Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 26 Ianuarie Janvier 2018
Nu v-am mai dat nicio veste pentru ca ieri m-am simtit foarte rau, intr-atat incat mi-am spus ca nu mai sunt buna de nimic, nu mai pot niciodata lucra....
Si cum sa nu deprimi ? Eram la pamant...
Sa incerc sa o iau totusi cu povestirea in ordine cronologica :
Miercuri seara 24/01/2018 : Tarziu, cand mama s-a dus la culcare, l-am rugat pe tata sa stea cu mine, de cand am vorbit cu mama despre garsoniera lui tataie, am avut continuu palpitatii, am luat si 1 lingurita de tinctura pentru inima, caci pastila de Branca-Ursului singura, nu facea fata !
L-am chemat pe tata sa stea cu mine, langa mine, si i-am spus ca ma poate si el apara, poate pleda pentru mine pe langa mama.
Ca sa scurtez, pentru ca, atunci cand vorbesc cu ai mei, as putea chiar innebuni de-a binelea, deoarece NICIODATA pana la ei nu ajunge niciun argument al meu, si numai ei au dreptate, fiecare in felul sau, iar eu nu am niciodata niciun pic de dreptate si nici drepturi....
Deci ca sa scurtez...
L-am rugat pe tata sa ma apere in fata mamei, sa nu ajung pe strazi.
Nu stiu de unde a inteles mama ca eu as vrea sa imi dea ea mie, si inca, acum ( anume acum ) garsoniera.
Eu am pus doar intrebarea daca i-a dat-o lui Silviu, intrucat cand va veni ziua mostenirii, deschiderii succesiunii, daca nu se intampla ceva rau pana atunci ( daca mama nu vinde, nu doneaza ), atunci Silviu si cu mine, FIECARE DIN NOI DOI, mostenim jumatate din mostenirea ramasa mamei, de la bunicul matern Paraschiv Mardale.
Eu sunt corecta cu Silviu, nu imi trebuie ce ii revine lui, nu m-am gandit niciodata asa.
Eu vreau numai jumatatea mea.
Pe de alta parte eu fac si am facut de cand ma stiu in familie, mari eforturi sa ne intelegem bin cu totii, ceea ce aici acasa la noi nu se putea si nu se vroia, nu pricep de ce.
Eu doream sa ma inteleg bine cu Silviu, si in viitor, daca vom ramane noi doi, dupa parintii nostri, sa nici nu vindem macar mostenirea, partea noastra, sa o pastram asa, in indiviziune, si sa o folosim la comun prin buna intelegere.
Eu pentru asta si faceam efoturi.
Dar Silviu e prea egoist si nu intelege.
Nu intelege nici ca, fiind sora lui mai mare, si vazand cam cum stau lucrurile si tendinta societatii, mi-am dat seama ca lumea - in sensul general - e din ce in ce mai orientata doar spre bunuri si posesiuni, si lui Silviu i-ar fi greu singur.
Nu e usor deloc, in mod concret.
Acum el merge la munca, dar cineva - adica eu - ma aflu acasa, si alaturi de mama, ma ocup de casa, el gaseste totul facut cand vine acasa obosit.
O casa oricat de mica, trebuie sa o tii.
Si pe tine trebuie sa te tii, daca cazi lat de oboseala, dupa zilele de munca, nu ai timp nici sa te ocupi de tine.
Tata, in discutia cu el de seara, de noapte - l-am istovit bietul, dar a incheiat totusi discutia cu " Stai linistita !", lucru pe care il aud prima oara din gura lui !
Nu aveam incotro, el insa se gandeste ca : " Daca nu era doctorita aia, sa ma stearga la fund, cine avea grija de mine, eram mort !",
In alte conditii, mi-ar fi venit putin sa zambesc, pentru ca infirmierele ( care merita toata cinstea si aprecierea ! ) se ocupa de stersul la fundulet, al pacientilor, si nu doctorita.... saraca.
Dar am inteles ca tata se gandeste ca i-ar mai putea fi rau si isi face griji cine l-ar ingriji.
Imi spunea ca daca nu era mama, el ar fi murit, ca numai ea are grija de casa, ea cumpara, eu cum as cumpara ?
E mereu un argument invocat la noi in casa, de ani de zile !
Cumparaturile de zi cu zi le face numai mama.
Noi nu cumparam si nu mergem la cumparaturi, ceea ce ia un timp si implica o energie cheltuita.
Eu as face asa, as putea ? Daca i-am spus ca as putea, mi-a replicat de unde as avea bani sa cumpar, cu ce ? I-am spus : " Cu banii tai, cu ce ?"
" M-ai ingriji tu ? "- ma intreaba tata.
" Normal ! Cine sa o faca ! Sigur ca te ingrijesc, tata ! Uite, aici la Biserica e o doamna care si-a ingrijit si tatal si sotul !"
Aici, tata a parut mai linistit ceva.
Dar, ca o paranteza : sa ingrijesti un om suferind care depinde de tine, presupune ca nu pleci la serviciu si nu stai la locul de munca, doar daca poti lucra de acasa !!!!!
Nu stiu ce a inteles tata din tot ce-a fost, i-am povestit ca nu ma lasau sa vin la el la spital, mama si Silviu, si eu am insistat, ( dar mi-a fost greu, m-am consumat, m-au obosit, ma rugam de ei... ), tata a spus atunci, dintr-o data :
Eu : " De ce nu ma lasau sa vin la tine ?"
Tata : " Asa !!!! Pentru ca nu trebuia sa vii tu ! "
Eu : " Dar, de ce ???? "
Tata : " Pentru ca si eu am fost acolo unde ai fost tu !!!! "
Ati inteles ce vroia sa zica ? Intrucat eu am fost datorita reclamatiei lor, la Psihiatrie in iunie 2003, el, tata spunea ca a fost si el, unde am fost eu.
I-am explicat : " Tata, TU AI FOST LA NEUROLOGIE, LA MUNICIPAL, ACOLO AI FOST TU !"
Imi amintesc ca eram langa el, la capul patului la Municipal, si ma intreba la ce spital se afla, unde este, unde e spitalul, cum se cheama si cum se ajunge la spital.
Dar, sa stiti ca tata nu mai stie, A UITAT, NU A RETINUT FAPTUL CA AM FOST LANGA PATUL LUI LA MUNICIPAL ZI DE ZI !!!!
Nu mai stie asta.
I-am spus ca era asa bucuros ca ma duceam la el.... i-am spus si altceva, aici, e asa, oarecum, putin umor in replica lui, dar lucrurile stau serios, ati inteles, iata :
Ii zic eu lui tata : " Cand erai in spital tata, JUDECAI MAI BINE CU PRIVIRE LA MINE, ABIA ATUNCI JUDECAI BINE SI TE BUCURAI CA MA VEZI [ nu ma respingeai, nu erai nervos, cum ai fost tu toata viata ] cand VENEAM LA TINE ! SI MA INTELEGEAI !"
Tata, incepand sa fie iar cam nervos, replica : " DECI SA FIU IAR CUM AM FOST ATUNCI, SA IMI VINA IAR RAU !!!! [ ca sa judec cum trebuie ] !!! "
L-am asigurat ca nu vreau sa ii fie iarasi rau.
Mi-a spus sa ma uit la filme, sa tac, sa imi vad de viata mea, i-am spus ca m-am uitat cativa ani la filme si uite unde am ajuns stand tacuta in camera la computer !!!!
Stiti ca erau suparati pe mine si trebuia sa nu ma misc de la computer.....
I-am explicat ca acum e o stare de pericol, ca eu pot ajunge pe drumuri, sa fie responsabil si pentru mine, sa nu fie egoist, cum este, caci imi spunea ca el trebuie sa se gandeasca doar la el, sa traiasca ( eu l-am rugat si asta ), si ca nu poate mai mult, sa ma inteleaga pentru ca el e bolnav.
Pana la urma, mi-a spus ca el nu intelege cum gandesc eu.
Aici are dreptate, cred ca acum si-a dat seama, sau si-a pus problema, sau acum o spune.
Pentru ca incepusem sa plang, mi-a spus, ce ii spusese la camera de garda pe 17 iunie 2003 seara, doctorului psihiatru Marin Stancu, adica mi-a spus : ' TU NU TE CONTROLEZI, NU TE POTI CONTROLA !", MI-A SPUS ASTA PENTRU CA PLANGEAM.
Si m-am gandit imediat : " Doamne ! Pai asta ii tot spunea doctorului aceluia care m-a inchis ! CINE STIE CE O FI INTELES OMUL ALA ca inseamna ca eu nu ma controlez !!!!!!"
Pentru ca tata spunea doar atat : "Ea nu se poate controla, dl doctor !!!! "
Trebuia sa ma fi gandit, poate, pentru ca mama nu suportase vara lui 1990 cand incepusem sa plang amarnic... ( nu intrasem la facultate, imi dadeam seama ca nu voi intra, atmosfera acasa fusese mereu tensionata, etc.... )
Tata : " Ia-ti pilulele, nu ai pilule ? " " Nu iei pilule ? "
Eu : " Nu ! "
M-am speriat ca iar vrea sa iau eu medicamente psihiatrice.
Pana la urma a luat flaconul cu branca-ursului si m-a intrebat : " Astea pentru ce sunt ? "
" Pentru palpitaii ", i-am raspuns.
" Ia din astea !"
Cum sa nu disperi, cand orice argument al tau se loveste de o stanca muta ?
I-am spus ca nu am nimic cu Silviu, dar ca el se ia de mine mereu.
Tata : " Du-te la judecator si spune-i ca la 50 de ani nu te mai tinem !"
Tata nu stie de Obligatia de Intretinere din Codul Civil.
Cred ca nu i-ar veni sa creada, pe de alta parte, ai mei ar gasi sa spuna ceva, sa-mi impute ceva, ca sa nu datoreze, de pilda Silviu care mi-e frate, aceasta obligatie de intretinere.
Eu nici nu ma gandesc sa apelez la obligatia de intretinere, dar e bine ca ea exista in Codul civil !
Deci, daca ai mei ar citi clar scris undeva, sa admitem, ca imi datoreaza intretinere, ar gasi ei o solutie ca sa nu mi-o datoreze !!!!
Ca si cu mostenirea, sa zica mama in 2003 ca eu am atentat la viata ei ! Doamne ! Dar mai si crede.
Eu, pe moment, mi-am spus ca s-a plans asa de mine, pentru ca e nervoasa pe mine si nu ma suporta.
Nu as fi crezut ca mama crede ceea ce spune in fata doctorului, ca as fi atentat la viata ei !
Cat despre a ne certa, in casa noi ne-am certat, fara sa vrei ai mei te antrenau in certuri, te enervau, se luau de tine rau, pana cand si tu ziceai ceva, si ei raspundeau, raspundeai si tu, si uite asa, cearta.....
Zilele trecute insa mama mi-a spus ceva, de m-a speriat : era / sau acum este chiar convinsa ca eu am sarit la ea in iunie 2003, pe 17 iunie, cand m-a reclamat !
EU NU AM SARIT LA MAMA DELOC.
DUMNEZEU E SUS, iar eu ma tem de mania si dreptatea lui Dumnezeu, ca te loveste, pe pocneste daca ti-o iei in cap si incepi sa minti si inca, in lucruri car tin de viata omului, omului creat de Dumnezeu !
Omul e creat de Dumnezeu si Dumnezeu e Tatal Nostru, niciodata nu trebuie sa te iei de viata unui om, NU TREBUIE, CUM SPUN, SA TE IEI DE VIATA UNUI OM, e clar ce spun...
Pentru ca viata omului e in Mana Domnului si la nimic nu e mai atent Dumnezeu in ce priveste omul, decat la insasi VIATA OMULUI.
Nu am sarit la mama, dar m-a enervat, ca ma provoca, se lua de mine, nu puteam misca....
Si am dat cu gura pe ea, asta am facut, desi nu i-am spus multe.
I-am spus sa ma lase in pace ca nu o mai suport.
Si ca nu stiu ce fac.
Mai ales la mine ma gandeam ca nu mai stiu ce mai fac.
Ca atare, mama a spus si ca am vrut sa ma sinucid, dar aspectul asta, reclamatia asta a ei, nu a fost consemnata la Camera de Garda, unde ea a depus in fata doctorului, oral, reclamatia, iar doctorul a consemnat.
A zis deci sa eu ma sinucid si pe ea o omor, desi ar fi cam greu sa ma sinucid si apoi sa omor pe cineva.
Nu am sarit la mama, cum sunt eu foarte " statica ", sedeam locului si aveam grija de un porumbel.
POrumbelul a murit, de mi-a frant inima, in lipsa mea, cand eram in spitalul de psihiatrie.
Nu l-am mai vazut din clipa in care a trebuit sa plec cu soferul cu Ambulanta chemata de parintii mei.
Si cum crede cineva ca ma simt cand am trecut prin asa ceva ????
Ca mi se pare COSMARUL VIETII MELE.
Eu eram langa masa din sufragerie, si mama pe o latura a mesei si masa intre noi.
Mama se uita fix la mine si era rea cu mine, si eu atunci i-am spus ce i-am spus.
Tata a venit de altfel aproape lipit de mine si se purta, si asta m-a facut sa plang in mine atunci, si m-a si speriat tocmai ca m-a speriat reactia lui tata : a venit langa mine CA SI CUM II DOREAM RAUL MAMEI, SA IMI BLOCHEZE ORICE MISCARE, m-a luat la un moment dat de brate, DESI EU NU MA MISCAM.
Si asa imi venea sa plang atunci !
Dar mama se uita cu ochi asa rai si ficsi la mine !
Imi spunem cu durere : uite, cat venin incredibil iti arata Olivia mama ta !
Nu poti crede, nu-i asa, Olivia ?
Asta imi spuneam.
Apoi s-au dus ai mei in dormitor si peste un timp a venit Ambulanta de la psihiatrie.
Intotdeauna, adica de ani de zile, cred ca mai ales vara si iarna, eu puneam hartie alba, noua pe rafturile sifonierului, mama stia asta prea bine, vedea, stia....
Aveam coli mari albe de hartie noi.
Puneam raftul din sifonier, il scoteam, il puneam in dormitor pe covor pe jos, in mijloc, era loc in camera, si luam hartia si indoiam, la marginea raftului, l-am masurile si luam un cutit, in chip de coupe-papier, cine stie ce ESTE, CE ESTE UN COUPE-PAPIER ? si taiam cu cutitul pe marginea indoita.
Cand eram inca mai mica, in Algeria, citeam Pif-urile, mama mi le cumpara, Pif-ul iti dadea un cadou, o jucarie mica, un Gadget, asa se numea, gratuit.
Odata am primit cu un Pif, gadgetul gratuit al acelui numar era UN COUPE-PAPIER frumos, alb, crem, cred ca, poate era, sau din FLDES, SAU DIN IMITATIE DE FILDES, era un coupe-papier frumos, iar Pif-urile sunt reviste pentru COPII !!!!!
Deci, mama stia ca eu sunt obisnuita cu un coupe- papier, si acasa doar, mai tarziu, schimbam hartia alba pe rafturile de la sifonier....
Si pentru ca nu mai aveam acel coupe-papier, care insa nu era ascutit chiar atat cat un cutit, luam un cutit de la bucatarie.
Niciodata nu s-a plans mama ca ma vede cu un cutit in mana.
De ce sa te plangi ?
Si acum, in iunie 2003 am pus o coala alba, am taiat-o sa pun porumbelul pe joc pe covorul de langa patul meu.... si cand a inceput cearta, atunci eu eram cu cutitul acela in mana, unul de bucatarie.
Iar zilele trecute mama mi-a sus chiar, si cu groaza am inteles, abia acum in 2018, ca mama e convinsa ca eu AM SI SARIT LA EA. in iunie 2003.
Anul trecut 2017, de Sfanta Maria mare sau mica, una din sarbatori, o aud pe mama in fotoliu cum spune : " Sa ii spun si eu la multi ani lui Marin ! Sa ii dea Dumnezeu sanatate !"
Am ramas perplexa, nu stiu niciun Marin printre cunostintele noastre, ale mamei, pe cine sa sune ea de la multi ani MARIN ?!
Si iata, joi dimineata, pe 25 ianuarie 2018, de la 6h00 nu am mai dormit si m-am pornit pe un plans pana la 8h30 dimineata !
Dupa asta insa eram extenuata, ca niciodata !
Am incercat pe la 9h00 sa vin sa scriu un email sa dau vesti despre mine, dar nu ma simteam in stare sa scriu vreun mesaj.
Am deschis computerul, am facut niste cautari, si la 13h03, cam atunci, Silviu dormea, m-am dus sa ma intind in pat, DAR MA SIMTEAM INGRIJORATOR DE RAU, DE SLABITA.
Miercuri 24 ianuarie 2018 nu mancasem nimic.
Spre seara am mancat cateva bomboane cu arahide ovale, invelite in ciocolata cu lapte.
Atat.
Atat.
Seara tata m-a intrebat daca am mancat ceva " azi " ?
I-am spus ca nu.
Mi-a spus sa ma duc sa mananc, de 2 ori, dar am refuzat, ca nu puteam.
Joi 25 ianuarie 2018, pe la ora 13h00 m-a luat asa o slabiciune, pe moment m-am intrebat daca nu cumva nu e ceva la cap, nu fac vreo TUMOARE ?
Parca nu numai inima era de vina...
Mi-am luat tensiunea arteriala inainte sa ma intind in pat : T.A. indica : 115 ( in sistola ), 84 ( in diastola ) si pulsul cat credeti ca era ? PULSUL ERA 102 !!!!
Silviu venise la ora 2h00 noaptea precedenta, a sta o ora cu mama de vorba in bucatarie, si s-a culcat destul de repede, oarecum.
De cateva zile doarme mai mult ziua, dupa noaptea de munca.
La 11h38 pe 25 ianuarie 2018 dormea, s-a sculat mai tarziu, a stat putin treaza, s-a culcat la loc, la 15h40 a plecat la munca.
Cere mamei sa-l scoale la ora 15h00 adesea.
La 14h55 tata a plecat la plimbare si s-a intors pe la 16h00, putin dupa 16h00 a plecat mama.
Eu m-am culcat pe la 13h03 si putin, si m-am trezit la 14h55 cand pleca tata la plimbare.
Eram asa slabita la fata si imi era frig, mi-am pus halatul gros de casa peste cel din saten subtire, imi era frig... si eram asa trasa la fata si palida, ca mi-era frica ca mor !
Miercuri 24 ianuarie 2018 la 18h24 ( a fost zi de post pentru mine ) : Tensiunea mea arteriala indica : 112 ( sist. ), 77 ( diast. ), si pulsul 75.
Pentru ca eu am impresia ca nu prea pot tine post, dar am tinut post aproape negru, adica am baut putina apa, putina si nu am mancat nimic.
Tata, in dormitor, noaptea cu mama a incercat sa pledeze pentru mine, dar mie nu-mi spune in fata, cu privire la garsoniera, il auzeam :
" Eu o vroiam acolo [ la garsoniera ] ", mama insa : " Tu o vroiai acolo, dar ai ceva parale ??"
Cand Silviu ii spunea la telefon unui amic " Sa vad ce fac si eu cu garsoniera asta ", eu ma aflam in spatele lui pentru ca stergeam praful cu carpa de praf, pe mobile si aranjam lucrurile care sunt pe mobila bibliotecii din sufragerie, cum sa nu il aud pe Silviu daca eram chiar langa el ?????
De altfel pe mine ma istoveste faptul ca sunt discutii despre mine, si inca negative, si ca acasa ma vad silita chiar sa ciulesc urechea....
Nu am chef, in mod normal sa-mi petrec timpul ascultand discutiile lor telefonice.
Dar am vazut ca vorbesc despre mine, la telefon sau cu altii, mama cu vecinii.
Si am obosit, e obositor.
Zilele trecute, stiam, poate ma insel, ca aveam pe un postit, un bilet, numarul de telefon al matusii Floarea DACHIM DIN PIATRA Teleorman, pus in biletelele, postitele din carnetele mele si agendele mele cu numere de telefon !!! ( Vi le-am si trimis fotografiate mai demult, dar cred ca o agenda, parca nu v-am trimis-o, nu mai stiu, fotografiez si pe urma trebuie sa caut acul in carul cu fan cand caut ceva anume ! )
Ei bine, nu mai gaseam biletul cu numarul Floarei.
Problema este ca eu nici nu pot da telefon de acasa PENTRU ca mama nu suporta !
In fine, cat am stat sa il caut, nu l-am mai gasit.
Imi spuneam ca parca stiam ca este, si acum nu mai este, dar poate totusi nu l-am avut scris pe un bilet ?
In fine, dupa o ora si mai bine de cautari prin agendele - alta categorie de agende - agendele mele din anii facultatii, pe care le-am continuat si cativa ani dupa terminarea facultatii ! - am gasit numarul, l-am scris acum pe 2 biletele si l-am pus in agenda telefonica, in carnetelul cu rol de agenda de telefon , pe care il am.
Am gasit scris in anul 2010, ( dar ma intreb daca nu l-am notat si putin inainte ? ) in ziua de 5 decembrie 2010 Sf.Sava cel Sfintit:
Asa am notat in agenda mea din 2010, FLOAREA DACHIM 0247 361 091.
Piatra, Teleorman, acolo se afla tanti Floarea.
Dar, sa vedeti, apropo de numere de telefon !
V-am spus ca am o factura de ROMTELECOM de la finele lui 2002, si acolo apare numarul de telefon de la garsoniera bunicului Paraschiv Mardale, acolo am vazut eu si nu pricep nici acum de ce, numarul era scris cu mai multe cifre decat pentru Bucuresti, si era si este pe ROMTELECOM.
Scria in factura : 456 05 60 08.
Aflati ca in realitate numarul de telefon fix, Romtelecom este : si se formeaza cu 021 in fata : 456 05 60, deci ar veni asa :
021 456 05 60.
Paraschiv Mardale, azi pe numele MARCOV MAGDALENA !!!!!!!
Am cautat pe internet, si am gasit cu google map, cautand strada Iancu Jianu, strazile, strada ( desi nu stiu cum exact, e fotografiata ) si cand am vazut strada Iancu Jianu AM IZBUCNIT IN PLANS !!!!
Pai, toti anii mei cand alergam acasa la bunicul in garsoniera lui din str. Iancu Jianu nr.72 !!!!
Cum am vrut eu de mult si alergam sa-i impac, pe mama si pe bunicul meu Paraschiv ! Cu cata dragoste si mi-era dor de tataie Paraschiv !
Nu puteam vorbi cu el, si nu vorbisem cu el de ani de zile, pentru ca mama nu mai vroia sa-l vada ! Deci nici noi nu il vedeam !
In 1991 inainte sa plec pentru 2 luni la ( langa ) Paris, am luat un Vocabular cum existau cand eram elevi, nou, si am notat cateva adrese, ca sa le scriu din Paris si str. Iancu Jianu 72, bloc M 204, sc. 1, et. 1, ap. 5, sector 5, apare acolo !!!!
Bunicul lipise vederea din Paris de la mine, pe un tablou mai mare, cum erau mai pe vremea lui, si acolo lipise si fotografii cu mine, nu stiu unde e, vederea a fost aruncata, a disparut, eu nu o mai am, nu am fost la bunicul cand era suferind, si daca ma duceam nu ma gandeam la asta....
Dupa decesul lui, mama cred ca ea insasi, mi-a adus acasa cateva fotografii desprinse, dezlipite , pe care le avea bunicul pe tabloul lui mai mare cu fotografii de familie.
Era un tablou cu un peisaj, cu verde, un peisaj de natura, si prin el, pe alei, sau carari, - e mai greu sa explic cum arata - erau fotografia bunicii, si erau fotografii ale bunicului....
Asa era realizat acel tablou.
Inramat, agatat pe perete.
Apoi, in colturile lui, bunicul pusese sprijinite in rama tabloului, fotografii cu mine si vederea din 1991 pe care i-o trimisesem din Paris.
Deci daca nu chiar in 1990, dar in 1991 eram deja impacati cu bunicul Paraschiv, si asta, sincer acuma, datorita initiativei si insistentei mele !!!!
Mi-e mila si de mama, mi-e mila de ea. Mie mi-e mila de mama mea.
Sa vedeti....
V-am spus ca tata noptile trecute ii pleda in favoarea mea si mama spunea " sa ma dea in judecata, el e proprietarul !", adica eu daca vreau s-o chem in judecata, ca Silviu e proprietarul garsonierei.
Da, da, sa vedeti...........:
Am cautat - nu stiam daca exista pe internet, dar exista ! - IN CARTEA DE TELEFON a abonatilor Romtelecom, PE 25 IANUARIE 2018 si ce am gasit ?
Va si atasez acelasi lucru in fisier word mai jos.
Am gasit asa :
MARCOV MAGDALENA
, din BUCURESTI, jud. BUCURESTI
Adresă MARCOV MAGDALENA
STR. IANCU JIANU, Nr. 72, Loc. BUCURESTI, Sector 5, Jud. BUCURESTI
Date de contact MARCOV MAGDALENA
Telefoane
|
Fax
|
WWW
|
Email
|
0214560560
|
Sursa:
CONTINUI CU MESAJUL URMATOR
olivia
Pièces jointes
- carte-telefoane.info Marcov Magdalena 25 ianuarie 2018.doc (26,00 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu