravietuit, din 2004, in
timp ce, in randul tuturor mesajelor primite/expediate, emailurile incep fie
din 2005, fie din 2006.)
Nu. Pe acelea le
pusesem eu in dosare separate, tot pe yahoo.france, am creat dosare separate,
in functie de persoana cu care corespondam, de pilda dosarul « Sorin
Tilie ».
Si acolo am
cateva e-mailuri, si mai am in alt dosar denumit mai general
« Amis ».
Insa, mi se pare
si ca, de pilda, nu imi amintesc ca eu personal sa fi sters putinele emailuri
din dosarul “Adina Mariasiu”, in urma cu cateva luni ma uitasem prin acest
dosar unde am gasit cateva, desi putine, mailuri mai vechi de la Adina
Mariasiu.
De curand nu am
mai gasit niciun email de la Adina Mariasiu, niciunul !!
Dosarul e gol.
Sa zicem ca le-a
sters eu, dar nu vad de ce, doar le pastrez pe toate ?!
Acum a iesit
soarele afara, adica apare pe fereastra de la dormitor, pana acum a fost cam
intuneric in camera.
16h30 La
Bucuresti.
Ce-i drept, fara
internet si calculator e cam plictisitor, pe internet si pe PC e mai vioi
ritmul, mai sustinut, mai vesel, mai ok.
Astazi, mama,
care imi cumpara cate o punguta de cafea, sa am in fiecare dimineata sa imi fac
cafea, mi-a daruit o punga de cafea mai maricica ( 250 gr ) Tchibo, imi placea
cum miroase, o avea in dulap, pentru ea, mie imi cumpara in general si in
ultimul timp “Fortuna”, asa scrie pe punguta de cafea pentru mine.
Intr-o zi
deschizand dulapul din bucatarie, venea un miros superb de cafea, si cand m-am
uitat am vazut ca era de la un pachet Tchibo* [*Exclusive ] albastru, ambalajul
este albastru.
Mamei nu ii place
sa ma ating de cafeaua ei, in mod exceptional luam o lingura doua, cand nu mai
aveam eu cafeaua mea, dar mama de la un timp are grija ( ca niciodata ) sa nu
mi se termine cafeaua.
Cum in trecut
trebuia sa spun ca nu mai am cafea, si uneori sa si astept sa imi cumpere,
chiar daca nu foarte mult, acum e ceva nou : mama se ingrijeste din timp sa nu
mi se termine punguta cu cafea, si deja si vine de la piata cu o punguta noua.
As fi vrut sa
imprim rugaciuni sau articole de credinta de pe blogul Myriamir, am multe
stranse si neimprimate, nu le imprim pe toate, totusi mai imprim din ele, sa le
am in fata.
Ieri in dormitor,
tata isi lua emailurile, asezat la birou si eu asteptam sa termine, sa iau
locul la calculator.
I-am spus lui
tata sa cumpere coli de scris A 4, mama de regula cumpara un pachet cu 200 coli
A 4 albe, si costau ( costa ? ) 10 lei noi pachetul.
Ii mai spusesem
tatei o data, inainte de asta.
Ieri ii spun
deci, era intr-un fel bine dispus – si el si mama sunt firi mohorate, mai ales
de prezenta mea si uneori si a lui silviu, este efectul pe care il facem noi
“copiii” asupra parintilor nostri – lucru rar pentru tata, si i-am spus deci sa
cumpere coli.
Tata – care mereu
e carcotas si critica si nu vrea, si nu ii place niciodata ce spun eu, ce vreau
eu, etc. ( adica orice spun nu e binevenit ) – m-a intrebat : “Da’ce sunt eu ?”
Mi-am amintit
discutii mai vechi.
Tata a fost – nu
mint, si nu exagerez – a fost, da, incat mi-am facut Cruce ! nu mi-a venit sa
cred cand mi-am dat seama – invidios cand eu castigam si eu un salariu al meu.
In schimb, desi
se vaita dintotdeauna ca nu are/avem bani, ca nimeni nu il ajuta in viata si nu
l-a ajutat vreodata, ca el trebuie sa se descurce mereu singur, etc. – tot el,
caci a fost si a ramas contradictoriu, tot el simtea totusi un orgoliu sa
depindem de el cu banii, sa ii cerem lui bani.
Si spunea, se
facea ca nu ii place, si pentru ca era profesor universitar si nu castiga mult,
spunea mereu : “Dar ce sunt eu ? Bancher
? Bancherul vostru ?”
Totusi, uneori,
sau pentru scurte perioade de timp, sau la mari intervale de timp, imi mai
dadea bani, desi nu era niciodata usor sa mi-i dea, pana mi-i dadea !!!! Nu era
usor, dar i-i dadea.
Mama : mama mea a
avut o biblioteca cu carti frumoase, - adica numai ale ei – de cand era la mama
si tata ( la bunici ), copila, fiica lor ( deci nemaritata ), bun, mai
departe... dupa ce a inceput sa lucreze si-a cumparat carti singura, adica, mai
exact, din banii din salariul ei.
Bun.
Si avea carti
bune, autori clasici, scriitori, romani, rusi, avea multe carti in Biblioteca
pentru toti si alte colectii.
Unul din romane
avea titlul “NABABUL”.
Tata, desigur,
macar asa, pe unele, dupa titlu, le stia.
Ca el nu prea
citea literatura, cam deloc, poate a citit in liceu.
Dar nu dupa
liceu.
Si deci, ieri,
cand spuneam despre coli, tata m-a intrebat : “Da’ce sunt eu ?”, dar zambea asa
putin, era bine dispus, si eu i-am raspuns : “Pai...tu
esti...NABABUL !”, si imediat am
completat : “NABABUL
colilor de scris !” [ Nababul
colilor de scris ].
Nu am spus
bancherul.
Pentru ca tata,
inainte, demult, in timp, inainte de a veni el insusi cu ideea ca el “nu e
bancherul nostru”, spunea ca : “
dar ce sunt eu ? crezi [ olivia ] CA EU SUNT NABAB ?”
Eram cu
dictionarul de franceza in mana si am spus : “ia te uita, oare in franceza cum
se spune la nabab ?”
Dar se spune tot
asa : “nabab”.
Apoi, am deschis
dictionarul de romana-franceza, pe care il folosesc extrem de rar, dar nu pot
spune ca nu am niciodata nevoie de el, am insa doar unul singur, unul mic, e
unicul meu dictionar de romana-franceza....la intamplare, imi venea sa rad...
Pentru ca un
nabab al colilor de scris inseamna un om sarac.
Si ochii mi-au
cazut pe cuvantul babornita si babalac parca.
In fine, un
masculin de la babornita, adica om batran.
Cum se spune in
franceza ?
Dictionarul
roman-francez, si aici mi-a venit sa rad, indica : “vieux gaga”, “ramollo”, asa
m-a amuzat, pana la urma am spus cu voce tare : “I-auzi in franceza ce nostim
suna, cum spui la babalac, ramollo, vieux gaga !” – si mi-a venit sa rad.
In dreptul
cuvantului “babornita” scria “vieille sorcière”, adica batrana vrajitoare.
Soarele a intrat
in nori.
Ar fi bine sa imi
lipesc ultimele icoane pe care nu le-am lipit, desi am vrut, in caietul de
rugaciune 11 si 12.
Sa incerc sa imi
expediez micul jurnal de astazi de pe gmail.com.
23/05/2016
16:52:01
Da, revin
sa completez...
Cu tata nu e bine
sa ai umor sau sa faci vreo gluma, pentru ca nu pricepe, e foarte bun la
matematici si stiinte exacte, dar creierul lui e structurat numai pentru
acestea, exista o lege a compensatiei in viata si se aplica, stie matematica,
sau stiinte exacte, dar in rest nu intelege din viata nimic, sau intelege pe
dosar, sau cine stie ce ii mai da prin minte si mai si exprimã.
Si ieri, nu stiu
ce mi-a venit asa, sa glumesc cu el, sa fac haz de necaz...
Supararea mea
mare este ca, intrucat nu mi-a placut matematica si nici nu puteam visa la
performanta la care a ajuns el, as spune pentru ca nativ a fost creierul sau
structurat pentru stiinte exacte, eu nu sunt asa.
“Magda, fie-ta e
proasta ca tine, draga !” – spunea tata cand – si nici nu
avea rabdare de mine ! – imi explica probleme, dar altfel decat la clasa la
scoala, si profesorii la scoala vroiau rezolvarea cum ne invatasera ei, iar
tata avea o alta solutie adesea ! pe care solutie eu nu o intelegeam si o
respingeam, pentru ca la clasa nu as fi stiut sa spun de unde stiu eu asa
solutie si nici sa o explic !
Dar tata si mama
mi-au purtat ranchiuna, si au fost seriosi in asta, m-au urat pentru ca nu am
vrut sa fac facultatea de Matematica si sa ajung sa lucrez cu tata.
Nu m-as fi priceput.
Dar nu e o
nenorocire, insa tata spunea mereu ca l-am facut de rusine.
Un pedagog ar
trebui sa invete mai bine la Pedagogie, el o fi invatat bine, dar se vede ca
Pedagogia nu e deloc evoluata.
Daca nu te pricepi
la matematica si stiinte exacte, nu inseamna neaparat ca esti o proasta, un
prost.
Si ieri, tata isi
lua emailurile, toate sunt stiintifice, privesc stiinta, sau rar, intalniri cu
colegi de la liceul Gheorghe Sincai din
Bucuresti.
Sau poate mai primeste
power pointuri nostime uneori, in fine, se uita peste toate, dar e o fire tare
taciturna de felul sau.
Insa nici chiar
tatal meu, taciturnul, nu respinge mailurile nimanui !
Si ieri ( 22 mai
2016 ), tata ma intreaba – citea un mail
in engleza – “ce inseamna “melt” ?”, i-am raspuns ca inseamna “topit”, ca e
past tense* [*infinitivul ] de la verbul a
topi, a se topi din engleza si participiul trecut “topit/a” al verbului* [
*melted ].
Francezii la past
tense din engleza spun “prétérit ».
Si m-am uitat peste
mesajul lui tata, ca mi-a aratat unde scria « melt », si mai scria si
« spinning model », si ma
intreaba – pe mine ! – ce inseamna cuvantul aceasta “spinning”.
Nostim e ca tata
in liceu si in scoala cred, dar in liceu, a facut engleza si in facultate, ah
da, in facultate mi-a spus ca a facut engleza, eu presupun si in scoala si in
liceu, dar poate ca nu, nu stiu sigur.
Dar eu am invatat
engleza separat, nu in scoala, nu in liceu, nu in facultate, ci m-am inscris eu
la cursuri de engleza, intensive, unde am gasit si eu in Bucuresti ( am scris
in CV-ul meu care e pe blogul meu www oliviamarcov.blogspot.com,
si de acolo mai am un blog, dar unele documente ale mele si fotografii
personale si de familie si ale colegilor, sunt numai pe un singur blog, adica
nu se repeta intocmai pe celalalt blog ).
Am facut asa
intensiv engleza, incat nu am avut timp sa ma dezmeticesc.
Da, sincer. Asa a
fost.
“Spinning model”,
ce imi vine mie ieri sa fac glume cu tata, care ma ia in serios orice as spune
?
Il lamuresc eu,
incerc : “Pai, de la
cuvantul “spin », nu stii, electronii sau atomii, sau cine?, au o miscare
de spin, am invatat la scoala, sau in liceu, de fapt unde am invatat ca nu mai
stiu?, chiar asa, tatã, tu nu ai invatat in scoala despre miscarea de
spin ? Dar nu mai stiu unde era, de fapt, daca ma gandesc, la fizica, sau
la chimie ? Electronul ( electronii ) sau atomul, sau cine avea o miscare de
spin ? Nu mai stiu daca am invatat la Fizica, sau la Chimie....ca, la mintea
mea, pentru mine sa-ti spun sincer, e totuna, e acelasi lucru pentru creierul
meu.... ! Eu, cu
mintea mea, saraca de mine, ce sa mai zic !” (
in sinea mea : « Proasta ca tine, Magda ! » )
Magda e prenumele
mamei mele, Magdalena.
Cand era tanara
se semna pe cartile ei uneori Madeleine.
Si tata o data
i-a scri vreo 2, 3 versuri si i le-a adresat ei spunandu-i “Mado”, am gasit eu pe prima pagina e
unei carti de-a mamei mele, in trecut, in biblioteca noastra...
Da.
Si visul
meu din noaptea de 22 spre 23 mai 2016 :
Ieri noapte am
visat ca venise la mine si spre mine, in graba, un procuror, eram in dormitor,
tinea sub brat un dosar, era tanar inca, parul negru, nasul drept, ochi
caprui-negri, fata si piele alba, tricou alb cu dungi subtiri orizontale negre,
din bumbac cu putin lycra, grasut, se indrepta spre mine, intrase in camera in
dormitor si imi spunea : “Am venit dupa ultimele poze trimise de dumneavoastra
!”, si eu : “da ? si ce e cu ele ? nu v-au placut ?”
Si procurorul
mi-a raspuns : “cineva din jurul dvs. face spionaj”.
Ma rog, a fost un
vis si atat.
Asa s-a
terminat visul.
23.05.2016
17:17:37
Spionajele
acestea sunt bune numai sa iti faca viata iad si sa te incurce, ca si cum numai
„spionajele” au dreptul la viata si au exercitiul tuturor drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului si ale cetateanului – roman – si acum si
european, ca suntem si europeni.
{
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu