Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 30 décembr(i)e 2017
Si am ajuns in penultima zi a anului 2017 ... a mai trecut un an.
( Pe FB acum vreo cateva zile, a aparut vestea trista a decesului presedintelui Academiei Romane, dl Vlad ( Ion/ Ionut Vlad ) care era un catolic practicant si apartinea ( si acolo avea activitate ) de parohia Sacré-Cœur a comunitatii francofone din Bucuresti, aceea situata pe la Aviatorilor, sau pe undeva prin zona aceea cam vasta de altfel... era nascut in anul 1943 ).
Sfarsitul de an a mai adus un deces, al mamei ( in fotografie parea inca tanara, desi sigur, avea o varsta inaintata ) unei prietene Lili Rednic de pe FB, ea a dat vestea in noaptea de 27/28 decembrie 2017 la 3h59 a.m., Lili Rednic si sotul ei ( au vreo 2 baieti mari impreuna ) sunt din Sighetu Marmatiei ( desi Lili parca spunea si de Baia Mare, in fine or avea case si acolo, si acolo ).
Ma gandesc, nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca il pierdeam pe tata in mai 2017 daca nu era Dumnezeu, desigur l-au salvat doctorii, dar a fost o perioada critica pana sa fie luat si dus la spital, internat, asta mai intai, AVC-ul lui a fost cam grav, cam intins, si chiar era sa moara in fata noastra, si cat L-am rugat pe Dumnezeu cu ani dinainte ( in 2015 i se facuse rau, undeva, si cazuse pe strada, asa a spus el ) sa nu moara, sa traiasca tata ! Cat L-am rugat in chiar clipele cand statea si nu putea vorbi, si i se facuse rau, cu asistentii de la Ambulanta in fata lui ! De aceea spun ca mai multi " factori" trebuie sa actioneze impreuna, mai intai Dumnezeu l-a tinut in viata, pe urma au luat hotararea asistentii sa-l interneze si au chemat o Ambulanta, a doua, in total au venit 2 Salvari, pe urma l-am coborat toti la Ambulanta, l-au urcat si l-au dus, mi se rupea inima, simteam ca panichez, cand am vazut plecand Ambulanta cu el ! Daca nu imi dadea, Dumnezeu asa lucreaza cu noi, cu fiecare, in clipele acelea, nu stiu cum sa va explic, parca mai puternica ca mine - caci eu simteam ca pot panica in orice clipa - a fost asa, o linistire, o incredere ( care venea parca nu de la mine, mai puternica ca mine ) ca tata sigur, dar sigur scapa cu viata si dupa niste zile la spital vine acasa sanatos !
Si , stiti, asa, dar intocmai asa s-a si intamplat ! Si nici nu a stat mult in spital, si eu " stiam " ca va ramane cateva zile doar in spital si vine acasa - cum stiam, pai, nu stiu cum...
Pentru ca nu stiam atunci ce inseamna un AVC, nu mai vazusem si nu mai auzisem vreun caz, o persoana, sa fi stiut cine si cat a fost internat in spital in situatii similare...
Stiu ca ii spuneam lui tata care deschidea ochii ( la inceput nu ii mai deschidea, apoi cand i se facea rau iar ii inchidea ), mari, mari, si ma privea tinta, dar asa de bland ma privea si nu putea dezlipi buzele sa vorbeasca, ma privea CA SI CUM DE MINE ANUME DE MINE ATARNA VIATA LUI ! Si atunci asa imi venea sa plang, de urlu de durere ca eu personal nu pot face nimic sa-l scap de durerea aceea !
Si i-am spus foarte increzatoare : " Tata, te faci bine, ai sa mergi cateva zile la spital si ai sa vii acasa sanatos, te faci bine, tata ! "
Si el ma asculta - auzea ! - si avea o totala incredere in mine !
Insa cand mai tarziu in ziua in care l-au dus la spital, mi-a spus Silviu ca acum dupa ce i-au facut interventii in Spital, urmeaza 72 de ore critice, in care sau scapa sau nu scapa cu viata, am inceput sa urlu prin casa, la icoane, sa tip si sa rog pe Maica Domnului, pe Iisus Pantocrator SA-L ADUCA VIU PE TATA ACASA, SA NU MOARA !
" Auzi, Maicuta, auzi Iisus, are 72 de ore critice, poate sa moara Doamne, nu-l lasa sa moara in orele astea ! "
Plangeam continuu, si la dus si la baie si cat am facut treaba prin casa, am fiert rufele dupa plecarea mamei, le-am spalat, stors, intins ( nu avem masina de spalat ).
Off !
Nu mi-as fi reamintit poate chiar acum, acum, daca pe FB nu ar fi fost aceste 2 vesti cumplite de deces chiar in aceste ultimele zile din an !
Presedintele Academiei a decedat cam pe 26, 27 oricum, in jur de Craciun sau chiar de Craciun... si era in 1943 nascut.
Tata e nascut in 1941.
IN mod curios, in ziarul Libertatea nu a scris nimic despre decesul presedintelui Academiei, ma intreb de ce oare ?
In schimb, in Libertatea a scris ca in dimineata de 25 decembrie sau in ziua de 24 decembrie seara, s-au sinucis un sot si sotie din Iasi, familia Maleon, el era profesor de Istorie si avea si alte functii - la universitatea Al. Ioan Cuza din Iasi.
Ce cumplit, ce sfarsit de an !
Si in mai, sau mai - iunie, in mai 2017 cand tata era in spital, sau imediat dupa externare, in preajma acelei date de 23 mai 2017, pe FB un prieten pe care nu-l cunosc, anunta decesul, atunci, al tatalui sau !!!
Un alt prieten de pe FB, Manciu Nicolae era la spital la mama lui care avea AVC si care dupa externare si putin timp acasa, din nou era sa moara, i s-a facut rau si iar au dus-o la spital, norocul ei ca i se facuse rau chiar in timpul unui control medical la doctor, post-AVC !
Mama lui Nicolae Manciu a scapat cu viata, desi s-a chinuit biata, fiul ei era la spital zi de zi, dar Manciu Nicolae OBISNUIA sa mearga la Biserica si sa se roage, ba inca a plecat in pelerinaj prin tara la manastiri dupa ce - mult mai tarziu - lucrurile s-au linistit cu mama lui care era acasa din nou.
In vara 2017 pentru mama lui Manciu Nicolae si eu m-am rugat, am avut in pomelnic de la un moment incolo, cand am auzit de cazul ei adica, si ma rugam si pentru ea.
Ce concluzie sa tragem de aici totusi ???
Mama mea spune : " Olivia, exista o soarta a fiecarui om, traiesti cat iti e dat sa traiesti ! "
Dar eu ii spuneam mereu lui Dumnezeu : " Dumnezeu Tata, Abba, viata lui tata Nicolae [ Marcov ] e in mainile Tale Sfinte si Vii si Vesnice si Atotputernice, ia-i viata in Mainile Tale Dumnezeule si nu-l lasa sa moara, TU POTI TOTUL, LA DUMNEZEU NIMIC NU E IMPOSIBIL, TU POTI ! "
" Nu e soarta sa nu fie in mainile Tale, Abba, Atoputernicule ! "
Si cand va povestesc, ba imi dau lacrimile, ba ma sperii....
Si incepusem sa va scriu ca sa ma destind putin, si daca veti citi, sa va destind asa, putin si pe voi, vroiam un mesaj mai relaxant...
Am inceput, dupa cautari pe internet - sa iau : pastile de Branca-Ursului si separat, Ceai de Branca-Ursului.
Este pentru : constipatie, cistita ( si alte infectii in zona aceea ), si PALPITATII.
Si eu sufar de acestea trei.
Si, a venit mama, o rugasem sa ia Ceai doar, din Plafar, si mi-a venit cu o sticla cu comprimate si cu o cutie de ceai, de fapt se tine sub limba, dar nu-mi place, insa se poate prepara si ceai prin infuzie.
Si chiar imi linisteste inima, de la primul ceai am simtit asa o pace, o liniste in inima mea !!!!
Nu e placut, pana nu traiesti nu intelegi, sa ai o inima vesnic nelinistita !!!
Tata in schimb tresare iar, nu suporta sa-l atingi, o perioada mai incetase senzatia asta pe care o are de la fibrilatia inimii, tresare ca si cum il trece un curent electric si nu e bine !!!
IMi spune ca in MARTIE 2018, la SASE LUNI DUPA CONTROLUL DIN SEPTEMBRIE 2017, va merge din nou la urmatorul control la Spitalul Municipal !!!!!
Si imi e asa frica cu el, dupa ce am trecut si eu si noi prin acele momente cumplite, nu vreau sa pateasca ceva, ia medicamentele de 3 ori pe zi, dar doctorita spunea ca si sub medicatie unii iar fac AVC sau le paralizeaza !
Da, si iata, simt si nevoia sa ma destind, sa fac si lucruri asa, placute si usoare, sa nu imi mai bata inima asa repede, sau asa " nelalocul " ei....
Pentru ca obosesc si imi e rau daca inima nu bate cum trebuie.
Am sa fotografiez, am gasit unde l-a pus, premiul primit de tata la INCAS , e un premiu si serios si frumos, o moneda opera de arta !!! Dar pentru moment nu l-am fotografiat, ca el si mama cand ma aud ca vreau ceva, automat spun " NU ".
Cred ca e un reflex !
Am fotografiat insa cateva mici bijuterii de efect pe care i le voi darui Claudiei, cand o voi mai vedea la Biserica.
Si, separat am fotografiat cateva, vreo 2 bijuterii mici pe care le pastrez pentru moment pentru mine.
Si inca separat, cadoul de la Silviu, pe care mi l-a facut pentru Craciun si de care va povestisem.
Pentru Claudia am ales o floare din piele naturala, de culoare roz, care are " miezul " ca un strugure, frumos lucrata, confectionata, pe care am purtat-o putin prin anul I nu stiu, poate din anul II de facultate, si cam atunci, sau in anul III ? Este de la magazinul francez la Bucuresti " Meli-Melo".
Si apoi am ales o pereche de cercei de efect, frumosi, de culoare turcoaz, mai ales culoarea face efectul cel mai frumos, alcatuit din 2 cerculete mici, suprapuse, cel inferior fiind putin mai mare.. am purtat acesti cercei o data, in ziua Festivitatii Robelor in iunie 2009, cand am facut Festivitatea cu ocazia terminarii anilor de studiu de licenta de lunga durata, am cumparat cerceii special pentru ca s-au potrivit cu rochia cumparata pentru acea ocazie, rochia albastra, lunga ( am gasit-o in sifonier, nimeni nu se atinge de ea, pe umeras, un volan i se desprinde, partial, s-a descusut, sau 2 volane chiar, si are un elastic inclus in rochie, cam spre talie sau mai sus de talie, elasticul e intins praf ! A imbatranit numai stand pe umeras in sifonierul meu ! Si deci rochia, eu nu o pot repara ca lumea, ca elasticul e pus intre rochie si captuseala ei subtire din panza fina, trebuie scos de o croitoreasa si pus altul.... )
Rochia am purtat-o de 2 ori, nu cred de 3 ori, nu cred.
Iar cerceii o data, daca i-am pus a doua oara nu mai stiu, dar nu cred.
Si apoi in pachetelul pentru Claudia am pus si 2 siraguri fine, subtiri de margelute, pe rand, le-am cumparat de la artistii tineri de la ( fostul ) Fondul Plastic, ei aveau tarabe cu lucruri fine si facute de mana, in chiar statia RATB de la Universitate, de unde eu luam troleibuzul spre casa.
Un sirag alb si unul albastru, bleu deschis.
Si inca un alt sirag alb-gri, margelutele alterneaza una alba, una gri, nu stiu din ce sunt, par intr-un fel din os, sunt mai mari, mai groase, sunt alt gen, insa tot de la artistii Fondului Plastic am cumparat si aceste margelute.
Le purtam prin anul II, pe la inceput de an, cu tricouri albe, Kenvelo sau nu mai stiu de care, sau mai rar, cu vreun tricou negru ( aveam multe, mai multe negre ), pentru ca stau chiar in jurul gatului si sunt finute de tot.
Era inca cald afara, si mergea cu un tricou de bumbac fin, deja imbracam insa pantaloni negri si pantofiori negri....
Si pulovar.... deasupra.
Si acesta e pachetelul pentru Claudia Gaspar.
Am pastrat pentru moment pentru mine, un sirag diferit, artizanal, de margelute negre si rosii, verzi, galbene, e lucrat de artizani si l-am gasit de cumparat la un Targ, nu mai stiu unde, in Bucuresti, intamplator, erau chiar cu standuri, masute in strada, e genul pe care il pui in jurul gatului cu o ie din panza...
Sau cu o bluza gen ie din panza...
De asemenea, si imi plac acestia mult de tot - am pastrat o pereche de cercei de la Kenvelo, erau set cu Cruciulita.
Cercelusii au cruciulite, cate 2 cruciulite suprapuse fiecare, iar cruciulita de deasupra a fiecarui cercel are pietre gen strass-uri, si o piatra mai mare deasupra celor 2 cruciulite.
Despre acesti cercei in vara ii povestisem Claudiei.
Si ii spusesem - ea parea ca stie - in Indrumarul pentru spovedanie al Pr.Cleopa ( cumparat de la Pangarul bisericii noastre ) scrie ca e un pacat sa porti Cruce la ureche !!!
NU ma asteptam la asa ceva !
Eu ii cumparasem tot in anii facultatii si imi placeau, dar i-am purtat tot o data, prin anul IV, nu stiu daca i-am pus, posibil insa, de 2 ori.
Odata cu ei am cumparat si o Cruce pe lant, de pus la gat, mai mare si cu pietre mult mai mari - pe aceea am purtat-o de cateva ori, iar in vara 2017 i-am facut o bucurie Claudiei caci a purtat-o mereu din clipa in care i-am daruit-o, ii place si sper ca ii va mai placea, e de calitate.
Kenvelo era un magazin evreiesc, nu stiu daca mai exista in Bucuresti.
Il stiam de prin 2000, 2001, era unul la Piata Romana, in zona aceea, pana sa ajungi in Pta Romana, pe Bul Magheru.
Acolo am fost cu Silviu si i-am cumparat si lui si mie haine de piele cu guler de blana, gulerul meu e sintetic, al lui pare mai natural, nu cred sa fie natural, dar pielea e absolut naturala si miroase a piele si pretul era pe masura.... !!!!!
Atunci insa aveam salariul de la Proiectul de Jumelage Phare cand am lucrat la Finante du J.P. Foinant.
E agreabil sa ai o suma mare de bani, poti cumpara ceva ca lumea, serios si nu trebuie sa astepti.
Nu astepti sa strangi banii necesari vreau sa spun.
Deci, ma gandesc sa ii spun lui Dumnezeu si sa-L rog sa pot purta acesti cercelusi cu cruciulite de la Kenvelo, de ce sa fie pacat sa porti Crucea /
Am citit chiar pe internet ca e pacat si mi se pare o exagerare, sa porti Crucea la mana !
Si ma intreb cum vine asta, din moment ce chiar la Pangarul Bisericii au fost mereu de vanzare si eu am cumparat si nu dintr-un singur loc, bratari-matanii cu o Cruciulita prinsa pe bratara care se poarta, cu totul, la incheietura mainii !
Am sa incep sa va trimit toate cele de mai sus.....
cand reusesc fotografiez moneda de la INCAS cu avion !!
Premiul lui tata primit acum putin timp, in 2017 !
Si va trebui sa pregatesc, in perspectiva, partea a doua din cartea IUbirile lui Balcescu- Secretele Bucurestilor.
Dar ma irita putin ca nu pot atasa prea multe fotografii si merge incet cand trimit un mesaj !!!!
Si trebuie sa fac mai multe mesaje din pricina atasamentelor.
Magazinul Kenvelo parca a vazut ca imi place mult, deoarece cand eu am ajuns si eu, studenta ( pana atunci nu era acolo .... o sa vedeti ) in 2005, la scurt timp un magazin Kenvelo s-a deschis, nou, la Universitate, pe colt, langa libraria Mihai Eminescu, si pana atunci nu mai fusese.....
Parca au venit dupa mine.... dar si eu m-am bucurat !
Pana atunci intrasem in cel de pe Bulevardul Magheru, cam.. poate putin mai sus de Mac Donalds'ul care e pe Bul. Magheru si pe partea opusa Mac Donalds'ului, il stiam acel magazin Kenvelo de cand ma duceam la prietenul meu de atunci Bruno Lavail, trebuia sa merg uneori pana la el, sau ma intalneam cu el in zona Romana, si mai ales cand ma intorceam acasa, a doua zi....
Intotdeauna aveau lucruri de calitate, piele naturala, si lana naturala, groasa, fina, frumoasa...
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu