Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 13 ianuarie / janvier 2018
Trebuie sa pregatesc Procedurile Funciare, a doua si ultima parte a cursului de Drept Funciar de Adam Popescu si Danut Cornoiu, nu sunt sigura ca voi reusi azi.
I-am promis mamei ca dau cu aspiratorul pentru ca marti pe 16 ianuarie 2018 vine postasul domnu' Doru cu pensia parintilor....
Mama a fost la piata ca in fiecare zi si dimineata... cand s-a intors i-a povestit lui Silviu care era in bucatarie - eu calcam rufe in sufragerie - ca s-a intalnit cu domnul Iacob, tatal Lilianei Iacob-Barna...
Usa sufrageriei spre hol era inchisa, am auzit doar ca ii spunea lui Silviu " A spus ca o ia la Noua [ la spitalul Noua, cel de Psihiatrie } ". Cand a spus asta nu stiam cu cine se intalnise, sau poate se intalnise si cu vreo alta persoana in afara de dl Iacob....
Dupa aceea am deschis usa si am vorbit cu mama, am intrebat-o ce mai face....
Mi-a spus, abia acum mi-a spus mie si a precizat : " M-am intalnit cu domnul Iacob, tatal Lilianei ! Mi-a spus ca la Predeal e putina zapada si ca au facut sarbatorile si pe stil vechi, iar acum s-au terminat [ toate ] sarbatorile si s-au intors la Bucuresti ! ", " Spunea ca el e cu aprovizionarea ! "...
Calcam rufe, am calcat putin si ieri seara, Silviu a avut zile libere si fiind acasa il incomodeaza masa lunga de calcat pe care o instalez in sufragerie, pentru ca, e drept, nimeni nu mai trece inspre balcon, masa desparte in doua sufrageria...
Si azi are liber Silviu...
Am calcat un pantalon de pijama pentru tata si un tricou si un maieu din bumbac, ieri seara, toate pentru tata.
Astazi insa, profitand de faptul ca nu e mama acasa - care vegheaza sa nu calc eu rufe, pentru ca fierul consuma curentul electric ... ! - am instalat masa si si m-am pus iar pe calcat... am calcat o pijama nou-nouta, pantalon + bluza pentru tata, are cruciulite pe ea, asa este materialul, si o bluza de pijama ( le vad cam desperecheata, nu stiu unde o fi pantalonul ), am calcat si niste maieuri pentru tata si batiste...
Saracul meu tatic, inainte sa se raceasca vremea a fost in parc la plimbare, cand v-am scris ca mergea asa bine ! Si s-a plimbat sus pe pod, prima data, a venit acasa incantat, pentru ca data fiind situatia lui, normal ca e incantat, optimist cand vede si simte ca e mai in putere si ca isi revine !
Dar, a doua zi a racit, vremea fusese putin rece si putin vantoasa...
El insa, ca a 2-a zi vremea se cam stricase, ca pleaca la plimbare, asa racit, abia l-am tinut in casa, iar raceala s-a agravat...
A bolit bietul mai multe zile, mai ales ca ne temem ca ii dam medicamente pentru orice ar fi - sa nu ii faca vreun rau, dat fiind ca el are tratamentul sau specific anticoagulant de luat de 3 ori pe zi...
Si s-a chinuit, si-a suflat nasul in batiste peste batiste, pana la urma i-am sugerat sa ia din acelea de hartie... a facut si rani, iritatie la nas de cat isi sufla nasul... inca nu i-a trecut.
Si pe urma s-a racit si vremea....
Azi dimineata, prin somn, l-am auzit ca spune : "Ia te uita, a nins ! E zapada ! ", ii spunea mamei...
Cand m-am trezit, intr-adevar pe masinile din fata blocului era putina zapada, dar acum pana la ora cand va scriu deja s-a topit, insa afara e cam vant si vremea acum e chiar rece de iarna...
Si azi mai am treaba, ca oricum aici nu se termina treaba niciodata, dar e de facut intr-o casa....
Ieri, pentru ca gasisem eu de alaltaieri, o cutie ....
Am luat cutia gasita, pe care o pusesem la loc, si in ea erau numai si numai cutii nou noute de pasta de dinti, cred ca tata, in timp, a strans o buna cantitate din toate pastele de dinti pe care noi le-am folosit, cumparat si utilizat in casa !
In unele cutii erau alte cutii....
Yotuel, pasta franceza, Aquafresh, Blend a med, simpla si cu gust de citrice, Vademequm sau cum se numea, si cateva cutii care au fost cu tuburi de pasta de barbierit....
Le-am bagat intr-un sac negru menajer, nou, curat, si am vazut ca ar fi infundat ghena, nu ar fi intrat pe gura ghenei de gunoi, de pe palierul etajului nostru...
In plus, cum sa iesi cu ele din casa, fara sa te vada tata ???
Mai ales ca eu una, duc rar gunoiul....
M-am apucat sa le tai cu foarfeca mare, de menaj ( cu care taiem ce e cazul, de pilda pungile de Dero cand le desfacem, etc. .... ), a tacanit foarfeca mea, ma " automatizasem ", capatam un reflex daca mai continuam....
Vreo 3 ore am taiat cutiile - dar pe acelea le-am dovedit mai rapid, insa in casa, incercand sa pun ordine, sa mai " descongestionez " de cutii goale ( pastrate de tata, ca pot fi bune la ceva candva... ) am gasit si altele, si stai si taie-le bucati, bucati....
Mai ales in dormitorul birou, peste tot, si anul trecut m-am muncit cu ele, gasesc foile mari de hartie, groase, de reclame publicitare la super/ hyper -marketuri... sunt peste tot, eu credeam ca scapasem de ele, le-am taiat, pentru ca intregi daca le vede, desigur CA E PACAT SA LE ARUNCI, CA MAI SUNT BUNE LA CEVA, nu se stie niciodata !
Am umplut 3 saci, unul mare, unul mijlociu, unul sau de fapt doua mici, - saci negri menajeri, sa nu se vada continutul lor....
Mai ales gasesc pixuri vechi in casa, si ele bune la ceva, desi din plastic, vechi, rupte, cu mina uscata, fara mina, care nici nu mai pot fi folosite, si de altfel nu avem nevoie de ele, si sunt puse, una intr-o sticla ce fusese de sampon sau gel de dus Oriflame mi se pare, intr-o cutie de plastic ce fusese de medicamente, recent, alte pixuri....
Am aruncat pixurile vechi si stricate si cutiile...
Mama s-a insarcinat sa le duca la Ghena de gunoi pe toate !!!!
Tata : o fi vazut el ceva, dar s-a lamurit cred ca nu arunc decat cutii goale....
Totusi, acum de sarbatori, si-a mai ales - cand ii place lui si-o retine singur - o cutie de bomboane, noi mancasem bomboanele de Craciun si Anul Nou, de ciocolata si el si-a lut, bucuros, cutia.... normal, si el a mancat bomboane.
Vreo alte 2 cutii de bomboane, vechi, curate insa, sunt cutii curate, una era pe sifonier, altqa in biblioteca din dormitor - le-am taiat si aruncat....
Chiar ma gandeam la Charlie Chaplin in filmul in care era muncitor in fabrica, lucra pe banda rulanta, unde ii veneau piese, rand pe rand si el cand venea piesa in dreptul lui trebuia sa stranga un surub, sau sa insurubeze ceva la ea ; cand, dupa program pleca acasa, pe strada si in tot locul, capatase ticul sa stranga cu surubul, gesturile mainii erau ca si cum in mana tinea instrumentul cu care strangea suruburi, sau ce facea el in fabrica !
Ma gandeam ca asa raman si eu....
S-a auzit tacanind foarfeca de pe la ora 12h00 ziua la 15h20 ziua....
Si foarfeca cea mare are un surub la randul ei, cu cat tai mai mult si o actionezi adica mai mult, surubul e facut ca se strange singur, automat, si foarfeca e mai greu de manipulat, de apasat ca sa taie si te doare mana....
Am luat deci o surubelnita de-a lui tata, sa mai slabesc surubul... a mers bine cateva minute....
Apoi iar mergea greu...
Ma dureau degetele...
MI-am dat seama ca eu, taind, surubul se auto-insurubeaza mai strans pe foarfeca, si iar iau surubelnita rosie sa desurubez.... sa slabesc surubul...
Si pana la urma, am pastrat surubelnita langa mine, cand una, cand alta foloseam....
De aceea v-am spus ca ma gandeam la Charlie Chaplin....
Plus, emotia, sa nu te vada tata....
Obosisem la un moment dat....
Insa rezultatul nu pare sa-i displaca lui tata, a vazut el ceva, a mai scazut vraful de cutii puse una peste alta la capul recamierului lui....
Pare multumit, i-am pus si iconita Sf Spiridon, vreau sa ii fac colt de icoane...
Ca sa vedeti cum e.... viata....
Tata la capul patului are un tablou, o icoana mare inramata ca tablou a Sf. Pr. Arsenie Boca, rama e frumoasa, ingenioasa, insa inramata, icoana - tablou e foarte grea...
Si nici nu are agatatoare s-o pui pe perete, dar nu am luat in calcul, pentru ca nu pun pe pereti ceva prea greu....
Si a ramas Sf Arsenie Boca exact langa biblioteca-rafturi cea noua, a lui tata, de la capul recamierului in care doarme el....
Intrucat eu am mai aruncat din cutii, a scazut teancul de cutii si Pr. Arsenie, in icoana lui ajunsese mai jos ca nivel, caci scosesem de sub el, o cutie...
MI-am spus " Lasa ca maine vad unde si cum il asez !"
A doua zi - adica ieri - cand ma scol, mama luase icoana tablou si o sprijinise de teancul de carti de langa birou, cartile mele, care sunt astfel aproape de patul ei, unde are si un scaun ( ca o masuta nu incape, de aceea ) pe care si-a pus si ea niste iconite...
Si m-am gandit " Nu cumva mama vroia ea, tanjea ea la icoana asta ?"
Pana la urma am gasit o cutie, am pus-o si peste ea l-am readus la acelasi ( aproximativ ) acelasi nivel pe Pr. Arsenie in icoana tablou, si am reasezat tabloul unde se aflase, la capul recamierului unde doarme tata.
Insa, mi-am spus ca se supara mama, ca pesemne - desi ea nu spune niciodata asa ceva- pesene ea vroia icoana....
Si seara am intrebat-o daca nu vrea o iconita cu Parintele Arsenie ?
Mama, ca, uneori, are momente cand devine asa, putin laudaroasa, nu era in stilul ei sa fie chiar asa, desi a fost mandra de ea toata viata, zice ea " Eu am icoane cu Pr. Arsenie, am multe, dar in vitrina [ are un pliant cu icoane, dar e pliant, nu poti rupe din el ] !"
" Care e icoana aceea ? " - mai intreaba ea.
Eu : " E o icoana in care are Parintele privirea aceea a lui luminoasa, e luminoasa icoana toata ! "
Mama : "Arata-mi-o !", " O vreau !" - zice ea.
Eu i-o arat : " O stiu !"- zice mama.
I-o asez langa celelalte icoane pe scaunul de langa patul ei... a fost multumita si in felul acesta nu s-a suparat ca l-am luat inapoi pe Parintele sa-l pun unde fusese....
Mama toata viata refuza cadourile noastre, ale celor din familie.
Ca ea nu are nevoie, nu vrea, nu ii trebuie....
Acum de cativa ani si desi nu zice nimic, tace, am realizat ca a inceput sa vrea, sa ii place cand primeste cate ceva, totul a inceput cu amicele ei dna Eliza Gheorghiu ( desi nu pot spune ca stiu daca Eliza i-a oferit mamei vreo iconita, dar poate ca da ) si mai ales cu dna Aurelia Calugaru vecina din bloc de la etajul 8.
Dna Calugaru cand nu era la Viena, vizita Biserici si manastiri, mergea prin manastiri din plin, cred ca a fost chiar in Grecia in pelerinaj...
Si mamei i-a adus o icoana a Sf Spiridon pe lemn... apoi a mai primit ea ( nu stiu de la cine ) o icoana frumoasa a Maicii Domnului " Ajutorul Perpetu " sau " Perpetual Help" .....
Nu sunt foarte mari, dar sunt pe lemn, traditionale si foarte frumoase, mama le tine in vitrina....
Asa cum a primit o iconita si mai mica pe lemn a Sf Ioan Rusu , " Pentru ca - explica mama - am facut eu cuiva cadou o icoana !".
Deci persoana i-a raspuns cu un cadou similar, mamei.
Am observat si la fratele meu, m-am bucurat sa-i ofer o icoana de Craciun, Nasterea Domnului.
Desi i-a spus ca " Multumesc, DAR CHIAR NU TREBUIA !" si nici nu s-a uitat la ea " Nu am unde s-o pun, PUNE-O TU PE AICI !" ( cand am insistat ca o pun eu ).
Cu toate acestea, dupa aceea, dupa o zi, doua, a plecat de-acasa la plimbare in ziua lu libera si seara s-a intors cu punga de cadouri PENTRU MINE, pe care mi-a dat-o din usa, caci s-a intamplat ca i-am descuiat chiar eu usa cand se intorcea acasa....
Deci, ideea :
Nu ma asteptam la cadouri de la Silviu.
Dar am remarcat ca, daca eu i-am facut un cadou - el imediat mi-a raspuns cu un cadou.
Mi-am spus si ca, asta e interesant, omul se simte [ numai ] indatorat, sau isi spune " Sa nu raman dator !".
Fiind vorba de fratele meu, si cum mi se intampla sa cuget la oameni, la caractere, la personalitati si comportamente, mi-am spus ca, daca nu ii ofeream icoana, nici eu nu primeam de la el vreun cadou de Craciun !
De subliniat totusi ca eu am fost uimita, pentru ca nici nu banuiam ca Silviu mi-ar putea face un cadou de sarbatori.
De 1 martie, de cativa anisori, imi cumpara un martisor.
Cand nu imi cumpara, eu, stiind ca asa isi luase obiceiul il mai intreb " Silviu, nu ne iei martisor ?" Si pana la urma, cum necum apare cu un martisor....
Dar e chiar martisor, nu altceva....
Tot aranjand la patul lui tata, am gasit niste pliante-hartii despre Pelerinajul din 2009....
Prin 2009 si nu mai stiu cand, tata a fost cu Silviu in Bulgaria, la Manastirea Sf Dimitrie cel Nou Basarabov ( cu moastele insa la noi la Patriarhie, insa Bulgaria e locul lui de bastina ) si odata la Tarnovo, de unde era Sfanta... Filofteia ?
Intre pliante, am despaturit o icoana alb-negru ICOANA LUI IISUS HRISTOS DE LA CELIC DERE ( in Tulcea undeva, e manastirea Celic Dere ), icoana care se curata singura....
E o icoana superba si as vrea una pe lemn, frumoasa, dar nu am vazut de cumparat....
Eu am insa deja una imprimata, am gasit-o pe internet, si am imprimat-o alb -negru ca nu am imprimanta color, iar acum, ieri am gasit o alta, sub o cutie de la recamierul lui tata, de pe recamier, care e mai alba, pentru ca e putin mai sters contrastul, am pus-o in plic de plastic, si pentru moment, am asezat-o sus in sifonier, langa aceea pe care o aveam eu deja.
Sus pe sifonier ieri tata si-a luat Dictionarele mari rosii Rus - Romin si Romin-Rus pentru ca el se uita la emisiuni in limba rusa pe youtube....
NIci limba rusa nu e pana la urma asa simpla.... cat priveste vocabularul, desi Dictionarele sunt mari si bogate, contin multe cuvinte si mai vechi si noi, totusi se pare ca limba rusa e si mai bogata, pentru ca altfel tata stie rusa, desi spune ca nu stie...
Dupa AVC-ul lui mai ales, spunea ca nu stie rusa nici franceza...
El care a tinut cursurile sale de matematica in Constantine, in Algeria, la Université des Sciences, in limba franceza ! El care a scris cursuri in franceza pentru a le preda !
Totusi, eu desi la inceput m-am speriat, apoi am remarcat ca intelege...
E descurajat, are momente de descurajare, vazand ca nu mai poate lucra si iti da, asa, niste raspunsuri de te sperie cumplit !
Eu nu stiu cum sa-l mai motivez, sa-i creasca moralul....
Ah da....
Am sa va arat putin din el, tot ar fi cam greu pentru mine...
In sfarsit, m-am uitat si eu peste Albumul " Suprarealism " in limba franceza, tata il tinea intr-o punga - normal, sa nu se puna praful ! - alaturi de o Lucrarea pe care cred ca a realizat-o doamna Luminita Grecu si care a fost " supervizata" sau coordonata de Prof. Acad.+ Lazar DRAGOS, taticul lui Cristian ( - Daniel ) DRAGOS !
Tata, in ce priveste matematica, a fost foarte apropiat de Profesorul Univ.Dr. Acad. + Lazar Dragos, si asta, toata viata lui...
Si am luat Albumul, sa-mi trag sufletul dupa ce taiasem bucatele cutiile de pasta de dinti, efectiv ma dureau degetele si obosisem !
Am luat Albumul si l-am rasfoit....
Contine perioada....cam 1919- 1939.... sunt la sfarsit, multi pictori, artisti supra-realisti aratati, si recunosc ca despre unii dintre ei chiar nu stiam... sunt si portretele unor poeti, scriitori....
Despre care mai auzisem insa, si chiar citisem desi putin.
De pilda, despre poetul francez Paul Éluard ati auzit si voi cum am auzit si eu....
ca sa dau numai un exemplu, dar sunt pictori / artisti despre care nu auzisem, si ei sunt specifici acestei perioade istorice...
De Salvador Dali ati auzit, am auzit si eu si inca prea bine...
Am sa incerc, desi paginile sunt pe hartie velina care luceste la lumina si se fotografiaza mai greu - sa va arat, sa selectez asa, la intamplare, din albumul Suprarealism / Suprarealisti.
Este si Picasso, sunt si niste tablouri care se axeaza - ca si cum numai asta ar fi omul, dar in fine, e viziunea artistului, si pana la urma, de ce nu, daca pe noi asa ne-a facut Dumnezeu Atoatecreatorul - se concentreaza din toata fiinta umana, numai pe partile intime ale corpului omenesc, si parca mai mult pe ale femeii.....
Dar sunt picturi, opere de arta, deci, daca va voi arata, sa nu va scandalizati !!!!
Sa stiti despre ce este vorba.
Insa deocamdata nu le-am pregatit deloc si trebuie sa pun ordine putina si la cartile care sunt, iata, o parte, o mica parte, sus pe sifonier....
In acelasi pachet cu Albumul si lucrarea de matematica mentionata e si lucrarea de diploma a fratelui meu Silviu, o tona de hartie, a scris-o la tastatura computerului bietul TATA ! Silviu nu avea chef, il obosea, il indispunea....
Nu stiu daca exact aceasta e lucrarea data de Silviu, are separat si copertile cu spirala, poate ca pana la urma a facut o alta si pe aceea a predat-o.
In tot cazul stiu ca era prin 2004 cand si-a dat lucrarea de diploma.
Cat ne priveste, pe mine si colegii nostri de facultate, lucrarea de diploma s-a desfiintat cand eram noi in anul II, de atunci adica, si eu nu am " prins " traditia aceasta.... deci noi nu am avut lucrarea de diploma.
Sa va arat ce frumos am calcat cu aburi, pijamalele lui tata....
( Dar, mai ales cand era in spital, noi, nestiind ca bietul fiind sub interventii medicale, nici nu putea imbraca pijama, sus, avea perfuzii, a avut mai multe, dar cand am sosit eu a ramas cu mai putine, sus - bustul pana la talie, a avut intepaturi imi arata el si in abdomen cred, avea sonda in partea de jos si scutec Pampers, deci exclus sa poti pune pantaloni....
Insa eu atunci am calcat multe pijamale pentru tata, si i le-a dus mama, treptat am reusit sa-i punem maieu si mai tarziu inca, dupa mai multe zile in spital, tricou, deci iata ca nu se poate sa te imbraci cand esti sub interventie medicala...
Dar doarme cam mult tata, dimineata, abia atunci reusesc si eu sa dorm ceva mai bine, el se trezeste, mananca ( putin ) si isi ia pastilele, apoi mai sta putin si se culca la loc.
Se scoala mai tarziu si iar se culca in sufragerie.
Uneori e mai vioi dupa-amiaza abia, sau inca, si mai rau, abia seara, ieri seara vroia sa-l mai las la filme in sufragerie unde isi are laptopul, ca sa nu si-l mute iar in dormitor...
E mai vesel si vioi cand pleaca la plimbare, a spus ca miscarea ii face bine, dar acum de multe zile sta in casa...
Ieri si-a luat tensiunea : 115 in sistola si a spus cam 83 in diastola si pulsul cam 84 batai pe minut... in schimb era multumit pentru ca acum vreo 3, 4 zile a spus el, avea tensiunea ( sistolica ) 140 !!!!!
Nu ce i se intampla, de ce e asa, asa era si inainte de AVC si imi e frica !
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu